Exclusiv
Modernizarea stadionului “Ilie Oană”, o scurgere de bani?/Nocturna e bună și are doar 4 becuri arse!
Consiliul Local Ploiești a adoptat, în cadrul unei ședințe ordinare, proiectul de hotărâre privind reabilitarea nocturnei de la stadionul “Ilie Oană”.
Potrivit documentație care a stat la baza proiectului de Hotărâre votat de aleșii locali, soluția este potrivită pentru rezolvarea problemelor, după ce a fost analizată și varianta efectuării unor reparații la actuala instalație.
Documentația Tehnică de Avizare a Lucrărilor de Intervenție privind instalația de nocturnă arată că lucrările ar trebui să dureze 11 luni și să coste aproximativ 2,7 milioane de lei, fără TVA. Ele vor presupune înlocuirea instalației actuale cu una nouă și care să respecte cerințele FRF și UEFA. Prin același proiect s-ar asigura alimentarea instalației de iluminat prin două tablouri electrice dotate cu echipament modern.
Instalaţia de nocturnă de pe arena „Ilie Oană”, montată în urmă cu 11 ani, odată cu realizarea noului stadion, urmează să fie modernizată, printr-un proiect derulat de administraţia ploieşteană în parteneriat cu autorităţile judeţene.
Discutat de câteva săptămâni, parteneriatul urmează să fie semnat în curând. Consiliul Local Ploieşti va dezbate în şedinţa de marţi proiectul de asociere. Conform acestuia, valoarea totală a investiţiei pentru refacerea nocturnei este de 3.160.580 de lei, din care cea mai mare parte urmează să fie suportată de Consiliul Judeţean.
Astfel, conform parteneriatului propus, Primăria Ploieşti va plăti doar 500.000 de lei, iar Consiliul Judeţean va suporta diferenţa de puţin peste 2,66 milioane.
Modernizarea stadionului “Ilie Oană”, o scurgere de bani?/Nocturna e bună și are doar 4 becuri arse!
Stadionul “Ilie Oana” din Ploiesti, gazda unor meciuri memorabile, precum Petrolul-Liverpool 3-1, din turul I al Cupei Campionilor 1966, a intrat intr-un proces de demolare partiala, in anul 2009. Doar terenul de joc si tribuna 0, renovata in 2007, au ramas neatinse de buldozere. Dupa doua saptamani, s-au demolat deja cateva sectoare din tribuna I, toata peluza I si toata tribuna a II-a.
Cauza demolarilor a explicat-o, pentru gsp.ro, managerul clubului Petrolul, fostul fotbalist si antrenor Valeriu Rachita. „Arena era intr-o stare avansata de degradare, iar gradul de periculozitate pentru suporteri era ridicat. De aceea nu primeam avizul din partea Federatiei. Si-asa, din cele 14.000 de locuri disponibile, la meci puteau asista maximum 6.000 de oameni. Asta pentru ca peluza de la tabela era inchisa, iar in peluza a II-a si la tribuna a II-a se intra cu restrictie. Bine ca nu s-a intamplat o tragedie pana acum!”, a zis Rachita.
„Pana la finalizarea noii arene, care speram sa fie la finalul lui 2010, avem doua variante. Fie vom juca tot aici, daca vom primi acceptul Comisiei de a evolua cu o tribuna de 800 de locuri, fie pe Conpet, un stadion aflat la marginea orasului”, a adaugat oficialul prahovenilor, care a precizat apoi ca este exclus ca Petrolul sa joace pe stadionul Astrei.
Pe acelasi amplasament va fi construit un stadion ultramodern, iar denumirea va fi aceeasi.
Prezentul si viitorul stadionului „Ilie Oana”:
– demolarea partiala a inceput pe 14 decembrie si va dura pana la inceputul lunii februarie
– singurul sector care va ramane este tribuna 0, renovata in 2007, plus suprafata de joc
– suma cu care o firma bacauana a castigat licitatia de demolare este de 120.000 de euro, de 3 ori mai mica decat cea de pornire
– va disparea pista de atletism
– se va monta instalatie de nocturna
– peste 10 milioane de euro este suma prevazuta a fi alocata din bugetul Primariei pentru constructia noii arene
– 15.500 de locuri va avea noul stadion, fata de 14.000 cat avea in prezent, dintre care doar 6.000 erau functionale, se preciza la aceea data.
O piedica in calea uitarii
Vazand expunerea de „MOTIVE” a domnului primar Andrei Volosevici si Raportul de Specialitate al Directiei Tehnic Investitii, prin care se propune aprobarea Studiului de Fezabilitate si a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investitii „Refacere Stadion Ilie Oana” Ploiesti, strada Stadionului nr 26, Consiliul Local Ploiesti a aprobat Hotararea nr 274.
In Raportul de Specialitate se stipuleaza, in clar:
„Reabilitarea stadionului se va face astfel incat lucrarile ce se vor executa sa aiba drept finalitate incadrarea constructiei si a DOTARILOR aferente in normele FIFA – UEFA, asigurandu-se functionalitatea stadionului pentru CEL PUTIN 50 de ANI”.
Apasati pe sageata:
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2022/07/274_24.08.2009_sf_stadion.pdf”]
Reconstrucția stadionului a avut loc în perioada 2010-2012, iar firma Alpine Bau a cîștigat licitația cu o ofertă de 11 milioane de euro. Un preț rezonabil, la acea vreme. Numai că, prin două acte adiționale, prețul a ajuns la 17 milioane de euro.
Deși Primăria Ploiești contractase un credit bancar pentru a finaliza investiţia, nu a plătit facturile la timp. Constructorul a dat în judecată Primăria Ploieşti şi a câştigat penalităţi în valoare de un milion de euro, sumă plătită din bugetul local în anul 2014.
După câteva luni, Alpine Bau, constructorul stadionului, a intrat în procedură de insolvenţă, iar administratorul judiciar al companiei a intentat un nou proces Primăriei Ploieşti solicitând alte penalităţi în valoare de 7 milioane de lei (peste 1,5 milioane euro). Și acest proces a fost pierdut de autoritățile locale ploieștene, iar bugetul local a fost văduvit de încă o sumă importantă.
În fapt, firma Alpine Bau a emis mai multe facturi către Primăria Ploiești, facturi neplătite la termen de municipalitate. Se întâmpla în anul 2012, iar gurile rele susțin că facturile urmau a fi plătite după ce Andrei Volosevici ar fi câștigat al doilea mandat de primar al Ploieștiului. În 2012, Volosevici a pierdut lupta electorală în fața lui Iulian Bădescu, facturile buclucașe au fost pitite în sertare, în așa fel încât Alpine Bau a câștigat penalități uriașe fără vreo șansă de a pierde respectivele procese.
Cu alte cuvinte, stadionul anunțat că va costa doar 11 milioane de euro, a costat în final peste 20 de milioane, dintr-o înțelegere tacită a băieților deștepți.
La licitaţia pentru construirea stradionului firma româno-germană Baupartener a oferit un preţ cu două milioane mai mic decât al celor de la Alpine Bau.
Nemţii au fost descalificaţi pe motiv că inginerul şef al proiectului era cetăţean ungar şi avea facultatea făcută în patru ani, în Ungaria, şi nu în cinci cum era în România!
La contestaţie au fost depuse documente din care rezulta clar că Alpine Bau era implicată în fapte grave de corupţie în Germania.
Comisia de licitaţie a Primăriei Ploieşti a fost „oarbă” şi a motivat că nu interesează Ploieştiul problemele din Germania, şi asta deşi România era membră UE.
Șefa comisiei de licitație de la acea dată era viceprimărița de atunci, Cătălina Bozianu, în prezent președinte al PMP Prahova și o apropiată a lui Traian Băsescu. De altfel, Bozianu a semnat cele mai dubioase licitații, deoarece timp de patru ani, Andrei Volosevici (primar la acel moment și actual edil șef al Ploieștiului) refuza să semneze contractele care i-ar fi putut crea probleme.
Nu ne vom referi in acest articol cum Hotararea nr 274 a fost modificata prin Hotararea nr 82 si nici cum se face ca stadionul trebuia să coste, iniţial, 11,5 milioane de euro, dar cu suplimentări s-a ajuns la 17,5 milioane de euro. Aici sunt multe de scris si dezavaluit, la DNA existand inca pe rol o disjungere din acest dosar din care nu lipseste constructorul Alpine Bau, penalitatile obtinute prin neplata voita a unor facturi (poate recunoasteti „modelul” Veolia”) si/sau denuntul si plangerea efectuata de Capra…(denunt pe care il vom publica foarte curand).
Apasati pe sageata:
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2022/07/082_23.03.2010_stadion.pdf”]
Ne vom referi strict la nocturna care a costat peste 530.000 de euro si care, conform Raportului de Specialitate „incadrarea constructiei si a DOTARILOR aferente in normele FIFA – UEFA, asigurandu-se functionalitatea stadionului pentru CEL PUTIN 50 de ANI”.
Anunțul a fost făcut de CSM Ploiești, administratorul stadionului ”Ilie Oană”.
”În calitate de administrator al stadionului “Ilie Oană”, Clubul Sportiv Municipal Ploieşti a finalizat demersurile privind obţinerea Certificatului de Securitate pentru următorii doi ani, astfel că arena îndeplineşte toate criteriile necesare pentru organizarea de meciuri oficiale în sezoanele competiţionale 2022-2023 şi 2023-2024.
Certificatul de Securitate se reînnoieşte din doi în doi ani şi, chiar dacă acesta expira la finalul actualului sezon competitional, CSM Ploieşti a demarat din timp procedura de prelungire, întrucât documentul îi este necesar clubului Petrolul Ploieşti la dosarul de licenţiere pentru ediţia de campionat 2022-2023.
Certificatul implică avize de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Expert tehnic autorizat pentru instalaţia de nocturnă, Electrica, Direcţia de Sănătate Publică şi Jandarmerie.
Redeschis în septembrie 2011, Stadionul “Ilie Oană” are acreditare de categoria UEFA 4 şi va putea găzdui în continuare inclusiv meciuri internaţionale organizate sub egida Federaţiei Române de Fotbal sau a Uniunii Europene de Fotbal Asociaţie”, a informat CSM Ploiești la 15 martie.

În afară de patru becuri arse, nocturna actuală nu ar avea nicio problemă, însă administratorul stadionului, CSM Ploiești, a reușit să obțină o ”hârtie” din partea unei companii de profil, cum că aceasta nu mai este conformă cu standardele din zilele noastre. O nocturnă inaugurată în urmă cu 11 ani! Informația că la Ploiești se vrea schimbarea nocturnei a surprins chiar și reprezentanții EAD, deținătorii de drepturi TV din Liga 1 și Liga 2, care au un cuvânt greu de spus la omologarea stadioanelor.
Cei interesați direct de aceste modernizări au pus la pachet cu nocturna, pentru a avea cheluieli și mai mari, și schimbarea unor scaune la Tribuna O și Tribuna I.

Fostul fotbalist Vivi Răchită, consilier la Primăria Ploiești (consilier si/sau antrenor fara echipa ca nu mai intelegem nimic din contractul de cascadorii rasului depus de Rachita intr-o instanta, pe civil) și cel care se ocupă de arena prahoveană, a explicat ce se va rezolva în timp rapid la stadionul din localitate, inca din 21.01.2021!!!!
„Se va schimba nocturna la arena ploieșteană, vom trece pe leduri. Va fi cea mai puternică nocturnă din România și consumul foarte redus, vor fi 2260 lucși”, a declarat Vivi Răchită pentru ProSport.
Se încearcă și regazonarea stadionului după luna septembrie, motiv pentru care Petrolul ar putea disputa mai multe meciuri pe un alt teren.
”Am refuzat o șpagă de 500 de mii de euro ca să fac stadionul ăsta că era programat altul! M-am ocupat de el de la caietul de sarcini până la construcția lui, am fost pe baricade, pe șantier.
L-am construit într-un an de zile. Nu știu dacă există cel mai ieftin preț din lume, dar a costat 1065 de euro per loc inclusiv TVA. E cu grad UEFA 4, ceea ce înseamnă meciuri oficiale pentru echipa națională, cu 15 070 de locuri, cu 2000 de lucși, cu încălzire, cu degivrare.
Iar gazonul nu a fost schimbat niciodată! Acum 4 ani a expirat termenul gazonului, dar noi l-am prin mentenanță l-am păstrat la standarde UEFA deși au jucat multe echipe, Voluntari, Chindia, Sepsi, Petrolul, echipa națională.
Suntem pe plus, dar acum nu mai avem voie să se joace mai mult de 4 ore pe săptămână.
Ca să fac o comparație stadionul a costat mai puțin decât acoperișul de la Arena Națională,” a precizat Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport.
Tot in tonul celor cele declarate de eternul Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport
Mentenanța gazonului cu o firmă înființată peste noapte
Imediat după angajarea lui Valeriu Răchită la CSM Ploiești, pe postul de consilier al directorului general (post care nu a existat niciodată în organigrama clubului), a fost schimbată firma care asigura mentenanța gazonului de pe stadionul Ilie Oană.
Astfel, firma care se ocupa de mentenanța gazonului încă de la începtul reconstruirii stadionului Ilie Oană a fost înlocuită cu o firmă înființată cu fix o lună înaintea semnării contractului cu CSM Ploiești.

Conform informațiilor publice, SC Verde Ornamental SRL a fost înființată în plină pandemie, în data de 19 mai 2020. Peste două săptămâni de la înregistrarea firmei semnează cu CSM Ploiești contractul pentru asigurarea mentenanței gazonului de pe stradionul Ilie Oană. Contractul a fost atribuit direct, fără nicio procedură transparentă și fără nicio altă explicație. În mod normal, un astfel de contract (câteva zeci de mii de euro anual) ar trebui încredințat unei firme cu o experiență relevantă în domeniu, cu recomandări venite de la clienții anteriori, dar în cazul SC Verde Ornament SRL nu a fost nevoie de astfel de documente.
Mai mult, în luna septembrie 2021, reprezentantul Verde Ornament informează conducerea CSM Ploiești că durata de viață a gazonului de pe stadionul ploieștean este expirată de patru ani și că ar trebui înlocuit… Iar în lipsa înlocuirii complete a gazonului, fiecare mentenanță scoate din visteria CSM Ploiești, minim 40.000 de euro anual.

Și pentru că stadionul trebuie menținut și întreținut cu bani mulți, se vorbește acum despre înlocuirea scaunelor de pe arena ploieșteană, pe motiv că cele existente sunt decolorate din cauza fenomenelor meteo.
Conform unor surse va urma înlocuirea scaunelor de pe Ilie Oană, schimbarea gazonului și modernizarea tabelelor electronice de marcaj. Despre scaune deja a răsuflat informația că a fost contactată o firmă de la Oradea, iar prețul unui scaun ar urma să fie în jurul sumei de 30 de euro/bucata!
Ca o concluzie, templul fotbalului ploieștean a devenit vaca de muls a baietilor deștepți care au găsit o modalitate de a sifona niște bani publici fără ca vreo autoritate a statului să îi deranjeze. Nu de alta, dar cine vine să numere firele de iarbă înlocuite (pe hârtie) sau cine cântărește fertilizatorii folosiți pentru îngrijirea gazonului…
O alta concluzie amara ar fi ca iar consilierii locali si consilierii din Consiliul Judetean Prahova sunt utilizati pe post de paravan si ca o modalitate de a se sifona niște bani publici. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.
Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!
În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:
- este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
- se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.
Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”
Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.
Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”
Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:
- promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
- cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.
Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:
- același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
- ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.
Omu’ avea timp de toate:
- și la păcănele,
- și adjunct la Siguranța Circulației,
- și erou al orelor suplimentare fantomă.
Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.
Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare
Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:
- sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
- lipsă totală de verificări reale,
- justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.
Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.
Unde e documentul?
Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:
- adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
poate fi găsită in institutie; - exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.
Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.
Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc
Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:
- Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
- Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.
Pe de o parte:
- Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
- protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
- conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.
Pe de altă parte:
- cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
- cei care au deranjat cu întrebări,
- cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.
De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam
Totul se leagă într-un tablou grotesc:
- Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
- rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
- „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
- sindicate transformate în anexe ale directorilor;
- Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
- iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.
Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:
- accidentul falsificat,
- organigrama croită pe blat,
- orele suplimentare fantomă,
- feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”
sunt părți ale aceleiași povești.
Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine
Când tragi linie:
- „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
- sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
- Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
- promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
- umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
- salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.
Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.
Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.
La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.
Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.
Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate
Să ne imaginăm un pic scenariul:
- Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”. - Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.
Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.
Grădinița de Cadre: unde legea e opțională
La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:
- „Cum să invoci legea doar când îți convine”
- „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
- „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”
Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.
În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”
Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei
Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:
Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?
- Amendă.
- Morală.
- „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”
Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?
- Nimic.
- Tăcere.
- Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.
Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.

Concluzie: legea nu e bec opțional
Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.
Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.
Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).
Exclusiv
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională
O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?
În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.
„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet
Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:
- puncte de vedere,
- interpretări „obligatorii”,
- hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.
Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.
Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:
- art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
- art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare: - art. 16 (egalitate în drepturi),
- art. 21 (acces la justiție),
- art. 24 (dreptul la apărare),
- art. 31 (dreptul la informație),
- art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
- art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).
Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură
Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.
Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.
În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:
- ministrul stă în vitrină,
- Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
- iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.
Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie
Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.
Pe românește:
- juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
- dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.
E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.
Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană
Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.
Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.
În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.
Dar în realitate, reiese din motivare, avem:
- „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
- „reglementare” fără act normativ,
- puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.
„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul
Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.
Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:
- pe baza lui se resping drepturi,
- pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
- pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.
Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.
Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.
Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul
Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:
Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?
Dacă răspunsul este „da”, atunci:
- Constituția devine opțională,
- separația puterilor e decorativă,
- drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.
Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:
- să reglementeze prin acte normative asumate,
- semnate de persoane competente,
- publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.
Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe
Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:
- dacă statul își respectă propriile reguli,
- sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.
Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.
Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.
Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:
- lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
- și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 4 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 15 oreOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 2 zileMAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 5 zileCum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum 4 zileBâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Exclusivacum 15 ore„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Featuredacum 4 zileCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI



