Exclusiv
Modernizarea stadionului “Ilie Oană”, o scurgere de bani?/Nocturna e bună și are doar 4 becuri arse!
Consiliul Local Ploiești a adoptat, în cadrul unei ședințe ordinare, proiectul de hotărâre privind reabilitarea nocturnei de la stadionul “Ilie Oană”.
Potrivit documentație care a stat la baza proiectului de Hotărâre votat de aleșii locali, soluția este potrivită pentru rezolvarea problemelor, după ce a fost analizată și varianta efectuării unor reparații la actuala instalație.
Documentația Tehnică de Avizare a Lucrărilor de Intervenție privind instalația de nocturnă arată că lucrările ar trebui să dureze 11 luni și să coste aproximativ 2,7 milioane de lei, fără TVA. Ele vor presupune înlocuirea instalației actuale cu una nouă și care să respecte cerințele FRF și UEFA. Prin același proiect s-ar asigura alimentarea instalației de iluminat prin două tablouri electrice dotate cu echipament modern.
Instalaţia de nocturnă de pe arena „Ilie Oană”, montată în urmă cu 11 ani, odată cu realizarea noului stadion, urmează să fie modernizată, printr-un proiect derulat de administraţia ploieşteană în parteneriat cu autorităţile judeţene.
Discutat de câteva săptămâni, parteneriatul urmează să fie semnat în curând. Consiliul Local Ploieşti va dezbate în şedinţa de marţi proiectul de asociere. Conform acestuia, valoarea totală a investiţiei pentru refacerea nocturnei este de 3.160.580 de lei, din care cea mai mare parte urmează să fie suportată de Consiliul Judeţean.
Astfel, conform parteneriatului propus, Primăria Ploieşti va plăti doar 500.000 de lei, iar Consiliul Judeţean va suporta diferenţa de puţin peste 2,66 milioane.
Modernizarea stadionului “Ilie Oană”, o scurgere de bani?/Nocturna e bună și are doar 4 becuri arse!
Stadionul “Ilie Oana” din Ploiesti, gazda unor meciuri memorabile, precum Petrolul-Liverpool 3-1, din turul I al Cupei Campionilor 1966, a intrat intr-un proces de demolare partiala, in anul 2009. Doar terenul de joc si tribuna 0, renovata in 2007, au ramas neatinse de buldozere. Dupa doua saptamani, s-au demolat deja cateva sectoare din tribuna I, toata peluza I si toata tribuna a II-a.
Cauza demolarilor a explicat-o, pentru gsp.ro, managerul clubului Petrolul, fostul fotbalist si antrenor Valeriu Rachita. „Arena era intr-o stare avansata de degradare, iar gradul de periculozitate pentru suporteri era ridicat. De aceea nu primeam avizul din partea Federatiei. Si-asa, din cele 14.000 de locuri disponibile, la meci puteau asista maximum 6.000 de oameni. Asta pentru ca peluza de la tabela era inchisa, iar in peluza a II-a si la tribuna a II-a se intra cu restrictie. Bine ca nu s-a intamplat o tragedie pana acum!”, a zis Rachita.
„Pana la finalizarea noii arene, care speram sa fie la finalul lui 2010, avem doua variante. Fie vom juca tot aici, daca vom primi acceptul Comisiei de a evolua cu o tribuna de 800 de locuri, fie pe Conpet, un stadion aflat la marginea orasului”, a adaugat oficialul prahovenilor, care a precizat apoi ca este exclus ca Petrolul sa joace pe stadionul Astrei.
Pe acelasi amplasament va fi construit un stadion ultramodern, iar denumirea va fi aceeasi.
Prezentul si viitorul stadionului „Ilie Oana”:
– demolarea partiala a inceput pe 14 decembrie si va dura pana la inceputul lunii februarie
– singurul sector care va ramane este tribuna 0, renovata in 2007, plus suprafata de joc
– suma cu care o firma bacauana a castigat licitatia de demolare este de 120.000 de euro, de 3 ori mai mica decat cea de pornire
– va disparea pista de atletism
– se va monta instalatie de nocturna
– peste 10 milioane de euro este suma prevazuta a fi alocata din bugetul Primariei pentru constructia noii arene
– 15.500 de locuri va avea noul stadion, fata de 14.000 cat avea in prezent, dintre care doar 6.000 erau functionale, se preciza la aceea data.
O piedica in calea uitarii
Vazand expunerea de „MOTIVE” a domnului primar Andrei Volosevici si Raportul de Specialitate al Directiei Tehnic Investitii, prin care se propune aprobarea Studiului de Fezabilitate si a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investitii „Refacere Stadion Ilie Oana” Ploiesti, strada Stadionului nr 26, Consiliul Local Ploiesti a aprobat Hotararea nr 274.
In Raportul de Specialitate se stipuleaza, in clar:
„Reabilitarea stadionului se va face astfel incat lucrarile ce se vor executa sa aiba drept finalitate incadrarea constructiei si a DOTARILOR aferente in normele FIFA – UEFA, asigurandu-se functionalitatea stadionului pentru CEL PUTIN 50 de ANI”.
Apasati pe sageata:
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2022/07/274_24.08.2009_sf_stadion.pdf”]
Reconstrucția stadionului a avut loc în perioada 2010-2012, iar firma Alpine Bau a cîștigat licitația cu o ofertă de 11 milioane de euro. Un preț rezonabil, la acea vreme. Numai că, prin două acte adiționale, prețul a ajuns la 17 milioane de euro.
Deși Primăria Ploiești contractase un credit bancar pentru a finaliza investiţia, nu a plătit facturile la timp. Constructorul a dat în judecată Primăria Ploieşti şi a câştigat penalităţi în valoare de un milion de euro, sumă plătită din bugetul local în anul 2014.
După câteva luni, Alpine Bau, constructorul stadionului, a intrat în procedură de insolvenţă, iar administratorul judiciar al companiei a intentat un nou proces Primăriei Ploieşti solicitând alte penalităţi în valoare de 7 milioane de lei (peste 1,5 milioane euro). Și acest proces a fost pierdut de autoritățile locale ploieștene, iar bugetul local a fost văduvit de încă o sumă importantă.
În fapt, firma Alpine Bau a emis mai multe facturi către Primăria Ploiești, facturi neplătite la termen de municipalitate. Se întâmpla în anul 2012, iar gurile rele susțin că facturile urmau a fi plătite după ce Andrei Volosevici ar fi câștigat al doilea mandat de primar al Ploieștiului. În 2012, Volosevici a pierdut lupta electorală în fața lui Iulian Bădescu, facturile buclucașe au fost pitite în sertare, în așa fel încât Alpine Bau a câștigat penalități uriașe fără vreo șansă de a pierde respectivele procese.
Cu alte cuvinte, stadionul anunțat că va costa doar 11 milioane de euro, a costat în final peste 20 de milioane, dintr-o înțelegere tacită a băieților deștepți.
La licitaţia pentru construirea stradionului firma româno-germană Baupartener a oferit un preţ cu două milioane mai mic decât al celor de la Alpine Bau.
Nemţii au fost descalificaţi pe motiv că inginerul şef al proiectului era cetăţean ungar şi avea facultatea făcută în patru ani, în Ungaria, şi nu în cinci cum era în România!
La contestaţie au fost depuse documente din care rezulta clar că Alpine Bau era implicată în fapte grave de corupţie în Germania.
Comisia de licitaţie a Primăriei Ploieşti a fost „oarbă” şi a motivat că nu interesează Ploieştiul problemele din Germania, şi asta deşi România era membră UE.
Șefa comisiei de licitație de la acea dată era viceprimărița de atunci, Cătălina Bozianu, în prezent președinte al PMP Prahova și o apropiată a lui Traian Băsescu. De altfel, Bozianu a semnat cele mai dubioase licitații, deoarece timp de patru ani, Andrei Volosevici (primar la acel moment și actual edil șef al Ploieștiului) refuza să semneze contractele care i-ar fi putut crea probleme.
Nu ne vom referi in acest articol cum Hotararea nr 274 a fost modificata prin Hotararea nr 82 si nici cum se face ca stadionul trebuia să coste, iniţial, 11,5 milioane de euro, dar cu suplimentări s-a ajuns la 17,5 milioane de euro. Aici sunt multe de scris si dezavaluit, la DNA existand inca pe rol o disjungere din acest dosar din care nu lipseste constructorul Alpine Bau, penalitatile obtinute prin neplata voita a unor facturi (poate recunoasteti „modelul” Veolia”) si/sau denuntul si plangerea efectuata de Capra…(denunt pe care il vom publica foarte curand).
Apasati pe sageata:
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2022/07/082_23.03.2010_stadion.pdf”]
Ne vom referi strict la nocturna care a costat peste 530.000 de euro si care, conform Raportului de Specialitate „incadrarea constructiei si a DOTARILOR aferente in normele FIFA – UEFA, asigurandu-se functionalitatea stadionului pentru CEL PUTIN 50 de ANI”.
Anunțul a fost făcut de CSM Ploiești, administratorul stadionului ”Ilie Oană”.
”În calitate de administrator al stadionului “Ilie Oană”, Clubul Sportiv Municipal Ploieşti a finalizat demersurile privind obţinerea Certificatului de Securitate pentru următorii doi ani, astfel că arena îndeplineşte toate criteriile necesare pentru organizarea de meciuri oficiale în sezoanele competiţionale 2022-2023 şi 2023-2024.
Certificatul de Securitate se reînnoieşte din doi în doi ani şi, chiar dacă acesta expira la finalul actualului sezon competitional, CSM Ploieşti a demarat din timp procedura de prelungire, întrucât documentul îi este necesar clubului Petrolul Ploieşti la dosarul de licenţiere pentru ediţia de campionat 2022-2023.
Certificatul implică avize de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Expert tehnic autorizat pentru instalaţia de nocturnă, Electrica, Direcţia de Sănătate Publică şi Jandarmerie.
Redeschis în septembrie 2011, Stadionul “Ilie Oană” are acreditare de categoria UEFA 4 şi va putea găzdui în continuare inclusiv meciuri internaţionale organizate sub egida Federaţiei Române de Fotbal sau a Uniunii Europene de Fotbal Asociaţie”, a informat CSM Ploiești la 15 martie.
În afară de patru becuri arse, nocturna actuală nu ar avea nicio problemă, însă administratorul stadionului, CSM Ploiești, a reușit să obțină o ”hârtie” din partea unei companii de profil, cum că aceasta nu mai este conformă cu standardele din zilele noastre. O nocturnă inaugurată în urmă cu 11 ani! Informația că la Ploiești se vrea schimbarea nocturnei a surprins chiar și reprezentanții EAD, deținătorii de drepturi TV din Liga 1 și Liga 2, care au un cuvânt greu de spus la omologarea stadioanelor.
Cei interesați direct de aceste modernizări au pus la pachet cu nocturna, pentru a avea cheluieli și mai mari, și schimbarea unor scaune la Tribuna O și Tribuna I.
Fostul fotbalist Vivi Răchită, consilier la Primăria Ploiești (consilier si/sau antrenor fara echipa ca nu mai intelegem nimic din contractul de cascadorii rasului depus de Rachita intr-o instanta, pe civil) și cel care se ocupă de arena prahoveană, a explicat ce se va rezolva în timp rapid la stadionul din localitate, inca din 21.01.2021!!!!
„Se va schimba nocturna la arena ploieșteană, vom trece pe leduri. Va fi cea mai puternică nocturnă din România și consumul foarte redus, vor fi 2260 lucși”, a declarat Vivi Răchită pentru ProSport.
Se încearcă și regazonarea stadionului după luna septembrie, motiv pentru care Petrolul ar putea disputa mai multe meciuri pe un alt teren.
”Am refuzat o șpagă de 500 de mii de euro ca să fac stadionul ăsta că era programat altul! M-am ocupat de el de la caietul de sarcini până la construcția lui, am fost pe baricade, pe șantier.
L-am construit într-un an de zile. Nu știu dacă există cel mai ieftin preț din lume, dar a costat 1065 de euro per loc inclusiv TVA. E cu grad UEFA 4, ceea ce înseamnă meciuri oficiale pentru echipa națională, cu 15 070 de locuri, cu 2000 de lucși, cu încălzire, cu degivrare.
Iar gazonul nu a fost schimbat niciodată! Acum 4 ani a expirat termenul gazonului, dar noi l-am prin mentenanță l-am păstrat la standarde UEFA deși au jucat multe echipe, Voluntari, Chindia, Sepsi, Petrolul, echipa națională.
Suntem pe plus, dar acum nu mai avem voie să se joace mai mult de 4 ore pe săptămână.
Ca să fac o comparație stadionul a costat mai puțin decât acoperișul de la Arena Națională,” a precizat Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport.
Tot in tonul celor cele declarate de eternul Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport
Mentenanța gazonului cu o firmă înființată peste noapte
Imediat după angajarea lui Valeriu Răchită la CSM Ploiești, pe postul de consilier al directorului general (post care nu a existat niciodată în organigrama clubului), a fost schimbată firma care asigura mentenanța gazonului de pe stadionul Ilie Oană.
Astfel, firma care se ocupa de mentenanța gazonului încă de la începtul reconstruirii stadionului Ilie Oană a fost înlocuită cu o firmă înființată cu fix o lună înaintea semnării contractului cu CSM Ploiești.
Conform informațiilor publice, SC Verde Ornamental SRL a fost înființată în plină pandemie, în data de 19 mai 2020. Peste două săptămâni de la înregistrarea firmei semnează cu CSM Ploiești contractul pentru asigurarea mentenanței gazonului de pe stradionul Ilie Oană. Contractul a fost atribuit direct, fără nicio procedură transparentă și fără nicio altă explicație. În mod normal, un astfel de contract (câteva zeci de mii de euro anual) ar trebui încredințat unei firme cu o experiență relevantă în domeniu, cu recomandări venite de la clienții anteriori, dar în cazul SC Verde Ornament SRL nu a fost nevoie de astfel de documente.
Mai mult, în luna septembrie 2021, reprezentantul Verde Ornament informează conducerea CSM Ploiești că durata de viață a gazonului de pe stadionul ploieștean este expirată de patru ani și că ar trebui înlocuit… Iar în lipsa înlocuirii complete a gazonului, fiecare mentenanță scoate din visteria CSM Ploiești, minim 40.000 de euro anual.
Și pentru că stadionul trebuie menținut și întreținut cu bani mulți, se vorbește acum despre înlocuirea scaunelor de pe arena ploieșteană, pe motiv că cele existente sunt decolorate din cauza fenomenelor meteo.
Conform unor surse va urma înlocuirea scaunelor de pe Ilie Oană, schimbarea gazonului și modernizarea tabelelor electronice de marcaj. Despre scaune deja a răsuflat informația că a fost contactată o firmă de la Oradea, iar prețul unui scaun ar urma să fie în jurul sumei de 30 de euro/bucata!
Ca o concluzie, templul fotbalului ploieștean a devenit vaca de muls a baietilor deștepți care au găsit o modalitate de a sifona niște bani publici fără ca vreo autoritate a statului să îi deranjeze. Nu de alta, dar cine vine să numere firele de iarbă înlocuite (pe hârtie) sau cine cântărește fertilizatorii folosiți pentru îngrijirea gazonului…
O alta concluzie amara ar fi ca iar consilierii locali si consilierii din Consiliul Judetean Prahova sunt utilizati pe post de paravan si ca o modalitate de a se sifona niște bani publici. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
RACHETE ÎN NORI, MINTE ÎN CEAȚĂ. MAFIA ANTIGRINDINA. Cum a ajuns România captivă într-o pseudo-știință scumpă, unsă cu iodură de argint și propagandă
Când „știința” trage cu rachete și logica fuge de rușine
Un specialist care chiar știe ce înseamnă știință aplicată – Ciprian Nicolae Popa, doctor în „științele vieții” și director de producție în morărit și panificație, recunoscut național și internațional – rupe vraja „științei oficiale” și pune pe masă, cu acte, ceea ce ziarul de investigații Incisiv de Prahova dezvăluie de aproape doi ani: marea combinație numită pompos „Sistemul Național Antigrindină”.
Într-un text de sinteză devastator, Ciprian Nicolae Popa confirmă integral dezvăluirile Incisiv de Prahova: nu fermierii sunt „medievali”, ci statul care cere credință oarbă într-o tehnologie scumpă, netransparentă, neomologată și apărată cu lozinci în loc de dovezi.
Eticheta „popor medieval”: când propaganda scuipă în fața fermierilor
Narativul oficial e simplu, lacrimogen și perfect pentru talk-show-uri ieftine:
„Oamenii au blocat rachetele, a venit grindina, natura i-a pedepsit. Rachetele = știință, fermierii = ignoranță, frică, superstiție.”
Sună bine pentru cei care confundă marketingul instituțional cu gândirea critică. Doar că e fals de la un capăt la altul.
Problema nu e dacă grindina există. Există.
Nu e dacă produce pagube. Produce.
Nu e dacă fermierii intră în panică după o furtună severă. Evident că da.
Problema reală, pe care o ridică atât Ciprian Nicolae Popa, cât și Incisiv de Prahova, este alta:
A demonstrat vreodată statul român, cu metodologie științifică serioasă, că acest sistem cu rachete:
- reduce grindina la sol,
- în condițiile reale din România,
- fără efecte colaterale asupra regimului precipitațiilor,
- la costuri justificate?
Răspunsul cinstit, la vedere, este: NU. Și nu doar că nu a demonstrat, dar nici nu pare interesat să o facă transparent.
„A căzut grindină după ce n-am tras”: știință de birt, nu știință de laborator
Logica oficială: „Nu s-a tras, a venit grindina, deci rachetele funcționează.”
Adică celebra eroare post hoc ergo propter hoc, ambalată în uniformă și ștampilă.
În meteorologie, asemenea gândire e mai periculoasă decât furtuna însăși. Furtunile convective sunt haotice, locale, extrem de variabile: pot lovi un sat și ocoli satul vecin, pot distruge sute de hectare și lăsa intact restul județului.
Cu alte cuvinte: o întâmplare nu e dovadă. Un episod nu e studiu. O impresie nu e metodologie. Un comunicat de presă nu e articol științific.
Organizația Meteorologică Mondială (WMO) e clară: dacă vrei să vorbești despre modificarea vremii, vii cu:
- ipoteze testabile,
- date brute,
- criterii obiective,
- zone de control,
- comparații între cazuri tratate și netratate,
- analize statistice solide,
- evaluare independentă.
Asta e știință. Nu conferințe de presă milităroase, nu rapoarte interne, nu generalul de serviciu care declară că „sistemul e foarte bun”.
Povestea s-a inversat: nu fermierii trebuie să creadă, sistemul trebuie să dovedească
Cei care țipă „popor medieval!” încearcă să răstoarne sarcina probei. Fermierii ar trebui, se pare, să creadă în rachete pe cuvânt de onoare.
Greșit. Fundamental greșit.
Când statul:
- intră în nori cu iodură de argint,
- lansează mii de rachete,
- cheltuie bani publici,
- pretinde că protejează milioane de hectare,
nu mai vorbim de opinii sau credințe. Vorbim de OBLIGAȚIA de a prezenta dovezi clare, verificabile, independente.
Nimeni nu ar accepta un medicament „anti-cancer” fără studii clinice controlate doar pentru că producătorul spune că „așa arată statisticile interne”. Nimeni nu ar lua în serios un „dispozitiv anti-cutremur” justificat cu grafice colorate din PowerPoint.
Dar când e vorba de rachete în nori, brusc, scepticismul devine „medieval”, iar cererea de dovezi devine „isterie”.
Asta nu mai e știință. E religie de stat.
Documentele proprii îi dau de gol: norii „sărăciți de apă”, dar ploaia „neafectată”
Un document-cheie invocat de fermieri și discutat inclusiv de Ciprian Nicolae Popa este „Bilanțul de mediu pentru Exploatarea Unității Pilot pentru Combaterea Căderilor de Grindină Prahova” (2007).
Chiar în acest document, citat în sesizările fermierilor, apar fraze care ar trebui să ridice toate alarmele:
- în timpul intervenției se face control radar al norilor însămânțați;
- intervenția se oprește când norul intră în disipare;
- norul „sărăcește considerabil în apă” în urma acțiunii;
- formațiunea noroasă se micșorează ca volum și conținut de nuclee de grindină;
- într-un caz, au fost necesare 45 de minute pentru disiparea completă a unei celule convective periculoase.
Întrebarea pe care o ridică Popa și pe care o pune de doi ani și Incisiv de Prahova este devastatoare:
Cum poți susține, în același timp, că:
- modifici norul suficient de mult încât să oprești grindina, DAR
- nu modifici regimul precipitațiilor?
Ori schimbi microfizica norului, ori nu. Nu poți fi „puțin însărcinată” științific.
Dacă intervenția are efect, atunci efectul trebuie măsurat integral: grindină, ploaie, distribuție spațială, efecte în aval.
Dacă nu are efect, atunci de ce turnăm bani publici în ea?
Raportul de monitorizare 2021: document științific sau caiet de prezență?
„Raportul final de monitorizare a activității de intervenții active în atmosferă pentru anul 2021” – alt document fluturat ca argument suprem – nu scapă nici el de întrebările incomode.
Raportul vorbește frumos despre „eficiența activității” în Prahova, Moldova 1 Iași, Moldova 2 Vrancea, Oltenia, Timiș. Dar:
- există comparații clare între furtuni tratate și netratate?
- există randomizare?
- există criterii obiective de includere/excludere a evenimentelor?
- există date brute publice: radar, satelit, pluviometre, pagube agricole?
- a existat evaluare independentă inter pares?
Dacă nu, raportul rămâne ce este: un document administrativ despre ce au făcut ei, nu o demonstrație că ceea ce au făcut funcționează.
Și aici începe marele număr de magie cu „hectarul protejat”.
„Milioane de hectare protejate”: când marketingul calcă agricultura în picioare
Conform analizelor invocate de fermieri și prezentate de Incisiv de Prahova, pentru 2023:
- Autoritatea Antigrindină ar fi raportat ~2,3 milioane hectare „protejate”,
- la un cost aparent de 18 euro/ha.
Sună bine, aproape gratis. Doar că, în raportul de monitorizare 2021, suprafața reală a zonelor efectiv protejate ar fi de doar 403.732 ha.
Rezultatul?
- costul pe hectar REAL protejat sare brusc spre 67,7 euro/ha sau mai mult, în funcție de cum calculezi întreg bugetul.
Și asta înainte să întrebăm:
- Câte hectare sunt, de fapt, păduri, drumuri, luciu de apă, terenuri nelucrate?
- Câte hectare de cultură agricolă reală sunt, efectiv, protejate?
Dacă umfli artificial suprafețele „protejate”, sistemul pare ieftin.
Dacă te uiți la ce se protejează cu adevărat, devine o gaură neagră pentru buget.
Asta nu mai e discuție tehnică. E scandal de interes public.
„Suntem încă în cercetare și omologare”: experiment pe bani publici, cu pretenții de tehnologie matură
În documentele depuse la autorități, fermierii mai arată ceva grav: reprezentanți ai sistemului ar fi admis că sistemul național antigrindină este încă în faza de „cercetare și omologare”.
Tradus: după aproape două decenii de funcționare, tot experiment numim asta.
Dacă e în cercetare:
- nu poate fi prezentat public ca tehnologie sigură, dovedită;
- nu poate fi extins ca și cum ar fi standard național validat;
- nu poți cere agricultura să suporte efectele unui test perpetuu.
Dacă e tehnologie matură:
- unde sunt studiile independente, publice, care certifică eficiența și siguranța?
Nu poți să fii, în același timp:
- „experiment” când ți se cer explicații, și
- „infrastructură strategică” când îți numeri banii.
„Plouă mai mult în zonele protejate”: slogan pentru naivi, nu concluzie științifică
Un alt refren oficial: „În zonele protejate plouă mai mult. Sistemul stimulează precipitațiile.”
Această propoziție, din punct de vedere științific, nu valorează nici cât o știre de la rubrica „mistere și paranormal”:
- precipitațiile sunt extrem de variabile – depind de relief, circulație atmosferică, tip de nor, poziția celulelor convective;
- comparațiile „protejată vs neprotejată” făcute la „ochi” sunt pseudo-statistică;
- reducerea grindinii și creșterea precipitațiilor trebuie demonstrate separat, cu serii lungi de date, modele fizice și statistice, intervale de încredere.
Până și WMO avertizează clar că:
- efectul intervențiilor de tip „creștere a precipitațiilor” și „suprimare a grindinii” este înconjurat de mari incertitudini;
- pot exista efecte neintenționate în aval și impacturi ecologice care cer investigații serioase.
Adică exact contrariul discursului de carton servit opiniei publice.
Lecția italiană: rachete, entuziasm și autoamăgire organizată
Un studiu publicat în 2024 despre Italia (1950–1970) arată cum programele cu rachete antigrindină au fost, în mare parte, o demonstrație de confirmation bias:
- se vedeau doar cazurile care „confirmau” ipoteza că sistemul funcționează;
- se ignorau datele care o contraziceau;
- deciziile nu erau dictate de validitate științifică, ci de entuziasm politic și presiune socială.
Exact în capcana aceasta se aruncă România:
- dacă tragi și nu cade grindina, „rachetele au salvat ziua”;
- dacă tragi și cade grindina, „furtuna a fost prea puternică”;
- dacă nu tragi și cade grindina, „fermieri medievali vinovați”;
- dacă nu tragi și nu cade grindina, „am avut noroc”.
Într-un asemenea cadru, sistemul nu poate fi falsificat niciodată.
Și ce nu poate fi falsificat nu e știință. E dogmă scumpă.
Fermierii nu cer superstiție. Cer exact ceea ce cere știința: AUDIT
Eticheta „popor medieval” este nu doar insultătoare, ci și mincinoasă. În realitate, fermierii cer exact ce ar cere orice cercetător onest:
- date brute, nu rezumate cosmetizate;
- studii de impact reale, nu broșuri promoționale;
- evaluare independentă, nu autoverificare;
- clarificarea metodologiei;
- măsurarea efectelor asupra precipitațiilor, inclusiv în aval;
- delimitarea reală a zonelor protejate;
- auditul costurilor și al conflictelor de interese;
- transparență totală: cine produce rachetele, cine le lansează, cine decide focul, cine numără „succesul” și cine încasează banii.
Aceste întrebări nu sunt medievale. Sunt fundament democratice.
Ce ar trebui să întrebe o presă matură (dacă n-ar citi doar comunicate)
În loc să preia etichete și să-și bată joc de cei afectați direct, presa care pretinde că e „de investigație” ar trebui să pună, măcar o dată, niște întrebări simple, pe care deja le pune Incisiv de Prahova și pe care le susține cu argumente Ciprian Nicolae Popa:
- Unde este studiul independent, public, evaluat inter pares, care demonstrează eficiența sistemului antigrindină din România?
- Unde sunt datele brute: radar, pluviometre, satelit, pagube agricole?
- Cum s-a separat efectul rachetelor de variabilitatea naturală a furtunilor?
- Au existat cazuri randomizate de intervenție și non-intervenție?
- Care sunt zonele de control, cu ce metodă au fost alese?
- Cum a fost evaluat impactul asupra precipitațiilor în aval?
- Care este suprafața REALĂ protejată agricol, nu suprafața teoretică de pe harta colorată?
- Cât costă, de fapt, protecția pe hectarul agricol efectiv protejat?
- Există studii de impact asupra mediului pentru iodura de argint folosită sistematic?
- Cine sunt toți beneficiarii economici ai sistemului – producători, importatori, operatori, subcontractori?
- De ce, după aproape două decenii, se vorbește încă despre „cercetare”, „omologare” și „lipsa studiilor complete”?
Asta ar fi presă matură. Restul e propagandă pe bani publici.
Concluzie: Dogmă cu rachete vs. știință cu dovezi
Sistemul antigrindină din România este apărat azi, în mod scandalos, prin:
- apel la autoritate,
- stigmatizarea fermierilor,
- tăcere asupra datelor,
- jonglerii cu suprafețe „protejate”.
În schimb, lipsește ce e esențial:
- demonstrația științifică,
- auditul transparent,
- controlul independent.
Discuția reală nu este „fermier medieval vs. rachetă modernă”.
Discuția reală este:
- date vs. dogmă;
- responsabilitate vs. risipă;
- știință vs. pseudo-știință de cancelarie.
Până când:
- nu există studii independente, publice, robuste,
- nu avem evaluare completă a impactului asupra grindinei, precipitațiilor, mediului,
- nu se clarifică statutul real al sistemului (experiment sau tehnologie matură),
suspendarea finanțării și oprirea tragerilor nu sunt fanatisme „medievale”.
Sunt:
PRUDENȚĂ.
RESPONSABILITATE.
ȘI EXACT CEEA CE CERE ȘTIINȚA ADEVĂRATĂ, NU „ȘTIINȚA CU RACHETE LA CHEIE”.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Consultati arhiva: (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Casa de Pensii MAI, juristul de birt: își dă singură deciziile în judecată și pierde cu legea pe masă
Când Casa de Pensii își dă singură peste mână și cere banii înapoi
Foști polițiști și militari se trezesc, după ani de zile, că statul vine peste ei cu pretenția supremă: „dă banii înapoi, că ne-am răzgândit noi, Casa de Pensii a M.A.I.”. Nu hoțul, nu escrocul, ci instituția care le-a emis, semnat și pus în plată deciziile de pensie.
Sindicatul „Diamantul” dezvăluie cum Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a descoperit, brusc, că nu-i mai place propria muncă și își contestă în instanță propriile decizii de pensie. Motivul? Ar fi „nelegală” valorificarea stagiului de cotizare realizat prin contract de asigurare în baza O.U.G. nr. 163/2020. Cu alte cuvinte, ce a fost bun ieri, azi devine ilegal, iar mâine trebuie restituit, cu tot cu liniștea pensionarului.
Marea invenție juridică: „nulitatea absolută” scoasă din joben
Casa de Pensii MAI a încercat șmecheria clasică:
„Nu ne place ce am făcut, hai să declarăm nul cu Codul civil în mână!”
Problema de drept e, însă, mai simplă decât ar vrea unii juriști de serviciu s-o complice:
- O decizie de pensie militară, emisă în baza Legii nr. 223/2015 și intrată în circuitul civil,
- poate fi „desființată” printr-o acțiune în constatarea nulității absolute, întemeiată pe Codul civil?
- sau trebuie urmată procedura specială a legii pensiilor militare (revizuire + recuperare)?
Casa de Pensii s-a visat mare strateg de drept comun. Numai că instanțele nu s-au lăsat impresionate de creativitatea lor juridică.
Curtea de Apel Ploiești: „Aveați legea în față, dar ați preferat să ocoliți”
Prin Decizia civilă nr. 374/05.03.2026, Curtea de Apel Ploiești a pus lucrurile la punct, nu la „interpretare creativă”:
- A respins definitiv apelul Casei de Pensii Sectoriale MAI,
- și a stabilit clar că în această materie nu se aplică dreptul comun al nulității din Codul civil,
- ci Legea nr. 223/2015 – în special art. 65 (revizuirea) și art. 114 (recuperarea sumelor).
Judecătorii au spus negru pe alb ceea ce orice jurist cinstit știa deja:
„Nimic nu o împiedica pe apelanta-reclamantă să emită o decizie de revizuire.”
Adică: aveați procedura voastră specială, făcută exact pentru astfel de situații. Dar, în loc s-o folosiți, ați preferat să dați în judecată propriul act, mimând dreptul comun ca să ocoliți termene și garanții.
Înalta Curte: „Nu e controversă, e doar literă de lege”
Ca să fie lucrurile și mai clare, Înalta Curte de Casație și Justiție a venit cu cireașa pe tort. Prin Decizia nr. 5/26.01.2026 (publicată în Monitorul Oficial nr. 209/18.03.2026), ICCJ a respins ca inadmisibilă o sesizare exact pe aceeași temă.
Motivul?
- Problema nu este controversată,
- soluția reiese direct din lege,
- iar principiul specialia generalibus derogant nu e opțional, e obligatoriu.
Traducere din limba juridică în româna simplă:
Când există o lege specială (Legea 223/2015) care îți spune clar cum revizuiești și cum recuperezi, nu ai ce căuta cu Codul civil la atacat pensii pe „nulitate absolută”. Vrei să corectezi? Folosești procedura specială. Punct.
Dreptul nu e elastic: decizia de pensie nu se rupe după nervii Casei
Concluzia de principiu, dincolo de orice caz individual, e brutală pentru mania revizuirilor după ureche:
- O decizie de pensie militară, odată intrată în circuitul civil,
- are o stabilitate protejată de lege.
Autoritatea emitentă nu poate transforma procedura de revizuire într-un topor retroactiv, cu care taie drepturi după ani de zile, doar pentru că și-a schimbat interpretarea normelor sau a dat peste o circulară nouă.
Legea specială a pus:
- termene,
- condiții,
- garanții pentru pensionari.
Casa de Pensii nu are voie să le ocolească sub pretextul „nulității absolute”. Asta nu e drept, e truc ieftin.
Valul 1: procese pe procedură greșită. Valul 2: urmează revizuirile „la bandă”
Ce urmează? După ce se termină cu respingerea pe inadmisibilitate a proceselor începute pe calea greșită (nulitate civilă în loc de revizuire), nu se termină și ofensiva.
Dimpotrivă, așa cum avertizează Sindicatul Diamantul, trebuie să ne așteptăm la faza a doua:
- Casa de Pensii MAI va începe, previzibil, să emită decizii de revizuire,
- adică, de data asta, va încerca să folosească procedura corectă,
- iar foștii polițiști și militari vor fi împinși într-un nou val de procese – de data asta, pentru contestarea acelor decizii de revizuire.
Pe românește:
Întâi au dat în judecată greșit. Au pierdut.
Acum se pregătesc să dea cu aceeași bâtă, dar pe ușa corectă. Iar pensionarii militari trebuie să fie pregătiți să-și apere în instanță nu doar drepturile, ci și bunul-simț juridic.
Statul-jongler: azi îți dă pensia, mâine ți-o cere înapoi „legal”
În tot acest spectacol, un lucru e limpede:
- nu pensionarul e problema,
- ci o instituție care nu știe sau nu vrea să respecte propria lege specială,
- dar vrea, în schimb, să-și acopere incoerența cu acțiuni în instanță împotriva propriilor acte.
Statul român, prin Casa de Pensii MAI, joacă rolul jonglerului cu mâinile legate de lege:
- aruncă în aer decizii de pensie,
- încearcă să le prindă cu „nulitate”,
- scapă proces după proces,
- și, la final, tot la legea specială ajunge.
Până atunci, mesajul pentru foștii polițiști și militari e crud, dar clar:
„V-am dat o pensie. Nu vă atașați prea tare de ea. S-ar putea să ne răzgândim și să vă chemăm în instanță… pe cheltuiala voastră.” (Cerasela N.).
Când Europa bagă poliție în gări, România o scoate la plimbare prin mall
În timp ce statele europene își îndeasă polițiștii în gări, metrouri și aeroporturi ca să mai taie din terorism și infracționalitate, România vine, ca de obicei, cu inovația balcanică: scoate Poliția Transporturi Feroviare din gări din motive de… chirie. Nu de strategie de securitate, nu de reformă inteligentă, ci de „n-avem bani de birou la gară”.
Informațiile au fost făcute publice de Sindicatul EUROPOL, care a devoalat grotescul: Poliția e evacuată din gări nu pentru că ar fi inutilă, ci pentru că nu-și permite să plătească spațiul în care ar trebui să asigure ordinea.
CFR Infrastructură – contabilul șef al (in)securității publice
CFR Infrastructură, companie de stat aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, a decis că toți cei care au spații în gară, publici sau privați, plătesc aceeași chirie: 10 euro/mp. Fără excepții. Nici măcar pentru Poliția Română.
Consecința acestei „viziuni de business”:
- Structurile de Poliție Transporturi sunt împinse afară din gări,
- Birourile renovate din bani publici rămân goale, dar „moderne”,
- Călătorii rămân cu panourile decorative și fără polițiști.
Pe scurt, statul român își taxează propria poliție până o scoate în stradă, iar singura logică rămasă în picioare este cea contabilă, nu cea a siguranței publice.
Polițiști prin mall, aeroport și pe unde s-o nimeri
Efectele se văd deja pe teren și arată ca un exercițiu național de improvizație:
- La Alba, poliția de la transporturi a ajuns într-un mall, la circa 7 km de gară. Bonus: noaptea rămâne de văzut cum mai intră cineva, că mallul se închide la 22.
- La Bistrița, posturile se comasează, iar noul sediu IPJ e în ceață: nu se știe unde va fi, dar știm sigur că nu mai e în gară.
- La Maramureș, polițiștii de la transporturi sunt mutați la aeroport. Adică dacă ești jefuit în tren, poate prinzi și un zbor cu ocazia plângerii.
- La Sălaj, s-a discutat serios cum să facă rost de bani doar ca să plătească chiria impusă de CFR.
Descentralizarea nu mai e reformă, e haos oficializat: fiecare IPJ se descurcă „pe persoană fizică”, negociază local, caută sedii de avarie, cârpește cum poate. De la centru, tăcere. Nimeni nu semnează, nimeni nu-și asumă.
Victima: „Unde e Poliția?” Statul: „La mall, revine mâine”
Omul obișnuit – cel care coboară din tren după ce a fost furat, agresat sau hărțuit – știe un singur lucru: în gară există un birou al Poliției Transporturi. Acolo bate, acolo depune plângerea, acolo găsește pe cineva în uniformă.
Acum, în loc de polițiști, va găsi:
- un lacăt,
- și un afiș lipit cu scotch, care îl trimite la IPJ, la aeroport sau la mall.
Imaginați-vă un călător străin de oraș, fără mașină, poate în stare de șoc. Statul îi spune, practic:
„Te-au furat? Bravo, acum descurcă-te singur până la sediul nostru, noaptea, printr-un oraș necunoscut. Dacă ajungi cu bine, îți luăm plângerea.”
Drumul victimei spre justiție devine a doua pedeapsă după infracțiune. Și această realitate, evident, nu apare în niciun referat „de oportunitate” al CFR Infrastructură. Acolo apar doar metri pătrați și euro, nu oameni și traume.
Incompetență cu ștampilă: nimeni nu răspunde, toți „aplică proceduri”
Lipsa de asumare e, de fapt, miezul scandalului.
- Șefii de logistică,
- conducerile IPJ-urilor,
sunt lăsați să se descurce singuri cu o problemă care ține de securitate națională și ordine publică, nu de „mutatul mobilei”.
Investițiile făcute recent în spațiile din gări, tot din bani publici, se duc pe apa sâmbetei. Birouri renovate, cablaje, dotări – toate rămân în urmă ca niște decoruri de muzeu. Nicio explicație, nicio demisie, niciun vinovat. Doar tăcere instituțională.
Gările, noul paradis pentru hoți: când statul dă cu poliția afară
Dincolo de costuri și hârtii, miza e simplă: siguranța călătorilor.
Gările fără poliție devin, într-un timp record:
- zone cu risc criminogen ridicat,
- locuri perfecte pentru furturi, agresiuni și hărțuiri,
- trasee discrete pentru traficul de persoane,
- culoare ideale pentru traficul de droguri și alte infracțiuni.
Timpii de intervenție cresc direct proporțional cu distanța sediului de la gară. Dacă poliția e la 7 km distanță, și hoțul are cel puțin 7 km avans. Statul îi asigură, practic, un coridor de fugă.
Când contabilul decide poliția: România își sapă singură siguranța publică
România își permite, se pare, un lux periculos: să transforme gările în teritorii slab supravegheate, doar pentru că o companie de stat a decis să aplice o „logică de piață” peste o problemă de siguranță publică.
O decizie administrativă a CFR Infrastructură ajunge să dezmembreze, în fapt, o structură de protecție esențială pentru cetățeni.
Este nevoie de:
- intervenție urgentă la nivel de minister,
- analiză de impact reală, nu fișe de Excel,
- responsabilitate asumată, nu pasată de la o instituție la alta până dispare.
Până atunci, mesajul statului către călători e clar și cinic:
„Bilet aveți, poliție nu. Dacă pățiți ceva, ne găsiți la mall.” (Irinel I.).
RACHETE ÎN NORI, MINTE ÎN CEAȚĂ. MAFIA ANTIGRINDINA. Cum a ajuns România captivă într-o pseudo-știință scumpă, unsă cu iodură de argint și propagandă
Când „știința” trage cu rachete și logica fuge de rușine Un specialist care chiar știe ce înseamnă știință aplicată –...
Casa de Pensii MAI, juristul de birt: își dă singură deciziile în judecată și pierde cu legea pe masă
Când Casa de Pensii își dă singură peste mână și cere banii înapoi Foști polițiști și militari se trezesc, după...
România, țara în care Poliția fuge de gară pentru că nu-și permite chiria
Când Europa bagă poliție în gări, România o scoate la plimbare prin mall În timp ce statele europene își îndeasă...
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...
Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile
O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...
Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust
România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...
Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului
În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
O nouă ligă a rușinii la Boldești-Scăeni: cum fotbalul e ținut în liga a 4-a ca să joace în liga...
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la...
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...
O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie
O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...
-
Exclusivacum 2 zile
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 3 zile
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 2 zile
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 4 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Administratieacum 3 zileSărbătoare în comunitate: Festivalul Cireșelor revine la Păulești cu un regal folcloric și voie bună
-
Exclusivacum 4 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 3 zile
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 2 zile
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro