Batalionul 313 Cercetare în Adâncime Burebista, singurul de acest fel din Forţele Terestre române, reprezintă una dintre structurile de elită ale Armatei României, militarii care îl compun deţinând un ansamblu de specialităţi. Cercetaşul în adâncime are capacitatea de a îşi desfăşura misiunea în mai multe medii: terestru, aerian şi maritim.

Locotenentul Ionuţ Călugăru are 26 de ani şi este comandant de companie în cadrul acestui batalion. Absolvent al Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu (AFT) în 2017, a păşit în mediul educaţional superior militar direct dintr-un colegiu civil.

Dacă ar fi luat în serios poveştile vecinilor sau rudelor mai vârstnice, conform cărora armata era locul unde nu „pupai” altceva decât târâş pe coate şi genunchi, probabil nu s-ar fi încumetat să ia la pas calea către cariera militară.

Sfaturile apropiaţilor au ajuns la urechile sale întrucât, impresionat de paradele militare transmise la televizor de Ziua Naţională, se visa, de mic, într-un viitor bloc militar de defilare.

Impulsionat şi de discuţiile pe această temă cu colegii de clasă din liceu şi de faptul că părinţii vorbeau insistent despre cât de mult contează un loc de muncă sigur şi stabil, a decis că AFT va fi locul care îi va trasa cursul profesional.

Admis la infanterişti, în timpul rămas până la debutul anului universitar, încă îi răsunau în minte cuvintele celor care îi povestiseră cât de groaznică este armata şi, mai ales, cei care îi vor da ordine.

În prima zi de academie, toate temerile i-au fost spulberate, şi, în locul unui zbir care, de după uşă, îi sare în faţă şi îl pune să dea traseul cu valiza prin dormitor, a descoperit o lume radical diferită de cea zugrăvită de foştii militari în termen.

Atât de convingător a fost în discuţiile ulterioare purtate în familie, încât sora sa mai mică s-a „înrolat” la Academia Tehnică Militară Ferdinand I.

Chiar şi după ce am luat examenul de admitere, nu aveam o imagine clară a ceea ce presupune gradul de ofiţer al armatei române. În mintea mea era un talmeş-balmeş, încă nu conştientizam unde am ajuns.

În academie, în contrast total cu ceea ce îmi povestiseră unii, relaţiile cu colegii, cu cadrele militare și didactice s-au bazat pe respect reciproc, iar atmosfera a fost una în care relaţiile interumane s-au sudat şi au rămas solide peste timp, spune Călugăru.

La începutul primului an, când s-au făcut repartiţiile pe specialităţi, alegerea sa, după ce a trecut cu succes de vizita medicală, a fost paraşutismul.

Fără a avea năzuinţe militare, în copilărie îmi trecea prin cap gândul că, atunci când mă fac mare, pilot de avion aş vrea să devin. Nu mi s-a îndeplinit dorinţa, dar e bine şi paraşutist, ba chiar e mai frumos zborul, continuă interlocutorul.

În timpul academiei, în ultimii doi ani de studiu, a făcut instrucţie specifică la Centrul de Pregătire pentru ISR, parașutiști, operații speciale și JTAC General Grigore Baștan de la Buzău. A sărit cu paraşuta doar din trenajor, nu şi din avion.

După absolvirea AFT şi repartiţia la Batalionul 313, s-a reîntors la Buzău unde, după parcurgerea programului specific de instrucţie şi aplicaţie, a obţinut brevetul în paraşutism. Ulterior, a urmat şi cursul de ranger, pe care l-a finalizat cu brio.

Cursul de ranger este destul de greu. Am avut colegi care au renunţat pe parcurs. Doar jumătate dintre cei înscrişi în aceeaşi serie cu mine a ajuns până la final.

Te solicită enorm, atât fizic, cât şi psihic. În fiecare zi de instrucţie trebuie să cari în spate 25-30 de kilograme, pe un traseu de peste 20 de kilometri, pentru a desfăşura misiuni specifice. Nu m-am demobilizat, am fost extrem de hotărât să trec acest hop. Cursul este similar celui care este parcurs şi de militarii din armata americană.

   În afară de cunoştinţele teoretice, îţi adaugă şi un bun bagaj de cunoştinţe practice. La final, m-am simţit mult mai bine pregătit pentru ce urma să fac, tot ceea ce am experimentat în timpul şedinţelor de instrucţie pliindu-se pe specificul Batalionului 313 Burebista.

Când am mers în diversele tabere militare, mi-am dat seama că retrăiam o parte din momentele menţionate. Cine ştie, poate că şi naveta zilnică din liceu m-a călit pentru astfel de momente, spune tânărul militar, jovial şi vizibil încrezător în forţele proprii.

În postura de comandant de companie, a constatat că micile probleme cotidiene ale subordonaţilor constituie marea provocare a acestei funcţii: Oamenii vin la tine cu diverse probleme şi trebuie să le găseşti o rezolvare.

Am trecut şi printr-o pandemie, iar regulile impuse ne-au îngreunat vizibil activitatea, pe fondul penuriei de personal.

Ionuţ Călugăru consideră că un bun cercetaş în adâncime trebuie să poată gestiona situaţiile imprevizibile.

Cercetarea în adâncime este specială şi complexă, iar militarul de profil trebuie să fie extrem de bine ancorat în realitatea batalionului, astfel încât să nu fie surprins de nimic.

Un cercetaş în adâncime poate fi pus in situaţii diferite şi dificile în orice moment, pregătirea psihică fiind esenţială.

El trebuie să evite a fi descoperit de inamic. Depinde de fiecare militar în cât timp ajunge să performeze la acest capitol.

Am constatat că unele persoane au calităţi native în acest sens, se pot ascunde şi furişa mai ceva decât umbra. Altele învaţă asiduu, se chinuie, se enervează că nu le iese.

Experienţa acumulată în timpul unei misiuni de şase luni în Kosovo, unde a coordonat un mic grup de militari, i-a dezvoltat abilităţile manageriale necesare îndeplinirii actualei funcţii deţinute.

În plus, acolo a executat mai multe activităţi care s-au apropiat de ceea ce s-ar putea întâmpla într-o situaţie de război.

Pe lângă brevetul de paraşutist, îl deţine şi pe cel de scafandru: Cursul de scafandri a fost mai greu decât mi-am imaginat, dar fascinant.

Ajungi pe fundul mării, constaţi că poţi să respiri şi, în acelaşi timp, montezi, demontezi, cari anumite obiecte. Momentele m-au surprins pentru că nu mai făcusem niciodată acest lucru.

Mulţi dintre colegii actuali i-au fost colegi la AFT, chiar dacă în generaţii diferite, iar relaţiile cotidiene se desfăşoară altfel când oamenii împărtăşesc aceeaşi viziune despre viaţă şi carieră.

După ce va ajunge la finalul stagiului de comandant de companie, speră să ocupe o funcţie de stat major, după care masterul de comandă să îi confirme o potenţială ascensiune în carieră. (Liviu Anghel).