Straniu… Tot mai straniu ce se întâmplă în Ministerul Afacerilor Externe după declanșarea războiului din Ucraina. Politica MAE părând a fi una parcă tot mai mult axată pe ”afaceri externe” la propriu, decât de respectarea angajamentelor internaționale asumate în fața aliaților de către Guvernul României.

(Preluare National – Catalin Tache):

Și tot la cel mai înalt nivel de decizie din Ministerul Afacerilor Externe. Unul menit să zdruncine și mai mult încrederea principalilor aliați occidentali și mai ales a partenerilor strategici americani în ”coloana vertebrală” a decidenților români. Cei care au transformat deja în tradiționalul servilism altfel atât de binevenitul ajutor umanitar acordat poporului american. Dar care, în același timp, acceptă, fie și tacit, jocurile de culise făcute chiar în aceste zile pentru numirea de către Ministerul Afacerilor Externe a unui nou consul onorific al României în Kârghâstan. Acolo unde, sub privirile feciorelnice ale ministrului Bogdan Aurescu, încă atotinflunetul șef al Corpului de Control al MAE, Bogdan Pascu speră să ajungă… Ramil Minsazitovich Mavlyutov! Lobby-ul deja deșănțat făcut de înalți demnitari ai Ministerului Afacerilor Externe pentru numirea unui cetățean rus drept consul onorific al României, tocmai în plină invazie rusă în Ucraina, neavând cum să nu atragă atenția structurilor contrainformative. Cele alertate inclusiv de vechile ”legături primejdioase” identificate de către structura omoloagă americană ce existau între Ramil Minsazitovich Mavlyutov și actualul ministru de Externe al României încă din luna aprilie a anului 2001!

Este deja la Istanbul

Urmând cursurile Universității din Izmir, Ramil Minsazitovich Mavlyutov urcă scările carierei diplomatice până până la rangul de ” plenipotentiary representative of the Republic of Tatarstan” în Turcia. Acolo unde de altfel se află și acum, în ceea ce la București a fost identificat drept un ”exil financiar de lux”… Dar Istanbul fiind perceput doar ca o escală în pregătirea mult așteptatei trimiteri a lui Mavlyutov la Bișkek, capitala Kârgâzstanului. În misiune diplomatică. Dar nu din partea Federației Ruse, al cărei cetățean încă este, ci al României! Cu toate că ultima ”perie informativă” efectuată chiar zilele trecute a stabilit încă o dată că posibilul viitor ”consul român”pe care ”Frăția Pascu” de la MAE vrea să îl trimită consul în Kârghâstan este cetățean rus! Ci nu român!

Acum, ce este drept, în urma detonării publice a scandalului și mai ales a strictei monitorizări româno – americane este totuși greu de crezut că se va mai risca vreun înalt demnitar al MAE, fie el și Bogdan Pascu sau chiar Bogdan Aurescu să îi găsească vreun ”bunel” lui Ramil Minsazitovic Mavlyutov prin actuala Românie, Republică Moldova, Ucraina sau chiar Federația Rusă. Și aceasta doar pentru a i se putea astfel forța acordarea ”de îndată”, în procedură de urgență, a cetățeniei române. Astfel că structurile contrainformative românești se așteaptă mai mult la recurgerea la un așa-numit ”Plan B”, de acordare a titlului diplomatic de consul onorific ”pe șestache”… Numai că, pentru transpunerea acestuia în practică este imperios necesar să nu ”răsufle” public informația că Ramil Minsazitovic Mavlyutov este de fapt cetățean rus.  Uite însă că, ghinion, deja ”se știe că se știe”…

Omul GAZPROM…

Acum, mai ales dată fiind actuala situație internațională și ”bătutul cu pumnii în piept” a guvernanților români că sunt ”trup și suflet” alături de sancțiunile impuse Federației Ruse de către întreaga ”lume liberă” este greu de priceput încăpățânarea cu care înalți demnitari ai Ministerului Afacerilor Externe de la București se cramponează de numirea unui ”anume” cetățean rus Ramil Minsazitovich Mavlyutov drept consul al statului român… Însă ”misterul” este în bună parte risipit de un raport USSOCOM pus și la dispoziția structurii contrainformative românești care astfel a putut lua ”firul informativ” al apariției numelui lui Mavlyutov la vârful clasei politice românești încă din anul 2001! Raport intrat și în posesia noastră și în care se informează ”textual” că ” în anul 2001, luna aprilie, pe fondul crizei importului de gaze naturale din Federația Rusă, directorul Afacerilor Juridice, Bogdan Lucian Aurescu comunica atât la Președinția României, cât și la Guvernul României că are legături la nivelul conducerii Fondului de Investiții a Președintelui Vladimir Putin, de la Moscova.

Cu această ocazie i se aprobă demersul de a pleca însoțit de consilierul de stat al prim – ministrului Adrian Năstase, (…). În cadrul întâlnirilor oficiale avute la Moscova cu înalți oficiali ai Fondului rus de Investiții al președintelui Vladimir Putin, Bogdan Lucian Aurescu reușește prin conexiunile sale personale din conducerea politică a Federației Ruse să îi aranjeze o vizită oficială ministrului Dan Ioan Popescu. Ca și o întrevedere a acestuia cu președintele companiei GAZPROM. De menționat că Bogdan Lucian Aurescu știa încă de la Moscova că Rem I. Viakhirev va fi demis în cel mai scurt timp de la conducerea GAZPROM, dar nu a informat cu privire la acest aspect esențial la întoarcerea în țară. Ceea ce făcut ca ministrul Dan Ioan Popescu să se deplaseze degeaba la Moscova iar negocierile să fie reluate de-abia în luna februarie a anului 2002. Ocazie cu care România a fost nevoită să plătească dublul prețului gazelor stabilit în faza inițială a negocierilor”.

Pascu, ”Fantoma Securității”!

Acum, pentru a descâlci cât mai operativ cu putință ”ițele contrainformative” ale operațiunii numirii noului consul onorific al României în Kârghâstan nu trebuie uitat cine este totuși omul care are ”tupeul obraznic” de a i-o ”trage” inclusiv ministrului și superiorului său ierarhic direct, Bogdan Aurescu. Și asta după ce tot el ar fi coordonat ”scurgerea controlată” privind arestarea fostului premier Florin Cîțu în Statele Unite ale Americii. Aspect pe care îl știa ca nimeni altul, la acel moment longevivul diplomat Ion Bogdan Pascu fiind chiar omul Centralei din America. Pentru că, după ce a urmat cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice București între 1966 și 1971 a urmat apoi și studiile postuniversitare la University of Washington – Seattle, Statele Unite ale Americii! Și asta în anii de ”mare deschidere” 1973 – 1974! În 1974 a primit funcția de referent relații, atașat, secretar III în Ministerul Afacerilor Externe.

Din 1979 a fost avansat drept însărcinatul cu afaceri al Ambasadei României la Aden, apoi la cea din Londra. Între 1983 și 1993 a îndeplinit, pe rând, funcțiile de secretar III și I atât în Centrala MAE, cât și la Ambasadele României din Turcia, Grecia și Suedia. Din 1998 devine director general pentru Europa și America de Nord la MAE. După care coordonează aceeași activitate ca secretar de stat, în anul 2000. Este trimis ambasador în Japonia, dar se întoarce în Centrală, ca și secretar general al MAE, până în 2005. În 2008 ajunge din nou ambasador în Turcia, după care din 2011 este trimis ambasador în Cipru. Este avansat drept consilier de stat, șeful Protocolului Prezidențial din cadrul Administrației Prezidențiale. Continuă să activeze în fruntea Corpului de Control și Evaluare Diplomatică. Dar în completarea acestei cariere diplomatice ”nemuritoare” trebuie pusă și informația furnizată de celebrul spion român Mircea Răceanu. Cel care nu a ezitat să îl așeze pe Ion Bogdan Pascu în chiar fruntea ”Listei Fantomelor Securității” ceaușiste din Ministerul Afacerilor Externe…