Featured
„Cel de-al treilea tur al alegerilor va avea loc în stradă!”. Provocation sau Provokaţia?
Strălucirea succesului lui Macron a fost marcată, la modul serios, neaşteptat de repede, neobişnuit de intens şi în multe localităţi din Franţa, de confruntări de stradă violente între grupări de extremişti şi forţele de ordine, nevoite să riposteze folosind forţa letală cel puţin într-un caz, la Paris. Când s-a tras direct asupra unui vehicul care se îndrepta direct către cordonul de poliţişti. Au murit cei doi ocupanţi ai maşinii şi a fost rănit grav un al treilea.
Întrebările din acest moment sunt legate nu de valoarea aşteptatei şi absolut incontestabilei victorii a lui Emmanuel Macron care, din nou, demonstrează cât de mult au fost perfecţionate tehnicile de pregătire şi organizare a campaniilor electorale bazate pe exploatarea prezenţei unui adversar care să catalizeze spaimele şi incertitudinile opiniei publice. Şi în acest caz, mecanismele „alegerii răului cel mai mic” au funcţionat perfect deoarece şi teama reală a fost foarte mare, fiind necesară, în ultimele zile, intrarea în scenă a mecanismelor grele de atac, inclusiv prin apeluri din partea unor prim miniştri din mari ţări europene, direct interesate de o continuare a sistemelor tradiţionale de stabilitate politică din Franţa.
Ok, au reuşit, dar, dacă descifraţi cu atenţie discursurile celor doi candidaţi după anunţarea rezultatelor, Macron şi Le Pen transmit amândoi semnalul că ştiu foarte bine că lucrurile nu s-au aranjat definitiv pentru următorii cinci ani, atâta cât va dura noul mandat prezidenţial. Dimpotrivă, aş spune fără teama de a greşi foarte tare. Au anunţat, într-o frazare mai mult sau puţin ofensivă, că peste foarte puţin timp urmează o nouă fază a aceleiaşi bătălii, la fel de crâncenă dar şi cu mai mulţi participanţi şi, în consecinţă, cu un efect maxim de disipare nu numai al confruntării ideologice, ci şi de scandaluri „la firul ierbii”, în circumscripţiile electorale unde, cu adevărat, se va decide cine şi cum va exercita puterea în Franţa.
De-abia din acest moment lucrurile se tensionează cu adevărat deoarece etapa care s-a încheiat aseară a adus doar clarificarea sensului alegerii pentru funcţia de Preşedinte al Franţei. Ok, dar în paralel a mai adus ceva care, din punct de vedere istoric, este cel puţin la fel de important: intrarea în zona irelevanţei a marilor partide politice tradiţionale. Şi, odată cu asta, dispariţia evidentă a echilibrului statuat pe scena politică timp de generaţii şi a legăturilor, alianţelor şi negocierilor pentru voturi în compensaţie când este nevoie, înţelegeri vizibile sau încheiate în secret, dar dovedite extrem de utile, decenii de-a rândul, pentru a menţine funcţional acel sistem care, de fapt, presupunea, ca şi la noi, transferarea pârghiilor puterii de la un grup la altul, fără prea multe probleme şi, în general, dat fiind că toată lumea ştia totul despre ceilalţi, cu promisiunea subterană că probleme penale ulterioare vor fi excepţia şi nu regula.
De data asta, este limpede că nu va mai fi aşa. Partidele tradiţionale s-au prăbuşit şi ameninţă să intre în implozie, lăsând locul liber pentru echipa lui Macron, reconfirmându-l la preşedinţia statului dar şi întărind, dincolo de orice predicţii, poziţiile partidelor situate în zona extremelor dure şi militante, atât în dreapta (Le Pen) cât şi în stânga (Melenchon).
Exact din acest punct începe noua competiţie electorală pentru legislativele care se vor desfăşura în luna iunie. Analaliştii politici încearcă să descifreze cum se vor articula (şi în proporţie) vectorii de schimbare care s-au exprimat clar până acum: 1. refuzul faţă de partidele politice tradiţionale; 2. absenteismul ca formă manifestă de protest anti-sistem 3. apetitul în creştere pentru mişcări de stradă, inclusiv prin participare la violenţe, dezvoltare a sistemului „vestelor galbene” dar, posibil, în formule mai difuze identitar şi mai greu de controlat 4. deplasarea accentului pe zona tinerei generaţii, acolo unde se identifică cele mai importante centre potenţiale de protest violent, tocmai din cauza înăspririi condiţiilor şi difereţelor sociale, odată cu intrarea a din ce în ce mai mulţi tineri în categoria „persoanelor defavorizate”.
Alternativa este, pentru unii dintre ei (oare cât de mulţi şi, mai ales, cât de decişi?), chemarea la revoltă. Poate să nu însemne nimic, să fie o pancartă oarecare purtată de un grup de adolescenţi oarecare, îmbrăcaţi în costumaţia cunoscută, identitar uniformizantă şi vag semnal de ieşire la luptă, în tradiţia de demult a celor care, pentru scurt timp, găsiseră puterea să schimbe mersul societăţii în Mai ’68, Tot ce se poate şi, în acest caz, chiar nu avem motive să ne îngrijorăm foarte tare, în speranţa că demonstraţiile de azi-noapte nu au decât o motivaţie de genul avant-gout electoral, cum s-au văzut toate la noi în ultimele decenii. Şi cu acelaşi efect.
Dar dacă nu e aşa? S-ar putea să nu fie aşa dacă criza actuală va continua şi chiar se va dezvolta în condiţiile în care războiul din Ucraina este departe să se încheie, ba chiar dă semne fie de intensificare în unele zone, fie de mutaţie într-un fel de confruntare de lungă durată. Efectele sunt deja distrugătoare pentru marile economii europene, silite să adopte una după alta măsuri de criză extrem de costisitoare, veţi vedea în această săptămână care va fi amploarea valului 6 de sancţiuni decise de europenii care pregătesc deja conţinutul pachetului următor, în acord cu americanii. Costurile războiului sunt imense şi, cu siguranţă, foarte rapid, vor urma reuniunile internaţionale de tip „conferinţă a donatorilor” şi, oricum, organisme ca Banca Mondială şi FMI vor trebui să scoată fiecare zeci şi zeci de miliarde pentru alimentarea eforturilor umanitare şi de reconstrucţie în Ucraina, reducându-şi astfel (încă nu se ştie în procent) capacitatea lor de a interveni în cazul altor crize cu caracter regional şi global.
Alegerile nu vor fi deloc uşoare deoarece competitorii vor trebui să iasă din zona confortabilă a declaraţiilor de principii nobile şi foarte general valabile pentru a spune, cât pot ei de exact şi convingător, cum vor acţiona în viitorul legislativ pentru a reechilibra balanţa socială. N-o vor face sau vor aluneca în obişnuitul registru demagogic, atunci criza de acum nu este decât un delicat preludiu. Pentru Franţa, pentru întreaga Europă. Şi nimeni nu poate să ştie, în condiţiile de acum, cât de premonitoriu este un slogan strigat azi-noapte în Place Kleber din Strasbourg: „Cel de-al treilea tur al alegerilor va avea loc în stradă!”. Provocation sau Provokaţia? Nu ştiu. Vom vedea.
Cristian Unteanu
Exclusiv
„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!

Ploiești, orașul contrariilor: „Il Capo” face evaziune, justiția se trezește! (apartamentele-fantomă mai așteaptă)
Ploiești, orașul unde „șotronul” judiciar e sport național și „Il Capo” se dă cu BMW-ul nou, are parte de un nou spectacol de proporții. Exact când credeam că am văzut totul în saga White Tower & City Gate, justiția, renumită pentru viteza sa de melc pe autostradă, ne surprinde cu o nouă „piesă” în distribuția deja celebră a corupției și șmecheriei!
„Bolidul” fiscal la „fond”: S-a dovedit că nici fiscul Nu e chior!
Ați crezut că doar „fraierii” de cumpărători de apartamente sunt buni de „muls”? Ei bine, un document nou-nouț, înregistrat la Curreq ds Apel Ploiesti chiar pe 29.01.2026, demonstrează că și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice – ANAF Prahova, are pretenții! Cu numărul unic 83/42/2026, dosarul proaspăt deschis îl are pe nimeni altul decât pe Vlad Nichita, celebrul „Il Capo” al escrocheriilor imobiliare din Ploiești (așa cum l-au supranumit investigațiile Incisiv de Prahova), în calitate de… inculpat.
Și ce minune! Obiectul dosarului? „Infracțiuni de evaziune fiscală” (Legea nr. 241/2005). Și, surpriză de proporții, stadiul procesual e direct la „cqmera preliminara”. Adică, nu se mai joacă „șotron”, nu se mai invocă „excepții și măsuri” la nesfârșit (ca în cazul dosarului mamut 429/42/2025/a1, unde Camera Preliminară bifează al șaptelea termen degeaba, după cum arată articolele noastre), ci se trece direct la fapte! E clar: când vine vorba de banii statului, Justiția pare că își pune ochelarii de viteză și uită de eternul ei „nu e gata, mai așteptați!”.
„Il Capo” la răscruce: Între luxul evazionist și pușcăria fiscală!
După ce în ultimele luni „Il Capo” și-a etalat bolizii de lux – un BMW electric nou-nouț pentru el și un BMW X3 pentru fosta soție, Elena Nichita, patroana de la Fasty Tasty SRL (detalii Incisiv de Prahova) – se pare că Fiscul a zis „STOP JOC!”. Să ne amintim de scenele demne de filme de acțiune când avocatul era „împachetat” din bolidul său la Vama Albița, încercând să se evapore în Republica Moldova . Sau de stilul său de viață opulent, cu cazinouri și întâlniri cu „importante persoane din peisajul autohton” ploiestean, în timp ce sute de pagubiți din White Tower și City Gate rămâneau cu ochii-n soare și buzunarele goale.
„Il Capo” și fisc-ul: Când evaziunea intâlnește ghișeul (și justiția incepe să numere)!
Acum, întrebarea de pe buzele tuturor nu mai este „de unde atâta banet?”, ci „va reuși oare să păcălească și Fiscul, așa cum a păcălit miile de oameni din Ploiești?”. Se pare că protecția politică și „polițiștii corupți din IPJ Prahova”, menționați în trecut , nu se aplică și când vine vorba de taxele statului. De la „cu bani și influență poți face orișice în Republica Ploiești”, la „cu bani și influență mai faci, dar plătești și tu, ca restul lumii!”
De la „Republica Ploiești” la „reparații fiscale”: Când statul iși vrea partea!

Până acum, „Il Capo” (și gașca sa formată din Mihai Lupu, Daniel Ștefănescu, Marioara Lupu și mulți alții) a fost acuzat că a lăsat în urmă un dezastru financiar de peste 8,7 milioane de euro, cu apartamente vândute de 2-3 chiar și 4-5 ori . Sute de familii s-au sacrificat muncind peste hotare, doar pentru a-și vedea visurile transformate în „stână fără stăpân” (City Gate) sau în „bombe cu ceas” fără autorizație ISU (White Tower).
Dar, în acest nou dosar, pe lista victimelor se adaugă, oficial, Ministerul Finanțelor Publice. Ironia e cruntă: în timp ce dosarele de înșelăciune se târăsc prin Camera Preliminară, riscând să ajungă la prescripție, statul, care a părut atât de „orbit” la suferința cetățenilor, își arată acum colții când vine vorba de propriile buzunare. Poate că e nevoie ca ANAF să devină „parte civilă” pentru ca Justiția să funcționeze la turație maximă?
Ploiești, capitala paradoxurilor: Când justiția iși face selfie cu evaziunea!
„Poligonul imobiliar” din Prahova, cu blocurile-fantomă și apartamentele dublu vândute, pare să aibă o nouă atracție: dosarul de evaziune fiscală al lui „Il Capo”. Ceea ce Incisiv de Prahova a dezvăluit constant, în ciuda „presiunilor și șantajului”, se concretizează, dar nu neapărat în sensul pe care și-l doreau pagubiții. Aceștia cer celeritate, judecători „care să nu fie depășiți” și sancționarea abuzului de drept procedural.
Dar, până una-alta, în „Republica Ploiești”, pare că justiția are două viteze (aici): una pentru „fraieri” (aici) și alta, turbo, când statul își simte buzunarele mai ușoare.
Sperăm ca acest nou dosar să nu fie doar o altă „fumigenă procedurală”, ci un semnal că justiția, chiar și cea fiscală, poate să funcționeze.
Până atunci, „Il Capo” continuă să se plimbe, iar Ploieștiul rămâne capitala paradoxurilor, unde mafia a devenit sistem, iar sistemul… ei bine, cine știe ce o mai inventa! Vom reveni, cu siguranță, pentru că acest serial e departe de final! (Cristina T.).
Featured
Șeful Poliției Capitalei, criticat de Europol pentru nerespectarea protocolului la intonarea Imnului Național
Chestorul principal de poliție Bogdan Berechet, șeful Poliției Capitalei, se află în centrul unei controverse, după ce Sindicatul Europol a dezvăluit că acesta nu și-a dus mâna la chipiu în timpul intonării Imnului Național al României. Evenimentul, petrecut la ceremonia de inaugurare a noului sediu al Secției 9 Poliție din București, a stârnit reacții vehemente din partea organizației sindicale.
Acuzații de ignorare a regulamentelor militare
Potrivit Sindicatului Europol, atitudinea chestorului Berechet indică fie o lipsă de cunoaștere, fie o ignorare flagrantă a „regulilor elementare de conduită” prevăzute de regulamentele militare de protocol pentru intonarea Imnului Național. Sindicaliștii subliniază că Berechet a fost singurul oficial prezent care nu a respectat acest gest simbolic și obligatoriu.
„Chestor de carton” și lipsă de respect pentru simbolurile naționale
Europol nu a ezitat să interpreteze această acțiune ca o confirmare a unei „imagini de ‘chestor de carton'”, sugerând că numirea sa în funcție ar fi fost făcută „la apelul bocancilor”. Reprezentanții sindicatului condamnă lipsa de respect manifestată față de simbolurile naționale și față de uniforma pe care o poartă, considerând că gestul este o dovadă a nivelului de respect pe care îl arată „statului român și valorilor sale”, calificând situația drept „rușinoasă”. Criticile dure vin într-un moment în care imaginea instituțiilor de forță este sub lupa publică, iar respectarea protocoalelor este considerată esențială pentru credibilitate. (Sava N.).
Anchete
Cursa pentru șefia Parchetelor: Nume vehiculate pentru funcțiile de Procuror General și șef DNA
Pe măsură ce se apropie termenul oficial pentru depunerea candidaturilor la șefia marilor parchete din România, speculațiile din culise se intensifică. Potrivit publicației Lumea Justiției, mai multe nume cunoscute din sistemul judiciar ar fi interesate de funcțiile de Procuror General al României și de șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
Pretendenti la funcția de Procuror General
Unul dintre numele vehiculate pentru poziția de Procuror General al României este cel al procurorului Nicolae Solomon. Actual adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ), Solomon este o figură familiară, fiind fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în perioada așa-numitului „Binom DNA-SRI”. Lumea Justiției menționează, de asemenea, un zvon, lansat chiar din proximitatea acestuia, conform căruia ar exista o legătură de rudenie cu Mirabela Grădinaru, concubina primarului Capitalei, Nicușor Dan. Deși legătura de rudenie nu este confirmată, se știe că Solomon și partenera lui Nicușor Dan sunt născuți în același an, 1984, și au absolvit același liceu, „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui. Rămâne de văzut dacă acest trecut comun va influența percepția în procesul de selecție.
Pentru aceeași funcție de șef al PICCJ ar mai candida, conform sursei citate, și procuroarea Maria Magdalena Militaru, de asemenea de la PICCJ. Aceasta este sora procurorului DNA Mihai Prună și cumnata fostului ministru al Justiției din Guvernul Cioloș, Raluca Prună.
Candidaturi pentru șefia DNA
În ceea ce privește conducerea DNA, Lumea Justiției informează că funcția ar fi vizată de procuroarea Alexandra Carmen Lăncrănjan, cunoscută și sub porecla „Veverița”. În prezent, Lăncrănjan activează la PICCJ, fiind subordonată lui Nicolae Solomon, și a colaborat anterior cu acesta la Parchetul Tribunalului București. Acest context a generat speculații despre un posibil „tandem” Solomon – șef PICCJ, Lăncrănjan – șefă DNA.
Lumea Justiției își exprimă preferința pentru continuitate
În ciuda acestor nume nou apărute, publicația Lumea Justiției își menține poziția editorială, considerând că cele mai bune opțiuni pentru Parchetul General și DNA sunt actualii șefi ai celor două instituții. Conform opiniei exprimate, Alex Florența (pentru Parchetul General) și actualul șef al DNA au reușit să „pună pe picioare” cele două instituții și să le „mai credibilizeze” după o perioadă considerată „ani negri”, în care au fost conduse de personaje precum Augustin Lazăr, Gabriela Scutea, Laura Codruța Kovesi și Crin Nicu Bologa. (Irinel I.).
-
Exclusivacum o ziClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 4 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
-
Exclusivacum 4 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
-
Exclusivacum 4 zileSCANDAL NAȚIONAL! „LEGEA MARIO”: FARSA MACABRĂ A STATULUI ROMÂN! CUM NE-A MĂCELĂRIT COPIII, APOI NE VINDE PEDEPSE PENTRU PROPRIA-I INCOMPETENȚĂ!
-
Exclusivacum o ziVărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
-
Exclusivacum 2 zileMAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!



