(Preluare Inpolitics):

Evoluții ciudate, greu de explicat, în cazul ce acum celebrei ziariste-eroine a Rusiei, Marina Ovsyannikova, cea căreia i se confecționase o ditamai pagina elogioasă de Wikipedia în doar cîteva ore după protestul de la televiziunea guvernamentală Canal 1. Aflată într-un soi de surghiun în afara Moscovei, ea se declară, totuși, înconjurată de prieteni și are posibilitatea să acorde pe bandă interviuri presei occidentale.

O destăinuire-cheie, într-un interviu, pentru Der Spiegel, cu atît mai importantă cu cît, omenește vorbind, nu era nevoie să o facă, pare să confirme că la mijloc se ascunde o regie profesionistă a regimului Putin, interesat să arate lumii că invocata dictatură feroce din Rusia nu e nici pe departe atît de criminală. E vorba de mesajul Ovsyannikova conform cărea propria familie s-a întors împotriva ei după protest, deși spune că fiul ei e un foarte mare patriot. ”Am vrut să arăt că și rușii sunt împotriva acestui război” spune ziarista, dar tot ea afirmă că nici măcar propria familie nu o susține.

Mesajul subliminal transmis urbi et orbi ar fi, în opinia noastră, că Rusia lui Putin, cea atît de pusă la zid, e suficient de tolerantă cît să permită proteste la nivel înalt al unor personaje. Doar că acele personaje nu au, de fapt, susținerea poporului rus. De fapt, nici măcar pe al proprii familii. Voci critice există, deci, doar că sunt profund minoritare. Tot de la eroina căreia mulți îi profețeau moartea prin asasinare – așa cum se spune că se întîmplă des în Rusia – aflăm cît de frumos, aproape înduioșător, s-au purtat oficialii cu ea.

Nu a fost agresată fizic imediat după penetrarea ilegală în studio, nu a fost dată brutal și imediat afară, nu a fost certată de șefii de la televiziune (erau doar uimiți!), nu a fost arestată pe loc, în studio, cum s-au repezit unii să scrie în presa mondială. După gravul incident, s-a întors liniștită la biroul ei, un șef mai mic (doar) i-a sugerat cordial demisia, iar polițiștii chemați, firesc, la fața locului i-au vorbit politicos, aproape părintește. Nici un înalt reprezentat al guvernului, venit să discute cu ea, nu a tratat-o urît. După reținere, a avut parte și de un avocat, chiar dacă după mai multe ore de întîrziere, dar știm din filmele americane că avocații nu sunt aduși nici în marile democrații chiar în regim de urgență. În fața instanței nu a fost împiedicată să-și susțină poziția, ajunsă în presa internațională, și a scăpat cu o amendă de-a dreptul jenantă în raport cu cele ale CNA, după care a fost eliberată pe loc. Nu deține pînă acum indicii că ar urma să fie anchetată penal.

Marina Ovsyannikova, 44 de ani, lucrează la Canal 1 din 2003, de pe vremea cînd postul era deținut de guvernul rus 51% și de oligarhul putinist Roman Abramovici, 49%. Ulterior, Abramovici a vîndut altui oligarh jumătate din acțiunile sale.

De nouă ani, Ovsyannikova a lucrat la cel mai infect post rusesc, recunoscut ca atare intern și extern, campionul mistificărilor și al intoxicărilor. Este postul care a lansat în eter poate cea mai odioasă minciună a ultimului deceniu, difuzînd, în contextul anexării Crimeii, un reportaj din care rezulta că ucrainenii au bătut în cuie trupul viu al unui băiețel într-o piață publică.

Ovsyannikova, căsătorită cu directorul televiziunii putiniste Russia Today, Igor Ovsyannikov (despărțită, conform unor surse), patrioată autointitulată, a avut nevoie de aproape un deceniu ca să manifeste un puseu de conștiință față de teribilele intoxicări ale propagandei putiniste. Redactorul șef al Russia Today, Margarita Simonyan, fostă colegă la Universitatea Kuban, povestește pentru ziarul rus Novye Izvestia că tînăra Ovsyannikova a făcut carieră grație protecției oferite în studenție de influentul director al radioului și televiziunii Kuban, un anume Runov: ”Era favorita lui atotputernică, din cauza ei mi s-a refuzat numirea în postul de corespondent al radio-televiziunii ruse pe teritoriul Krasnodar. Asta-i viața…”.

Despre activitatea sa jurnalistică internetul nu prea oferă niciun fel de date, nici contul ei de Facebook nefiind, pare-se, mai vechi de 2-3 ani. Nu avem de a face cu un nume greu al presei, necum vreo vedetă, ci de o ziaristă care în 25 de ani de activitate abia a ajuns la nivelul de redactor secund, adică prelucrător de texte citite de alții pe prompter.

Avem de a face cu o reală și sinceră criză de conștiință – după modelul celei a lui Robert Turcescu-ofițer acoperit ori al Emiliei Șercan plîngînd live că a fost plătită gras de mogulul SOV – ori e un nou caz Vasile Roaită, muncitorul-erou care a făcut mîndria regimului comunist pînă s-a aflat că era omul Siguranței și a trebuit scos urgent din manuale? În cazul lui Roaită, comuniștii au înghițit țeapa Siguranței; acum, ei ar putea fi cei de la butoanele manipulării.

Extrem de ciudată e altă dezvăluire a ziaristei, anume că celebrul clip video în care își justifica gestul, a fost pregătit înaintea protestului spre a fi postat pe Facebook abia ulterior. De parcă ziarista ar fi știut cu precizie că va fi eliberată de organele de anchetă.

Pînă atunci, să consemnăm principalele sale declarații pentru presa germană. Pentru că asta e regula în orice regim dictatorial: dușmanii înverșunați ai poporului, propagandiști ai Occidentului decadent, sunt eliberați după cîteva ceasuri, amendați la mișto și lăsați să se desfășoare în voie la BBC, Der Spiegel și cine mai știe cîte vor urma.

Se ascunde în provincie, dar e împreună cu prietenii.

”Sunt cu prietenii, ma ascund. Simt o mare presiune și asta nu va dispărea. Viața mea s-a schimbat pentru totdeauna și abia acum încep să realizez asta. Nu mă pot întoarce la vechea mea viață. Acum sunt foarte îngrijorată pentru copiii mei, fiul meu, care are 17 ani, și fiica mea, 11 ani. Iau tranchilizante. Copiii nu sunt cu mine aici – sunt la Moscova, în siguranță. Vom rămâne în Rusia și vom continua să trăim aici. Nu vreau să plec din țara noastră. Sunt patrioată, iar fiul meu este unul și mai mare. Cu siguranță nu vrem să plecăm sau să emigrăm nicăieri”.

Ce a spus familia ei despre protest? ”Familia mea nu mă susține cu adevărat”

”A fost o lovitură profundă pentru ei. Mama este încă în stare de șoc, este complet epuizată. Fiul meu a fost foarte afectat de toate acestea – oricum trece printr-o fază dificilă la vârsta lui. M-a acuzat că le-am distrus tuturor viața. Încă vorbim între noi, dar îmi este foarte greu din punct de vedere psihologic. Sunt între fronturi. Familia mea nu mă susține cu adevărat. Desigur că mi-e frică, chiar foarte frică. La urma urmei, sunt o ființă umană. S-ar putea întâmpla orice – un accident de mașină, orice vor ei. Sunt constientă de asta. Dar aceasta este poziția mea de cetățean: avem de-a face cu un război. Nu vă lăsați înșelați, am depășit deja punctul fără întoarcere. Acum pot vorbi deschis și public despre asta”.

”Încă nu au fost inițiate proceduri penale împotriva mea – se verifică dacă există motive pentru asta. Bineînțeles, am auzit că reprezentanți de rang înalt ai conducerii au cerut să se inițieze urmărirea penală împotriva mea. În acest moment, mi s-a aplicat o amendă de 30.000 de ruble ( Eds: echivalentul a aproximativ 265 de euro ). Dacă nu aș fi avut copii de care să am grijă, cu siguranță aș fi primit 15 zile de detenție și aș fi stat într-o celulă ca mulți alții. Nu știu cum se va derula mai departe asta”.

Despre invadarea Ucrainei

”Acesta este un război împotriva unei națiuni-soră! Nicio persoană sănătoasă nu poate accepta asta. Tatăl meu este ucrainean, mama mea este rusoaică. Este adevărat că m-am născut în Odesa pe vremea sovietică. Când aveam un an, am plecat în Rusia și de atunci locuiesc aici. Tatăl meu a murit la Odesa, mormântul lui este acolo. Mai am rude, o mătușă, veri, dar am puține contacte cu ei. Pentru mine, protestul a fost în primul rând o acțiune pacifistă – este în interesul Rusiei și al lumii să pună capăt acestui război cât mai curând posibil. Am vrut să arăt că și rușii sunt împotriva acestui război, de care mulți oameni din Occident nu-și dau seama. Majoritatea oamenilor inteligenți și educați de aici se opun războiului”.

Misterul unui videoclip

”Lucrăm la redacție alternativ, o săptămână de muncă, o săptămână liberă. Am fost liberă până duminică. În acea zi, am cumpărat hârtie și pixuri, am pregătit afișul în bucătărie și am înregistrat videoclipul, pe care l-am postat pe Facebook după acțiune. Nu am spus nimănui din familia mea, nici prietenilor sau colegilor mei despre planul meu. Nimeni nu știa despre asta – altfel probabil ar fi mers prost. Câțiva știau că sunt împotriva războiului, dar nimic în plus”.

După protest s-a întors în biroul propriu.

”Mi-am început ziua de lucru ca de obicei, urmărind în studio unde stăteau exact camerele, cum se mișcau, unde puteam sta. Mi-a fost foarte teamă că, până la urmă, totul va fi degeaba dacă nimeni nu mă va vedea. Apoi am intrat repede în studio, trecând pe lângă polițistul care este mereu de serviciu la noi și veghează. În acel moment, nu a mai putut face nimic – derulasem afișul în mâini și stăteam în spatele prezentatorului. După aceea, m-am întors repede la birou și am așteptat. Apoi șefii mei au venit la mine, toți întrebând: „Tu ai fost?” Nimănui nu îi venea cu adevărat să creadă. După aceea, au început lungi conversații și au venit polițiștii. A durat ore întregi”.

Polițiștii i-au vorbit foarte politicos.

”Pe un ton amical, adjunctul șefului de știri a vrut să demisionez. Nu am făcut asta, am fost prea emoționată. Voi scrie azi un e-mail prin care îmi voi trimite demisia. Polițiștii mi-au luat telefonul mobil și mi-au vorbit foarte politicos despre situația politică din Rusia. Am fost intervievată și de șeful adjunct al Departamentului pentru Combaterea Extremismului. Multă vreme, oficialii nu au vrut să creadă că m-am hotărât de una singură să protestez. M-au tot întrebat dacă eram în legătură cu Occidentul și cine m-a influențat. Dar eu mi-am exprimat doar punctul de vedere ca cetățean”.

Un avocat a căutat-o după reținere pînă a găsit-o, ca să o apere

”Am cerut un avocat de vreo 20 de ori. Îmi spunea mereu: „Poți suna pe unul într-un minut”, dar nu mi-au dat voie. De asemenea, nu am avut voie să iau legătura cu familia mea mai bine de 18 ore. M-au dus la o instanță, nici acolo nu era vreun avocat, până când unul dintre avocații care mă căutase toată noaptea și toată ziua m-a găsit, în sfârșit”.

A dus o viață bună

”Am dus o viață bună, nu m-am putut plânge, viața clasei de mijloc din Moscova. Viața mea va fi, de acum, total diferită. Nu știu ce se va întâmpla. Cine știe, pe vreme de război? Nimeni nu mai poate face planuri, oricum. Războiul a distrus toate planurile și provoacă atât de multă suferință, mai ales în Ucraina. Mă bucur să citesc acum că, rând pe rând, alți colegi de la radiodifuzorii de stat demisionează”.