Cine şi cum vrea să scoată (foarte mulţi) bani profitând de tragedia din Ucraina?

Depinde unde, la cine şi cum priveşti. Rezultatele pot fi absolut surprinzătoare, ba chiar cu mult mai ciudate decât lasă să filtreze canalele de comunicare, din ce în ce mai politizate sau de-a dreptul părtinitoare, pe măsură ce se arată adevărata miză a jocurilor: refacerea rapidă a echilibrelor economice şi, de aici, încercările de a clădi sau consolida zone de influenţă politică şi militară care să condiţioneze supravieţuirea unor naţiuni sau unor alianţe.

În timp ce generalii fac singurul lucru pe care au fost învăţaţi vreodată să-l facă, adică să conceapă şi să aplice planurile pentru a trimite la război cât mai mulţi dintre compatrioţii lor în scopul de a provoca aneantizarea adversarilor (militari şi civili, chiar nu mai contează), în spatele lor politicienii sunt angrenaţi în partide strategice de şah sau de go, profitând de tulburarea lumii pentru a scoate un maximum de avantaje pe bază de contracte de urgenţă. Nu vorbesc despre fauna profitorilor de război, răul necesar şi asumat în cazul oricărui conflict. Ei deja mişcă rapid inclusiv în partea noastră de Europă, dar furnicăraia asta se face, totuşi, pe bani relativ puţini şi pe timp scurt, exact atâta timp cât în teren vorbesc armele.

Dar marii actori sunt alţii şi se văd rar, căci n-au treabă cu prostimea. La ei trebuie să vă uitaţi deoarece doar aşa veţi avea o imagine de ansamblu coerentă, chiar dacă nu seamănă mai deloc, sau chiar deloc, cu mesajul oficial în deplina sa corectitudine politică.

Iată, dacă intrăm în zona exemplelor, îl avem pe Robert Habeck, ministrul german al Economiei şi Energiei care, într-o conferinţă de presă, a anunţat că nimeni n-ar trebui să se gândească la un boicot imediat al gazelor şi petrolului rusesc deoarece asta ar lovi în primul rând în populaţia germană şi nu în Rusia şi preşedintele său: „Dacă oprim imediat totul, vor exista lipsuri în aprovizionare şi chiar oprirea aprovizionării în Germania… Suntem în procesul care, pas cu pas, ne va face independenţi energetic în domeniul cărbunelui, petrolului şi chiar al gazelor…dar nu putem face asta acum. E o realitate amară, moralmente nu este un lucru frumos de mărturisit, dar încă nu putem face acest lucru”. În caz contrar, ministrul german spune că „poate să apară şomaj în masă, sărăcie, oameni care să nu-şi poată încălzi locuinţele şi care nu vor mai avea acces la combustibil”.

Începe oare să se strecoare pe piaţă cam acelaşi tip de mesaje care au slăbit eficienţa sancţiunilor luate, cu la fel de multă determinare, de liderii occidentali împotriva Rusiei care invadase şi apoi anexase Crimeea, acum bine-mersi parte integrantă a Federaţiei Rusiei?. Asta se va întâmpla şi acum, în ciuda tuturor angajamentelor şi declaraţiilor liderilor europeni despre frontul comun întru pedepsirea exemplară a Rusiei?

Totul pare să depindă de sprijinul pe care-l poate primi Federaţia Rusă pentru deschiderea rapidă de pieţe alternative care să poată compensa blocada occidentală şi în special cea americană, folosind, dar evident la o cu totul altă scară, procedeul folosit pentru a ajuta marile companii (europene în special, dar şi alte câteva americane) să evite sancţiunile impuse Iranului. Trucul pe bază de troc şi joc prin intermediari a funcţionat, aşa că, acum, apare perspectiva unor mişcări ultra-rapide pentru ca Moscova să poată redirecţiona instantaneu volume enorme de petrol, cărbune şi gaze către China, cea mai mare piaţă consumatoare de energie din lume şi, la fel de important, către India.

Deoarece companii gigant precum Total, Shell, BP au părăsit Rusia, locul liber, relatează surse multiple confirmate de Bloomberg , anunţă că decidenţii de la Beijing ar fi demarat negocierile pentru ca China National Petroleum Corp sau China Petrochim Corp (alături de Sinopec, al treilea mare complex de rafinare din ţară) şi Aluminium Corp şi Minmetals Group. Totul în contextul în care, aşa cum vă spuneam cu câteva zile în urmă, ruşii încearcă să compenseze pierderea accesului la sistemul SWIFT şi tăierea legăturilor cu sistemele de plăţi Union Pay şi Visa Mastercard prin sincronizarea sistemelor băncilor sale naţionale cu cele chineze, anunţând deja că acceptă plăţile directe în yuani, iar asta se face prin sistemele proprii de informaţii financiare de tip SWIFT.

În acest mari jocuri poate să intervină decisiv şi India, cea de-a treia mare piaţă consumatoare de energie (şi ea cu un potenţial aproape nelimitat de cerere de petrol, gaze şi cărbune) care a făcut deja un prim gest semnificativ, abţinându-se de la votul din Adunarea Generală a ONU pe Rezoluţia de condamnare a Rusiei ca stat agresor în Ucraina. Acum, iată concluzia reuniunii-deschidere de mari negocieri dintre Alexander Nowak, viceprim-ministrul rus, şi Hardeep Sigh, ministrul indian al petrolului şi gazului natural: „Avem un parteneriat strategic în mod deosebit privilegiat:liderii din ţările noastre menţin un contact regulat. Cooperarea economică mutual benefică este promovată în mod activ, incluzând aici proiectele ARCTIC LNG2 şi Sahalin 1.Gazporm aprovizionează constant India cu LNG şi Rosneft îşi continuă activitatea sistematică cu partenerii săi indieni. Suntem interesaţi să atragem mai multe investiţii indiene în sectorul gaze şi petrol din Rusia… exporturile ruseşti către India ajung la o valoare de 1 miliard $” a spus Nowak. Interesant de văzut dacă ceea ce se aude acum în piaţă se va şi confirma prin contracte pe termen lung: ar exista un acord ca India să efectueze plăţile în rupii, măsură foarte importantă pentru echilibrarea balanţei comerciale (exportatorii indieni aşteaptă şi ei 500 milioane $ de la băncile ruseşti) dar şi pentru concretizarea liniei de export rusesc de cărbune. doar în această lună urmând să fie livrate 1,06 milioane tone cu mineraliere în porturile indiene.

Bătălia pentru Ucraina trebuie, cred, proiectată la acest nivel al marilor alianţe care sunt acum supuse unui uriaş test de stres. Pentru prima oară la acest nivel (şi cu asemenea perspective viitoare) este pusă la încercare soliditatea şi credibilitatea fiecăreia dintre cele două mari alianţe care domină scena politică globală: complexul NATO şi UE ca simbol al Occidentului şi, de cealaltă parte, organizaţia BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) şi, în forma sa extinsă la jumătate din lume, Organizaţia de Cooperare de la Shanghai. Bătălia este gigantică şi nemiloasă, cu toate armele şi cu din ce în ce mai puţine reguli.

Cristian Unteanu