Numărul de cazuri creşte accelerat în ţări precum Germania, Franța, Austria, Belgia, Olanda, Polonia, iar scepticismul faţă de vaccinurile anti-Covid prinde aripi.

Cifrele ne oferă însă o imagine mai bună asupra realității.

Într-adevăr, cifrele infectărilor sunt mari, dar numărul celor decedaţi este mult mai mic decât cel înregistrat în valurile precedente, când încă nu exista vaccin sau când accesul la vaccinare nu era permis tuturor categoriilor populaţionale.

Cu cât rata vaccinării este mai mare într-un stat, cu atât este mai scăzut şi numărul de decese.

De ce s-a ajuns însă ca, în state cu rată mare de vaccinare, numărul celor infectați să crească din nou?

Deşi rata medie de vaccinare, în UE, este de 70%, sunt state aflate sub media europeană. De pildă, în Spania, peste 80% din populaţie este vaccinată complet, în timp ce Portugalia înregistrează o rată de vaccinare de peste 88%.

În schimb, ţări precum Germania şi Austria au vaccinat complet sub 70% din populaţie, în timp ce Polonia, Ungaria, Cehia nu au reuşit să treacă de 55%-58%.

România şi Bulgaria sunt codaşele clasamentului, având un procentaj de sub 40%.

Implicit, ţările unde numărul celor nevaccinaţi este încă destul de mare, se vor confrunta cu un val de cazuri grave care riscă să aglomereze secţiile ATI și morgile spitalelor.

Se ştie că varianta Delta este mult mai contagioasă decât precedentele surate, iar pentru atingerea unei aşa-numite imunităţi colective ar fi nevoie de un procent de vaccinare de peste 90%, nu de 70%, cum se estima la începutul pandemiei.

În primăvară-vară, când varianta Alfa, mai puţin infecţioasă decât Delta, era dominantă pe continentul european, statele occidentale au reuşit să oprească valul pandemic prin vaccinare. Pentru a opri varianta Alfa era nevoie de un procent de imunizare a populaţiei de 60%-70%.

Totodată, vaccinurile ofereau oamenilor aşa-numita imunitate sterilizantă, care presupune tăierea lanţului de transmisie prin eficienţa vaccinală ridicată faţă de infectare.

Cu o rată mare de eficienţă, vaccinurile au oferit, la început, şi protecţie faţă de infectare, în timp ce, acum, această protecţie a scăzut la cei care au făcut schema completă de vaccinare cu mai mult de şase luni în urmă.

Beneficiile vaccinării cu schemă completă rămân în continuare importante, protecţia împotriva cazurilor severe de boală fiind de peste 90%.

În prezent, numărul de infectări la nivel european creşte pentru că, acum, şi o parte dintre cei vaccinaţi complet cu mai mult de şase luni în urmă se poate infecta, transmiţând virusul.

Mai multe ţări din UE au luat decizia de a administra a treia doză persoanelor cu vârste de peste 60 de ani, precum şi celor cu imunodeficienţe, aceasta fiind considerată soluţia optimă pentru depăşirea actualei crize.

Israel a fost primul stat care a luat decizia de a administra a treia doză de vaccin întregii populaţii, depăşind valul înregistrat în iulie-august.

Un studiu publicat de New England Journal of Medicine arată că israelienii care au primit a treia doză de vaccin se infectează mult mai rar cu noul coronavirus și fac, de asemenea, rareori forme grave de Covid-19, în comparație cu cei care au primit doar două doze.

Într-un comunicat recent, compania Pfizer a transmis că, potrivit unui studiu realizat pe 10.000 de persoane cu vârsta de peste 16 ani, a reieşit că a treia doză de vaccin are o eficienţă de 95,6%  împotriva formelor simptomatice ale bolii.

Practic, a treia doză readuce eficienţa la nivelul celei înregistrate în studiile finale de fază a treia. Astfel, pe fondul creşterii eficienţei faţă de infectare, există şansa atingerii unei imunităţi colective relative, întrucât o persoană care nu poate fi infectată nu devine infecţioasă şi, implicit, nu poate transmite virusul.

De ce este necesară a treia doză?

Mulţi se întreabă deja de ce este nevoie de acest booster (doza a treia) şi de ce nu s-a spus de la început că vom fi nevoiţi să-l facem.

Virusologul român Costel Atanasiu, cercetător în SUA, la Wistar Institute, spune că, de la început, s-a spus că vaccinurile acoperă doar şase-opt luni, însă informaţia s-a diluat până a ajunge la publicul larg. Informaţia s-a pierdut, iar lumea s-a aşteptat ca vaccinul să ofere protecţie pe viaţă.

Atanasiu precizează că problema cea mai mare cu acest vaccin este că nu stimulează răspunsul imun puternic, organismul nu pune multe celule B și T de memorie deoparte. Nu este însă o problemă specifică doar vaccinului, ci şi trecerii prin boală.

Numărul celulelor B şi T este mic şi în cazul celor care au avut neşansa să se îmbolnăvească de Covid-19.

Când are loc o infecţie sau vaccinare, majoritatea anticorpilor se produc ca să rezolve problema de atunci. Acest virus nu dă un răspuns imun adecvat, nici în urma trecerii prin boală, nici după vaccinare.

Numărul celulelor de memorie nu este îndeajuns de mare ca să poată face faţă virusului, în cazul riscului unei infectări. Astfel, noi ne bazăm pe acei anticorpi formaţi în momentul infecţiei, aşa-numiţii anticorpi circulanţi.

Atanasiu spune că vaccinarea repetată este necesară, deoarece, cu fiecare doză primită, se creează şi mai multe celule de memorie. La un moment dat, vom atinge limita şi nu trebuie să mai facem vaccinul.

Predicţia virusologului român este că, dacă acum am făcut booster la şase luni, următorul va fi la zece luni sau la un an, ulterior crescând distanţa dintre doze.

Atanasiu mai spune că problema nu este legată, deci,  de calitatea vaccinurilor, ci de specificitatea anticorpilor față de antigen (proteina virală).

În cazul vaccinului antigripal, este exact invers: vaccinul generează suficiente celule B/celule T, dar, peste câteva luni, anticorpii nu mai sunt capabili să interacționeze cu virusul gripal, pentru că a suferit prea multe mutații.

În cazul SARS-CoV-2, boosterul se face cu exact același vaccin pentru că varianta Delta nu are capacitatea de a se ascunde de sistemul imunitar.

Imunizare prin boală sau prin vaccinare?

Pe baza analizei mai multor dovezi ştiinţifice, The Centers for Disease Control and Prevention (CDCP) a ajuns la concluzia că atât imunitatea conferită de trecerea prin boală, cât şi cea dată de vaccin durează cel puţin şase luni.

Comparând cele două tipuri de imunitate, oamenii de ştiinţă notează că studiile au demonstrat că vaccinarea oferă un nivel de imunitate mai înalt, mai robust, mai consistent pentru a proteja oamenii de Covid-19 decât infectarea.

Experţii  CDC au analizat mai mult de 90 de studii trecute prin procesul peer-review, dar şi unele studii în faza de preprint, pentru a înţelege cele două tipuri de imunitate.

S-a concluzionat că pentru oamenii care deja au fost infectaţi, multiple studii arată că vaccinarea oferă o creştere a răspunsului imun şi reduce şi mai mult riscul de reinfectare.

Cei nevaccinaţi, dar cu imunitate naturală, au un risc de cinci ori mai mare să fie diagnosticaţi cu Covid-19, comparativ cu cei vaccinaţi.

Raportul vine după alt studiu, publicat tot de CDC, care arăta un nivel mai mare de protecţie oferit de vaccinare decât de simpla infectare.

Studiul analiza cazurile de internare la pacienţii cu simptome Covid-19, în nouă state americane, pe o perioadă de nouă luni: ianuarie-septembrie 2021. Dintre aceştia, cei nevaccinaţi, dar trecuţi prin infecţie, au prezentat un risc de cinci ori mai mare să fie retestaţi pozitiv decât cei vaccinaţi. (Liviu Anghel).