Connect with us

Featured

In Uniunea Europeană este nevoie acum de reorganizare pe principiul suveranității

Publicat

pe

Inițiativele în viața internațională și-au schimbat direcția. Bunăoară, în anii nouăzeci, preocuparea țărilor era participarea cu succes la globalizare. Azi, după ce Donald Trump a propus corectura globalizării, multe țări caută un nou început. Atunci, se voia integrarea economiilor – în Europa, la Pacific, în alte părți ale lumii. Azi, integrările sunt puse mai explicit sub condiția interesului național. Atunci, se lansa globalismul. Azi, se recunoaște diversitatea condițiilor. Atunci, marile firme acționau în cadre mai curând naționale. Azi, multinaționalele dau tonul. Atunci, prevala cooperarea. Azi, au loc regrupări de state.

Pe acest fundal, restabilirea capacității guvernelor proprii, refacerea categoriilor sociale de la mijlocul societății și a autonomiei cetățeanului au devenit chestiuni de viață. S-a intrat într-o lume care suspectează globalizarea și privește critic integrările. O lume multipolară, în care revin în rol statele naționale. Am captat caracteristicile noii lumi într-o teorie a societății (Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, 2012; Ordinea viitoare a lumii, 2017; Identitate națională și modernitate,2018; După globalizare, 2018; China ca supraputere, 2021) care a țintit să dea tabloul lumii în care trăim și repere strategice.

Realitățile se mențin în schimbare. În dezbaterea publică, însă, atâta și așa cum este, au rămas confuzii. Cele mai afectate sunt „globalismul” și „suveranitatea”. Pe fondul crizelor – sanitare, de energie, economice, de legitimare, de încredere, de motivare – ciocnirea globaliștilor și suveraniștilor este în centru. Vreau să lămurim aici, în limitele spațiului, alternativele și încotro ne îndreptăm.

Din capul locului, trebuie distins între „globalitate”, „universalism”, „globalizare” și „globalism”, căci „globalismul” este confundat frecvent cu fiecare. Trebuie distins, apoi, între „suveranitate” și „independență națională”. „Autarhia”, știm prea bine, este nerealistă într-o lume cu mari forțe economice, mediatice și militare. „Independența națională” de altădată este pusă în discuție de contexte constrângătoare – de pildă, de pandemie, de nevoia de securitate. „Suveranitatea statelor” rămâne, însă, reperul arhitecturii raționale a lumii, dar ea înfruntă presiuni.

În privința confuziilor ce se fac, este de spus că viața noastră ca oameni ai mileniului trei depinde de ceea ce se petrece pe glob. Mersul vremii, resursele de energie, armele cu bătaie la distanță, șansele de export de produse etc. ne fac dependenți de ceea ce se petrece pe glob. Viața ne leagă, la rândul ei, în multiple feluri, de istoria lumii. Orizontul realist de viață, în care sunt de făcut socotelile, este astfel „globalitatea”.

„Globalitatea” nu înseamnă însă „globalism”, chiar dacă acesta o ia ca pretext. Înainte de orice, „globalismul” nu este cadrul realist al vieții, ci o ideologie.

Viața oamenilor este în funcție de echiparea lor anatomo-fiziologică, de condițiile de mediu și de anvergura acțiunilor de a lua sub control datele lumii. Cultura este rezultatul și cheia. Când este dezvoltată, cultura își asumă coordonate universale. Viziunea după care acestea există – de pildă, decalogul biblic, cunoașterea științifică și tehnologică, semnificații ale artei, conținuturi ale filosofiei – este „universalism”.

„Globalismul” nu este același lucru nici cu „universalismul”. În vreme ce „universalismul” se referă în fond la împărtășirea de valori, „globalismul” consideră că împărtășirea poate fi impusă dintr-un centru din care se ia lumină. „Globalismul” operează ideologic cu ideea unui centru. În plus, „globalismul” nu are, logic, gradații, dar „universalismul” le are. Hegel a conceput „universalismul concret”, ce-și propune să includă individualitatea, cu caracterele ei.

Ideea unui centru al lumii vine din vechi aspirații de imperiu cuprinzător. Dar, pentru generațiile care trăim astăzi, modelarea care a contat practic a fost alta – una partizană. Este vorba de formarea de „internaționale” ideologice. S-a început cu cea a proletariatului din secolul al XIX-lea, creată la chemarea „Proletari din toate țările, uniți-vă!” a Manifestului Partidului Comunist (1848). S-a continuat cu internaționale social-democrate, apoi cu internaționale opuse, ale dreptei politice. Această modelare i-a și oferit lui Ernst Nolte, după care mulți se iau și acum, temeiul să vadă istoria secolului al XX-lea, în miez, ca „război social european”.

Lăsăm însă istoria în seama istoricilor de profesie. Aceasta și fiindcă „globalismul” vine din surse de sub ochii noștri. El este o generalizare a opticii administrației Bill Clinton, potrivit căreia se obțin mai mari avantaje pentru economie înlocuind protecționismul cu liberalizarea piețelor și reglând internațional tarifele comerciale. În multe locuri din lume s-au înregistrat beneficii. „Globalizarea” inițiată atunci a fost salutată de țările capabile să concureze.

Numai că aceste măsuri nu au dat rezultate peste tot. Chiar în cea mai puternică economie a lumii, cea americană, a trebuit constatată fuga de capitaluri, cu efectele ei nefaste.

„Globalismul” zilelor noastre s-a format pe acest fundal, ca aspirație la extinderea economiei de piață, a liberalizărilor, a piețelor însele. Dar și ca aspirație la un centru păzitor al acestora și la conducerea dintr-un centru al lumii!

Cum a ajuns să funcționeze practic un astfel de centru se poate discuta îndelung. El nu poate satisface toate interesele. Avem și exemple mai noi. De pildă, afacerea submarinelor nucleare din Oceanul Indian, care a dus la nemulțumirea Franței, construcția gazoductului Nord Stream 2 în Marea Baltică, care a provocat decizia Germaniei. În condițiile în care afinitățile erotice țin, firește, de libertate, în Europa ne dăm seama din încercările de la Bruxelles de a constrânge țările, în mod aberant, la relativizarea familiei tradiționale. În România, ne dăm seama din ceea ce s-a petrecut în 2012, când un referendum a demis președintele cu peste 80% din voturi, dar respectivul a fost salvat de matrapazlâcuri ale „justiției” interne, combinat cu intervenții globaliste.

Viziunea „globalismului” se trage dintr-un mariaj. Este vorba de mariajul neoliberalismului – adică a acelui liberalism care proclamă libertatea persoanei, dar nu se interesează dacă și cât beneficiază persoanele de libertate – cu o filosofie care dezbracă omul, societatea, istoria de orice, afară de competiția în optica „încercare și eroare (trial and error)”. Karl R. Popper a fost cel care a făcut efortul de a desprinde vederile oamenilor de condiționări istorice, sociale, morale, acceptând doar una socotită „științifică” și a contribuit la articularea filosofiei prototipice a „globalismului”. Distincțiile ei sunt asumate de globalismul de astăzi – George Soros fiind exponentul explicit.

Unde duce globalismul, s-a văzut demult. Cum am arătat și altădată (Justiția și valorile, Meteor Press, București, 2020), Karl R. Popper a avut meritul istoric de a fi apărat „societatea deschisă”, dar nu a dat mijloacele pentru a apăra „deschiderea” acestei societăți de demoni ce puteau apărea din sânul ei. El a oferit mijloacele intelectuale ale demantelării autoritarismului, dar nu a dat și mijloacele apărării „deschiderii”. De aceea, Theodor W. Adorno (Der Positivismusstreit in der deutschen Soziologie, Lucherhand, Neuwied, 1975, pp.125-145) a avut dreptate când i-a obiectat că din „libertatea pe care și-o ia de a alege sistemul de coordonate, se ajunge la falsificarea obiectului”, căci despre ceea ce trăiește fiecare cetățean al unui stat modern „sistemul” spune prea puțin. Iar „sistemul” era „globalismul”, deși termenul nu intrase, încă, în atenție.

Spre a face și mai intutivă această observație, aș spune că azi avem rațiuni în plus să-l apreciem pe Dostoievski. El a observat, deja în romanul Idiotul (1868), ce înseamnă un „stat de drept” care nu este dus până la întrebarea „cât de drept” rămâne acel stat în fapt. Un personaj reflexiv le face celor care aderă la „teza care proclamă triumful dreptului înainte de toate și independent de orice, ba chiar excluzând tot restul, și poate înainte de a se cerceta și a se ști în ce constă acest drept” reproșul că „de la teza aceasta se poate sări foarte ușor la dreptul forței, adică direct la dreptul pumnului și al bunului plac personal, conform principiului: <Așa vreau, așa fac>. Principiu la care, de altfel, foarte frecvent s-a recurs în lume” (p. 310). Cine, cunoscând istoria, ar putea contrazice această premoniție?

În privița suveranității, discuția începe, juridic, odată cu Pacea Westfalică (1648), care a proclamat ceea ce s-a numit „principiul suveranității statelor”. Prin suveranitate s-au înțeles drepturi teritoriale și neamestecul în treburile interne. Principiul s-a bucurat de largă adeziune și enorm prestigiu. Kant i-a și dat consacrare, vorbind de „pacea eternă”. Unii teologi au vorbit de perspectiva venirii „împărăției lui Dumnezeu”. Așa cum Thomas Jefferson a preluat al doilea tratat despre guverare al lui John Locke și a făcut din el baza Declarației de independență a SUA, Woodrow Wilson a prelat cartea lui Kant despre pacea eternă ca ispirație pentru a organiza Liga națiunilor, în urma Primului Război Mondial.

Principiului suveranității statelor îi aparține viitorul. Însuși Henry Kissinger, atât de devotat lui Metternich și Bismarck, reafirmă, totuși, acest principiu. Fostul secretar de stat american scria că „orice sistem al ordinii lumii, pentru a fi sustenabil, trebuie să fie acceptat nu doar de lideri, ci și de cetățeni. El trebuie să reflecte, de asemenea, două adevăruri: ordinea fără libertate, chiar dacă este susținută de exaltare momentană, își poate crea propriul său contrabalans; iar libertatea nu poate fi asigurată sau susținută fără un cadru al ordinii care să susțină pacea” ( Henry Kissinger, World Order, Penguin, New York, 2014, p. 8). Nu se întrevede altceva, „în acest moment al istoriei, decât un sistem westphalian informat de realități contemporane” (p. 373).

Reafirmarea suveranității devenise necesară ca urmare a tensiunilor acumulate în relațiile internaționale. Nu mă refer numai la ceea ce a stârnit scandalul deja în anii șaizeci – doctrina „suveranității limitate” a lui Brejnev, folosită pentru intervenția în Cehoslovacia anului 1968. Mă refer și la noua situație internațională, cu emergența Chinei ca supraputere, cu militantismul islamic, cu afirmarea țărilor de la Pacific, cu situația din Europa – cum spune însuși Henry Kissinger. Nu se pot ocoli, prin forța realității, nici tensiunile în care Comisia Europeană a intrat cu Polonia și Ungaria, tensiuni care cer astăzi, cum declara cancelarul federal german, o cu totul altă soluție decât impunerea unei optici de la Bruxelles.

Independența națională este clamată astăzi cu un ton mai scăzut. Ea a fost și compromisă de regimuri de dictatură. De exemplu, Nicolae Ceaușescu a recurs la ea, dar a împins-o spre autarhie pentru a sustrage discuției dictatura de familie pe care o instaurase.

Independența națională a rămas o valoare importantă, dar a trebuit să fie asociată cu alte valori. Înțelegerile americano-ruso-chineze de după anii optzeci au legat independența națională de excluderea de politici ce periclitează conviețuirea pașnică, înăuntrul unei țări și între țări. Aceste înțelegeri au autorizat Consiliul de Securitate al ONU să dispună, la nevoie, oprirea celor care periclitau. Intervenția în Irak s-a bazat, juridic, pe această condiționare.

Unele țări, România în mod sigur, au înscris în Constituție (1992) prevederea că, în caz de conflict al reglementărilor naționale cu cele internaționale, ultimele au prioritate. Fapt este că, atunci când intri într-o uniune, semnezi anumite obligații. Tratatele de integrare europeană pretind statelor care aderă să cadă de acord asupra a ceea ce condiționează integrarea, dar nu anulează suveranitatea națională. Chiar în condițiile integrării, unele domenii – bugetul, educația, sănătatea etc. – rămân în competența națională. Grupul de la Vișegrad (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia) operează astăzi pe asemenea premisă.

Nu este formulată până în clipa de față vreo ideologie a suveranismului. Există însă o valoare, suveranitatea, care rămâne, juridic și matur vorbind, de neatins. Dacă, totuși, cineva o atinge, atunci nu rămâne în vigoare dreptul, ci, de fapt, forța. Iar aceasta antrenează, cum se vede ușor, dezorganizări ale ordinii democratice și tensiuni sterpe.

„Globalismul” are, prin forța lucrurilor și din start, o lacună esențială. El este o ideologie, și nu o decizie legitimată democratic. Cum au observat cei mai buni juriști și economiști europeni de astăzi, este totdeauna posibilă înțelegerea statelor, dar obligarea lor nu este legitimată. Doar ca exemplu, Consiliul European nu are legitimitate să impună ceva țărilor membre – el nu a fost ales și mandatat de cineva. Și Parlamentul European adoptă, juridic vorbind, ordonanțe, dar nu reglementări cu forța unor legi.

Aceste noțiuni – suveranitate, independență națională, integrare – se cer înțelese mai profund decât în clișeele de azi, care le confundă vizibil cu multe altele. Fără o înțelegere corectă juridic se ajunge, cum vedem, la tensiuni și la frânarea dezvoltării.

Globaliștii vor ca țările să asculte de un centru de decizie. Ei nu se întreabă ce calitate au analizele acestuia, cui servesc și ce rezultă. De altfel, este de observat, fie și numai în treacăt, că globalismul a dus în fapt la scăderea din ultimele decenii a calității politicilor, a valorii decidenților și la ascensiunea la decizii a nepregătiților. Prin globalism se și explică, indirect, fie și numai în parte, emergența de regimuri mediocratice sau de-a dreptul prostocratice din zilele noastre. Aceasta deoarece, prin globalism, cadrul natural al selecției valorilor a fost deteriorat. România de azi este un exemplu edificator.

Decidenții ei actuali nu se evidențiază nicidecum prin profesionalism și valoare civică și culturală. Grăitor este ceea ce s-a petrecut în 2021, la Bruxelles, în procesul intentat de cetățeni români Comisiei Europene pentru a obține interpretarea MCV-ului ca pachet de „recomandări”, cum îi sună, de altfel, subtitlul, nu de „obligații”, și eventuala lui ridicare. Cum semnala un europarlamentar prezent la proces, stupefiant în Europa recentă era faptul că înșiși reprezentanții guvernului României actuale au pledat pentru a se păstra „obligativitatea” prevederilor și a MCV-ului în întregime. Ei sacrificau dezinvolt, în numele ideologiei, ceea ce trebuiau să reprezinte.

Mai este de observat că țările avocate ale globalizării nu se lasă controlate de globalism. SUA, Germania, China, Franța, Marea Britanie își promovează în mod natural interesele. Globalismul are trecere la țări cu decidenți incapabili să le asigure asumarea de sine.

„Suveraniștii” pledează pentru decizii în interesul propriilor cetățeni-de pildă, mai nou, minerii polonezi, de regulă agricultorii francezi sau întreprinzătorii germani. Adepții suveranității vor trebui să arate, însă, cum va supraviețui o uniune în care slăbesc acordurile.

În acest punct suntem astăzi. Opinia mea este că în Uniunea Europeană este nevoie acum de reorganizare pe principiul suveranității. Aceasta nu ca frondă, ci ca o chestiune de drept, fără de care nu există funcționalitate. Înțeles civic, statul național, ca responsabil de calitatea vieții cetățenilor săi, nu a intrat în muzeu. Cetățenii plătesc însă din greu, în toate privințele, mediocritatea decidenților.

Andrei Marga

Exclusiv

Politeanu, Primarul-Paratrăsnet: Cum gunoiul imobiliar incearcă să murdărească imaginea unui oraș infrumusețat

Publicat

pe

De

De la nunta pe Bulevard la acuzații halucinante: Mafia imobiliară scoate artileria grea, dar Politeanu rămâne neclintit

Prahova, județul unde betonul și corupția se țin de mână ca doi amanți pătimași, continuă să fie teatrul unor evenimente demne de un film de groază cu accente comice. După ce au încercat să-l discrediteze pe primarul Mihai Politeanu cu acuzații ridicole legate de o nuntă civilă pompoasă – informație răspândită prin flyere ca o boală contagioasă – acum, aceiași actori dubioși revin în forță.

De data asta, ținta este un proiect de înfrumusețare a Ploieștiului, legat în mod aberant de dosarul White Tower, o construcție-fantomă aprobată cu ani înainte ca Politeanu să viseze măcar la fotoliul de primar.

White Tower: Scheletul din dulapul imobiliar ploieștean, agățat de gâtul actualului primar

Conform declarațiilor primarului Politeanu, disperarea unor „zdrențe morale” este un indicator clar că direcția în care se îndreaptă Ploieștiul este una corectă. Dar ce este, de fapt, White Tower și de ce a devenit simbolul putreziciunii imobiliare din Prahova?

Conform investigațiilor Incisiv de Prahova, White Tower este un turn al minciunilor și al ilegalităților. Construit fără respectarea autorizației, cu un etaj suplimentar adăugat ca o tumoare malignă, fără autorizație ISU și fără utilități, dar cu sute de oameni înghesuiți în interior ca sardinele într-o conservă. Un coșmar locativ care stă să se prăbușească la propriu și la figurat.

Legături de o ambianță de mafie și conspirație (aici),(aici),(aici),(aici),(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Politeanu vs. „Zdrențele morale”: Un duel inegal, dar cu final anticipat

Întrebarea care se ridică este: cine sunt aceste „zdrențe morale” care încearcă să arunce cu noroi în imaginea primarului și a orașului? Răspunsul se află, probabil, în galeria personajelor pitorești menționate în investigațiile Incisiv de Prahova:

  • Vlad Nichita („Il Capo”): Maestrul fraudelor imobiliare, cel care trage sforile și împarte cărțile. Un fel de Don Corleone al betoanelor, dar cu mai puțin farmec și mai multă aroganță.
  • Lorenz Michael Nasturica („Nash”): Escroc internațional, fugit în Dubai cu milioanele furate. Un Arsène Lupin autohton, dar mult mai periculos și cu gusturi mai proaste la haine.
  • Mihai Lupu: Victima sau complice? Greu de spus. Cert e că și-a făcut o imagine de „afacerist de succes” pe spatele unor fraude și escrocherii. Un fel de Gică Hagi al afacerilor dubioase, dar cu mai puțin talent și mai multă șmecherie.

Acești „eroi” ai tranziției imobiliare românești, împreună cu alți acoliți și profitori, se simt amenințați de orice încercare de a face curățenie în mizeria pe care au creat-o. De aceea, nu se dau în lături de la nimic: de la împrăștiat flyere cu minciuni gogonate până la legarea unor proiecte de înfrumusețare a orașului de dosare penale vechi de ani de zile.

Ploieștiul nu mai e groapa de gunoi a nimănui: Politeanu promite curățenie generală

Dar, așa cum spunea un clasic în viață, „câinii latră, caravana trece”. Politeanu pare hotărât să continue curățenia generală în Ploiești, indiferent de zgomotul de fond produs de „zdrențele morale”. Proiectele de înfrumusețare a orașului vor merge mai departe, iar mafia imobiliară va trebui să-și găsească alte victime și alte metode de a-și ascunde mizeriile.

Până atunci, locuitorii Ploieștiului sunt invitați să rămână vigilenți, să nu se lase manipulați de minciunile și insinuările celor care au transformat orașul într-o groapă de gunoi imobiliară și să susțină orice inițiativă menită să aducă un strop de normalitate și de decență în viața lor. Pentru că, până la urmă, Ploieștiul nu mai e groapa de gunoi a nimănui. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

De la „fofilica” la Prefectură: Ascensiunea halucinantă a unui combinagiu politic – Zoia, „mama” lui Matei, chiar ești bine?!

Publicat

pe

De

Atenție, cetățeni! În lumea pestriță a politicii românești, mai apare câte un personaj de te face să te întrebi dacă nu cumva trăim într-o comedie proastă. Un fost viceprimar de municipiu reședință de județ, expert în arta „fofilicii” (adică, pe românește, șmecherii și combinații), a aterizat, nu știm cum, în fotoliul de Prefect al unui județ reprezentativ. Cum a fost posibil așa ceva? Vă spunem noi: datorită alchimiei toxice a coaliției de guvernare și a unor trădări politice demne de un Iuda modern!

Viceprimar cu „fofilica” – Rețeta perfectă pentru un Prefect de caricatură?

Să ne înțelegem, nu avem nimic cu viceprimarii. Dar când un fost viceprimar ajunge Prefect după ce a excelat în „fofilici”, parcă-ți vine să râzi (sau să plângi, depinde de starea vremii). Oare ce fel de șmecherii va pune la cale acum, de la înălțimea noii funcții? Vom trăi și vom vedea!

Trădare, măi Nene! Cum să ajungi sef la județ dând cu mucii-n fasole partidului!

Secretele ascensiunii sale sunt demne de un scenariu de telenovelă turcească: trădări crunte față de partidul care l-a crescut, manevre oculte și, cireașa de pe tort, o plângere penală pregătită pe ascuns împotriva unui șef de partid cu care se afla în coaliție! Da, ați auzit bine! Un fel de „amice, ți-am pupat mâna, dar acum te dau pe goarnă la DNA!”. Bravo, băiete! Așa se face politică în România!

Plângerea penală „Made in Prefectură”: O capodoperă de prostie și aroganță sau biletul spre groapa politică?

Dar culmea tupeului și a prostiei abia acum vine! În graba de a-l înfunda pe șeful de partid și președinte de Consiliu Județean, arogantul nostru actual Prefect a dat la întocmit plângerea penală chiar cu scrisul său! Adică, a lăsat negru pe alb adnotările pentru presupusele fapte penale! Un fel de „uite, dom’ procuror, eu l-am turnat, cu mâna mea!”. Genial!

Scrisul de mână al infracțiunii: Când aroganta iți suflă toate sansele de supraviețuire politică!

Aroganța și prostia l-au propulsat, dar aroganța și prostia îl vor și decapita! Vorba aia: „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea!”. Iar în cazul nostru, groapa se anunță adâncă și plină de nămol politic!

„Mama lui Matei, Zoia, ești bine?!” – Întrebarea esențială pentru oricine are legătură cu acest personaj!

Și acum, întrebarea de un milion de dolari pentru Zoia (aici): „Mama lui Matei, chiar ești bine?!”. Pentru că, sincer, ne cam facem griji pentru oricine are legătură cu acest personaj. Nu de alta, dar riscul de a fi implicat într-un scandal politic sau într-o combinație dubioasă este extrem de ridicat!

Zvonuri, pamflete și viitoare dezvăluiri: Incisiv de Prahova pregătește artileria grea – Tremură, Prefectule!

Atenție! Informațiile din această rubrică trebuie luate sub beneficiu de inventar. Ele fac parte din categoria zvonurilor sau a pamfletului. Dar nu vă faceți griji! Ziarul nostru de investigații, Incisiv de Prahova, pregătește un episod de dezvăluiri incendiare, nu sub forma de pamflet, ci cu „mismasurile” acestui Prefect arogant și combinagiu. Așa că, stai pe fază, Prefectule! Surprizele abia acum încep! (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Anchete

CORUPȚIE ÎN SĂNĂTATEA DIN BRAȘOV: DNA SPARGE CUIBUL – Percheziții la Spitale, DSP și Firme!

Publicat

pe

De

DNA a declanșat o operațiune de amploare în Brașov, cu 18 percheziții simultane la spitale, firme și la sediul Direcției de Sănătate Publică (DSP)! Ancheta vizează o rețea de corupție în care este implicată chiar directoarea DSP, Ofelia Ancuța Blănaru.

Acuzațiile:

  • Vânzare de diplome de igienă: Blănaru este suspectată că vindea diplome de igienă, fără ca persoanele să urmeze cursurile.
  • Informații confidențiale: Directoarea oferea informații despre controalele sanitare, avertizând spitalele și oferind indicații despre cum să se pregătească.
  • Mită și foloase necuvenite: Anchetatorii investighează dacă Blănaru a primit mită sub formă de bani, bijuterii și produse de la reprezentanții unor societăți comerciale.
  • Cursuri simulate: Există suspiciuni că programele de instruire în domeniul sănătății publice erau simulate, doar pe hârtie, pentru a justifica cheltuieli sau a aduce beneficii unor persoane din conducerea DSP.

Instituții vizate:

  • Direcția de Sănătate Publică (DSP) Brașov
  • Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov
  • Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Brașov
  • Sediile mai multor firme și domiciliile unor persoane fizice

Măsuri luate:

  • Procurorii anticorupție au dispus măsuri de supraveghere și ridicări de documente din birourile DSP Brașov și ale spitalelor vizate.
  • Sunt analizate contracte, registre și corespondență internă.

DNA confirmă:

„Procurorii efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție săvârșite în cursul anului 2025, de către funcționari publici și complici ai acestora. Sunt efectuate percheziții domiciliare în 18 locații situate pe raza județului Brașov.” (Sava N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv12 minute ago

Politeanu, Primarul-Paratrăsnet: Cum gunoiul imobiliar incearcă să murdărească imaginea unui oraș infrumusețat

De la nunta pe Bulevard la acuzații halucinante: Mafia imobiliară scoate artileria grea, dar Politeanu rămâne neclintit Prahova, județul unde...

Exclusiv41 de minute ago

De la „fofilica” la Prefectură: Ascensiunea halucinantă a unui combinagiu politic – Zoia, „mama” lui Matei, chiar ești bine?!

Atenție, cetățeni! În lumea pestriță a politicii românești, mai apare câte un personaj de te face să te întrebi dacă...

Exclusiv6 ore ago

Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi 

Apt limitat la muncă, nelimitat la inimioare pe Instagram și maestru într-ale concediilor strategice. Valentin Matei, un nume sonor în...

Exclusiv6 ore ago

Protestul sindical din 29 Octombrie: Circ cu ursul Bolo sau apărarea ultimă a barosanilor? 

Oare chiar le pasă liderilor sindicali de nenorocirile polițiștilor sau vor doar să-l vadă pe Bolo zburând de la Palatul...

Exclusiv6 ore ago

Coca-Cola: secretul murdar din Ploiești – Cum ne otrăvește „băutura fericirii” cu apa de canal, sub ochiul complice al autorităților!

De la zâmbet american la coșmar românesc, Coca-Cola a ajuns să fie sinonimă cu corupția și nepăsarea crasă. La Ploiești,...

Exclusivo zi ago

APIA, tremură sub ploaia de întrebări! Fermierii prahoveni, pe urmele hoților de la antigrindină: Cer date incendiare și miros a DNA mai rău ca iodura de argint!

De la tunurile antigrindină la tunurile cu subvenții: Prahova, epicentrul unui cutremur agricol cu replici penale! După ce au trimis...

Exclusivo zi ago

Sindicatul Diamantul pune sub semnul intrebării angajările de balerini la MAI

„De ce ne trebuie balerini la MAI?” – întrebarea care stârnește controverse Sindicatul Diamantul își exprimă nedumerirea cu privire la...

Exclusiv2 zile ago

Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!

Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) demască mascarada SNPP: Minciuni gogonate și manipulări grosolane în spatele unui protest de doi bani!...

Exclusiv2 zile ago

Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare

Un val de nemulțumire și dezaprobare se manifestă în rândul polițiștilor de penitenciare, în contextul protestului recent al Sindicatului Național...

Exclusiv3 zile ago

Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”

Jilava: Alcatrazul famigliei Teoroc se zguduie! Contra-atacul lui Burcu demască ipocrizia sindicatului și abuzurile „baroanei” – Unde câinii trăiesc ca...

Exclusiv3 zile ago

APIA, deschideți arhivele, că vă dăm pe toți la oile tunse! După ce au pus ANM la colț, fermierii 007 somează APIA să scoată cifrele jafurilor la lumină!

Alo, alo, APIA Prahova! Vă sună cunoscut? Nu? Poate vă treziți când vă vor suna fermierii la ușă, cu furcile...

Exclusiv3 zile ago

Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!

Un spital penitenciar fără medici, dar cu directori bine plătiți? Un paradox revoltător în sistemul penitenciar românesc! Director medical fără...

Exclusiv3 zile ago

Psihologii „polițiști” din MAI, o excepție europeană coruptă

Sindicatul „Diamantul” trage un semnal de alarmă cu privire la statutul psihologilor din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), afirmând că modelul...

Exclusiv4 zile ago

ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”

Decizia ÎCCJ, un semnal de alarmă împotriva abuzurilor: respectarea procedurilor, esențială Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit,...

Administratie4 zile ago

Cultura și moda se îmbrățișează la Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week: Ministerul Culturii susține designul românesc

Un parteneriat strategic pentru promovarea identității și inovației Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week a fost scena unui parteneriat important între Ministerul...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv