Featured
Iulian Dumitrescu – Presedintele CJ Prahova: Vreau să le mulțumesc colegilor mei liberali care m-au învestit, la Consiliul Național al Partidului Național Liberal de ieri, în funcția de prim-vicepreședinte al PNL
Exclusiv
Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)
„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1
Contractul de salubrizare cu Blue Planet din Sectorul 1 nu ridică doar praful de pe străzi, ci și o întrebare simplă, dar devastatoare: cine avea obligația să știe că în structura societății există acționari fiduciari și beneficiari reali diferiți de cei care apar formal în acte?
Primăria Sectorului 1 a făcut spectacol în iunie: nu mai lucrăm cu Romprest, am organizat „licitație”, am ales Blue Planet prin cerere de oferte, avem contract de 95,5 milioane lei, economie istorică de 72,5 milioane față de vechiul operator, conferințe, poze, grafice colorate.
Un mic detaliu „uitat” din pliante: acționarul majoritar al Blue Planet este fiduciar, adică omul din acte este paravan, iar beneficiarul real este altcineva. Iar acest „altcineva” nu apare nicăieri în comunicările publice ale primăriei.
După circul mediatic, realitatea a lovit sec: de la 1 iulie se lucrează tot cu Romprest. Contractul cu Blue Planet există pe hârtie, dar nu funcționează în teren, iar peste procedură plutesc întrebări incomode despre acționariat, fiducii și legalitate.
Primarul George Tuță a ales cea mai comodă strategie: tăcerea totală.
Primarul George Tuță întrebat, primarul George Tuță nu răspunde
Am întrebat direct: știe sau nu știe George Tuță cine este beneficiarul real al Blue Planet, în condițiile în care acționarul majoritar din acte este fiduciar?
Am întrebat și dacă acesta este motivul pentru care Primăria Sectorului 1 a preferat să rămână cu Romprest după 1 iulie sau dacă adevăratele cauze sunt:
- contestațiile în instanță ale Romprest,
- lipsa dotărilor reale ale Blue Planet,
- ori toate la un loc.
Răspunsul primarului: niciun cuvânt. Nicio clarificare, niciun gest de minimă transparență.
În schimb, două instituții-cheie – Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) – explică, în documente oficiale, că obligația de a cunoaște beneficiarul real și de a preveni conflictul de interese cade fix pe umerii primăriei.
Aceleași obligații le au și autoritățile din Ploiești, care lucrează sau cochetează cu aceeași „rețea” de firme de salubritate, fiducii, holdinguri fără angajați și bani grei din contracte publice. Acolo, ca și la București, pare să domnească aceeași boală: orbul găinii administrativ.
ANAP: autoritatea contractantă răspunde, nu se poate ascunde după București
ANAP precizează clar că:
- rolul său este să elaboreze cadrul normativ și să exercite control în condițiile prevăzute de lege;
- obligația de a respecta legislația achizițiilor publice revine, în primul rând, autorităților contractante.
Asta înseamnă că Primăria Sectorului 1, Primăria Ploiești, Primăria Sectorului 3 sau 4 nu pot invoca ANAP ca scuză atunci când semnează contracte cu firme cu acționari fiduciar-paravan și beneficiari reali ascunși.
ANAP amintește și definiția conflictului de interese din Legea 98/2016: orice interes financiar, economic sau personal, direct sau indirect, care poate afecta imparțialitatea persoanelor implicate în atribuirea contractului trebuie analizat de autoritatea contractantă.
Pe scurt:
- dacă există indicii privind structura reală de control a unei companii participante la procedură,
- aceste elemente trebuie analizate în cadrul verificărilor făcute de autoritatea contractantă,
- nu pot fi „uitate” la dosar pentru că deranjează.
ANAP mai subliniază:
- legislația nu mută responsabilitatea verificării conflictelor de interese la nivelul agenției;
- autoritatea contractantă trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru identificarea, prevenirea și eliminarea situațiilor care pot afecta imparțialitatea procedurii;
- existența unui conflict de interese se analizează de la caz la caz, în funcție de informațiile disponibile în procedură.
ANAP precizează, de asemenea, că nu are atribuții de:
- stabilire a beneficiarilor reali ai unei societăți,
- verificare a Registrului beneficiarilor reali.
Aceste sarcini revin altor instituții, iar analiza structurii de control și a eventualelor consecințe asupra procedurii trebuie făcută de autoritatea contractantă în limitele competențelor sale.
Tradus pe românește: când Primăria Sectorului 1 sau Primăria Ploiești semnează contracte de zeci sau sute de milioane cu firme de tip Blue Planet, nu au voie să spună „noi nu știm, nu e treaba noastră cine e în spate”.
ONPCSB: beneficiarii reali trebuie identificați, fiducia nu e scut de anonimat
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor pune reflectorul pe transparența beneficiarilor reali.
Legea 129/2019 obligă:
- persoanele juridice, fiduciile și construcțiile juridice similare să dețină informații adecvate, corecte și actualizate privind beneficiarii reali;
- aceste informații trebuie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere;
- beneficiarii reali au obligația de a furniza fiduciarilor toate informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor legale;
- fiduciarul și persoana juridică trebuie să furnizeze entităților raportoare informații privind beneficiarul real, atunci când acestea aplică măsurile de cunoaștere a clientelei.
Scopul este clar:
- identificarea persoanelor care exercită controlul efectiv asupra unei societăți sau asupra masei patrimoniale administrate prin fiducie;
- verificarea transparenței structurii de control;
- evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de ascundere a beneficiarilor reali.
Cu alte cuvinte:
- fiducia este un mecanism legal,
- dar nu poate fi folosită ca paravan pentru a ascunde cine controlează, în realitate, firme care încasează bani publici din contracte de salubritate,
- iar autoritățile locale nu au voie să se prefacă că această problemă nu există.
Fiducia: paravanul perfect pentru gunoaiele de lux
ONRC explică mecanismul: fiducia este operațiunea prin care drepturile patrimoniale sunt transferate către un fiduciar, spre administrare, în beneficiul unei alte persoane. Se creează o masă patrimonială distinctă de patrimoniul fiduciarului.
Contractele de fiducie trebuie:
- înregistrate fiscal;
- în anumite situații, înscrise în alte registre prevăzute de lege;
- înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) pentru a fi opozabile terților.
Structura nu este interzisă în România și se folosește în diverse tranzacții comerciale. Dar:
- existența fiduciei nu anulează obligația de identificare a beneficiarului real;
- nu justifică opacizarea totală a structurii de control;
- nu justifică ca primăriile să lucreze cu „acționari fiduciar” fără să întrebe cine este de fapt beneficiarul.
În practică, în schema gunoiului:
- fiduciarul apare în acte,
- beneficiarul real rămâne în umbră,
- contractele de fiducie nu se văd în AEGRM,
- banii publici curg, iar statul se face că nu vede.
Trei firme, o singură filozofie: acționarul se vede, beneficiarul nu există
În toată România, ONRC identifică trei „profesioniști” în funcțiune cu asociați fiduciari:
- Bin Go Solutions SRL (fosta Rosal Grup / United Waste Solutions) – groapă de gunoi financiară cu datorii de aproape 40 de milioane lei la stat, acționariat fiduciar;
- Blue Planet Services SA – preia activitatea de salubritate, cu acționar fiduciar majoritar, contracte în Sectoarele 1, 3 și 4;
- Tiragram SRL – firmă mai mică, dar funcționând pe aceeași logică, cu deosebirea că aici beneficiarul fiduciei este declarat: MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu‑Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.
Toate trei se intersectează cu Legea 129/2019 privind prevenirea spălării banilor, care cere declararea beneficiarului real. Pe hârtie, totul pare legal. În realitate, structurile de proprietate sunt proiectate astfel încât nimeni să nu înțeleagă cine controlează cu adevărat afacerea.
De la Rosal la Bin Go la Blue Planet: datoriile la stat, profiturile la rețea
Prima mare firmă care a folosit acționari fiduciari în România a fost Rosal Grup SA, imperiul lui Vasile‑Silviu Prigoană:
- în 2015, Rosal introduce fiducia: avocații Dan Gabriel Găman și Cătălin Adrian Manciu devin acționari „la vedere”;
- actele interne arată că Găman, cu 52% din acțiuni, este doar proprietar fiduciar, beneficiarul real fiind Prigoană.
Anii următori aduc:
- fiducii în lanț;
- combinații cu pachete de 30%, 40%, 20% și 10% între Prigoană, Găman, Imperial Master Invest și alții;
- moartea lui Silviu Prigoană în 2024, dar supraviețuirea rețelei de fiducii și a acționarilor paravan.
Structura actuală la Bin Go Solutions:
- 70% – avocatul Dan Gabriel Găman, proprietar fiduciar;
- 10% – avocatul Cătălin Adrian Manciu, proprietar fiduciar;
- 20% – Imperial Master Invest SRL, holding fără angajați, dar cu profit de milioane.
Datorii fiscale ale Bin Go: aproape 40 de milioane lei.
În același timp:
- activitatea de salubritate a fostei Rosal/Bin Go este mutată la Blue Planet;
- Blue Planet e „curată”, aptă să participe la licitații și să ia credite masive garantate cu contracte publice;
- Primăriile Sectorului 1, 3 și 4 și autoritățile din Ploiești se aliniează, pe rând, la coadă pentru a lucra cu firma cu acționar fiduciar.
Blue Planet: fiducii, credite de 250 de milioane și același nucleu de control
Istoricul Blue Planet:
- înființată în 1995;
- ajunge sub controlul lui Bogdan Niculescu și al Clean Green Energy Invest;
- apoi este preluată 100% de Vestsal Solution SRL, firmă deținută de Radu‑Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău;
- la 29 martie 2023, Vestsal își cedează participația: 70% către Jean Niculescu, 20% către Imperial Master Invest, 10% către Promoter Invest;
- la 21 iunie 2023, pachetul de 70% este trecut oficial pe numele lui Alexandru Cristache, acționar fiduciar;
- structura rămâne: 70% Cristache (fiduciar), 20% Imperial Master Invest, 10% Promoter Invest, administrator Cristache.
Aceeași Blue Planet:
- contractează în mai 2025 un credit de 250 de milioane lei de la Exim Banca Românească;
- pune gaj contractele de salubritate cu Sectorul 4 și asocierea cu Bin Go;
- frații Jean și Bogdan Niculescu semnează fidejusiunea și apar ca oameni care exercită controlul real.
În Sectorul 1:
- aceeași Blue Planet câștigă, pe hârtie, contractul de 95,5 milioane lei prin cerere de oferte;
- se laudă „economii” față de Romprest;
- în realitate, firma are acționar majoritar fiduciar, beneficiarul real nu este transparent, iar primarul nu suflă un cuvânt.
Nepotul lui Tărău, Tiragram și cercul care se închide frumos
Nu toate fiduciile sunt complet opace. La Tiragram SRL:
- în 2019, asociatul unic Dan‑Cătălin Albăstroiu transferă temporar toate părțile sociale către avocatul Oana Berbecariu, proprietar fiduciar;
- ulterior, apare Societatea Civilă de Avocați Pavel, Berbecariu și Asociații ca fiduciar pentru părțile deținute de MyGreenConcept SRL, pe 10 ani, din 14.10.2025;
- beneficiarul fiduciei este MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu‑Bogdan Urda.
Așadar:
- același Urda care controla Vestsal Solution și, prin ea, Blue Planet;
- același nepot al lui Adrian Tărău;
- același nume care revine în Tiragram, MyGreenConcept, Blue Planet.
Drumul banilor și al participațiilor:
- pornește de la Tărău (prin Urda),
- trece prin Blue Planet și frații Niculescu,
- revine prin fiducii și firme intermediare,
- se închide în același cerc de „băieți deștepți” ai salubrității.
Ploieștiul și Sectorul 1: aceeași boală, același paravan
În fața acestor realități, mesajele ANAP și ONPCSB nu mai pot fi ignorate fără rea‑credință:
- autoritatea contractantă este direct responsabilă să verifice conflictul de interese și structura de control;
- beneficiarii reali trebuie identificați, iar fiducia nu e scut de anonimat;
- lipsa de interes pentru cine controlează firmele care iau bani publici nu e „neatenție”, e complicitate.
Primăria Sectorului 1 nu poate pretinde că nu a știut de existența acționariatului fiduciar la Blue Planet.
Primăria Ploiești nu poate spune că nu are obligația să verifice cine se află în spatele firmelor cu care face salubritate și concesiuni de milioane.
Când aceeași rețea de firme, oameni și fiducii se plimbă între București și Prahova, între Bin Go, Blue Planet, Tiragram și MyGreenConcept, între credite EximBank și contracte de sute de milioane, orbul găinii nu mai este scuză, este metodă.
Concluzie: legea e pentru fraieri, fiducia e pentru băieți deștepți
Legea spune limpede:
- declară beneficiarul real;
- înregistrează fiducia la fisc și în AEGRM;
- asigură transparența structurii de control;
- previne spălarea banilor și finanțarea rețelelor obscure.
În practică:
- Bin Go Solutions – fostă Rosal – stă pe datorii de aproape 40 de milioane lei, cu 80% din acțiuni la avocați‑fiduciari și beneficiari reali nedeclarați public;
- Blue Planet Services – „operator curat”, cu acționar majoritar fiduciar, credit de 250 de milioane, contracte în Sectorul 4, licitații uriașe în Sectorul 3 și contract câștigat (dar blocat) în Sectorul 1;
- Tiragram SRL – mai mică, dar conectată prin fiducie la MyGreenConcept și la nepotul lui Tărău, fost proprietar de Blue Planet.
Autoritățile locale:
- semnează contracte de zeci și sute de milioane cu firme ale căror beneficiari reali sunt parțial ascunși;
- se laudă cu „economii” și „proceduri legale”,
- ignoră obligațiile de transparență din Legea 129/2019.
Autoritățile centrale:
- numără corect până la trei firme cu fiducie,
- dau citate din lege,
- dar acceptă ca fiduciile din aceste cazuri să nu fie vizibile în AEGRM.
În această republică a fiduciei, legea ajunge hârtie igienică, fidejusorii se îmbogățesc, acționarii reali rămân în umbră, iar gunoiul – financiar, juridic și fizic – e presat frumos sub covorul intereselor comune dintre politică, afaceri și instituții.
Iar cât timp primării ca Sectorul 1 și Ploieștiul aleg deliberat să nu vadă cine încasează, orbul găinii nu mai e boală, e strategie de guvernare.
Oare unde sunt DGIPI, DGA din IPJ Prahova, DNA și celelalte parchete când gunoiul se ridică până la gâtul orașului – s-au rătăcit prin sertarele SRI-ului, printre foștii lor colegi ajunși mari manageri la fosta Rosal, sau doar păzesc, în tăcere, ca nu cumva să se clatine sacii de bani ai „băieților deștepți” ai Prahovei? Vom reveni!!! (Cristina T.).
Exclusiv
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat
În timp ce o parte din presa locală se mulțumește cu „cazuri incredibile” servite pe Facebook – „Mai multe detalii în comentarii” – serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, continuă să sape acolo unde știrile lucioase se opresc.
În episodul trecut (sezonul XXV), tabloul era deja grotesc:
- polițist de la Investigații Criminale Câmpina care, potrivit Observatorului Prahovean și altor publicații locale, își amanetează laptopul (sau laptopurile) de serviciu pentru bani de păcănele;
- laptop de serviciu – bun al statului, instrument de anchetă – plimbat la amanet ca un telefon vechi;
- banii ajung la aparatele de joc;
- dosar penal, „caz incredibil”, trimis la procurori – și gata știrea pentru Facebook.
Incisiv de Prahova a pus însă piesele laolaltă și a arătat imaginea completă: IPJ Prahova funcționează ca un S.R.L. de familie, cu bunuri de stat în derivă, amanet, dispariții, protecții și bon fiscal de tăcere.
Episodul cu telefoanele dispărute: secția lui Stoican, finul minune și „Laika”
În anii 2022–2023, la o secție de poliție din Ploiești, scenariul era deja scris:
- adjunct al secției: Stoican Bogdan – nume „renumit” în mediul intern;
- subaltern și apropiat: Olteanu Mihnea Ilie.
Conform informațiilor și surselor consemnate de Incisiv de Prahova, Olteanu Mihnea Ilie reușește „performanța” de a face să dispară din dotarea secției unul sau două telefoane mobile de serviciu. Nu pixuri, nu agrafe, ci:
- telefoane de serviciu, ale secției, bunuri ale statului,
- care, brusc, nu mai există.
Reacția sistemului, în stil IPJ Prahova:
- se deschide dosar penal – se închide;
- se declanșează cercetare disciplinară – se închide;
- concluzia oficială: „a fost, dar nu se confirmă; circulați!”
La acel moment, Olteanu Mihnea Ilie ar fi susținut că și-a informat șefii. Traducerea practică:
- bunurile dispar,
- subordonatul pasează la șef,
- șeful pasează la sertar,
- sertarul pasează la „clasat”.
Fix în acest decor, apare structura de familie a IPJ Prahova S.R.L.:
- nașul lui Olteanu: subcomisarul Vîrlan Florin, împuternicit șef la Secția 1 Poliție Ploiești, personaj deja pomenit în presa locală;
- soția lui Olteanu, Ilioiu Gabriela Roxana – fostă colegă cu același Vîrlan la Biroul Rutier Ploiești;
- conform surselor interne, între cei doi ar fi existat o relație „nu chiar de naș–fină”.
Colegii i-au spus soției „Laika”, ca pe cățeaua–astronaut:
- lansată „în spațiu”,
- plimbată prin orbita instituțională,
- greu de adus cu picioarele pe pământ.
În acest triunghi – nașul Vîrlan, finul Olteanu, „Laika” – telefoanele dispar, dosarele se închid, iar IPJ Prahova nu simte nevoia să explice contribuabililor unde se duc bunurile aflate „în grija” instituției.
Catalogul de personaje: pietrișari, turnători, prințese și amanetari
Noile episoade se așază perfect peste ce a documentat deja Incisiv de Prahova și alte publicații locale:
- ofițer rutier la Câmpina, care, conform dezvăluirilor, căra pietriș „la negru” chiar prin zonele pe care trebuia să le controleze;
- subcomisarul Alexandru Militaru – la Vălenii de Munte, a transformat poliția în „republică bananieră” cu mașini fantomă, arme „rătăcite” și dosare suspecte, pentru ca apoi să fie promovat la șefia Poliției Câmpina;
- inspector principal Duță Georgiana, „prințesa rutieră” de la Văleni, devenită „turnătoarea de serviciu” la SIPI, cu rapoarte interne – în mare parte neprobate – împotriva colegilor, dar cu protecție solidă ca „om al serviciilor”;
- episoade cu polițiști cu alcool, nervi, geamuri sparte și jurăminte întoarse pe dos.
Peste toate acestea se suprapun:
- polițistul amanetar de laptop,
- finul telefoanelor dispărute,
- nașul bine plasat,
- „Laika”, astro–soția cu istoric „comentat”.
Rezultatul: mai mult decât un inspectorat, IPJ Prahova arată, în relatările Incisiv de Prahova, ca organigrama unei firme de casă:
- transport de pietriș „la negru”,
- amanet de bunuri de serviciu,
- protecție de clan,
- turnătorii organizate,
- promovări „pe merite speciale”.
Intră în scenă Stoican Bogdan: de la telefoane dispărute la sertare pline de dosare
Dacă în episodul trecut ne-am oprit la telefoanele furate/dispărute, în timp ce adjunct al secției era Stoican Bogdan, acum, în episoadele XXVI și XXVII, serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova” revine în forță la acest personaj.
Pentru că, între timp, cariera lui Stoican Bogdan nu doar că nu a fost deraiată de scandalurile din curtea secției, ci a fost, potrivit informațiilor obținute de Incisiv de Prahova:
- recompensată cu o funcție și mai „grasă”;
- Stoican Bogdan a ajuns șef la Poliția Orașului Băicoi.
Aici începe noul sezon: ce față mai are sistemul când:
- adjunctul de pe vremea telefoanelor dispărute devine șef al Poliției unui oraș;
- iar în urmă rămân întrebări despre câte dosare penale au fost ținute „la sertar”.
Sursele citate de Incisiv de Prahova vorbesc despre un Stoican cu mai multe fețe:
- fața de șef „corect” pentru exterior, gata oricând să vorbească de lege, ordine și siguranță;
- fața internă, pentru „ai lui”, unde situațiile sensibile nu se rezolvă, ci se așază – la propriu și la figurat – în sertar;
- fața de personaj „renumit” în mediul intern, despre care se știe, dar nu se vorbește oficial.
Câte dosare penale ar fi zăcut în sertarele conduse, tolerate sau „supervizate” de Stoican Bogdan? Cine a avut interesul ca ele să nu se miște? Cine a protejat și cine a fost protejat?
Aceste întrebări nu sunt simple efecte de pamflet; ele se prefigurează, în relatările Incisiv de Prahova, ca material de anchetă veritabilă pentru:
- procurori,
- structuri de control intern,
- factorul politic ce patronează sistemul.
Băicoi – noul platou de filmare: inspectoratul se mută în decor de S.R.L.
Mutarea lui Stoican Bogdan la șefia Poliției Orașului Băicoi nu e un simplu detaliu de carieră. În logica serialului „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, e încă un episod din manualul:
- „Dacă ești din familie, sistemul te ține”;
- „Dacă dispar bunuri, se rezolvă intern”;
- „Dacă ies la suprafață probleme, oamenii se mută, nu răspund”.
Băicoi devine astfel noul platou de filmare:
- șef cu istoric într-o secție unde au dispărut telefoane de serviciu;
- sistem care, în loc să lămurească public episodul, promovează personajul;
- comunitate care primește, pe post de „garant al ordinii”, un nume deja „renumit” în interior pentru episoade lăsate în coadă de pește.
Ce înseamnă, practic, un șef cu atâtea umbre într-un oraș ca Băicoi?
- Dosarele incomode riscă să rămână tot la sertar.
- „Ai noștri” au motive în plus să se simtă protejați.
- Cetățeanul decent rămâne, din nou, în rolul „fraierului de serviciu”.
De ce nu o tarabă oficială? Laptopuri, telefoane și dosare – totul la vedere
Cu:
- laptopuri de serviciu amanetate pentru păcănele (caz relatat de Observatorul Prahovean și alte publicații locale, preluat și analizat în profunzime de Incisiv de Prahova);
- telefoane de secție dispărute, cu dosare penale și disciplinare închise;
- nași, fini și „Laika”-uri plimbate prin orbită instituțională;
- polițiști pietrișari, turnători și „prințese rutiere” cu SIPI în agendă;
- și acum un șef al Poliției Orașului Băicoi (Stoican Bogdan) cu trecut de adjunct peste o secție cu probleme la inventar și cu dosare ținute la sertar,
cel mai onest gest al IPJ Prahova S.R.L. ar fi:
- să-și deschidă, oficial, tarabă la Obor, în Ploiești sau la Băicoi, duminica.
Măcar acolo:
- ce se vinde se vede;
- ce se ia se plătește;
- ce se încasează se trece pe bon.
În prezent, „taraba” funcționează în sistem închis:
- bunurile dispar „în familie”;
- dosarele se pierd prin sertare;
- funcțiile se împart între nași, fini, protejați și „Laika”-uri.
Circ cu girofar, sezonul XXVI–XXVII: urmărește, că nici nu știi ce pierzi
Incisiv de Prahova și alte publicații locale au oferit deja destul material pentru un serial de lung metraj:
- justiție transformată în spectacol;
- poliție transformată în trupă de clovni cu girofar;
- inspectorat transformat în S.R.L. de familie.
Acum, în episoadele XXVI și XXVII ale „Grădiniței de cadre – IPJ Prahova”, scena principală îl are în centru pe Stoican Bogdan, actual șef al Poliției Orașului Băicoi:
- personaj cu mai multe fețe,
- trecut prin episodul telefoanelor dispărute,
- exemplu de „promovare” tipică pentru IPJ Prahova S.R.L.,
- cu întrebări legitime privind câte dosare penale au rămas la sertar sub umbra sa.
Urmează:
- detalii despre modul în care au fost ținute și gestionate acele dosare;
- cui au folosit „întârzierile” și clasările;
- cine l-a împins și cine îl ține pe Stoican Bogdan în vârful piramidei de la Băicoi.
Urmăriți episoadele XXVI și XXVII. Nu pentru că ar fi un simplu pamflet – ci pentru că, așa cum reiese din documentările Incisiv de Prahova, acest circ cu girofar, bon fiscal de tăcere și dosare la sertar nu mai e doar o glumă amară, ci o problemă de siguranță publică.
Iar atât timp cât:
- procurorii,
- structurile de control,
- și factorul politic
tratează aceste episoade ca „bârfă de presă” și nu ca material de dosar, IPJ Prahova S.R.L. va continua să vândă credibilitatea la tarabă, iar cetățeanul va rămâne fraierul care plătește nota pentru un spectacol pe care nu l-a cerut.
Serialul merge mai departe. Noi la fel. (Cristina T.).
Exclusiv
Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător
IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații
Un precedent extrem de important pentru transparența în Poliția Română a fost creat în dosarul nr. 27928/3/2025 al Tribunalului București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal, dezvăluit public de Sindicatul Diamantul.
Prin Sentința civilă nr. 5399 din 27.05.2026, judecătoarea Alina-Mihaela Ferenț a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul” și a obligat:
- Inspectoratul de Poliție Județean Neamț
- Inspectoratul de Poliție Județean Arad
să comunice intervalele de timp în care au organizat programele de pregătire în domeniul cercetării disciplinare, pentru anii 2022–2025.
Până acum, rețeta standard era clasică: „nu ținem evidență”, „nu avem registru” și, eventual, „nu deținem aceste date”. Tribunalul București tocmai a spus, negru pe alb, că această placă uzată nu mai ține.
„Nu deținem un registru” – scuza penibilă pulverizată de instanță
Atât IPJ Neamț, cât și IPJ Arad au încercat să scape de obligația de a furniza informații de interes public invocând, la unison, aceeași scuză:
„Nu deținem un registru cu aceste date.”
Instanța a tranșat situația fără menajamente:
- faptul că nu există un registru specializat NU scutește instituția de obligația de a deține și organiza informațiile
- instituțiile publice au obligația legală de a avea datele privind:
- programele de pregătire organizate
- persoanele care au participat la acestea
Mai mult, judecătoarea a punctat clar: a comunica aceste date NU înseamnă o „prelucrare” a datelor, ci simpla transmitere a lor în forma în care deja există în sistem. Cu alte cuvinte, nu e nevoie nici de operațiuni sofisticate, nici de „inventarea” unor evidențe noi. E nevoie doar să nu minți și să nu obstrucționezi.
Refuz nejustificat de informații: IPJ-urile, oficial puse la colț
Concluzia Tribunalului București este devastatoare pentru cele două inspectorate:
- refuzul IPJ Neamț și IPJ Arad de a comunica informațiile solicitate de Sindicatul Diamantul reprezintă un refuz NEJUSTIFICAT de a furniza informații de interes public
Nu doar atât:
- excepția de inadmisibilitate ridicată de IPJ Neamț a fost, de asemenea, respinsă de instanță
Pe românește, Tribunalul a spus așa: nu doar că trebuia să dați informațiile, dar nici încercarea de a scăpa procedural nu stă în picioare.
De ce e esențială această victorie: sancțiuni disciplinare pe butuci
Dincolo de limbajul juridic, decizia lovește direct în miezul mașinăriei disciplinare din Poliție. Sindicatul Diamantul explică foarte clar miza:
Conform art. 62³ alin. (2) din Legea 360/2002 (Statutul polițistului):
Membrii colectivelor de cercetare disciplinară MUST să participe la un program de pregătire înainte de a fi numiți în consiliile de disciplină.
Așadar:
- dacă nu există pregătire,
- dacă nu există evidență clară a acestor programe,
- dacă nu se știe cine și când a fost instruit,
atunci legalitatea sancțiunilor disciplinare aplicate polițiștilor poate fi pusă sub semnul întrebării.
În traducere pe înțelesul tuturor:
- consilii de disciplină formate din oameni neinstruiți corespunzător
- decizii de sancționare luate de persoane care nu și-au îndeplinit nici măcar condiția minimă prevăzută de lege
- sancțiuni care, în bloc, pot fi atacate în instanță, tocmai pe lipsa pregătirii obligatorii
De aceea, informațiile refuzate de IPJ-uri NU erau „curiozități sindicale”, ci probe-cheie privind legalitatea întregului mecanism disciplinar.
Hotărârea nu e definitivă, dar mesajul este: transparența nu mai e opțională
Sentința civilă nr. 5399/27.05.2026:
- nu este definitivă
- poate fi atacată cu recurs în 15 zile
Chiar și așa, mesajul dat de Tribunalul București este clar:
- transparența nu este un favor,
- nu este „bunăvoință”,
- nu este „politică internă”.
Este o obligație legală, iar atunci când administrația polițienească refuză să o respecte, instanța poate și trebuie să intervină.
Sindicatul Diamantul subliniază: această bătălie a fost dată tocmai pentru a demonstra, în contencios administrativ, că:
- instituțiile publice nu se pot ascunde în spatele formulei „nu ținem evidență”
- scutul birocratic nu mai protejează arbitrariul și opacitatea
- accesul la informații de interes public este un drept, nu un moft
„Peștele de la cap se împute”: capul se numește Georgian Drăgan
În nota sa caracteristică, Sindicatul Diamantul nu ocolește nici responsabilitatea de vârf. În postarea publică prin care anunță victoria, sindicatul punctează dur:
„Știți vorba aia «peștele de la cap se împute»? Capul este Georgian Drăgan.
Ăștia toți sunt instruiți de echipa lui Drăgan de la IGPR ca să ne obstructioneze accesul la informații de interes public.”
Acesta este, de fapt, contextul politic și administrativ al refuzurilor succesive:
- IGPR, cu Georgian Drăgan în rol de vârf vizibil, este acuzat că instruiește structurile din teritoriu în arta blocării accesului la informații
- inspectoratele județene, precum IPJ Neamț și IPJ Arad, devin executanți ai unei strategii de opacizare a actului administrativ
Tribunalul București tocmai a arătat că, oricât ar fi de elaborat acest mecanism de blocaj, el poate fi spart în instanță, cu legea în mână.
Concluzie: primul cui bătut în sicriul lui „nu ținem evidență”
Decizia din dosarul 27928/3/2025 nu este doar o victorie punctuală a Sindicatului Diamantul împotriva IPJ Neamț și IPJ Arad. Este:
- un precedent împotriva formulei-standard „nu avem registru, nu deținem date”
- un avertisment pentru toate IPJ-urile care cred că pot bloca informațiile doar negând existența lor formală
- un semnal puternic că, în materie de cercetare disciplinară, fără pregătire nu există legalitate, iar fără transparență nu mai există credibilitate
Transparența rămâne, așa cum subliniază Sindicatul Diamantul, o obligație legală, nu un dar de la șefii poliției. Iar de fiecare dată când sistemul încearcă să o sugrume, există încă loc în instanță pentru astfel de victorii. (Cerasela N.).
Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)
„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat În timp ce o parte din presa locală se...
Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător
IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații Un precedent extrem de...
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
De la „știrișoare” pe Facebook la mizeria reală din inventar În timp ce o publicație locală se laudă pe Facebook...
Tatăl invizibil și sistemul somnoros — pamflet despre un copil lăsat pe pilot automat
O mamă disperată își povestește cazul „Bine ați venit la vizite… poate” — programul-fantomă Judecătoria a stabilit week-end-uri de vizită:...
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
Salariul „de excelență” la plic, între cumetri: statul plătește, nașa încasează În timp ce colegii din Poliția Română află din...
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
Când ceri drepturi salariale: ți se pune în brațe factura SRI Într-un dosar în care reclamanți sunt un sindicat și...
O justiție cu două viteze: judecătorul blindat, polițistul abandonat în stradă
Un judecător, protejat imediat. Un polițist, lăsat să aștepte. În România pro-europeană, ediția 2026, statul pare să poarte uniformă doar...
Comisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)
„Mafia antigrindină”, la buton. Comisia pentru Mediu, la pix Chiar dacă ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, forțează cu orice...
Grădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare
De la ofițerul cu pietriș la ofițerul cu note informative După episodul cu „ofițerul–transportator de pietriș la negru” de la...
ANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar
„Sectorul medical” pe sticle: când imaginea ANP se îneacă în alcool În Penitenciarul de Femei Târgșor, „sectorul medical” pare să...
Vestul Sălbatic de Țăndărei: Polițiști cu pistolul la brâu, statul cu mâinile în buzunar
Atac armat la prânz: „Bună ziua, tragem în casă!” În plină zi, în municipiul Țăndărei, județul Ialomița, doi bărbați au...
Ofițerul cu pietriș la portbagaj – IPJ Prahova lansează primul șef de rutieră cu lopata-n mână. Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXIII)
Grădinița de cadre – sezonul „Mai pui o stea, mai cari un camion” Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”,...
Rachete pe cer, zero studii pe hârtie: agricultura României, laboratorul de joacă al lui Tánczos Barna – Drept la replica
Către: domnul Tánczos Barna, ministru interimar al agriculturii și dezvoltării rurale Drept la replică cu privire la afirmațiile referitoare la...
COMITETUL DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ DE LA IPJ NEAMȚ: TEATRUL DE PĂPUȘI CU ELEFANT, MEDIC-FANTOMĂ ȘI DEMNITATE LA MOP
SSM, varianta MAI: „Hai că merge și-așa, numai să nu ne coste” În lumea în care Ministerul Afacerilor Interne mimează...
-
Exclusivacum 3 zile
ANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar
-
Exclusivacum 3 zile
Grădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare
-
Exclusivacum o zi
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum 3 zile
Comisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 2 zile
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
-
Exclusivacum o zi
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
-
Featuredacum o ziLovitură de grație pentru agricultură: Fermierii români riscă închisoarea pentru utilizarea apei și a îngrășămintelor
-
Exclusivacum 2 zile
O justiție cu două viteze: judecătorul blindat, polițistul abandonat în stradă