Actualitate
Ce a generat inflaţia din acest an, pe întreaga planetă, în creştere lună de lună?

Şi ce a împins-o să acţioneze ca un perfid agent global? Perfid… pentru că, în toată lumea, scoate tot mai mulţi bani din buzunarele consumatorilor pentru aceleaşi bunuri fizice şi servicii pe care ei le cumpără.
Multe voci ce nu pot fi ignorate, din marile centre globale de analiză, susţin că actualul ciclu inflaţionist „a căzut din cer”! Având, deci, legătură cu focarul inflaţionist pe care îl prevăzuseră numeroşi economişti, în lucrări de referinţă, în care îşi exprimau teama că stimulentele consistente, multe ajunse în economia reală şi la populaţie pe căi neconvenţionale („banii din elicopter”) vor fi urmate de inflaţii puternice.
Este posibil ca Milton Friedman, în 1969, să fi văzut sau să fi citit piesa scrisă în 1932 de celebrul dramaturg englez Ray Cooney, „Banii din cer”. Sau poate că, în planul creaţiei, marile spirite… s-au întâlnit. Cert este că, şi unul şi altul, şi-au imaginat un vis frumos trăit de oameni obişnuiţi, care s-au pomenit pe neaşteptate cu sume de bani căzute din cer. În ambele cazuri trezirea, în contrast cu visul, era duşul rece sugerat de cunoscutul dicton care circulă în studiile economiştilor: „masă gratuită nu există”.
Poate că, la Bucureşti, anul trecut, nu întâmplător Teatrul de Comedie a pus în scenă spectacolul cu piesa lui Cooney. În comedie ca în comedie: după ce familia unui mic funcţionar, ca urmare a unei confuzii, ajunge în posesia unei serviete pline cu bani şi trăieşte un vis fantastic, vine finalul în care totul se năruie. Piesa amintind şi de imaginea gândită de laureatul Nobel Milton Friedman: „cum ar fi dacă”, într-o zi, o comunitate umană
s-ar trezi pe cer cu un elicopter din care sunt aruncaţi bani… Imaginea s-a dovedit a fi captivantă, metafora cu „banii din elicopter” a prins cheag şi, treptat, s-a transformat în concept economic.
Preşedintele Trump, pe ultima sută de metri a mandatului său la Casa Albă, a transpus metafora în realitate… în stil propriu. A împărţit 2.000 de miliarde de dolari în sume egale, cu care s-au trezit acasă în mandate poştale cu semnătura preşedintelui SUA toate familiile de americani cu venituri sub 75.000 de mii de dolari pe an, banii fiind din bugetul SUA. Darul a fost repetat. Actualul preşedinte a mers înainte, dar în deschidere a mizat pe o „carte” mai mică, de 1.900 de miliarde de dolari; a continuat însă cu o altă… carte, care a iscat o dispută în Congres între democraţi şi republicani. Disputa plecând tocmai de la adevărul că în economie „masă gratuită nu există” şi că tot ce se încasează în prezent va fi plătit cu o inflaţie galopantă în viitor.
Există însă şi un alt punct de vedere, ce pare a fi dominant în toată lumea. Acela că actuala inflaţie galopantă, care ar fi temporară, este preferabilă unei politici de austeritate, care ar arunca economiile ţărilor dezvoltate într-o recesiune prelungită, urmată de o temută criză globală. Şi care ar putea fi egală cu „mama tuturor crizelor”, la care s-a referit în vară profesorul Roubini, ce ar presupune întoarcerea stagflaţiei din anii 1970, provocată de criza petrolului, unindu-se cu criza datoriilor de la cumpăna anilor 2008-2009 şi cu volatilitatea extremă de pe numeroase pieţe financiare ale lumii. Semnificativă, în acest sens, fiind poziţia preşedintelui băncii centrale a SUA, Jerome H. Powel, care şi-a rostit răspicat crezul că lumea trece prin cea mai grea criză de după Al Doilea Război Mondial şi că Fed va continua să ajute economia americană să depăşească acest grav episod al istoriei. Adăugând că inflaţia, care în august a înregistrat un uşor declin, la 5,3 la sută de la 5,4 la sută în iulie, va fi adusă pe râvnita linie de 2 la sută la începutul anului viitor, fără să fie urcată dobânda de politică monetară şi fără să fie oprite stimulentele.
Dincoace de Atlantic, la Banca Centrală Europeană, există aceeaşi motivare de a nu urca dobânda de referinţă, deşi acest indicator aflat la nivelul zero a îngustat periculos spaţiul de manevră al politicii monetare; şi de a nu opri stimulentele economice, însăşi BCE fiind puternic angajată în achiziţiile de active ale statelor şi ale economiei reale din zona euro. Şefa BCE, Cristine Lagarde, şi-a reînnoit însă angajamentul de a readuce inflaţia pe linia de 2 la sută, fără să notifice cum va fi posibil după ce şi-a epuizat şi armele şi gloanţele.
Paradoxal, în acest an cu preţuri la răscruce de şocuri, inflaţia medie în Uniunea Europeană a ajuns la cota optimă de 2 la sută. În două momente. În aprilie, când media celor 27 de state membre a fost de fix 2 la sută. Şi în mai, când a ajuns tot la fix
2 la sută şi media celor 19 state din zona euro. Numai că aceste „optime” au fost atinse, în ambele cazuri, numai pentru câte o lună. A fost ca un tren rapid, care staţionează un minut într-o gară mică, după care pleacă mai departe.
De unde vine acest tren? Din adâncurile unei lungi perioade de deflaţie, de sub zero deci, care e mai gravă decât inflaţia galopantă. Sau de inflaţie peste zero în câteva state, dar cu mult sub 2 la sută, gravă de asemenea, pentru că descurajează producătorii muşcând din profitul lor. Acum inflaţia medie din UE, după ce s-a mângâiat o lună cu cota de fix 2 la sută, aleargă cu viteze în jur de 3 la sută spre cote mai mari şi mai periculoase.
Adrian Vasilescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 18 ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”