Featured
Nu demult, cineva clama într-o revistă literară că nu s-a scris literatura pandemiei!
Pandemia are și astăzi necunoscute, încât puțini se încumetă să o abordeze cuprinzător. Subiectul cere, desigur, cultură organizată și istorică, dar și asumări integre, dincolo de vizibilul efort de manipulare a populației, semnalat deja în Apelul Vigano, dar care continuă în multe locuri din lume. Efort care, în România actuală, este mare, încât, combinându-se cu nepriceperea decidenților, mor continuu oameni cu zile.
S-au publicat și la noi texte despre pandemie, să le zicem „oficiale”, în care funcția persoanei este socotită mai departe greșit, după o „tradiție” funestă, ca indiciu de valoare. S-au scris însă și cărți de autor. Din păcate mai mult cu trăiri de genul „ce mi s-a întâmplat mie sau ce am resimțit în vremea restricțiilor sanitare”, dar cu prea puține vederi mai largi.
La rândul meu, am socotit datorie proiectarea unei lumini a conceptualizărilor asupra pandemiei (A. Marga, Lecțiile pandemiei, Tribuna, Cluj-Napoca, 2020). Ideea că pandemia actuală este printre șocurile la care este supusă civilizația, că ea obligă la revalorizarea naturii și că „provoacă” la schimbarea felului de viață al oamenilor este acum curentă în reflecția asupra subiectului.
Nu demult, cineva clama într-o revistă literară că nu s-a scris literatura pandemiei! Observația se poate lua, desigur, și ca reflex al situației care s-a creat în România prin destrămarea rețelei de difuzare a publicațiilor și slăbirea criticii de întâmpinare. Orice s-ar spune, acestea au fost practic scoase din rol deocamdată. Dar clamarea nu stă în picioare – iar argumentul la îndemână este apariția, deja cu luni în urmă, a unui roman competitiv pe acest subiect. Am în vedere cartea lui Nicolae Croitoru, Pandemia Albastră. Roman alegoric (Editura Niculescu, București, 2021), care, într-un efort de a capta cu mijloace literare un fenomen nou în viața generațiilor de azi, privește pandemia pe fondul istoriei și, în plus, în optica transcenderii ei. Cu o scriitură cerebrală, limpede, elegantă, un autor tot mai prezent în librării dă o piesă concludentă a literaturii pandemiei – foarte probabil cea mai articulată la noi până în clipa de față.
În cazul cărții lui Nicolae Croitoru, se poate vorbi de roman science fiction – căci este așa ceva pe bune porțiuni. Sau de un roman explorativ – în care se caută un alt unghi de vedere asupra soartei omului. Sau de un roman reportaj al unei epoci marcate de pandemie – cartea fiind și așa ceva. Probabil sunt adecvate și alte caracterizări.
Socotesc însă această carte un eseu romanesc, din cel puțin două considerente. Este un roman cu remarcabil de bună armătură documentară în substrat, așadar o proză ce nu este simplă speculare de simțăminte sau simboluri. Este un roman care convertește căutări în spațiul ideilor, reflecții și date în relații dintre personaje și destine. Romanul se încheie, de altfel, nu numai cu un deznodământ al interacțiunii personajelor în lumea din jur, ci și cu un eseu de acută actualitate, despre prezent și viitor.
Romanul Pandemia albastră aduce în față interacțiunea a patru personaje. O filipineză, Elizeia, epidemiolog, care devine angajat al OMS, și un genetician român, George, care se angajează în diplomația internațională. Cei doi se întâlnesc și ajung la căsătorie în vremea pandemiei. Apoi un taximetrist reflexiv, Antonio, și, desigur, grupul internațional ce vrea să decidă soarta umanității, reunit în secret într-un castel.
Primii doi călătoresc în China și Singapore, în misiuni de serviciu, după ce parcurg o experiențe în nordul României și în alte locuri. Între altele, într-o navetă cosmică a lui Antonio, care le permite să petreacă câteva zile în apropierea Lunii, încât să câștige o perspectivă mai de la distanță asupra oamenilor și a Pământului! Pe vasul de croazieră de pomină „Diamond Princess”, Elizeia contractează coronavirusul și moare în timpul unei operații de salvare a gemenilor pe care-i purta în pântece. George dispare și el mistuit de întâmplări pe o insulă, după ce i se fură formula unui medicament de tratare a Covid-19. Copiii lor sunt preluați de amici ai familiei și transferați vieții din viitor. Romanul se încheie cu integrarea unui erou în altă civilizație, „Civilizația verde”.
Eroii sunt trecuți în romanul Pandemia albastră prin experiențe de viață în lumea largă și în România și priviți din perspectiva înfruntării prezentului, mai ales a pandemiei, și a șanselor într-un viitor periclitat. Totul se încheie prin acces la un spațiu intergalatic, cu posibilitatea unei priviri atât de cuprinzătoare asupra destinului uman, încât permite sesizarea vieților deja stinse ca părți ale cosmosului. Perceperea infinitului este socotită marea lecție și, desigur, începutul unei morale.
Cu deplasarea lejeră prin lume a eroilor, trama romanului este, cred, deliberat, idealizantă, pe alocuri contrafactuală, în care nu se ocolesc, probabil ironic, clișee aflate în circulație. Dar nu acțiunea romanescă mi se pare centrul de greutate al romanului, ci reflecția asupra pandemiei pe care o avansează.
Aceasta este desfășurată mai amplu decât în proza curentă. Ea are într-un capitol, „Optimismul veștejit”, nucleul. „Potopul e universal și nu are granițe. Numai Omul încă naiv și gânditor face scenarii ce cad ca niște popice în fața unor epidemii repetabile și dezastruoase. Unde este tăria, măreția și puterea Omului în acest caz? Unde este talanga de prevenire a supremației speciei? Cum arată și unde este frontul de luptă pentru apărarea și protejarea vieții pe Planeta Albastră?…. Nu numărul de celule constitutive ale ființelor vii contează ci eficiența lor în întreținerea vieții și a liniei lor evolutive. Nu vezi bine Omule că ești defazat de cerințele existenței tale primare? Apărarea este bună, lupta este necesară, dar altcineva este învingător, un biet virus neputincios. Să nu te îmbeți cu apă rece că specia ta ar fi dominantă. Dominantă este lupta pentru existență, dar ea se prăbușește în ceața nepuinței când cade în generalități. Ăsta este beteșugul celor putenici care neglijează conflicul cu cei mici, aparent nepuincioși….Creați o altă variantă de supraviețuire a acestei ființe primare și veți scăpa de acest virus, schimbându-i modul de viață sau transformați-l în prieten. Nu înțelegi că omenirea scârțâie din toate balamalele? …. Ne-am ridicat prea sus? Nu cred. Sunt de părere că am căzut cu toții prea jos și a trebuit ca o biată ființă negânditoare să ne pună în postura de a fi mai tandri, mai respectuoși cu noi înșine, mai integri ca specie și mai virtuoși ca toate celelalte organisme ale Pământului. Vanitatea, egoismul, răutatea, frica, setea de putere, orgoliul, cinismul, hoția, corupția și interesul turbat au săpat adânc la rădăcina esenței de om, au altoit peste el mărăcini țepoși și urzici otrăvitoare inseminându-i venin, gheare și colți de sfâșiat mamuți, dar nu și anticorpi sensibili la atacurile microorganismelor”.
Se găsesc multe reflecții și reacții demne de scos în relief în trama romanului Pandemia albastră. Dar reușita majoră mi se pare profilarea eroilor prin vederi distincte. În „competiția” eroilor, în „duelul cugetărilor, al visurilor, al gândurilor”, cum scrie romancierul, fiecare reprezintă o optică delimitată asupra lumii. Elizeia vede dificultățile plecând de la deteriorarea relației oamenilor cu Pământul, George de la insuficiența temporară a mijloacelor de a face față provocărilor, Antonio de la imaturitatea morală a speciei, „Grupul puterii nevăzute” de la proasta conducere a lumii.
Detalierea este bogată. Elizeia propune „să dezvelim adevărul despre lumea înăbușită de microorganisme și să-l repunem pe Om în drepturile sale”, după ce „Omul a piedut busola și se crede mai deștept și mai puternic decât este în realitate”. Ea consideră că „înainte de toate noi oamenii trebuie să ne reglăm raporturile cu tutorele nostru, Pământul, să facem pace cu el, să-i cerem iertare pentru nesăbuința noastră și să-l tratăm cu mai mult respect și bună crediință pentru că și el este bolnav, bătrânel și sigur acum, când își vede tot mai aproape sfârșitul”, căci, între altele, „pe Pământ se fac încă exprimente de planificare a morții pe generații”. Decameronul lui Boccacio – cu celebra tratare literară a izolării într-o casă ferită de lume în vremea „ciumei bubonice” – este luat de Elizeia ca argument pentru ideea că „sutele de ani nu au fost suficiente ca pământenii să învețe să se apere”.
„E lume cu năbădăi. În loc de iubire te mănâncă șerpii” (p.48), consideră George. El crede că „Pământul trebuie împăcat cu Omul, dar și armonizat cu fenomenele cosmice. Cataclismele sunt produse ale Universului în expansiune care nu ocolesc planeta noastră. Nici pământul nici Omul nu au virtuți să li se împotrivească. De aceea, ele rămân amenințarea cea mai periculoasă care pândește Planeta albstră și Civilizația sa”. În această situație, „Omul Suprem trebuie să fie artizanul și cel care cere biletul la control lanțului viu sau bionic al unei civilizații schimbate”. Singura soluție este „Marea Resetare care descătușează opera de deratizare morală a omenirii”.
Antonio vede în omenire un „tezaur de variante și posibilități care trebuie valorificate într-un sens binefăcător”, iar „lumea este la răspântie” în zilele noastre. Ea a intrat în epoca „mercantilismului bizar al cărui centru este banul și nu Omul ca valoare supremă” și, după mari pierderi ca urmare a războaielor, se află acum în anticamera celui de al Treilea Război Mondial. Antonio vorbește de „unitatea precară a omenirii, care lasă zone întregi în izbeliște, nu găsește soluții globale, pierzându-se în competiții absurde și păgubitoare pentru om”. Lui Marin de la Tismana Antonio îi spune că „lumea este plină de găuri…, multe sunt ale prostiei, altele ale limitelor cunoașlterii, unele ale neputinței, dar cele mai numeroase sunt produse ale hoției. Dacă nu vom fi atenți se fură Omul cu pandemie cu tot”.
„Grupul puterii nevăzute” cochetează cu teze din familia Marii Resetări. Precum „pandemia este un experiment de succes”, „trebuie instaurată noua ordine mondială”, „resetarea este stringentă, căci omenirea este prost condusă”, „guvernul Violet trebuie să intervină de urgență”, „omenirea a pierdut totdeauna războiul cu virușii”, „înmulțirea populației trebuie luată sub control”; „este o vreme de cumpănă pentru Om, iar deraierea Omenirii poate fi fatală”.
Romancierul introduce în discuție ceea ce numește „omniglobalizarea”. În capitolul „A venit Zeom”, Antonio susține că atunci „când Pământul și Omul vor fi celula supremă a existenței, când omniglobalizarea va fi doamna planetei, când oamenii vor fi uniți, când lumea nouă va purta deja sceptrul destinului său, vor dispărea și himerele neîmblânzite ale trecutului, răutatea Omului va fi mai domoală, natura mai blândă, iar soarele va lumina mai puternic omenirea cu razele sale de speranță”. Aceasta este soluția autorului, îngrijit formulată.
Literaturizarea are, desigur, libertățile ei firești, fiind operă a imaginației. Dacă însă luăm în seamă reflecția conceptualizantă, care are și ea istoria ei, atunci nu numai că nu mai putem discuta despre om precum Heraclit sau Socrate, dar nici măcar așa cum au discutat Diderot sau Feuerbach sau, mai aproape de noi, Teilhard de Chardin sau Camus. Ca să fiu mai intuitiv, majuscularea omului cu Omul a fost părăsită de multă vreme fiind socotită nerealistă. Se observă ușor că nu se poate generaliza despre un popor, o națiune, etc. – mereu sunt excepții, pe care este lucid le luăm în seamă. Oricum, istorismul, cu privirea omului ca parte a istoriei, fenomenologia, cu centrarea pe ceea ce se petrece cu viața omului, pozitivismul, cu orientarea cunoașterii spre ceea ce este factual, structuralismul, cu sesizarea căderii omului sub controlul structurilor, au dărâmat Omul de pe soclu, în favoarea oamenilor vii, care-și reproduc viața lovită de limite sub condiții pământești.
Este bine așa? Desigur că lucrurile stau mai complicat. A ajunge la omul care își trăiește efectiv viața este indispensabil, dar astăzi este clar că dărâmarea Omului de pe soclu are și un efect pervers. Este vorba de dizolvarea oamenilor în altceva – fie și în activități, precum comerțul, lupta cu ceilalți, consum, cobai în experimente etc. Este nevoie de o ridicare a orizontului atunci când se discută de oameni, iar majuscularea ține de acea ridicare. Nicolae Croitoru are aici dreptate. Numai că depinde de ce se gândește sub majusculare.
În Pandemia albastră trei impresii găsesc că au nevoie de reflecție în continuare. La menționez, căci sunt parte a construcției eseistice.
Prima este impresia că „plutim într-o mlaștină de concepții. Unele adevărate, altele false și derutante. Asta produce dezorientare și confuzie. Ar fi o nenorocire să creezi un model social dintr-un amalgam de concepții, fără reper la început”. Numai că, oricum am evalua, concepțiile vor trebui examinate înainte de a fi suspectate. Este clar că multe concepții nu mai fac față situației istorice în care ne aflăm, dar sunt și concepții care au croit calea ce duce dincolo de ceea ce este. Personal le-aș apăra pe cele axate pe comunicare și acțiune reflexivă, dincolo de care nici nu există trecere, dacă este ca oamenii să rămână subiectul istoriei lor. Aș spune că majuscularea fără așa ceva, nu scoate din dificultăți.
A doua este impresia că Dumnezeu ar fi dezamăgit în istorie, că Anticristul a câștigat partida biblică și că „omul zeu (Zeomul)” ar fi un orizont viabil. De altfel, teza tare a autorului este: „Dumnezeu e Omul însuși, iar omul este Dumnezeu”. Ne dăm seama, firește, că reacția primă a Bisericii de a închide lăcașurile în pandemie nu a fost adecvată viziunii grandioase a iudeo-creștinismului. Dar de aici nu rezultă că Feuerbach ar fi actual. Heidegger scria că doar un Dumnezeu ne poate salva și voia, într-adevăr, un nou zeu, diferit de Dumnezeul biblic. Numai că, din ceea ce știm astăzi, nu zeii vor fi rezolvarea – ei sunt deja prea numeroși în viața oamenilor. Din nenumărate considerente, pe care deja Novalis și Nietzsche le știau bine, dacă Dumnezeu este scos din istorie, atunci aceasta va fi ocupată de fantome.
A treia impresie este aceea că „omnicrația” presupune ieșirea din politică. În eseu se spune că „rolul politicii se va diminua treptat, pe măsură ce Omul va deveni decident capabil să hotărască liber sau în grupuri asociative corespunzător virtuților publice”. Ca să rămânem cu picioarele pe pământ, nu a decis vreodată Omul și nu are cum decide. De fiecare dată decid, inexorabil, oameni în situații date. Desigur, sunt înțelegeri și înțelegeri ale politicii. Să nu luăm însă politica rudimentară axată pe „distincția amic-inamic” și pe ură, ce se practică în jur, ca politica însăși. Altfel, impresia este doar un clișeu care circulă în țări cu viața civică blocată. În fapt, ieșirea din politică este ieșirea din organizări care cel puțin permit fiecărui om să vorbească și să fie ascultat.
Sunt acestea rezerve dinspre o reflecție sistematică adresate unui eseu temeinic. Așa cum am mai spus, literatura are libertăți – libertăți pe care nu le au alte forme ale spiritului. Fără literatură nici nu se poate. De aceea și iubim literatura și este normal să o facem. Nu vreau să cad, însă, în capcana priorității – unii cred că literatura duce înainte, apoi cei care conceptualizează lămuresc lucrurile. Poate da, poate nu, depinde! La noi, în orice caz, o interacțiune ar fi necesară. Nicolae Croitoru resimte, la rândul lui, nevoia interacțiunii și, în comparație cu mulți, are onestitatea și înzestrarea să o exprime literar.
Andrei Marga
Anchete
Protestul polițiștilor și rezerviștilor în capitală
Exclusiv
Inculpatul Cătălin Stavri: Pseudojurnalistul care a ingenuncheat justiția și a santajat afacerile locale/ Cazul White Tower și abuzurile din Ploiești
Poluarea și corupția în Prahova: Un sistem complex de abuz și infracțiuni
O problematică endemică
Poluarea și corupția au fost întotdeauna în fruntea problemelor din Prahova; astfel, nu este surprinzător că și oamenii legii din județ sunt implicați în aceste nereguli. Sub protecția lui Eduard Mirițescu, inspectorul general adjunct al Poliției Române, a fost organizată o structură de crimă organizată chiar în cadrul poliției. Această rețea mafiotă include polițiști de toate gradele, politicieni, un jurnalist specializat în șantaje, spagi si delatiuni.
Filozofia infractorilor
Așa cum rezumă manelistul Dani Mocanu, „Șeful meu e numai Dumnezeu”, această filozofie subliniază puterea de temut a celor care conduc această rețea. Astfel, „Dumnezeul” pseudo-jurnalistului Cătălin Stavri, implicat în activități ilegale, este nimeni altul decât Eduard Mirițescu.
Cătălin Stavri: Interfața ilegalităților
Inculpatul Cătălin Stavri acționează ca interfață vizibilă a ilegalităților grupării. Specializându-se în jurnalism de șantaj, după expunerea unor nereguli ale lui Mirițescu, el a devenit un partener de crime al acestuia. Folosind informații de la Fragulea și intervenții directe ale lui Mirițescu, Stavri a solicitat și a obținut avantaje financiare de la agenții economici din Prahova, amenințându-i cu publicarea de materiale defăimătoare.
Statul Paralel și corupția în afaceri
Un alt aspect îngrijorător este modul în care moștenirea lui Silviu Prigoană, compania ROSAL, a devenit o pradă în mâinile unor strategi corupți. Vândută la un preț derizoriu șoferului său, Bogdan Niculescu, un apropiat al lui Florian Coldea, această tranzacție sugerează un joc periculos între facțiunile SRI.
Implicarea diverselor categorii
Corupția întărește legăturile dintre politicieni, magistrați și ofițeri de poliție care participă la această schemă. În această luptă pentru controlul asupra ROSAL, au fost implicați ofițeri de poliție corupți, un senator USR și chiar un procuror din Parchetul General, care au orchestrate campanii denigratoare pentru a-și atinge obiectivele personale.
Extinderea influenței SRI
Colonelul SRI, Ciobanu Dănuț, actual director la UWS (fosta ROSAL), a încercat să își extindă influența și în domeniul medical, intervenind în achizițiile deșeurilor medicale ale spitalelor din Prahova, arătând astfel amploarea rețelei de corupție și abuz.
Corupție și Ilegalități în Ploiești: Implicarea inculpatului pseudo-jurnalist, spagar si santajist. Cătălin Stavri
Tactici de trafic de influență (aici), (), etc
Cătălin Stavri, descris ca un pseudo-jurnalist implicat în acte de corupție, s-a angajat în trafic de influență, solicitând bani pentru promovarea vânzărilor pe piețe și, în mod deosebit, în cumpărarea voturilor cetățenilor de etnie romă din Ploiești. Aceasta presupune oferirea de recompense în schimbul voturilor, având o rețea de contact cu lideri informali ai comunității rome pentru a asigura finalizarea acestor tranzacții.
Scandalul White Tower (aici)
Stavri este, de asemenea, implicat în scandalul White Tower, care a fost protejat de mafia din Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Acest scandal, care a generat consecințe devastatoare pentru zeci de familii, reprezintă un exemplu emblematic de fraudă imobiliară în România și scot la iveală probleme persistente legate de corupție și integritatea sistemului judiciar. Complexitatea scandalului este agravată de influențe externe care contribuie la perpetuarea ilegalităților.
Legătura cu procurorul Negulescu
Perioada de maximă activitate a procurorului Negulescu Mircea, cunoscut sub numele de „Portocala”, coincide cu acțiunile lui Stavri, care a contribuit la acoperirea activităților ilegale, colaborând cu ofițeri corupți, inclusiv cu chestorul Eduard Mirițescu.
Frauda imobiliară din Ploiești
Scandalul White Tower, evidențiat de ziarul Incisiv de Prahova, a avut impacte devastatoare asupra multor familii, subliniind persistentele probleme de corupție și integritate în justiție. Procedurile din cazul White Tower sunt asemănătoare cu cele din cazul Nordis, evidențiind un model continuu de acte ilegale în domeniul imobiliar.
Abuzuri în administrația publică
Sora chestorului Eduard Mirițescu, Simona Mirițescu, lucrează la Direcția de Urbanism din Ploiești, facilitând obținerea autorizațiilor de construcție în zone unde legislația interzice acest lucru. Ultima ilegalitate semnificativă a fost un bloc construit pe Bulevardul București, ridicat fără respectarea reglementărilor urbanistice, încălcând limitele de înălțime și suprafață.
Intervenții pentru protejarea abuzurilor
În încercarea de a proteja sora sa, Mirițescu ar încerca să devieze ancheta de la dezvoltatorul imobiliar implicat. Cazul a atras atenția națională și a condus la desfășurarea de percheziții, iar mai multe apartamente din acel bloc au ajuns în posesia primarului Andrei Volosevici, un alt protejat al sorei chestorului. Colaborarea strânsă dintre Mirițescu și primarul Volosevici este bine cunoscută în Ploiești.
Reacții și consecințe
Un ofițer al Direcției Generale Anticorupție (DGA) a sesizat faptele penale legate de primar și sora urbanistă, însă s-a confruntat cu umilințe și sancțiuni în urma acestei acțiuni, dovedind complicitatea și protecția acordată de autorități celor implicați în corupție.
Corupție și abuzuri în Prahova: Legături între Poliție și mafia deșeurilor
Blocări ale anchetelor corupte
Prin intermediul comisarului-șef Ginel Preda, un alt apropiat al lui Eduard Mirițescu, s-au efectuat încercări de blocare a anchetelor legate de ilegalitățile primarului Andrei Volosevici, care a semnat un contract de împrumut fără Hotărârea Consiliului Local. Această mușamalizare a fost facilitată de rețelele de polițiști și procurori corupți, demonstrând influența pe care o exerciți Mirițescu asupra sistemului.
Eficiența intervențiilor lui Mirițescu
Intervențiile lui Mirițescu au avut un efect semnificativ asupra justiției, cu excepția câtorva dosare, precum cele legate de Veolia, scandalul White Tower și cele legate de piețe. În aceste cazuri, procurorul de caz a apelat la polițiști din Buzău și Dâmbovița, reușind astfel să păstreze un grad de independență față de influențele externe.
Protecția intereselor ilegale
Gruparea mafiotă a continuat să protejeze interesele unor politicieni, inclusiv un parlamentar care deține o groapă de deșeuri ilegale la Buda, acționând prin intermediari. Aceasta subliniază legăturile strânse și corupte dintre Poliție și mafia deșeurilor, un domeniu care continuă să afecteze comunitățile locale.
Probleme endemică în Prahova (aici), (aici), etc.
Corupția și poluarea rămân probleme centrale în Prahova, iar activitățile ilegale din domeniul gestionării deșeurilor se bucură de o protecție inacceptabilă din partea autorităților. Eduard Mirițescu, în calitate de inspector general adjunct, a fost acuzat de organizarea unei structuri criminale care operează din interiorul Poliției, implicând polițiști, oameni politici și persoane din mass-media.
Colaborări suspecte
În contextul acestor activități, Cătălin Stavri, un pseudo-jurnalist cunoscut pentru șantaje și escrocherii, se întâlnea cu un senator pentru a denigra și a construi o campanie de șantaj mediatic. Aceasta a dus la preluarea afacerilor locale într-un mod neetic, dirijând astfel influențe corupte către funcționarii publici.
Legături intre rețeaua de crimă organizata și mafia deșeurilor
Conexiuni între membrii rețelei criminale
În contextul conexiunilor profunde dintre membrii rețelei de crimă organizată care aspiră să controleze județul Prahova, activitățile de șantaj, denigrări mediatice și fabricarea dosarelor cu ajutorul polițiștilor corupți pun în evidență o structură complexă de abuz. Această rețea este strâns legată de mafia deșeurilor, avându-l în vizor pe Cătălin Mureșan de la Recop Recycling SRL, care joacă un rol critic în gestionarea ilegalităților din domeniu.
Protecția oferită de autorități
Când șeful rețelei, Eduard Mirițescu, devine nu doar o figură autoritară, ci și un grangur suprem al Poliției Române, iertarea și absoluția vin fără consecințe. Aceasta confirmă nu doar puterea sa, ci și complicitatea de care beneficiază în fața abuzurilor.
Ilegalitățile acoperite
Mafia din interiorul Poliției Române, condusă de Mirițescu și colaboratorii săi din Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, acoperă activități ilegale care sunt efectuate de gruparea de criminalitate economico-financiară a lui Andrei Volosevici. Aceste fapte sunt sprijinite și de stavri, pseudojurnalistul șpăgar și șantajist, întărind astfel rețeaua corupției care afectează grav integritatea sistemului de justiție.
Cătălin Stavri: Pseudojurnalistul și soldatul grupării corupte
Rolul lui Cătălin Stavri
Inculpatul pseudo-jurnalist și șantajist Cătălin Stavri este considerat omul de teren al rețelei de crimă organizată, având rolul de interfață vizibilă a ilegalităților. El reprezintă ultima verigă a acestor activități infracționale, fiind persona publică asociată cu scandalurile grupării. Specializat în jurnalism de șantaj, Stavri a reușit să își construiască un nume în domeniu, folosindu-se de inormatiile pe care le obține pentru a manipula și șantaja (aici), (aici),(aici), etc.
Parteneriatele în activități ilegale
După ce a expus nereguli legate de chestorul Mirițescu, situația s-a schimbat drastic, cei doi devenind „partners in crime”. Această colaborare a transformat jurnalistul în unul dintre acoliții lui Mirițescu, ceea ce, în limbajul mafiei, înseamnă că a devenit „soldatul grupării”. Astfel, Stavri nu doar că susține rețeaua, dar devine un actor activ în perpetuarea ilegalităților din cadrul sistemului (aici).
Expunerea ilegalităților: Rosal și pseudo-jurnalismul de Șantaj
Refuzul companiei Rosal de a se supune șantajului
Ziarul Incisiv de Prahova a informat opinia publică și organele de cercetare penală, în urmă cu aproximativ patru ani, că firma Rosal a decis să nu mai „cotizeze” și să se supună șantajului. Situația este agravată de faptul că soția și mama pseudo-jurnalistului șpăgar Cătălin Stavri au fost angajate la această societate, in mod fictiv, pe care gruparea a exploatat-o din toate unghiurile.
Constrângerile financiare ale lui Stavri (aici)
În decurs de doi ani, Cătălin Stavri, cunoscut pentru activitățile sale ilegale de șantaj, a „primit” de la Rosal aproximativ 7 miliarde de lei. Odată ce firma Rosal a încetat să se supună amenințărilor, au început atacurile din partea lui Andrei Volosevici, dar și un atac mediatic amplu venind din partea grupării, cu precadere a inculpatului.
Dovezi sonore ale șantajului
Ziarul nostru promite să ofere, în exclusivitate, dovezi ample ale activităților ilegale, incluzând înregistrări audio care demonstrează modul în care INCULPATUL Cătălin Stavri a operat. Aceste dovezi sunt esențiale pentru a ilustra natura corupătoare a relațiilor dintre jurnalismul de șantaj și afacerile locale (aici), (), etc.
Stenograme incendiare: Legăturile intre Cătălin Stavri și mafia deșeurilor
Declarații compromițătoare
Stenogramele obținute scot la iveală intențiile ilegale ale lui Cătălin Stavri, inculpatul pseudo-jurnalist, șpăgar și șantajist, care continuă să joace un rol activ în sectorul deșeurilor, chiar și sub control judiciar. Aceste înregistrări demonstrează cum Stavri manipulează voturile în cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) pentru a-și susține interesele personale.
Substanța discuțiilor
Una dintre declarațiile sale revelatoare indică o preocupare legată de firma Rosal: „Tare mi-e că ard ăștia Rosalul pe … și stă 90 de zile în parastas și după aia se duce dracu, în groapă.. la priveghi, mai stă 90 de zile priveghi cât să strângă lucrurile și să plece.” Aceasta sugerează că Stavri este conștient de posibilele consecințe legale și financiare care ar afecta compania, dar își continuă activitățile ilegale fără scrupule.
Manipularea voturilor
În altă stenogramă, Stavri explică cum funcționează sistemul de vot în ADI, menționând: „Nu, sunt 40 și ceva de primării în ADI și fiecare are dreptul la un vot, fiecare primărie. Indiferent că e o comună mică sau un oraș mare cum e Ploiești-ul, ponderea la vot e 1…” El subliniază importanța strategiei sale de a influența primarii din comunele mici pentru a-și asigura voturile necesare, concluzionând că „de aia supraviețuiește pi***ul, că el dacă vorbește cu 10-15 primari de comune mici, ăștia iau 10-15 voturi”.
Impactul asupra deciziilor
Aceste declarații ilustrează o rețea complexă de corupție și manipulare, unde interesele personale ale lui Stavri sunt prioritizate în detrimentul binelui public. Discursul său dezvăluie cum prerogativele de vot sunt exploatate pentru a menține controlul asupra deciziilor economice și administrative din domeniul deșeurilor, afectând în mod direct comunitățile locale.
Implicațiile sechestrului asiguratoriu în cazul inculpatului Cătălin Stavri
O măsură necesară pentru combaterea ilegalităților
În urma activităților ilegale derulate de Cătălin Stavri, soția și mama acestuia, alături de interlopul Belu Claudiu, procurorul de caz a dispus impunerea unui sechestru asiguratoriu. Această măsură legală subliniază o intensificare a eforturilor de a combate corupția și crimele asociate într-un context în care aceste acte au afectat grav comunitatea.
Corupția în Ploiești (aici)
Cazul White Tower a devenit un exemplu emblematic al escrocheriilor imobiliare din România, lăsând multe persoane din Ploiești fără apartamente pentru care au efectuat plăți considerabile. Investigațiile sugerează un amatorism suspect din partea dezvoltatorilor, care anterior erau implicați în afaceri minore. Aceștia au reușit, însă, să își extindă influența prin asocierea cu personalități importante din administrația locală și județeană, dând naștere unui climat propice pentru corupție.
Legături între scandaluri (aici)
Cazul White Tower nu este singular, ci se leagă de rețelele de corupție mai largi care afectează gestionarea deșeurilor, având legături evidente cu mafia deșeurilor și interesele corupte ale inculpatului Cătălin Stavri în contextul firmei de salubritate Rosal. Aceste interconexiuni subliniază complexitatea problemelor de corupție din Prahova, unde mai multe sectoare sunt afectate simultan de aceleași tipuri de activități ilegale.
Implicarea lui Cătălin Stavri în afacerea White Tower
Activitățile ilegale și moștenirea familială
Cătălin Stavri, un pseudo-jurnalist asociat cu activități ilegale de narcotrafic și șantaj, joacă un rol central în scandalul White Tower. Implicarea sa include și achizițiile imobiliare realizate de membrii familiei sale. Soția sa, Ruxandra Stavri, a „achiziționat” două apartamente la prețul de 10.000 de euro fiecare, în timp ce mama sa, Adriana Hentel, a cumpărat cinci apartamente la un preț de 30.000 de euro fiecare, reușind să vândă unul dintre acestea pentru 48.000 de euro. Aceste tranzacții ridică semne de întrebare legate de sursa fondurilor și legalitatea acestora.
Implicarea în proiectul City Gate
În plus, Cătălin Stavri a fost implicat în tranzacțiile imobiliare din proiectul City Gate, unde deține un apartament, iar Ruxandra Stavri și Adriana Hentel au, de asemenea, apartamente înregistrate pe numele lor. Aceste afaceri sunt suspecte, având în vedere rețeaua de corupție și ilegalități în care este implicat.
Reacția instanțelor
Este important de menționat că judecătorii nu au acceptat înregistrarea Ruxandrei Stavri și a Adrianei Hentel la masa credală, acceptând implicit că apartamentele au fost obținute prin mijloace ilegale, având statutul de „șpagă” pentru Cătălin Stavri. Această decizie subliniază complexitatea și natura corupătoare a acestor tranzacții și a activităților ilegale din jurul lor.
Expunerea corupției și abuzurilor: Revelații privind pe inculpatul narcoman, santajist si spagar, Cătălin Stavri
Modalitățile de acoperire a ilegalităților
Cătălin Stavri, inculpatul escroc și șantajist, a încercat să acopere sumele obținute prin mită și șantaj prin intermediul apartamentelor primite în urma activităților corupte derulate de-a lungul timpului. Beneficiind de protecția polițiștilor corupți, Stavri a reușit să își extindă influența și să sustragă sume considerabile din diverse tranzacții ilegale.
Promisiunea dezvăluirilor
De câțiva ani, ziarul nostru, Incisiv de Prahova, a informat cititorii săi că va începe publicarea înregistrărilor care dezvăluie activitățile lui Stavri. Până acum, am publicat doar o parte dintre aceste dovezi, pentru a nu perturba anchetele organelor de cercetare penală. Totuși, având în vedere tupeul acestui individ, vom începe din ediția de azi să publicăm toate înregistrările care demonstrează adevărata față a acestui interlop.
Încercarea de a controla sistemul
Cătălin Stavri a reușit să calce în picioare Poliția Română, beneficiind de protecția unei rețele de crimă organizată, care include membri ai instituțiilor de forță, precum polițiști, procurori și judecători. Această complicitate evidențiază problemele sistemice din cadrul justiției române și corupția endemică care permite perpetuarea ilegalităților.
Implicarea lui Vlad Nichita în escrocheria imobiliară și refuzul justiției
Legătura cu afacerea White Tower și City Gate
Demn de menționat în contextul investigațiilor legate de mega-escrocheria imobiliară White Tower și City Gate este implicarea lui Vlad Nichita, avocat din cadrul Baroului Prahova. În acest context, judecătoarea de drepturi și libertăți, Apostu Lavinia Nusa, a acționat conform standardelor sale profesionale, respingând pretențiile formulate, și astfel a reușit să-și păstreze „blazonul” și reputația (aici).
Impactul asupra păgubiților (aici)
Decizia judecătoarei de a respinge cererile va avea un impact semnificativ asupra celor peste 100 de păgubiți care așteaptă soluționarea cazului lor. Aceasta subliniază provocările cu care se confruntă victimele escrocheriilor imobiliare, precum și dificultățile în obținerea dreptății în fața unor structuri corupte.
Sistemul judiciar sub presiune
Această situație scoate în evidență tensiunile din sistemul judiciar românesc, unde integritatea și responsabilitatea fac față unor presiuni considerabile, iar persoanele implicate în astfel de scandaluri par adesea să beneficieze de protecție nejustificată.
Promisiunea publicării inregistrărilor audio
Revelații despre activitățile inculpatului escorc, pseudo-jurnalist, narcoman, santajist si spagar Cătălin Stavri
Vom reveni curând cu înregistrări audio cutremurătoare care vor expune adevărata față a acestui escroc inculpat, Cătălin Stavri. Aceste dovezi sonore vor ilustra nu doar metodele sale ilegale de operare, ci și rețeaua de corupție în care este implicat, având scopul de a dezvălui amploarea fraudulentă a activităților sale.
Un angajament față de transparență
Publicarea acestor înregistrări reprezintă un angajament de a oferi informații clare și precise opiniei publice, în încercarea de a combate corupția și de a restabili încrederea în justiție. Aceste dovezi vor sublinia nevoia de responsabilitate și de reformă în sistemul de justitie și în instituțiile legate de gestionarea deșeurilor și corupția imobiliară.
Atenționare cu privire la firma Rosal/UWS și strategia de „rebranding” (aici)
Revizuirea tacticilor de afaceri (aici)
Referitor la firma Rosal/UWS, solicităm autorităților să fie vigilente, având în vedere intențiile acestora de a reveni la negocieri sub o nouă denumire, BINGO. Conform informațiilor primite, reprezentanții acestei societăți se laudă în piață că licitația va fi câștigată, invocând discuții cu „toți generalii”, sugerând o complicitate care le-ar asigura victoria în procesul de achiziție.
Îngrijorări privind transparența
Această situație ridică semne de întrebare cu privire la transparența procesului și corectitudinea acestor practici. Există temeri fundamentale că, în spatele rebrandingului, se ascund aceleași practici corupte care au caracterizat activitatea firmei Rosal/UWS în trecut.
Amenințarea corupției și a integrității
Dacă aceste afirmații se dovedesc a fi adevărate, atunci scena se va transforma într-un nou act al corupției, iar BINGO ar putea deveni un alt vehicul pentru practicile ilegale ale celor implicați. Este esențial ca autoritățile să monitorizeze activitatea și intențiile acestei firme și să asigure că orice proces de achiziție se desfășoară în mod etic și responsabil. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Emil Pascut: Sondajul polițiștilor asupra activității conducerii a fost manipulat
-
Exclusivacum 4 zile
Amânări letale: Între incertitudine și posibile motivări ascunse – Judecătoarea Apostu Lavinia Nusa și dosarul 727 / 42 / 2024
-
Exclusivacum 2 zile
O nouă escrocherie imobiliară: blocul de apartamente de pe strada Mărășești nr. 178 în centrul controverselor din Ploiești
-
Exclusivacum o zi
Secretele dosarului White Tower/De ce informațiile sensibile din dosarul White Tower „transpirau” la gruparea de criminalitate economico-financiar organizată?
-
Exclusivacum 10 ore
Inculpatul Cătălin Stavri: Pseudojurnalistul care a ingenuncheat justiția și a santajat afacerile locale/ Cazul White Tower și abuzurile din Ploiești
-
Exclusivacum o zi
Afacerile clandestine ale lui Cătălin Mureșan: O poveste de corupție și interlopi
-
Exclusivacum 2 zile
Corupție în sistemul penitenciar: Nemulțumiri și apeluri la acțiune
-
Exclusivacum 3 zile
Plângere penală și proteste impotriva Directorului Penitenciarului Spital Rahova, Bogdan Puianu
-
Exclusivacum 5 zile
Protestul polițiștilor pentru RESPECT