Nu e deloc greu de anticipat ce se va întâmpla în PNL în săptămânile, lunile următoare. Susţinut de peste 70% dintre filiale, Florin Cîţu nu poate fi demis în viitorul apropiat. Mai mult, a primit dispensă pentru că nu are cei cinci ani statutari de vechime în partid, va canida la preşedinţia PNL şi va câştiga cu un scor zdrobitor. Cei care îl vor vota poate se simt şi ei, în sufletul lor, penali şi mulţi dintre ei poate au condus sub influenţa alcoolului, dacă nu şi a drogurilor. Poate că asta ar trebui să înţelegem din susţinerile înflăcărate de care se bucură Cîţu din partea Alinei Gorghiu, a lui Rareş Bogdan, Dan Vîlceanu, deja nou ministru de Finanţe etc. Dar are dreptul un serviciu secret să-şi plaseze oamenii, agenţii sau ofiţerii, în fruntea guvernului şi a statului român ori a partidelor politice? Sau asistăm la un hold-up deja la vedere al Securităţii asupra statului? Desigur, oricum, tot românul crede ca suntem conduşi de Securitate. S-a văzut şi prin Traian Băsescu zis Petrov, şi prin destui alţii, dar parcă lucrurile nu au fost niciodată atât de flagrante şi de sfidătoare cum sunt azi, cu pseudohipsterul Florin Cîţu. Cine să-i bareze marşul triumfal spre preşedinţia României, de exemplu? Ludovic Orban, el însuşi fiul unui ofiţer de Securitate perfect acomodat cu agenţii acoperiţi din politică şi din presă şi cu neosecuriştii propriu-zişi?
Ştim cu certitudine că PNL e compus încă din două partide, fostul PNL şi fostul PDL al lui Traian Băsescu, Emil Boc etc. După fuziune au fost scoşi în faţă mai ales foştii penelişti, ca Ludovic Orban sau Alina Gorghiu. Prin Florin Cîţu şi Rareş Bogdan, care nu sunt nici foşti penelişti şi nici foşti pedelişti, PNL-ul actual se apropie în mod evident de USR-PLUS. De fapt, apropierea dintre fostul PDL (din actualul PNL) de progresiştii neomarxişti de la USR-PLUS e mult mai organică decât poate părea la prima vedere. Fostul PDL e un fel de nou PCR, iar USR-PLUS e un nou UTC, atâta doar că nici unii, nici alţii nu mai derivă din PCR, ci direct din Securitate, veche şi nouă. Să ne amintim că aşa-zisa revoluţie din 1989 poate fi văzută şi ca o victorie a Securităţii române asupra Partidului Comunist Român. Deci sunt Florin Cîţu şi Rareş Bogdan mai degrabă userişti? Da, în măsura în care toţi sunt giraţi de Securitate: Rareş Bogdan, pe faţă, de actualul director SRI, şi de aceea îşi permite să dea peremptoriu lecţii naţiunii pe toate televiziunile.
Ce ar urma deci să se întâmple după Congresul PNL din septembrie? Normal ar fi ca fostul PNL să se separe de fostul PDL. Lucru care nu se va întâmpla totuşi. Pentru că „băieţii” şi „fetele” nu sunt de capul lor. Iar proiectul creării marelui partid „de dreapta”, unirea PNL cu USR-PLUS, marele partid al noii Securităţi, de orientare euroatlantică, trebuie să se nască pentru viioarele alegeri prezidenţiale. Şi să guverneze România în următorii 50 de ani, în strânsă colaborare cu partenerul nostru strategic. Dar unde sunt Româna şi românii în aceste vaste manevre militare? Dacă nu e clar încă, România aşa cum am cunoscut-o nu mai există, trebuie să dispară. De fapt, în mare parte a şi dispărut. Acesta a fost rolul jucat de Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, cu puternica susţinere a serviciilor noastre speciale. Românilor nu le mai rămâne decât să se întrebe unde ar putea fugi de-acasă.
Presa de investigaţii a dispărut din România începând din 2005, primul an al primului mandat al lui Traian Băsescu. Nu e de mirare deci că această dispărută presă de investigaţii nu a reuşit încă să afle cine a plătit studiile lui Florin Cîţu din SUA, cu probe şi documente, nu doar cu zvonuri, şoapte şi surse anonime. Vom afla, la fel ca în cazul lui Traian Băsescu, că şi Klaus Iohannis are un nume de cod încă dinainte de 1989? După regretatul Marius Albin Marinescu, cel mai tenace expert în Klaus Iohannis (vezi articolele sale de pe justitiarul.ro), nu trebuie să avem nici o îndoială. Iar în legătură cu Klaus Iohannis, mai merită clarificată o problemă, pusă tot de Marius Albin Marinescu: e adevărat că Iohannis a intrat la facultate pe locurile rezervate minorităţilor, aşa cum era moda vremii? Dar la toate aceste necunoscute românii riscă să aibă desluşiri abia peste 10 ani sau mai mult, când ele nu vor mai interesa pe nimeni.
Adevărata întrebare în cazul megascandalului Florin Cîţu ar trebui pusă în legătură cu rolul SIE în politică. Mai este acesta un serviciu românesc de informaţii sau e doar servantul corupt al unor servicii străine mult mai importante şi mai puternice? N-ar trebui să înceapă repararea României cu o reformă serioasă a serviciilor secrete, poate mai întâi chiar cu SIE? „Agentul neantului” (expresie a genialului poet Mihai Ursachi) Florin Cîţu are toate şansele să devină preşedinte PNL în septembrie. Cei care au mizat pe el nu s-au înşelat, cunosc bine terenul, sunt realişti. Dar românii cu ce au greşit?
Petru Romoşan
