În 2002, când pregăteam la Moscova vizita lui Adrian Năstase pentru negocierea importului de gaz rusesc, consilierii formali și informali ai lui Putin ne-au oferit mie și echipei mele o gustare/discuție de bun venit unde, pe model rusesc, ni s-a sugerat modelul geopolitic de colaborare în felul următor: când a sosit gheridonul cu icre negre și pahare înghețate pentru vodcă, gazdele ne-au rugat să privim fundul paharului, unde stăteau gravate trei litere, și anume C I A.
Bineînțeles că pe moment am râs toți ca de-o glumă bună, în zilele următoare însă, pe măsura încălzirii relațiilor interpersonale, am priceput nu doar că relația româno-rusă se va desfășura pe axa Moscova-Washington (după cum va fi anunțat oficial George Bush la București câteva luni mai târziu!), dar chiar și că emergența proiectului Putin pentru reechilibrarea lumii se datorează inclusiv instituției celebre descrise prin acronimul de pe fundul paharului de vodcă.După dezvăluirea de mai sus de unde pricepeți atât complexitatea proiectului Putin, cât și forța proiectelor transnaționale ale CIA, vin și mai zic că geopolitica operează cu informații diferite celor din fluxul public de știri, acolo unde Macron nu este atât președintele Franței, cât mai ales proiectul familiei Rothschild, că Angela Merkel își desfășoară activitatea beneficiind de suportul BND, dar prinsă în menghina presiunii intereselor corporațiilor (unele cu rădăcini de tip Soros), pe de o parte, respectiv al posibilului șantaj referitor la calitatea de colaborator al STASI înainte de 1989, de cealaltă parte. Sau că Trump era zglobiu doar până la limita enervării rușilor, care l-au finanțat și scăpat de faliment în cei 10 ani de dinainte de candidatură, sau că Biden nu-l va mai jigni niciodată pe Putin după discuția telefonică din această primăvară, când liderul rus i-a relatat detaliat despre operațiunile ilegale ale lui Hunter prin Ucraina, la pachet cu banii necuveniți familiei Biden care-au venit din România și Moldova pe filiera Gitenstein – Fondul Proprietatea – Fabrica de Alcool AROMA.
Acest gen de informații nu sunt colportate public, dar oferă celor informați posibilitatea de a evalua corect și realist gesturile politice ale momentului. Acum, pe acest fond, analizați efectul acuzelor premierului României, numitul Cîțu, care-l face agent rus pe un fost ministru de finanțe, numitul Teodorovici. Când lumea este condusă formal de agenți conspirați cu greu, se trezește Cîțu și explodează un adevăr scandalos, în a cărui plasă este chiar și el prins, într-un fel grobian ce depășește zicerea sibilinică a lui Mircea Geoană cu „nici noi nu mai știm câți suntem”. Că Eugen Teodorovici o fi acționat în baza unor interese rusești ca ministru de finanțe, pot să cred, numai că după acuzația lui Cîțu aștept și dovezile. Cât despre Cîțu și felul pițifelnic de manifestare, cei care-l credeau mare agent CIA (în baza finanțării studiilor din USA, plus munca la două entități apropiate de CIA, Banca Națională din Noua Zeelandă și BEI din Frankfurt), ar trebui să-l degradeze acum la statutul de sub-agent sau altceva oricum inferior.
Întâmplarea cu Cîțu, în oglindă cu informațiile știute și nemediatizate despre liderii lumii, arată inadecvarea actorilor politici români distribuiți în „coproducția” internațională ce rulează pe scenele lumii, dar mai indică precis și slăbiciunea și statutul real de „operator de servicii” al intelligence-ului românesc, ce n-a reușit să-și trimită niciun jucător în teren, cei care participă la joc din partea României fiind cel mult cu statutul de arbitri de tușă sau de rezervă.
Când am scris acum 11 ani „UN OSPICIU NUMIT ROMÂNIA. CRONICA UNUI EȘEC PREMEDITAT.”, am desenat și involuția în timp a țării dictată de starea de boală instalată, însă nivelul de decădere preconizat era mult peste ceea ce avem azi deja. Accidentul Cîțu din istoria politică a României nu e deloc banal, el ne zice că am ajuns pe un drum abrupt în jos, dar și fără întoarcere!
Cozmin Gușă
Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
Ploiești, orașul contrariilor: „Il Capo” face evaziune, justiția se trezește! (apartamentele-fantomă mai așteaptă)
Ploiești, orașul unde „șotronul” judiciar e sport național și „Il Capo” se dă cu BMW-ul nou, are parte de un nou spectacol de proporții. Exact când credeam că am văzut totul în saga White Tower & City Gate, justiția, renumită pentru viteza sa de melc pe autostradă, ne surprinde cu o nouă „piesă” în distribuția deja celebră a corupției și șmecheriei!
„Bolidul” fiscal la „fond”: S-a dovedit că nici fiscul Nu e chior!
Ați crezut că doar „fraierii” de cumpărători de apartamente sunt buni de „muls”? Ei bine, un document nou-nouț, înregistrat la Curreq ds Apel Ploiesti chiar pe 29.01.2026, demonstrează că și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice – ANAF Prahova, are pretenții! Cu numărul unic 83/42/2026, dosarul proaspăt deschis îl are pe nimeni altul decât pe Vlad Nichita, celebrul „Il Capo” al escrocheriilor imobiliare din Ploiești (așa cum l-au supranumit investigațiile Incisiv de Prahova), în calitate de… inculpat.
Și ce minune! Obiectul dosarului? „Infracțiuni de evaziune fiscală” (Legea nr. 241/2005). Și, surpriză de proporții, stadiul procesual e direct la „cqmera preliminara”. Adică, nu se mai joacă „șotron”, nu se mai invocă „excepții și măsuri” la nesfârșit (ca în cazul dosarului mamut 429/42/2025/a1, unde Camera Preliminară bifează al șaptelea termen degeaba, după cum arată articolele noastre), ci se trece direct la fapte! E clar: când vine vorba de banii statului, Justiția pare că își pune ochelarii de viteză și uită de eternul ei „nu e gata, mai așteptați!”.
„Il Capo” la răscruce: Între luxul evazionist și pușcăria fiscală!
După ce în ultimele luni „Il Capo” și-a etalat bolizii de lux – un BMW electric nou-nouț pentru el și un BMW X3 pentru fosta soție, Elena Nichita, patroana de la Fasty Tasty SRL (detalii Incisiv de Prahova) – se pare că Fiscul a zis „STOP JOC!”. Să ne amintim de scenele demne de filme de acțiune când avocatul era „împachetat” din bolidul său la Vama Albița, încercând să se evapore în Republica Moldova . Sau de stilul său de viață opulent, cu cazinouri și întâlniri cu „importante persoane din peisajul autohton” ploiestean, în timp ce sute de pagubiți din White Tower și City Gate rămâneau cu ochii-n soare și buzunarele goale.
„Il Capo” și fisc-ul: Când evaziunea intâlnește ghișeul (și justiția incepe să numere)!
Acum, întrebarea de pe buzele tuturor nu mai este „de unde atâta banet?”, ci „va reuși oare să păcălească și Fiscul, așa cum a păcălit miile de oameni din Ploiești?”. Se pare că protecția politică și „polițiștii corupți din IPJ Prahova”, menționați în trecut , nu se aplică și când vine vorba de taxele statului. De la „cu bani și influență poți face orișice în Republica Ploiești”, la „cu bani și influență mai faci, dar plătești și tu, ca restul lumii!”
De la „Republica Ploiești” la „reparații fiscale”: Când statul iși vrea partea!
Până acum, „Il Capo” (și gașca sa formată din Mihai Lupu, Daniel Ștefănescu, Marioara Lupu și mulți alții) a fost acuzat că a lăsat în urmă un dezastru financiar de peste 8,7 milioane de euro, cu apartamente vândute de 2-3 chiar și 4-5 ori . Sute de familii s-au sacrificat muncind peste hotare, doar pentru a-și vedea visurile transformate în „stână fără stăpân” (City Gate) sau în „bombe cu ceas” fără autorizație ISU (White Tower).
Dar, în acest nou dosar, pe lista victimelor se adaugă, oficial, Ministerul Finanțelor Publice. Ironia e cruntă: în timp ce dosarele de înșelăciune se târăsc prin Camera Preliminară, riscând să ajungă la prescripție, statul, care a părut atât de „orbit” la suferința cetățenilor, își arată acum colții când vine vorba de propriile buzunare. Poate că e nevoie ca ANAF să devină „parte civilă” pentru ca Justiția să funcționeze la turație maximă?
Ploiești, capitala paradoxurilor: Când justiția iși face selfie cu evaziunea!
„Poligonul imobiliar” din Prahova, cu blocurile-fantomă și apartamentele dublu vândute, pare să aibă o nouă atracție: dosarul de evaziune fiscală al lui „Il Capo”. Ceea ce Incisiv de Prahova a dezvăluit constant, în ciuda „presiunilor și șantajului”, se concretizează, dar nu neapărat în sensul pe care și-l doreau pagubiții. Aceștia cer celeritate, judecători „care să nu fie depășiți” și sancționarea abuzului de drept procedural.
Dar, până una-alta, în „Republica Ploiești”, pare că justiția are două viteze (aici): una pentru „fraieri” (aici) și alta, turbo, când statul își simte buzunarele mai ușoare.
Sperăm ca acest nou dosar să nu fie doar o altă „fumigenă procedurală”, ci un semnal că justiția, chiar și cea fiscală, poate să funcționeze.
Până atunci, „Il Capo” continuă să se plimbe, iar Ploieștiul rămâne capitala paradoxurilor, unde mafia a devenit sistem, iar sistemul… ei bine, cine știe ce o mai inventa! Vom reveni, cu siguranță, pentru că acest serial e departe de final! (Cristina T.).
Chestorul principal de poliție Bogdan Berechet, șeful Poliției Capitalei, se află în centrul unei controverse, după ce Sindicatul Europol a dezvăluit că acesta nu și-a dus mâna la chipiu în timpul intonării Imnului Național al României. Evenimentul, petrecut la ceremonia de inaugurare a noului sediu al Secției 9 Poliție din București, a stârnit reacții vehemente din partea organizației sindicale.
Acuzații de ignorare a regulamentelor militare
Potrivit Sindicatului Europol, atitudinea chestorului Berechet indică fie o lipsă de cunoaștere, fie o ignorare flagrantă a „regulilor elementare de conduită” prevăzute de regulamentele militare de protocol pentru intonarea Imnului Național. Sindicaliștii subliniază că Berechet a fost singurul oficial prezent care nu a respectat acest gest simbolic și obligatoriu.
„Chestor de carton” și lipsă de respect pentru simbolurile naționale
Europol nu a ezitat să interpreteze această acțiune ca o confirmare a unei „imagini de ‘chestor de carton'”, sugerând că numirea sa în funcție ar fi fost făcută „la apelul bocancilor”. Reprezentanții sindicatului condamnă lipsa de respect manifestată față de simbolurile naționale și față de uniforma pe care o poartă, considerând că gestul este o dovadă a nivelului de respect pe care îl arată „statului român și valorilor sale”, calificând situația drept „rușinoasă”. Criticile dure vin într-un moment în care imaginea instituțiilor de forță este sub lupa publică, iar respectarea protocoalelor este considerată esențială pentru credibilitate. (Sava N.).
Pe măsură ce se apropie termenul oficial pentru depunerea candidaturilor la șefia marilor parchete din România, speculațiile din culise se intensifică. Potrivit publicației Lumea Justiției, mai multe nume cunoscute din sistemul judiciar ar fi interesate de funcțiile de Procuror General al României și de șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
Pretendenti la funcția de Procuror General
Unul dintre numele vehiculate pentru poziția de Procuror General al României este cel al procurorului Nicolae Solomon. Actual adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ), Solomon este o figură familiară, fiind fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în perioada așa-numitului „Binom DNA-SRI”. Lumea Justiției menționează, de asemenea, un zvon, lansat chiar din proximitatea acestuia, conform căruia ar exista o legătură de rudenie cu Mirabela Grădinaru, concubina primarului Capitalei, Nicușor Dan. Deși legătura de rudenie nu este confirmată, se știe că Solomon și partenera lui Nicușor Dan sunt născuți în același an, 1984, și au absolvit același liceu, „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui. Rămâne de văzut dacă acest trecut comun va influența percepția în procesul de selecție.
Pentru aceeași funcție de șef al PICCJ ar mai candida, conform sursei citate, și procuroarea Maria Magdalena Militaru, de asemenea de la PICCJ. Aceasta este sora procurorului DNA Mihai Prună și cumnata fostului ministru al Justiției din Guvernul Cioloș, Raluca Prună.
Candidaturi pentru șefia DNA
În ceea ce privește conducerea DNA, Lumea Justiției informează că funcția ar fi vizată de procuroarea Alexandra Carmen Lăncrănjan, cunoscută și sub porecla „Veverița”. În prezent, Lăncrănjan activează la PICCJ, fiind subordonată lui Nicolae Solomon, și a colaborat anterior cu acesta la Parchetul Tribunalului București. Acest context a generat speculații despre un posibil „tandem” Solomon – șef PICCJ, Lăncrănjan – șefă DNA.
Lumea Justiției își exprimă preferința pentru continuitate
În ciuda acestor nume nou apărute, publicația Lumea Justiției își menține poziția editorială, considerând că cele mai bune opțiuni pentru Parchetul General și DNA sunt actualii șefi ai celor două instituții. Conform opiniei exprimate, Alex Florența (pentru Parchetul General) și actualul șef al DNA au reușit să „pună pe picioare” cele două instituții și să le „mai credibilizeze” după o perioadă considerată „ani negri”, în care au fost conduse de personaje precum Augustin Lazăr, Gabriela Scutea, Laura Codruța Kovesi și Crin Nicu Bologa. (Irinel I.).
Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!
Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție
În 2002, când pregăteam la Moscova vizita lui Adrian Năstase pentru negocierea importului de gaz rusesc, consilierii formali și informali ai lui Putin ne-au oferit mie și echipei mele o gustare/discuție de bun venit unde, pe model rusesc, ni s-a sugerat modelul geopolitic de colaborare în felul următor: când a sosit gheridonul cu icre negre și pahare înghețate pentru vodcă, gazdele ne-au rugat să privim fundul paharului, unde stăteau gravate trei litere, și anume C I A. 
