În 2002, când pregăteam la Moscova vizita lui Adrian Năstase pentru negocierea importului de gaz rusesc, consilierii formali și informali ai lui Putin ne-au oferit mie și echipei mele o gustare/discuție de bun venit unde, pe model rusesc, ni s-a sugerat modelul geopolitic de colaborare în felul următor: când a sosit gheridonul cu icre negre și pahare înghețate pentru vodcă, gazdele ne-au rugat să privim fundul paharului, unde stăteau gravate trei litere, și anume C I A. Acest gen de informații nu sunt colportate public, dar oferă celor informați posibilitatea de a evalua corect și realist gesturile politice ale momentului. Acum, pe acest fond, analizați efectul acuzelor premierului României, numitul Cîțu, care-l face agent rus pe un fost ministru de finanțe, numitul Teodorovici. Când lumea este condusă formal de agenți conspirați cu greu, se trezește Cîțu și explodează un adevăr scandalos, în a cărui plasă este chiar și el prins, într-un fel grobian ce depășește zicerea sibilinică a lui Mircea Geoană cu „nici noi nu mai știm câți suntem”. Că Eugen Teodorovici o fi acționat în baza unor interese rusești ca ministru de finanțe, pot să cred, numai că după acuzația lui Cîțu aștept și dovezile. Cât despre Cîțu și felul pițifelnic de manifestare, cei care-l credeau mare agent CIA (în baza finanțării studiilor din USA, plus munca la două entități apropiate de CIA, Banca Națională din Noua Zeelandă și BEI din Frankfurt), ar trebui să-l degradeze acum la statutul de sub-agent sau altceva oricum inferior.
Întâmplarea cu Cîțu, în oglindă cu informațiile știute și nemediatizate despre liderii lumii, arată inadecvarea actorilor politici români distribuiți în „coproducția” internațională ce rulează pe scenele lumii, dar mai indică precis și slăbiciunea și statutul real de „operator de servicii” al intelligence-ului românesc, ce n-a reușit să-și trimită niciun jucător în teren, cei care participă la joc din partea României fiind cel mult cu statutul de arbitri de tușă sau de rezervă.
Când am scris acum 11 ani „UN OSPICIU NUMIT ROMÂNIA. CRONICA UNUI EȘEC PREMEDITAT.”, am desenat și involuția în timp a țării dictată de starea de boală instalată, însă nivelul de decădere preconizat era mult peste ceea ce avem azi deja. Accidentul Cîțu din istoria politică a României nu e deloc banal, el ne zice că am ajuns pe un drum abrupt în jos, dar și fără întoarcere!
Cozmin Gușă
Ca prin minune, pe locul unde trebuia să se înalțe mărețul Penitenciar Berceni, a răsărit o groapă de gunoi demnă de un record Guinness. 25.000 de tone de deșeuri care zac acolo, ca un monument al incompetenței și al intereselor obscure.
