Biroul de presă
Biroul de presă
După ce trei articole au radiografiat, pe rând:
vine „noutatea”: Decizia nr. 11/11.08.2026 a Consiliului de Administrație TCE.
Pe scurt: după tot ce a ieșit la iveală, după sesizări, raport de audit, scandaluri, amenințări în birouri, combinații cu motorină și cai dopați, C.A.-ul TCE se adună, își suflecă mânecile și… prorogă.
Nu sancționează. Nu demite. Nu face plângeri penale.
Prorogă. Ia act. Avizează. Solicită. Reanalizează.
Un fel de „Excel al nepăsării instituționalizate”.
Să vedem „capodopera” birocratică, punct cu punct, ca să înțelegem cum arată un scut oficial pentru Nae Comisionaru’.
„Prorogă analiza privind eficientizarea structurii organizatorice a societății… și dispune elaborarea unei note de fundamentare…”
Traducere în limba română:
Când?
Termen: 20.08.2026.
Adică încă o săptămână de buget care sângerează, ca să aibă timp Nae & Co. să-și repoziționeze oamenii în noua organigramă „eficientizată”.
„Prorogă analiza… Strategiei de redresare, eficientizare și creștere a performanței operaționale…”
Se cere:
Nu se spune:
Și, mai ales, nu se spune un cuvânt despre:
Nu există un articol despre protecția avertizorilor.
Nu există o măsură de stopare a hărțuirii.
Nu există o solicitare de cercetare disciplinară.
Doar… „strategie”, „structurare”, „verificare”.
Instituțional, victimele sunt invizibile. Neregulile, la fel.
„Ia act de Informarea nr. API 10751/14.07.2026…
Avizează Raportul misiunii de audit…
Ia act de Planul de acțiune…”
Cuvinte-cheie: „ia act”, „avizează”.
Responsabil: —
Termen: —
Când vezi așa ceva într-o decizie a unui C.A. după raport de audit și sesizări grave, ai în față certificatul de vaccinare cu Birocraxit împotriva Răspunderii.
„Ia act de Adresa nr. DF 11570/27.07.2026 și solicită actualizarea materialului privind execuția bugetară… în conformitate cu Legea 82/1991, Legea 227/2015, Ordinul 1802/2014.”
Pe românește:
Concluzie:
Nu problema e ilegală, ci prezentarea e neactualizată.
„…solicită verificarea înregistrărilor contabile și fiscale semnalate în ședință… precum și întocmirea declarațiilor rectificative aferente trimestrelor I și II.”
Deci:
Classic TCE:
„Băgăm o rectificativă și gata, s-a spălat păcatul.”
Ca la hipodrom: „băgăm o comisie nouă, două semnături, și poate scapă VIJELIE STI de descalificare”.
„Ia act de solicitarea domnului Bunea Sergiu (…) și dispune reprezentantului legal (…) evaluarea oportunității formulării unui răspuns…”
Nu: „răspundeți în termenul legal, clar și complet”.
Nu: „clarificați public problemele semnalate”.
Ci: „evaluați oportunitatea de a răspunde”.
Cu alte cuvinte:
Este mentalitatea clasică a feudelor publice:
cetățeanul nu e beneficiar al serviciilor TCE, ci un supus care cere prea mult.
„…dispune reanalizarea și refacerea indicatorilor de performanță ai directorilor executivi, cu delimitarea acestora față de indicatorii aferenți Consiliului de Administrație…”
Tradus:
Nu sunt indicatori de genul:
Sunt indicatori ca la hipodrom:
„Să iasă cursa cum trebuie, nu adevărul.”
„Dispune conducerii executive notificarea Primăriei Municipiului Ploiești pentru plata facturilor restante în maximum 5 rate (…) și continuarea cu celeritate a (…) demersurilor (…) pentru recuperarea creanțelor societății.”
Aici aflăm, negru pe alb, că:
Ce NU vedem:
Se face presiune pe bugetul local să plătească, dar nu se face curățenie în propria ogradă.
Cel mai grav: în tot documentul nu apare nici cel mai mic semn că:
Ziua de 11.08.2026 e dublu simbolică:
În aceeași zi, un organism extern (ANZ) pune ordine într-un dosar de abuz și combinații,
iar o instituție locală (C.A. TCE) își face că plouă peste abuzuri și hărțuire.
Nae Comisionaru’: de la caii dopați la autobuze gripateProfilul se leagă perfect:
Decizia 11/11.08.2026:
În schimb:
Cu cele patru surse puse laolaltă (cele trei articole anterioare + Decizia nr. 11):
Pe fundal, Nae Comisionaru’ rămâne, liniștit, în pozițiile lui.
Caii au fost descalificați, dar combinatorul a rămas în șa.
Dacă ar fi să rezumăm într-o singură imagine:
Abuzuri peste abuzuri,
dar cu formulări perfecte și semnătură la sfârșit:
Președinte – Cătălin Dobrescu
Membri – Cristinel Șchiopu, Florin Mădălin Țaboi, Viorica Băcanu, Florentina Pantazi.
Când se va prăbuși totul, vom ști exact cine „a luat act”, dar nu a făcut nimic. Vom reveni. (Cristina T.).
Când uniforma e opțională, dar relațiile de familie sunt obligatorii
Pamflet – ton foarte serios, dar râzi ca să nu urli
Dacă ar fi după polițiștii de penitenciare, gradul de chestor ar trebui câștigat cu ani de nopți nedormite, scandaluri cu deținuți, lipsă de personal, rapoarte, controale și dosare cât zidul de la Jilava.
Dacă ar fi după realitatea din sistem… pare că se poate și altfel: un pic de soț sindicalist, un strop de fost director general adjunct în familie, un naș prin conducerea ANP, ceva „context instituțional favorabil” și, brusc, ți se potrivește epoletele de chestor ca turnate.
Desigur, oficial, nimeni nu recunoaște nimic. Toți au „respectat procedurile”. Unele proceduri atât de elastice că, dacă le tragi un pic, ajung până la masa de tăiat tortul de botez.
Întrebarea de pe buzele polițiștilor de penitenciare e simplă și crudă:
Gradul de chestor se dă pe:
Când vezi combinația:
Sigur, nimeni nu spune negru pe alb că asta a decis avansarea. Dar întrebarea nu mai e dacă miroase a aranjament, ci doar CÂT DE TARE.
Când FSANP (nu vreun blog anonim) spune public că regulile propuse pentru avansarea la chestor sunt atât de vagi încât încap prin ele toate pilele patriei, poate că nu mai vorbim de „riscuri teoretice”.
Să ne înțelegem:
Chestorul, în mintea polițistului de penitenciare din tură, ar trebui să fie:
În schimb, ce vedem?
Un tablou în care întrebările sunt mai numeroase decât deținuții pe o secție suprapopulată:
Dacă meritele nu pot fi explicate clar, dar arborele genealogic da, atunci problema nu mai este doar de percepție.
În tot acest tablou, apare și „bonusul” de relații personale în vârful ANP:
Nu, nu spunem că nașul semnează epoleții la botez.
Dar dacă într-un sistem PUBLIC, la GRADUL MAXIM, ai:
Și da, aici nu mai vorbim de morală. Vorbim de APARENȚA de imparțialitate, care în drept valorează cât jumătate de probatoriu. În penitenciare, însă, pare să valoreze cât un șervețel de la protocol.
Hai să traducem, pe înțelesul oamenilor din schimbul 2:
Dacă tu, simplu polițist de penitenciar, vrei:
ți se va spune:
Dacă însă ești:
atunci pare că:
De-aia spuneau oamenii din sistem:
„Trebuie insistat tare pe gradul ăsta de chestor. La mijloc sigur e ceva necurat.”
Când oamenii din interior spun asta, nu mai e pamflet. Pamfletul doar pune oglinda.
Cererea e atât de simplă, încât devine suspect faptul că trebuie repetată cu litere de-o șchioapă:
Dacă totul a fost legal, verificarea ar trebui să fie o simplă formalitate, încheiată cu:
Dacă însă:
atunci suspicionarea devine reflex de autoapărare, nu răutate sindicală.
În Poliția Penitenciară, lucrurile se văd așa:
Pentru polițistul simplu:
Pentru cei „cu grad și cu relații”:
Meritocrația cu două măsuri arată așa:
Gradul de chestor AR TREBUI să fie:
În percepția tot mai multor polițiști de penitenciare, însă, riscă să devină:
Iar când gradul suprem ajunge să fie asociat mai mult cu „relații” decât cu „merit”, mesajul transmis celor din subordine este devastator:
Pamfletul nu condamnă definitiv pe nimeni. Dar pune întrebări pe care oamenii simpli din sistem le șoptesc pe holuri și prin ture de noapte:
Dacă Ministerul Justiției și ANP vor să demonstreze că gradul de chestor e pe bune, nu pe neamuri, nu e complicat:
Dacă după toate astea reiese că totul e curat, cu atât mai bine pentru toți.
Dacă nu… atunci gradul de chestor n-o să mai fie, în ochii oamenilor, semnul excelenței profesionale, ci doar ecusonul perfect pentru un nou brand cinic de sistem:
„Poliția Penitenciară – unde legea e pentru fraieri, iar chestorii sunt pentru familie.” (Cristina T.).
Cum a reușit Ministerul Afacerilor Interne să inventeze comitetul de securitate și sănătate în muncă care nu apără pe nimeni, nu controlează nimic și există doar ca decor administrativ – după cum arată, negru pe alb, documentele strânse de Sindicatul Polițiștilor „Diamantul”
Dacă Dante ar fi coborât în infernul birocratic al Ministerului de Interne, ar fi scris un cânt special pentru comitetele de securitate și sănătate în muncă din poliție. Și probabil ar fi păstrat replica celebră: „Să nu vorbim de ei; privește-i și treci.”
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, prin președintele Vitalie Josanu, a pornit în 2026 o serie de petiții oficiale, în baza Legii nr. 544/2001, către inspectoratele de poliție județene, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, inspectorate de jandarmi și Ministerul Afacerilor Interne. Scopul: să vadă, concret, cum funcționează comitetele de securitate și sănătate în muncă (C.S.S.M.) în aceste structuri.
Rezultatul nu este o listă de nereguli. Este radiografia unei minciuni instituționalizate: o structură care pe hârtie ar trebui să apere sănătatea polițiștilor, iar în realitate apără doar confortul șefilor.
Petiția nr. 40/JV din 14 martie 2026 a fost trimisă către inspectoratele de poliție județene, întrebând simplu: cum vă organizați securitatea și sănătatea în muncă și cine face parte din comitet?
Au răspuns 30 de unități de poliție. Doar că, „surpriză”: răspunsurile nu seamănă între ele. Sunt identice.
Inspectorate aflate la sute de kilometri distanță – Sălaj, Suceava, Satu Mare, Ialomița, Mehedinți, Caraș-Severin, Tulcea, Timiș, Prahova, Hunedoara și altele – trimit același text, în aceeași ordine, cu aceleași citate legale, aceeași „consultare directă”, aceeași frază despre „la latitudinea angajatorului”, aceleași omisiuni.
Nu avem puncte de vedere. Avem un șablon. Un „copy-paste național” livrat, semnat, ștampilat.
Dovada?
– Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare, într-o adresă din altă campanie, scrie senin că „la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava sunt îndeplinite obligațiile legale”.
Satu Mare vorbește în numele Sucevei, într-un act oficial.
– Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara trimite o adresă cu antet „Deva” și începe: „Activitatea de securitate și sănătate în muncă la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Iași…”. Hunedoara, în numele Iașului.
Deci nu mai vorbim de impresii. Vorbim de text-tip distribuit central, copiat mecanic, nici măcar recitit.
Legea nr. 319/2006 și Normele aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 au avut, culmea, o idee bună: comitetul de securitate și sănătate în muncă ar trebui să fie un fel de „parlament intern” al salariaților, în fața căruia șeful unității e obligat să dea explicații scrise când nu acceptă propunerile lor (art. 73).
Comitetul, în teorie:
Pe hârtie, avem democrație internă. În realitate, avem o mascaradă perfect organizată.
Fraza magică, regăsită copy-paste în răspunsurile inspectoratelor, sună așa:
„Legislația aplicabilă stabilește principiul conform căruia reprezentanții lucrătorilor sunt aleși de către lucrători, fără a impune o procedură sub forma unei metodologii interne distincte, lăsând la latitudinea angajatorului și a colectivului de lucrători modalitatea concretă de organizare a procesului de desemnare.”
Traducere: „legea nu ne obligă să avem o procedură clară, facem cum vrem noi”.
Doar că acest lucru este pur și simplu fals. Normele aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 sunt extrem de clare:
Adică exact invers: nu e „la latitudinea angajatorului”. E la litera regulamentului. Scris. Cunoscibil. Opozabil.
Și acum lovitura: Ministerul Afacerilor Interne însuși, prin adresa nr. 705368 din 25 mai 2026, recunoaște negru pe alb exact ceea ce inspectoratele neagă. Ministerul citează articolele și admite că modalitatea de desemnare „este stabilită” prin contract colectiv, regulament intern sau regulament de organizare și funcționare.
Cu alte cuvinte:
Aceeași instituție, două poziții opuse, la o lună și jumătate distanță.
În lipsa procedurii cerute de lege, inspectoratele au inventat o formulare comodă: reprezentanții lucrătorilor sunt desemnați „în urma unui proces de consultare directă desfășurat la nivelul unității”.
Nu există:
Există doar o „consultare” organizată de exact oamenii în fața cărora acești „reprezentanți” ar trebui să stea și să pună întrebări.
Și, ca să fie batjocura completă, în unele inspectorate regulamentul de organizare și funcționare există (cum recunoaște I.P.J. Sălaj), dar ori nu conține procedura, ori este pur și simplu ignorat. În ambele variante, legea este călcată în picioare.
Singurul inspectorat care a avut curajul (sau neatenția) să spună pe față cine sunt reprezentanții lucrătorilor este I.P.J. Suceava.
Lista celor cinci „reprezentanți ai angajaților”:
Adică:
În Sălaj e și mai grotesc:
Comitet paritar, varianta M.A.I.: de o parte șefii, de cealaltă parte subalternii direcți, fiecare angajat „reprezentându-l” pe șeful lui.
La Satu Mare, 7 unități din 10 refuză să spună nume, invocând art. 12 din Legea nr. 544/2001 și declară componența „date cu caracter personal”. Fix aceeași frază în 23 de unități, de la Arad la Vrancea.
În același timp, art. 63 din normele H.G. nr. 1425/2006 spune clar că membrii comitetului sunt nominalizați prin decizie scrisă, „iar componența comitetului va fi adusă la cunoștință tuturor lucrătorilor”.
Deci: polițistul simplu trebuie să știe cine îl reprezintă, dar sindicatului lui nu i se pot spune aceste nume, că-s „date personale”.
Un organism care trebuie să fie PUBLIC în interiorul unității devine BRUSC „confidențial” când este întrebat cine stă acolo.
La I.P.J. Tulcea, farsa e la vedere:
Reprezentanții lucrătorilor sunt descriși nu prin funcții, nu prin competențe, ci așa:
Locurile în comitet sunt tratate ca „cote pe organizații”: două pentru un sindicat, una pentru altă structură, una pentru Corpul Național al Polițiștilor. Ceea ce legea nu prevede nicăieri.
La I.P.J. Vâlcea e și mai plastic:
Legea vorbește de reprezentanți aleși de către lucrători. Practica M.A.I. vorbește de locuri împărțite „la pachet” pe organizații, puse la dispoziție de șefi.
La I.P.J. Ialomița, printre reprezentanții lucrătorilor apare textual: „președintele Biroului Teritorial Ialomița al Corpului Național al Polițiștilor”.
Și aici trebuie subliniat cu markerul roșu:
Deci nu avem reprezentant al salariaților, avem reprezentant al unei structuri ierarhizate, care îi cuprinde și pe șefi, și pe subordonați.
Mai mult:
Sindicatele?
I.P.J. Ialomița spune clar: organizațiile sindicale nu au fost nici măcar consultate pentru desemnarea reprezentanților lucrătorilor, pentru că „normele nu instituie o obligație expresă în acest sens”.
Când legea nu spune expres „trebuie să întrebați sindicatele”, inspectoratul își spală mâinile: „nu putem fundamenta”.
În schimb, acolo unde legea spune clar „trebuie să faceți curs de 40 de ore” sau „trebuie să aveți medic de medicină a muncii”, brusc devine „recomandare, nu condiție”.
Art. 55 din H.G. nr. 1425/2006 spune clar: reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice „trebuie să urmeze” un program de pregătire de minimum 40 de ore, iar absolvirea se atestă prin document.
Ce răspunde I.P.J. Ialomița?
I.P.J. Suceava dă cifre similare: la circa 1.250 de lucrători, comitetul are 5 reprezentanți ai angajaților, dintre care 2 au făcut cursul de 40 de ore.
Total: din 9 reprezentanți despre care avem date, 6 nu au pregătirea cerută imperativ de lege.
Adică majoritatea celor care ar trebui să pună întrebări incomode n-au primit nici măcar manualul. Responsabilitatea pregătirii? Clar în lege:
Deci, când reprezentanții nu sunt instruiți, nu sunt „vag leneși”, ci pur și simplu victimele refuzului angajatorului de a respecta legea.
Legea spune negru pe alb (art. 58 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 1425/2006) că din comitet trebuie să facă parte medicul de medicina muncii.
În practică, din 29 de unități de poliție analizate:
I.P.J. Neamț are medic de medicina muncii… la Centrul Medical Județean Brașov, la 300 de kilometri distanță.
Iar Ialomița spune direct că participarea medicului de medicina muncii la ședințe ar fi „irealizabilă din cauza dificultăților administrative”, așa că îl înlocuiesc cu medicul de unitate.
Ministerul Afacerilor Interne recunoaște, prin aceeași adresă nr. 705368/25.05.2026, că doar anumite atribuții ale medicului de medicina muncii pot fi preluate de medicul de unitate, nu și stabilirea aptitudinii de muncă – și cu atât mai puțin locul din comitet.
Dar în sistemul M.A.I., lipsa de medici nu duce la angajări, ci la improvizații birocratice: „nu putem, deci schimbăm legea prin adresă internă”.
Legea: comitetul trebuie să se întrunească cel puțin o dată la 3 luni (art. 66).
Realitatea: I.P.J. Ialomița recunoaște că în perioada 2024–2025 au avut loc 4 ședințe. În doi ani. Adică la jumătate din frecvența minimă prevăzută de lege.
Un comitet care se întrunește o dată la 6 luni nu mai controlează nimic. El doar ia act, cu întârziere, de ce s-a decis fără el. E un fel de „cronicar întârziat al abuzului”.
Ca bonus de absurd:
Adică documentele se trimit, frumos, către o instituție care, legal, nu are voie să facă absolut nimic cu ele.
În schimb, controlul real este asigurat de „inspecția muncii internă”, amplasată – comod – în structurile de resurse umane ale M.A.I. Concluzia e simplă: se controlează singuri, între ei.
Sindicatul „Diamantul” a făcut două tipuri de petiții:
Când s-au cerut descrieri (martie 2026), multe inspectorate au răspuns chiar în ziua petiției (Botoșani, Vaslui).
Când s-au cerut instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă (petiția nr. 268/VJ din 22 iulie 2026):
Mai mult:
În 2023: instrucțiunile se comunică.
În 2026: aceleași instrucțiuni devin „documente interne, protejate”.
Ce s-a schimbat? Nu legea. S-a schimbat doar cinismul.
Normele spun că C.S.S.M. trebuie să efectueze verificări proprii privind aplicarea instrucțiunilor proprii (art. 67 lit. k) din H.G. nr. 1425/2006).
În paralel, inspectoratele refuză să comunice aceste instrucțiuni chiar și la cerere scrisă a sindicatului, în virtutea aceleiași legislații a transparenței.
Dacă sindicatului nu i se arată documentele, cât de realist crede cineva că „reprezentanții lucrătorilor” – șefi, subordonați ai șefilor sau membri CNP fără curs – primesc și verifică ei aceste instrucțiuni în profunzime?
Comitetul „avizează”, dar nu în cunoștință de cauză. Avizează în orb. Ceea ce în drept se traduce printr-un singur cuvânt: nulitate morală.
Punând toate piesele la un loc:
Nu e vorba de un comitet „slab”, „nefuncțional din greșeală”.
Este vorba de un comitet proiectat, prin practică administrativă, să nu funcționeze.
Când mecanismul singurului organism intern care ar putea apăra polițistul de abuzurile de program e golit conștient de conținut, rezultatul nu este o întâmplare. Este o decizie.
Toată această construcție de carton nu e doar teorie. Are carne și oase, are nume de oraș, are zile și ore.
La Poliția orașului Târgu Neamț, Sindicatul „Diamantul” a semnalat în 29 mai 2026 o situație halucinantă:
După 69 de zile și două eșaloane de „control”, Direcția Control Intern a I.G.P.R. recunoaște oficial, prin adresa nr. 915.935 din 10 august 2026, o singură situație „problematică”:
Concluzia I.G.P.R.:
Art. 115 alin. (2) din Codul muncii, care spune clar că după 12 ore de muncă trebuie 24 de ore de repaus, nu pare să fi încăput în grila de verificare.
Legea privind combaterea hărțuirii morale la locul de muncă (Legea nr. 167/2020, care modifică O.G. nr. 137/2000) spune clar că:
Dar pentru structurile de control ale M.A.I., 56 de ore în 4 zile, la doi oameni în loc de șapte, nu reprezintă nici abuz, nici hărțuire, nici încălcare gravă a normelor de securitate. Doar „informare și îmbunătățire”.
Sindicatul „Diamantul” a sesizat M.A.I., Instituția Prefectului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Avocatul Poporului. A cerut:
Până acum, componența comitetelor nu s-a schimbat. Cei care ar fi trebuit să tragă semnalul de alarmă în comitet au tăcut. Fie pentru că nu știu ce drepturi au, fie pentru că depind direct de șefii pe care ar trebui să-i întrebe, fie pentru că întreg mecanismul a fost gândit tocmai pentru a nu deranja.
Cele 56 de ore de serviciu în patru zile nu sunt un accident. Sunt produsul unui sistem în care singura structură creată să apere polițistul a fost transformată, metodic, în ficțiune birocratică.
Comitetul a privit.
Și a trecut. (Cerasela N.).
Sursa datelor, actelor și corespondenței oficiale: petițiile și documentele obținute de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, semnate și analizate de Vitalie Josanu, în baza Legii nr. 544/2001 și a legislației privind securitatea și sănătatea în muncă.
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
Minunea de la IGPR: după ani de blocaj, polițiștii descoperă că se poate și PROMOVA, nu doar munci pe gratis
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”