Connect with us

Exclusiv

EXCLUSIV/Sindicatele clocotesc, Claudiu Nasui – ministrul #rezist (USR) MEAT – se scufunda/la un pas de remaniere!

Publicat

pe

Actiunile lui Claudiu Nasui – ministrul MEAT – ce au ca efect destabilizarea uneia dintre puținele companii profitabile lăsate la ministerul economiei, companie ce tine de siguranta nationala au dus la exasperare sindicatele din domeniu, conform unor surse guvernamentale.

Actiunile lui Claudiu Nasui – ministrul MEAT – ce au ca efect destabilizarea uneia dintre puținele companii profitabile lăsate la ministerul economiei, companie ce tine de siguranta nationala

Federația Sindicală Salroca si Confederația Sindicatelor Democratice din România au solicitat, prin adresa nr 2404/31.03.2021, o intrevedere cu ministrul MEAT dar Claudiu Nasui a incalcat legea dialogului social nr 62/2011 si a refuzat orice discutie.

Este de neinteles cum reprezentantii MEAT nu cunosc legislatia aplicabila in materia guvenantei corporatiste – adica OUG nr.109/2011

La data de 19 mai 2021, reprezentantii Federatiei Sindicale Salroca si ai Confederatiei Sindicatelor Democratice din Romania s-au intalnit cu Daniela Nicolescu (PNL), Secretar de Stat responsabil pentru resursele minerale neenergetice și totodată Președinte al Comisiei de Dialog Social din cadrul MEAT.

Cu aceasta ocazie au fost puse pe tapet gravele derapaje de la lege ale ministrului rezit Nasui si actiunile acestuia ce au ca efect destabilizarea uneia dintre puținele companii profitabile lăsate la ministerul economiei, companie ce tine de siguranta nationala, aspecte sesizate de ziarul Incisiv de Prahova.

Totodata, cu aceasta ocazie a fost pusa in discutie se neaprobarea nici pana la aceasta data a bugetului de venituri si cheltuieli, precum si actiunile haotice/in afara legii ale noului CA din cadrul Salrom SA.

S-a discutat despre dorința sindicatelor de a îmbunătăți relația cu Ministerul și cu conducerea companiilor pentru stabilitatea societăților din acest sector, dar și despre proiectele de investiții pe care companiile le au în vedere în perioada următoare, privind modernizarea instalațiilor existente și modul în care Ministerului Economiei poate sprijini aceste demersuri.

La data de 21 mai 2021, Daniela Nicolescu (PNL), Secretar de Stat responsabil pentru resursele minerale neenergetice și totodată Președinte al Comisiei de Dialog Social din cadrul MEAT a efectuat o deplasare la Slanic Prahova, impreună cu domnul Adrian Popescu, director adjunct al Direcției pentru Resurse Minerale si au discutat cu doamna Gabriela-Izabela Mantu, director general Salrom și echipa dumneaei, despre activitatea companiei, provocările și proiectele de dezvoltare pentru perioada următoare.

Ieri, 04.06.2021, prin adresa nr 2426/04.06.2021, reprezentantii Federatiei Sindicale Salroca si ai Confederatiei Sindicatelor Democratice din Romania au solicitat o intrunire de urgenta cu Premierul Florin Citu pentru a interveni si stopa actiunile de destabilizare a Companiei Salrom intreprinse de ministrul #rezist (USR), Claudiu Nasui.

In data de 06.02.2021, premierul a declarat, la finalul ședinței de Coaliție că în vară va exista o analiză a miniştrilor, si sursele noastre guvernamentale au precizat ca aceste actiuni care au destabilizat compania Salrom ce tine de siguranta nationala si au inflamat sindicatele va constitui un motiv temeinic de remaniere a ministrului #rezist USR, Claudiu Nasui.

Astfel, bulgarele de sare fierbinte a ajuns in bratele premierului Florin Citu si pentru a evita mișcările de stradă care ar putea să dea jos Guvernul este constrans sa ia in considerare remanierea de urgenta a ministrului #rezist USR, Claudiu Nasui.

Salrom este una dintre puținele companii profitabile lăsate la ministerul economiei. La stat, companiile profitabile sunt cele care exploatează monopoluri. Și chiar și în cazurile acelea, statul a reușit să le ducă uneori pe pierderi din cauza căpușării și a lipsei de interes. Dar, revenind la Salrom, profitabilitatea ei ar putea fi mai mare. Recent am împiedicat o tentativă de păgubire a societății de către propriul director printr-o manevră imobiliară (acum este fostul director).

Dar pe termen mediu, compania trebuie să își valorifice adevăratul potențial. Salrom are multiple oportunități nefructificate în zona grafitului. Trebuie să atragă investiții pentru exploatarea grafitului.

Conform celor scrise de catre ministrul Claudiu Nasui, inclusiv in informarea publica a ministerului postata pe site-ul oficial al MEAT  http://www.economie.gov.ro/informare-de-presa-inlocuire-membrii-ca-al-societatii-nationale-a-sarii-s-a, nu rezulta ca unul din obiectivele Consiliului de Administratie al Salrom, numit provizoriu si acesta pe 4 luni, in baza OUG nr.109/2021, este de schimbare a noului director general numit provizoriu in data de 09.04.2021, deci ca atare aceste actiuni sunt de destabilizare si au contribuit si acestea la inflamarea sindicatelor. Vom reveni. (Ec Adrian Radu).

 

 

 

Exclusiv

Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații

Publicat

pe

De

„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii

Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la fabrica Coca‑Cola din Ploiești, un fel de reclamă frumos colorată: bună doar pe afiș. În spatele panourilor lucioase și al sloganurilor zâmbitoare, sursele interne descriu o realitate în care omul este, în cel mai bun caz, „daună colaterală”, iar accidentul de muncă – un „inconvenient birocratic” care trebuie musai ascuns.

Potrivit informațiilor primite din interiorul fabricii, conducerea ar fi transmis supervizorilor, șefilor de tură și maiștrilor un mesaj halucinant: nu se sună la 112 fără acordul expres al unui manager. Nici dacă omul este căzut, rănit, în pericol. Apelul la ambulanță devine, astfel, nu un reflex de salvare a unei vieți, ci o decizie de management, filtrată prin grija pentru „imagine”, „raportări” și „bătăi de cap”.

ITM‑ul, teoretic, există. Practic, spun aceleași surse, accidentul trebuie, dacă se poate, „rezolvat intern”. Cu taxiul, cu mașina colegului, cu tăcere, cu „lasă că trece”. Salvarea vieții poate aștepta; ce nu poate aștepta e teama conducerii de dosare, anchete și responsabilități.

Accident la silozuri: zahăr peste om, om sub tăcere

Unul dintre cele mai recente incidente, povestit de sursele noastre din interior, a avut loc la silozurile de zahăr. Potrivit acestora, instalațiile s‑ar fi defectat, zahărul „a amorsat” și a căzut peste un angajat, provocând răni serioase în zona cervicală și la coloană.

Într‑o lume normală, într‑o țară care se pretinde europeană, scenariul ar fi simplu: se sună imediat la 112, vine ambulanța, se asigură asistență medicală de urgență, se raportează accident de muncă, se anchetează, se iau măsuri.
În „lumea Coca‑Cola Ploiești”, conform surselor, s‑ar fi ales alt scenariu: omul nu ar fi fost preluat de ambulanță, ci transportat cu mașina unui coleg, departe de ochii și pixurile instituțiilor. Nu viața, ci hârtia contează; nu sănătatea, ci statistica.

„Fiecare accident aduce hârtii, mai bine să nu existe… oficial”

Sursele noastre susțin că, în interior, logica e cinică și crudă: fiecare accident de muncă înregistrat atrage cercetări, documentație, timp pierdut, observații pentru conducere și, posibil, diminuări salariale pentru cei considerați responsabili. Concluzia? Dacă nu vrei dosare, nu vrei controale, nu vrei „belele” – mai bine nu ai accidente. Sau, și mai bine, nu le ai… în acte.

În aceste condiții, tentația de a evita raportarea oficială a accidentelor de muncă nu mai e un derapaj, ci aproape o politică internă. Se încurajează „stingerea” problemelor în interior, cu prețul sănătății, al vieții și al adevărului.
Hârtia iese „curată”, omul pleacă șchiopătând.

„Siguranță la cel mai mic preț”: rețeta defectelor programate

Un alt capitol negru, relatat de surse, privește întreținerea instalațiilor din fabrică. În loc de mentenanță serioasă, profesionistă, făcută de specialiști calificați, s‑ar fi mers – potrivit informațiilor interne – pe varianta „contractorului cel mai ieftin”.
Cea mai mică ofertă, cel mai mare risc.

Rezultatul? Defecțiuni, improvizații, reparații făcute pe genunchi, instalații lăsate să funcționeze în regim de „merge și așa”. Într‑o fabrică ce lucrează cu silozuri de zahăr, praf combustibil și, după cum aflăm, cu substanțe chimice periculoase în imediata apropiere, „merge și așa” poate însemna, la propriu, „azi lucrăm, mâine explodăm”.

Cocktail exploziv: zahăr, acid clorhidric, sodă caustică și… nepăsare

Conform surselor noastre din interior, în imediata apropiere a silozurilor de zahăr se află rezervoare cu acid clorhidric și sodă caustică. Din cauza improvizațiilor și exploatării defectuoase, aceste substanțe ar putea fi eliminate în atmosferă sau pe diverse materiale, creând un amestec periculos cu praful de zahăr.

Acolo unde un proiectant sau un specialist independent ar trebui să verifice, să autorizeze, să certifice siguranța, sursele susțin că, în practică, s‑ar fi mers pe varianta „verificării interne”: o omologare făcută în casă, într‑o companie care, în public, se laudă cu standarde globale și responsabilitate socială.

Praful de zahăr și substanțele chimice nu știu PR, nu înțeleg comunicate de presă. Înțeleg doar fizică, chimie și reacții. Iar combinația dintre ele, alături de improvizații, poate deveni o bombă cu ceas în mijlocul unei fabrici pline de oameni.

Muncitorii în „saună chimică”, birourile la aer condiționat

În timp ce muncitorii din producție, potrivit relatărilor din interior, își duc zilele în hale cu temperaturi ridicate, în praf, zgomot și expunere potențială la substanțe periculoase, angajații din birouri – inclusiv cei care ar trebui să asigure sănătatea și securitatea în muncă (SSM) – stau la aer condiționat, cu monitoarele curate și rapoartele „aranjate”.

Ironia grotescă: tocmai cei plătiți ca să protejeze muncitorii ajung, conform surselor, să fie parte din sistemul de cosmetizare a realității. Se transmite „discret” că e mai bine să nu exagerezi cu sesizările, să nu creezi „probleme”, să nu zgudui barca. Barca e a companiei; dacă se scufundă, se îneacă, evident, cei de jos.

SSM cu semnătură forțată: „Ori semnezi, ori pleci”

O altă acuzație gravă venită din interior este presiunea pusă pe angajații cu atribuții SSM. Conform surselor, aceștia ar fi împinși să își dea acordul, prin semnătură, pe decizii și situații cu care, profesional, nu sunt de acord.
Dilema lor este simplă și cinică: ori semnezi, ori îți pierzi locul de muncă.

Astfel, sănătatea și securitatea în muncă devin o formalitate birocratică: se bifează că totul este în regulă, se semnează: „Am luat la cunoștință”, „Nu sunt probleme”, „Nu există riscuri semnificative”. Pe hârtie, fabrica e un paradis al siguranței. În realitate, oamenii știu că își pun viața în joc la fiecare tură.

„Paza” imaginii: ambulanțe blocate, poliție la poartă, tăcere în interior

Nu e vorba doar de tăcerea internă. Sursele noastre mai afirmă că șeful serviciului de securitate ar fi transmis firmei de pază să NU permită accesul unei ambulanțe sau al unei echipe de poliție în incinta fabricii până când nu își dă acordul un manager. Cu alte cuvinte, chiar și salvarea are voie să intre doar după ce verifică marketingul.

Dacă un angajat moare sau este grav rănit, problema principală nu este viața lui, ci cum arată situația „în exterior”. În cazul în care un angajat pleacă brusc din tură după un incident, potrivit relatărilor, se poate întâmpla să nu mai existe niciun „caz oficial” de accident la locul de muncă. Omul suferă, dar pentru fabrică, el devine doar „un absenteist”.

„Nu există accidente, doar absențe nemotivate”

Logica relatată de surse este de un cinism monumental: dacă omul pleacă acasă, la spital sau „undeva”, fără ambulanță, fără poliție, fără raport, atunci – în acte – nu s‑a întâmplat nimic la locul de muncă. Nicio responsabilitate, nicio anchetă, nicio sancțiune.
A dispărut doar „o resursă umană”, nu un om.

Din această perspectivă, problema nu mai este doar una de securitate în muncă, ci una de moralitate fundamentală. O companie care la nivel global se promovează ca model de „responsabilitate socială” ajunge, în practica de zi cu zi, să fie acuzată, prin sursele interne, că își apără mai tare procedurile și bonusurile manageriale decât sănătatea oamenilor care îi produc marfa.

Concluzie: între imaginea globală și realitatea din hală

Cazul Coca‑Cola Ploiești, așa cum reiese din relatările angajaților și sursele interne, ridică întrebări grave pentru toate instituțiile care ar trebui să conteze: ITM, inspectoratele de muncă, autoritățile de mediu, Ministerul Muncii, ministerele de resort.

Dacă ceea ce descriu sursele este corect, atunci avem de‑a face nu doar cu incidente izolate, ci cu un întreg sistem de:

  • mușamalizare a accidentelor,
  • presiune asupra angajaților SSM,
  • improvizații tehnice periculoase,
  • ignorare deliberată a riscurilor chimice și mecanice,
  • blocare a accesului serviciilor de urgență fără „aprobarea” conducerii,
  • sacrificare a sănătății oamenilor în numele profitului și al imaginii.

Coca‑Cola, ca brand, vinde „fericire la doză”.
La Ploiești, conform surselor, fericirea asta pare produsă într‑o fabrică în care omul e, în cel mai bun caz, un consumabil. Iar întrebarea finală rămâne, inevitabil, pentru autorități:
câte „doze de tăcere” mai sunt dispuse să înghită până când cineva moare „oficial” la locul de muncă? (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere

Publicat

pe

De

În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor

“Cu ăia mici n-am ce să vorbesc” – slogan nescris al unui sindicalism de castă

Domnule Oprică ȘERBAN, înainte să vă cocoțați pe Facebook și prin ședințe ca mare explicator de ce pleacă oamenii din SNPP, poate ar fi cazul să vă puneți întrebarea de bun-simț: de ce au început, de fapt, să plece?

Nu dă deloc bine să vorbiți cu emfază despre lozinca „În primul rând, oamenii!” în timp ce peste dumneavoastră plutește episodul interceptărilor ambientale în care ați fi rostit, foarte relaxat:
„Cu ăia mici n-am ce să vorbesc.”

Dacă afirmația vă aparține – și în mediul polițiștilor de penitenciare se știe foarte bine la ce episod se face referire – atunci colegii au tot dreptul să se întrebe:
cine sunt, în realitate, „oamenii” puși pe primul loc?
Agenții de poliție penitenciară sau ofițerii cu funcții de conducere, adică “peștii mari”, cei care contează cu adevărat la încasarea cotizațiilor?

“Peștii mari”, cotizații mari, influență mare: sindicat sau afacere cu adeziuni?

Explicația e simplă, aproape banală:
“Peștii mari” = venituri sindicale mari.

Mai ales când acești “pești mari” sunt șefi în unitate, cu salarii mai consistente, cu influență directă sau indirectă asupra carierei “ălora mici” și, mai ales, cu puterea de a deveni instrument de recrutare pentru SNPP.

Iar de aici apare întrebarea pe care dumneavoastră o ocoliți cu o grație demnă de un dansator pe gheață:
De ce pleacă oamenii?

Nu după ce le explicați dumneavoastră doct “marea strategie sindicală”, ci înainte, în momentul în care decideți să vă uitați onest în oglindă. Abia apoi aveți ce să “explicați” celor 415 membri cu care vă tot lăudați.

Câți dintre acești 415 membri SNPP au aderat din convingere și câți au fost influențați de faptul că anumite persoane din conducerea SNPP sunt, simultan, și șefi în Penitenciarul Giurgiu?
Câți au semnat liber, și câți au considerat că e mai prudent să fie în același sindicat cu cei care le pot atinge cariera, postul, mutarea, evaluarea?

“Pleacă fără argumente”? Nu cumva pleacă din cauza minciunilor, presiunii și pilelor?

Spuneți, cu aerul eternului neînțeles, că unii pleacă “fără argumente”.
Poate problema nu este la cei care pleacă, ci la cei care conduc SNPP.

V-ați întrebat vreodată, serios, nu mimat, dacă nu cumva dumneavoastră sunteți problema, nu membrii care ies pe ușă?

Poate oamenii pleacă pentru că s-au săturat de minciuni, manipulări și presiune.
Poate pleacă pentru că s-au săturat să vadă cum:

  • amante,
  • rude,
  • și tovarăși de pahar

ai conducerii SNPP ajung să ocupe funcții “călduțe” în Penitenciarul Giurgiu, în timp ce “ăia mici” nu au:

  • niciun drept susținut real,
  • niciun sprijin concret,
  • ci doar obligația de a cotiza și de a umple numărul cu care SNPP iese la paradă publică.

“În primul rând, oamenii!”, dar în practică:
în primul rând, amanta, ruda și prietenul de șpriț.

Dacă n-ar fi șefi în unitate, câți membri ar mai avea SNPP?

Mai există o întrebare pe care și-o pun tot mai mulți în Penitenciarul Giurgiu, între două schimburi și două rapoarte:

Dacă persoanele din conducerea SNPP nu ar avea și funcții de conducere în Penitenciarul Giurgiu, iar liderul sindicatului nu ar lucra la Resurse Umane, SNPP ar mai avea astăzi 415 membri?

Sau am descoperi brusc că numărul real de membri, fără presiune, influență și teamă, ar fi cu totul altul – mult mai mic și mult mai apropiat de realitatea din teren?

Sindicalism autentic vs. “scut” uman în jurul Famigliei Teoroc

Sindicalismul autentic nu se măsoară în:

  • grosimea dosarului cu adeziuni,
  • nici în numărul de atacuri la adresa celuilalt sindicat din penitenciar.

Se măsoară în:

  • libertatea fiecărui polițist de penitenciare de a alege fără influențe,
  • fără presiuni,
  • fără frica faptului că opțiunea sindicală i-ar putea spulbera șansele de promovare sau i-ar putea aduce “griji” inutile de la șefi.

Abia atunci, și numai atunci, puteți rosti fără să roșiți: „În primul rând, oamenii!”

Până atunci, lozinca se traduce mai cinstit prin:
“În primul rând, funcțiile și cotizațiile!”

Sindicatul cu 20 de oameni muncește, SNPP se pozează

În timp ce SNPP se ocupă intens cu gardă sindicală de corp pentru Famiglia Teoroc, conform mesajului postat pe Facebook de liderul FSANP – președintele Sindicatului FRATERNITATEA – realitatea din teren arată altfel.

Conform aceleiași surse, în Penitenciarul Giurgiu:

  • FSANP încearcă să construiască o organizație sindicală puternică,
  • în condițiile în care directorul unității este FULGA, cel cu familia arestată, despre care s-a mai scris public,
  • iar acest director nu agrează FSANP, ci susține familia TEOROC, adică are “grijă” ca angajații să cotizeze la SNPP și să fie ținuți sub presiune.

În acest timp, un sindicat cu doar 20 de oameni se luptă, concret, pe toate fronturile, pentru:

  • salarizare mai bună a “ălora mici”,
  • condiții de muncă mai bune,
  • și pentru drepturile tuturor polițiștilor de penitenciare din Penitenciarul Giurgiu, indiferent în ce sindicat sunt.

Întrebarea care răsună, legitim, în rândul membrilor este:
Dumneavoastră, unde sunteți în momentele acestea?

Câte proteste, câte negocieri, câte demersuri – și câte poze cu “scutul” pentru TEOROC?

Domnule Oprică ȘERBAN, haideți să lăsăm teoriile și să trecem la inventarul rece al faptelor recente:

  • La câte acțiuni sindicale reale ați participat în ultima perioadă?
  • La câte proteste (nu poze și comunicate)?
  • La câte negocieri concrete pentru drepturile celor 415 polițiști de penitenciare?
  • La câte demersuri efective pentru “ăia mici”, cei despre care “n-aveați ce să vorbiți”?

În schimb, la câte acțiuni de tip “scut” în jurul Famigliei Teoroc ați fost prezent, oficial sau neoficial?
La câte momente de solidaritate cu “peștii mari” și câte cu agenții de pe secții?

Poate că, înainte de a le ține predici altora despre ce înseamnă sindicalism, ar fi sănătos să răspundeți, punctual, la aceste întrebări.
Până atunci, “În primul rând, oamenii!” rămâne doar un slogan gol, lipit peste o realitate în care “ăia mici” sunt buni doar la număr și la cotizații, iar “ăia mari” își împart funcții, protecții și scuturi sindicale. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)

Publicat

pe

De

„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1

Contractul de salubrizare cu Blue Planet din Sectorul 1 nu ridică doar praful de pe străzi, ci și o întrebare simplă, dar devastatoare: cine avea obligația să știe că în structura societății există acționari fiduciari și beneficiari reali diferiți de cei care apar formal în acte?

Primăria Sectorului 1 a făcut spectacol în iunie: nu mai lucrăm cu Romprest, am organizat „licitație”, am ales Blue Planet prin cerere de oferte, avem contract de 95,5 milioane lei, economie istorică de 72,5 milioane față de vechiul operator, conferințe, poze, grafice colorate.

Un mic detaliu „uitat” din pliante: acționarul majoritar al Blue Planet este fiduciar, adică omul din acte este paravan, iar beneficiarul real este altcineva. Iar acest „altcineva” nu apare nicăieri în comunicările publice ale primăriei.

După circul mediatic, realitatea a lovit sec: de la 1 iulie se lucrează tot cu Romprest. Contractul cu Blue Planet există pe hârtie, dar nu funcționează în teren, iar peste procedură plutesc întrebări incomode despre acționariat, fiducii și legalitate.

Primarul George Tuță a ales cea mai comodă strategie: tăcerea totală.

Primarul George Tuță întrebat, primarul George Tuță nu răspunde

Am întrebat direct: știe sau nu știe George Tuță cine este beneficiarul real al Blue Planet, în condițiile în care acționarul majoritar din acte este fiduciar?

Am întrebat și dacă acesta este motivul pentru care Primăria Sectorului 1 a preferat să rămână cu Romprest după 1 iulie sau dacă adevăratele cauze sunt:

  • contestațiile în instanță ale Romprest,
  • lipsa dotărilor reale ale Blue Planet,
  • ori toate la un loc.

Răspunsul primarului: niciun cuvânt. Nicio clarificare, niciun gest de minimă transparență.

În schimb, două instituții-cheie – Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) – explică, în documente oficiale, că obligația de a cunoaște beneficiarul real și de a preveni conflictul de interese cade fix pe umerii primăriei.

Aceleași obligații le au și autoritățile din Ploiești, care lucrează sau cochetează cu aceeași „rețea” de firme de salubritate, fiducii, holdinguri fără angajați și bani grei din contracte publice. Acolo, ca și la București, pare să domnească aceeași boală: orbul găinii administrativ.

ANAP: autoritatea contractantă răspunde, nu se poate ascunde după București

ANAP precizează clar că:

  • rolul său este să elaboreze cadrul normativ și să exercite control în condițiile prevăzute de lege;
  • obligația de a respecta legislația achizițiilor publice revine, în primul rând, autorităților contractante.

Asta înseamnă că Primăria Sectorului 1, Primăria Ploiești, Primăria Sectorului 3 sau 4 nu pot invoca ANAP ca scuză atunci când semnează contracte cu firme cu acționari fiduciar-paravan și beneficiari reali ascunși.

ANAP amintește și definiția conflictului de interese din Legea 98/2016: orice interes financiar, economic sau personal, direct sau indirect, care poate afecta imparțialitatea persoanelor implicate în atribuirea contractului trebuie analizat de autoritatea contractantă.

Pe scurt:

  • dacă există indicii privind structura reală de control a unei companii participante la procedură,
  • aceste elemente trebuie analizate în cadrul verificărilor făcute de autoritatea contractantă,
  • nu pot fi „uitate” la dosar pentru că deranjează.

ANAP mai subliniază:

  • legislația nu mută responsabilitatea verificării conflictelor de interese la nivelul agenției;
  • autoritatea contractantă trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru identificarea, prevenirea și eliminarea situațiilor care pot afecta imparțialitatea procedurii;
  • existența unui conflict de interese se analizează de la caz la caz, în funcție de informațiile disponibile în procedură.

ANAP precizează, de asemenea, că nu are atribuții de:

  • stabilire a beneficiarilor reali ai unei societăți,
  • verificare a Registrului beneficiarilor reali.

Aceste sarcini revin altor instituții, iar analiza structurii de control și a eventualelor consecințe asupra procedurii trebuie făcută de autoritatea contractantă în limitele competențelor sale.

Tradus pe românește: când Primăria Sectorului 1 sau Primăria Ploiești semnează contracte de zeci sau sute de milioane cu firme de tip Blue Planet, nu au voie să spună „noi nu știm, nu e treaba noastră cine e în spate”.

ONPCSB: beneficiarii reali trebuie identificați, fiducia nu e scut de anonimat

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor pune reflectorul pe transparența beneficiarilor reali.

Legea 129/2019 obligă:

  • persoanele juridice, fiduciile și construcțiile juridice similare să dețină informații adecvate, corecte și actualizate privind beneficiarii reali;
  • aceste informații trebuie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere;
  • beneficiarii reali au obligația de a furniza fiduciarilor toate informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor legale;
  • fiduciarul și persoana juridică trebuie să furnizeze entităților raportoare informații privind beneficiarul real, atunci când acestea aplică măsurile de cunoaștere a clientelei.

Scopul este clar:

  • identificarea persoanelor care exercită controlul efectiv asupra unei societăți sau asupra masei patrimoniale administrate prin fiducie;
  • verificarea transparenței structurii de control;
  • evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de ascundere a beneficiarilor reali.

Cu alte cuvinte:

  • fiducia este un mecanism legal,
  • dar nu poate fi folosită ca paravan pentru a ascunde cine controlează, în realitate, firme care încasează bani publici din contracte de salubritate,
  • iar autoritățile locale nu au voie să se prefacă că această problemă nu există.

Fiducia: paravanul perfect pentru gunoaiele de lux

ONRC explică mecanismul: fiducia este operațiunea prin care drepturile patrimoniale sunt transferate către un fiduciar, spre administrare, în beneficiul unei alte persoane. Se creează o masă patrimonială distinctă de patrimoniul fiduciarului.

Contractele de fiducie trebuie:

  • înregistrate fiscal;
  • în anumite situații, înscrise în alte registre prevăzute de lege;
  • înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) pentru a fi opozabile terților.

Structura nu este interzisă în România și se folosește în diverse tranzacții comerciale. Dar:

  • existența fiduciei nu anulează obligația de identificare a beneficiarului real;
  • nu justifică opacizarea totală a structurii de control;
  • nu justifică ca primăriile să lucreze cu „acționari fiduciar” fără să întrebe cine este de fapt beneficiarul.

În practică, în schema gunoiului:

  • fiduciarul apare în acte,
  • beneficiarul real rămâne în umbră,
  • contractele de fiducie nu se văd în AEGRM,
  • banii publici curg, iar statul se face că nu vede.

Trei firme, o singură filozofie: acționarul se vede, beneficiarul nu există

În toată România, ONRC identifică trei „profesioniști” în funcțiune cu asociați fiduciari:

  • Bin Go Solutions SRL (fosta Rosal Grup / United Waste Solutions) – groapă de gunoi financiară cu datorii de aproape 40 de milioane lei la stat, acționariat fiduciar;
  • Blue Planet Services SA – preia activitatea de salubritate, cu acționar fiduciar majoritar, contracte în Sectoarele 1, 3 și 4;
  • Tiragram SRL – firmă mai mică, dar funcționând pe aceeași logică, cu deosebirea că aici beneficiarul fiduciei este declarat: MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu‑Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.

Toate trei se intersectează cu Legea 129/2019 privind prevenirea spălării banilor, care cere declararea beneficiarului real. Pe hârtie, totul pare legal. În realitate, structurile de proprietate sunt proiectate astfel încât nimeni să nu înțeleagă cine controlează cu adevărat afacerea.

De la Rosal la Bin Go la Blue Planet: datoriile la stat, profiturile la rețea

Prima mare firmă care a folosit acționari fiduciari în România a fost Rosal Grup SA, imperiul lui Vasile‑Silviu Prigoană:

  • în 2015, Rosal introduce fiducia: avocații Dan Gabriel Găman și Cătălin Adrian Manciu devin acționari „la vedere”;
  • actele interne arată că Găman, cu 52% din acțiuni, este doar proprietar fiduciar, beneficiarul real fiind Prigoană.

Anii următori aduc:

  • fiducii în lanț;
  • combinații cu pachete de 30%, 40%, 20% și 10% între Prigoană, Găman, Imperial Master Invest și alții;
  • moartea lui Silviu Prigoană în 2024, dar supraviețuirea rețelei de fiducii și a acționarilor paravan.

Structura actuală la Bin Go Solutions:

  • 70% – avocatul Dan Gabriel Găman, proprietar fiduciar;
  • 10% – avocatul Cătălin Adrian Manciu, proprietar fiduciar;
  • 20% – Imperial Master Invest SRL, holding fără angajați, dar cu profit de milioane.

Datorii fiscale ale Bin Go: aproape 40 de milioane lei.
În același timp:

  • activitatea de salubritate a fostei Rosal/Bin Go este mutată la Blue Planet;
  • Blue Planet e „curată”, aptă să participe la licitații și să ia credite masive garantate cu contracte publice;
  • Primăriile Sectorului 1, 3 și 4 și autoritățile din Ploiești se aliniează, pe rând, la coadă pentru a lucra cu firma cu acționar fiduciar.

Blue Planet: fiducii, credite de 250 de milioane și același nucleu de control

Istoricul Blue Planet:

  • înființată în 1995;
  • ajunge sub controlul lui Bogdan Niculescu și al Clean Green Energy Invest;
  • apoi este preluată 100% de Vestsal Solution SRL, firmă deținută de Radu‑Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău;
  • la 29 martie 2023, Vestsal își cedează participația: 70% către Jean Niculescu, 20% către Imperial Master Invest, 10% către Promoter Invest;
  • la 21 iunie 2023, pachetul de 70% este trecut oficial pe numele lui Alexandru Cristache, acționar fiduciar;
  • structura rămâne: 70% Cristache (fiduciar), 20% Imperial Master Invest, 10% Promoter Invest, administrator Cristache.

Aceeași Blue Planet:

  • contractează în mai 2025 un credit de 250 de milioane lei de la Exim Banca Românească;
  • pune gaj contractele de salubritate cu Sectorul 4 și asocierea cu Bin Go;
  • frații Jean și Bogdan Niculescu semnează fidejusiunea și apar ca oameni care exercită controlul real.

În Sectorul 1:

  • aceeași Blue Planet câștigă, pe hârtie, contractul de 95,5 milioane lei prin cerere de oferte;
  • se laudă „economii” față de Romprest;
  • în realitate, firma are acționar majoritar fiduciar, beneficiarul real nu este transparent, iar primarul nu suflă un cuvânt.

Nepotul lui Tărău, Tiragram și cercul care se închide frumos

Nu toate fiduciile sunt complet opace. La Tiragram SRL:

  • în 2019, asociatul unic Dan‑Cătălin Albăstroiu transferă temporar toate părțile sociale către avocatul Oana Berbecariu, proprietar fiduciar;
  • ulterior, apare Societatea Civilă de Avocați Pavel, Berbecariu și Asociații ca fiduciar pentru părțile deținute de MyGreenConcept SRL, pe 10 ani, din 14.10.2025;
  • beneficiarul fiduciei este MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu‑Bogdan Urda.

Așadar:

  • același Urda care controla Vestsal Solution și, prin ea, Blue Planet;
  • același nepot al lui Adrian Tărău;
  • același nume care revine în Tiragram, MyGreenConcept, Blue Planet.

Drumul banilor și al participațiilor:

  • pornește de la Tărău (prin Urda),
  • trece prin Blue Planet și frații Niculescu,
  • revine prin fiducii și firme intermediare,
  • se închide în același cerc de „băieți deștepți” ai salubrității.

Ploieștiul și Sectorul 1: aceeași boală, același paravan

În fața acestor realități, mesajele ANAP și ONPCSB nu mai pot fi ignorate fără rea‑credință:

  • autoritatea contractantă este direct responsabilă să verifice conflictul de interese și structura de control;
  • beneficiarii reali trebuie identificați, iar fiducia nu e scut de anonimat;
  • lipsa de interes pentru cine controlează firmele care iau bani publici nu e „neatenție”, e complicitate.

Primăria Sectorului 1 nu poate pretinde că nu a știut de existența acționariatului fiduciar la Blue Planet.
Primăria Ploiești nu poate spune că nu are obligația să verifice cine se află în spatele firmelor cu care face salubritate și concesiuni de milioane.

Când aceeași rețea de firme, oameni și fiducii se plimbă între București și Prahova, între Bin Go, Blue Planet, Tiragram și MyGreenConcept, între credite EximBank și contracte de sute de milioane, orbul găinii nu mai este scuză, este metodă.

Concluzie: legea e pentru fraieri, fiducia e pentru băieți deștepți

Legea spune limpede:

  • declară beneficiarul real;
  • înregistrează fiducia la fisc și în AEGRM;
  • asigură transparența structurii de control;
  • previne spălarea banilor și finanțarea rețelelor obscure.

În practică:

  • Bin Go Solutions – fostă Rosal – stă pe datorii de aproape 40 de milioane lei, cu 80% din acțiuni la avocați‑fiduciari și beneficiari reali nedeclarați public;
  • Blue Planet Services – „operator curat”, cu acționar majoritar fiduciar, credit de 250 de milioane, contracte în Sectorul 4, licitații uriașe în Sectorul 3 și contract câștigat (dar blocat) în Sectorul 1;
  • Tiragram SRL – mai mică, dar conectată prin fiducie la MyGreenConcept și la nepotul lui Tărău, fost proprietar de Blue Planet.

Autoritățile locale:

  • semnează contracte de zeci și sute de milioane cu firme ale căror beneficiari reali sunt parțial ascunși;
  • se laudă cu „economii” și „proceduri legale”,
  • ignoră obligațiile de transparență din Legea 129/2019.

Autoritățile centrale:

  • numără corect până la trei firme cu fiducie,
  • dau citate din lege,
  • dar acceptă ca fiduciile din aceste cazuri să nu fie vizibile în AEGRM.

În această republică a fiduciei, legea ajunge hârtie igienică, fidejusorii se îmbogățesc, acționarii reali rămân în umbră, iar gunoiul – financiar, juridic și fizic – e presat frumos sub covorul intereselor comune dintre politică, afaceri și instituții.

Iar cât timp primării ca Sectorul 1 și Ploieștiul aleg deliberat să nu vadă cine încasează, orbul găinii nu mai e boală, e strategie de guvernare.

Oare unde sunt DGIPI, DGA din IPJ Prahova, DNA și celelalte parchete când gunoiul se ridică până la gâtul orașului – s-au rătăcit prin sertarele SRI-ului, printre foștii lor colegi ajunși mari manageri la fosta Rosal, sau doar păzesc, în tăcere, ca nu cumva să se clatine sacii de bani ai „băieților deștepți” ai Prahovei?  Vom reveni!!!  (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv5 minute ago

Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații

„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la...

Exclusiv5 minute ago

Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere

În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor...

Exclusiv20 de ore ago

Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)

„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...

Exclusiv20 de ore ago

IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi

De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat În timp ce o parte din presa locală se...

Exclusiv20 de ore ago

Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător

IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații Un precedent extrem de...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute

De la „știrișoare” pe Facebook la mizeria reală din inventar În timp ce o publicație locală se laudă pe Facebook...

Exclusiv2 zile ago

Tatăl invizibil și sistemul somnoros — pamflet despre un copil lăsat pe pilot automat

O mamă disperată își povestește cazul „Bine ați venit la vizite… poate” — programul-fantomă Judecătoria a stabilit week-end-uri de vizită:...

Exclusiv2 zile ago

Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici

Salariul „de excelență” la plic, între cumetri: statul plătește, nașa încasează În timp ce colegii din Poliția Română află din...

Exclusiv3 zile ago

O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI

Când ceri drepturi salariale: ți se pune în brațe factura SRI Într-un dosar în care reclamanți sunt un sindicat și...

Exclusiv3 zile ago

O justiție cu două viteze: judecătorul blindat, polițistul abandonat în stradă

Un judecător, protejat imediat. Un polițist, lăsat să aștepte. În România pro-europeană, ediția 2026, statul pare să poarte uniformă doar...

Exclusiv4 zile ago

Comisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)

„Mafia antigrindină”, la buton. Comisia pentru Mediu, la pix Chiar dacă ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, forțează cu orice...

Exclusiv4 zile ago

Grădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul  (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare

De la ofițerul cu pietriș la ofițerul cu note informative După episodul cu „ofițerul–transportator de pietriș la negru” de la...

Exclusiv4 zile ago

ANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar

„Sectorul medical” pe sticle: când imaginea ANP se îneacă în alcool În Penitenciarul de Femei Târgșor, „sectorul medical” pare să...

Exclusiv5 zile ago

Vestul Sălbatic de Țăndărei: Polițiști cu pistolul la brâu, statul cu mâinile în buzunar

Atac armat la prânz: „Bună ziua, tragem în casă!” În plină zi, în municipiul Țăndărei, județul Ialomița, doi bărbați au...

Exclusiv6 zile ago

Ofițerul cu pietriș la portbagaj – IPJ Prahova lansează primul șef de rutieră cu lopata-n mână. Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXIII)

Grădinița de cadre – sezonul „Mai pui o stea, mai cari un camion” Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv