Connect with us

Featured

Covidul: Epidemie naturală sau război biologic?

Publicat

pe

Covidul: Epidemie naturală sau război biologic?Nicholas Wade, unul dintre cei mai importanţi şi respectaţi ziarişti de ştiinţă din SUA (40 de ani de colaborări cu New York Times, Science, Nature), a publicat recent un studiu de vreo 30 de pagini (11 000 de cuvinte) despre originea lui SARS-CoV-2: „Pandemia de Covid-19 a dat peste cap vieţi din toată lumea mai bine de un an.
Mortalitatea lui va atinge curând 3 milioane de oameni. Cu toate acestea, originea pandemiei rămâne incertă: agendele politice ale guvernelor şi ale savanţilor au generat nori groşi de bruiaj pe care presa mainstream pare incapabilă să-i risipească. În cele ce urmează voi pune în ordine faptele ştiinţifice disponibile, care conţin multe indicii despre ce s-a petrecut şi voi livra cititorilor dovezi pe baza cărora să poată judeca singuri. Pe urmă voi încerca să cântăresc chestiunea complexă a vinovăţiei, care începe cu guvernul chinez dar se extinde dincolo de el.Când veţi fi citit articolul, veţi fi învăţat multe despre biologia moleculară a viruşilor. Mă voi strădui să fac în aşa fel încât să doară cât mai puţin. Dar ştiinţa nu poate fi evitată pentru că, deocamdată şi pentru multă vreme de-aici încolo, ea ne oferă singurul fir care ne poate scoate din labirint. Virusul care a provocat pandemia e cunoscut oficial sub numele de SARS-CoV-2, dar poate fi prescurtat SARS2. Aşa cum ştie multă lume, există două teorii principale despre originea lui. Una susţine că virusul a sărit în mod natural de la un animal sălbatic la om. Cealaltă susţine că virusul a fost prelucrat într-un laborator, din care a scăpat. E foarte important să ştim cum stau lucrurile dacă sperăm să prevenim un al doilea eveniment de acelaşi tip” („The Origin of COVID: did people or nature open Pandora’s box at Wuhan?”, thebulletin.org, 5.05.2021).

Nicholas Wade demonstrează inteligibil şi convingător că SARS2 nu prea are şanse să aibă o origine naturală. Totul pledează pentru traficarea în laborator a unui virus de provenienţă animală care a fost „ajutat” să treacă la om. Din păcate, toată demonstraţia lui Wade se învârteşte în jurul laboratorului din Wuhan şi cel mult în jurul finanţărilor americane ale cercetărilor de acolo (cele în care Antony Fauci e implicat de media din ce în ce mai mult).

O a treia ipoteză, aceea că virusul ar fi fost plasat intenţionat în natură la Wuhan (şi poate că şi în alte locuri) nu e luată deloc în considerare. Curajul politic şi moral al excelentului om de ştiinţă Nicholas Wade nu e la înălţimea competenţelor sale profesionale. Totuşi, demonstraţia lui Wade, în sensul prelucrării în laborator a coronavirusului SARS2, e într-adevăr remarcabilă. În dauna teoriei despre provenienţa naturală a virusului, care a fost singura acceptată public până de curând. Propaganda pusă în mişcare în jurul laboratorului din Wuhan, în sensul scurgerii iresponsabile, din neglijenţă a virusului în natură, a fost colosală şi e foarte greu de contracarat. Chiar şi autorităţile chineze par să fie depăşite. Dacă nu cumva e vorba de comunicare şi strategie politică şi militară din partea chinezilor.

Dar alţi jurnalişti, mult mai curajoşi, mai temerari s-au dus deja mult mai departe. În primul rând, foarte cunoscutul şi inclasabilul Ron Unz (The Unz Review – unz.com) a acuzat deep state-ul american de război biologic împotriva Chinei. Trebuie spus însă de la bun început că probele sale sunt, aproape toate, circumstanţiale, indirecte. Cu o singură excepţie, în ceea ce priveşte un comunicat al DIA (Defense Intelligence Agency), care-şi prevenea „anticipat” (înainte ca autorităţile şi medicii din China să înţeleagă ce li se întâmplă) partenerii strategici, în primul rând Israelul, în legătură cu o pandemie gravă declanşată la Wuhan. Ron Unz nu-i implică în textele lui pe fostul preşedinte, Donald Trump, şi pe secretarul său de stat, fost director CIA, Mike Pompeo, deşi îi citează. Demonstraţia sa a apărut în 15.03 2021 („American Pravda: Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com) şi a fost larg răspândită, citită şi citată.

Lungul articol al lui Ron Unz, în care recapitulează mai întâi ipotezele cele mai articulate din cursul anului 2020 (Philippe Lemoine – „The China syndrome” I-IV, pe site-ul Quillette, Nicholson Baker – „The lab-leak hypothesis” etc.), este analizat de Lew Rockwell (libertarian celebru, fondatorul şi preşedintele Institutului Ludwig von Mises), care-i scoate în evidenţă punctele tari şi îi pune în valoare câteva citate pregnante: „Unz observă că „la scurt timp înainte de declanşarea coronavirusului la Wuhan, acel oraş a găzduit 300 de ofiţeri ai armatei americane, veniţi să participe la Jocurile Militare Mondiale din 2019, o remarcabilă coincidenţă în timp. Aşa cum am subliniat atunci, cum ar fi reacţionat americanii dacă 300 de ofiţeri ai armatei chineze s-ar fi aflat într-o lungă vizită la Chicago, iar la scurt timp după aceea ar fi izbucnit brusc o epidemie misterioasă şi letală în oraş?” (Lew Rockwell – „The biological war against China”, lewrockwell.com, 19.05.2021).

Sau: „Unz adaugă un număr de elemente care dau greutate analizei sale. Mai întâi, nu e în nici un caz vorba despre primul atac biologic suspect la adresa Chinei. „În anteriorii doi ani, economia chineză încasase deja lovituri grave de la alte noi boli misterioase, deşi acestea avuseseră ca ţintă mai degrabă animale de fermă decât oameni. În cursul anului 2018, un nou virus de gripă aviară a măturat ţara, eliminând mare parte din industria aviară a Chinei, iar în 2019 epidemia de gripă porcină a devastat fermele de porci ale ţării, distrugând 40% din sursa internă primară de carne, când s-a şi vehiculat intens ideea că virusul porcin ar fi fost răspândit de nişte misterioase minidrone. Ziarele mele de dimineaţă nu au ignorat aceste importante subiecte de business, remarcând că brusca prăbuşire a unei mari părţi din producţia internă de hrană a Chinei s-ar putea dovedi o mană pentru exporturile fermierilor americani tocmai când eram în plin conflict comercial… Aşa că, trei ani la rând, China a fost sever impactată de noi boli virale ciudate, deşi numai cea mai recentă a fost mortală pentru oameni. Această probă era pur circumstanţială, dar „modelul” părea foarte suspect” (idem).

Dar şi: „În aceste circumstanţe dificile, un atac biologic american asupra Chinei ar fi putut părea ultima carte care mai putea fi jucată în speranţa de a menţine supremaţia americană. O negare plauzibilă ar minimaliza riscul unei răzbunări chineze directe şi, dacă ar reuşi, grozava lovitură dată economiei chineze ar întoarce-o cu mulţi ani în urmă, poate chiar ar destabiliza sistemul ei social şi politic. Folosind media alternativă pentru a promova imediat teorii privind izbucnirea coronavirusului ca urmare a unei scurgeri dintr-un laborator chinez de arme biologice a fost un mijloc natural de a preveni orice acuzaţii chineze ulterioare de acelaşi gen, îngăduindu-i, prin urmare, Americii să câştige războiul internaţional de propagandă chiar înainte să intre şi China în joc” (idem).

Cei interesaţi de subiect îi pot citi pe Internet pe cei trei autori, respectiv articolul lui Nicholas Wade, mai multe articole ale lui Ron Unz şi articolul de comentariu la Ron Unz semnat de Lew Rockwell. Toate fac trimiteri la alte surse şi contribuţii, care şi ele merită citite. Ne găsim doar în domeniul ipotezelor, subliniem din nou. Dar, timp de un an şi mai bine, savanţii nu au adus nici o probă convingătoare că provenienţa SARS2 e naturală. E evident că evită să cerceteze până la capăt cazul. De ce? Concluziile lui Ron Unz sunt ponderate, prudente, deşi pot părea enorme:

„Dar America e acum pe punctul de a înregistra o „supramortalitate” de ordinul unui milion de persoane datorată epidemiei, aşa că poate a venit momentul să explorăm cinstit adevăratele motive ale giganticei noastre calamităţi naţionale.

Un scenariu ipotetic al epidemiei de Covid-19 […]

1. Elemente răuvoitoare din sânul uriaşului nostru aparat de securitate naţională, probabil afiliate neoconservatorilor din statul profund, au decis să aducă grave prejudicii imensei economii chineze, folosind războiul biologic. Planul consta în a infecta principalul centru de transporturi de la Wuhan cu virusul Covid-19 pentru ca boala să se propage în chip invizibil în toată ţara în cursul călătoriilor anuale cu ocazia Noului An lunar şi au folosit ca acoperire Jocurile Militare Internaţionale de la Wuhan pentru a strecura în oraş câţiva agenţi care să răspândească virusul. Cred că doar un număr restrâns de indivizi a fost implicat în acest complot.

2. Agentul biologic pe care l-au eliberat a fost conceput în principal ca o armă îndreptată împotriva economiei mai degrabă decât ca o armă împotriva oamenilor. Deşi Covid-19 are un grad mai degrabă slab de letalitate, el e extrem de contagios, are o lungă perioadă infecţioasă presimptomatică şi se poate propaga chiar prin purtători asimptomatici, ceea ce îl face perfect adaptat scopului urmărit. Astfel, odată ce boala s-ar întinde într-o mare parte din China, ar fi extrem de greu de eradicat, iar eforturile necesare pentru a o controla ar provoca imense pierderi economiei şi societăţii chineze.

3. Ca operaţiune secundară, au decis să ţintească elitele politice iraniene, desfăşurând eventual o variantă ceva mai mortală a virusului. Cum elitele politice au, în general, tendinţa de a fi vârstnice, ele ar cunoaşte în orice caz o rată a mortalităţii mai înaltă.

4. Cum epidemiile mortale de SARS şi MERS din Asia de Est şi din Orientul Apropiat nu s-au răspândit niciodată în chip semnificativ în America (sau în Europa), complotiştii au presupus, în mod eronat, că la fel se va întâmpla şi în cazul lui Covid-19. În orice caz, cum organizaţiile internaţionale au estimat întotdeauna că Statele Unite şi Europa au cele mai bune şi mai eficace sisteme de sănătate publică, apte să combată orice epidemie, complotiştii s-au gândit că orice eventuală pagubă care s-ar răsfrânge din exterior ar fi absolut minoră.

5. Numai un număr mic de indivizi au fost implicaţi direct în complot şi, la scurt timp după ce boala a fost răspândită cu succes la Wuhan, aceştia au hotărât să salvgardeze mai mult interesele Americii şi au alertat unităţile specializate ale DIA (Defense Intelligence Agency), probabil fabricând un soi de pretinsă „scurgere de informaţii”. În linii mari, s-au aranjat pentru ca DIA să afle că la Wuhan se declanşase aparent o epidemie „cataclismică”, ceea ce a făcut DIA să pregătească şi să distribuie un raport secret care avertiza propriile noastre trupe şi pe aliaţii noştri să-şi ia precauţiile necesare.

6. Din păcate pentru aceste planuri, guvernul chinez a reacţionat cu o hotărâre şi o eficacitate uluitoare, eradicând rapid boala. Între timp, guvernul american, lipsit de entuziasm şi incompetent, a ignorat mai degrabă problema, reacţionând doar după ce epidemia masivă din nordul Italiei a atras atenţia mediei. Cum Centrul de Control al Bolilor (CDC) nu se descurcase cu producerea unui kit de depistare, noi n-am avut nici un mijloc de a recunoaşte că boala se răspândea deja în ţara noastră, ceea ce a condus la pierderi importante pentru economie şi pentru societatea americană. De fapt, America a avut parte chiar de soarta care-i fusese iniţial rezervată rivalei sale, China” (Ron Unz – „American Pravda: Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com, 15.03.2021).

Nu am prezentat aici decât autori americani. O dezvoltare mai cuprinzătoare a subiectului ne-ar obliga să vedem ce spun şi alţi autori occidentali (francezi, germani, italieni…), precum şi autori ruşi şi chinezi. În orice caz, în următoarele luni e de aşteptat să se constituie un adevărat corp de investigatori profesionişti.

Petru Romoşan

Exclusiv

Juriștii cameleon de la IGPR: polițiști la leafă, contabili la minte, avocați împotriva propriului salariu

Publicat

pe

De

Avocatul „Diavolului”? Nu, Avocatul împotriva propriului portofel

Îți poți imagina un avocat care intră în sală, își drege vocea și zice solemn: „Onorată instanță, vă rog să constatați că eu, personal, NU merit banii pe care legea spune că ar trebui să-i iau”?

La circ ar fi comedie. La IGPR e doar o întâmpinare oficială, cu număr de înregistrare și semnătură electronică.

În octombrie 2026, la Tribunalul Tulcea, juriștii Inspectoratului General al Poliției Române, oameni cu grade de poliție, leafă de polițist și statut „special”, au pus pe hârtie următoarea minune:

„niciun polițist din Poliția Română, independent de instituția ori structura din care face parte nu are vocație la dreptul în discuție”.

Adică, pe românește:
„Onorată instanță, noi, polițiștii, suntem fraieri și vrem să rămânem așa. Și colegii noștri, și noi, și toți ceilalți. Vă rugăm să consfințiți.”

Miza: 12,5% în plus la salariu. Poziția IGPR: „Mulțumim, nu ne trebuie”

Articolul 23 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017 spune că personalul încadrat în structurile centrale din apărare, ordine publică și siguranță națională ia 12,5% majorare la salariul de funcție.

  • Membrii SPR „Diamantul”, polițiști la I.G.P.R., cer ce le dă legea.
  • I.G.P.R. și M.A.I. vin la bară și urlă: „NU! NU! NU!”, ca la o criză de nervi bugetară.

Iar cine conduce plutonul de execuție a propriilor colegi? Exact:

  • I.G.P.R. – Direcția Juridică
    • director, comisar de poliție Marius-Claudiu Iaru
    • șef Serviciu Contencios, subcomisar de poliție Ioana-Cătălina Mincă
    • consilier juridic, inspector de poliție Dana-Maria Latu
  • M.A.I. – Direcția Generală Juridică
    • director general adjunct Raluca-Victoria Dinu
  • Ministrul afacerilor interne
    • prin directorul general al Direcției Generale Juridice, Gabriel Crăciun

Toți acești oameni, plătiți regește ca polițiști-juriști, se aliniază frumos și semnează:
„Niciun polițist din Poliția Română nu are dreptul la majorare.”
Deci nici ei. Pe hârtie. La înfățișare, altă poveste.

Juriștii IGPR: polițiști când e de luat, funcționari anonimi când e de dat

Cei de la Direcția Juridică a IGPR sunt o specie aparte:

  • în acte: ofițeri de poliție, cu grade, cu statut special, cu pensie militară la orizont;
  • în instanță: se prezintă ca o masă amorfă de „personal MAI”, pentru care legea brusc „nu prea vrea”.

Au tot ce n-are consilierul juridic normal din altă instituție:

  • salariu de funcție de polițist,
  • vechime și creștere de grad ca la militari,
  • pensie specială pe legea 223/2015,
  • tot pachetul „special”.

Dar când e vorba ca polițiștii care chiar fac poliție să ia 12,5% în plus ca structură centrală, juriștii noștri se urcă pe baricadele… ministerului. Împotriva polițiștilor. Împotriva propriei calități declarate de „polițist”. Împotriva propriului portofel, teoretic.

Asta nu mai e loialitate instituțională. E masochism salarial organizat.

Cine dirijează orchestra absurdului: statul major al privilegiilor

Întâmpinările nu sunt rodul unui jurist plictisit care a greșit fișierul Word. Totul vine la linie din vârful piramidei:

  • Secretar general M.A.I.: chestor-șef Ioana Dorobanțu
    Coordonează:

    • Direcția Generală Juridică (DGJ) – cei care spun că ei merită majorarea,
    • Direcția Generală Financiară – cei care calculează banii,
    • Direcția Generală Management Resurse Umane – cei care distribuie sclavia pe organigramă.
  • Secretar de stat Bogdan Despescu – coordonează Poliția Română, deci și IGPR-ul care se jură că nu e „structură centrală”.

Structurile coordonate de Dorobanțu sunt exact alea care, în lectura apărată în instanță, rămân cu 12,5% în plus. Adică nomenclatura centrală: cine scrie regulile, își și umple portofelul.

Polițiștii din IGPR, inclusiv juriștii care semnează, primesc oficial mesajul:
„VOI NU. Voi sunteți de decor. Voi sunteți centrali doar când trebuie să răspundeți la telefon și să vă luați dosare în cârcă.”

Cine ia 12,5% și cine se uită la ei ca la vitrină

M.A.I. recunoaște negru pe alb, prin adresa nr. 1752286/11.02.2026:

  • Primește majorarea:
    • personalul din aparatul central al M.A.I., „din 2017 încoace”.

Asta înseamnă că:

  • juristul de la DGJ M.A.I. – DA,
  • lucrătorul financiar de la Direcția Generală Financiară – DA,
  • specialistul HR din DGMRU – DA,
  • polițistul/jandarmul de la poarta ministerului – dacă e încadrat la aparatul central – DA,
  • omul care mătură pe hol la M.A.I., dacă e personal al aparatului central – DA.

Dar:

  • juristul de la Direcția Juridică a IGPR – NU,
  • omul de HR de la IGPR – NU,
  • ofițerul de la Direcția de Investigații Criminale din IGPR, care investighează infracțiuni deosebit de grave la nivel național – NU,
  • ofițerul de la DGA, care anchetează corupția taman în rândul personalului M.A.I. – NU.

Așadar, în lumea M.A.I.:

  • cel care numără banii are bonus,
  • cel care numără morții, infracțiunile și dosarele grele se poate uita la el din „structura centrală” care, brusc, nu e centrală.

Logica? Zero. Organigramă? Cât cuprinde.

I.G.P.R.: central când scrie legea, periferic când vine vorba de bani

Legea 218/2002 spune clar:

  • art. 1 – Poliția Română este instituția specializată a statului;
  • art. 7 – Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a Poliției Române, care „conduce, îndrumă și controlează” unitățile subordonate.

În propriile lor întâmpinări, juriștii IGPR admit că IGPR este „unitatea centrală a Poliției Române”.
După două paragrafe, se roagă de judecători să constate că „unitatea centrală” nu e „structură centrală”.

E ca și cum ai scrie:

  • „Acesta este capul.”
  • „Vă rugăm să constatați că acest cap nu este parte din corp.”

Tot ce nu iese la socoteala „aparatului central al M.A.I.” se rezolvă prin gimnastică de text:

  • ignorăm legea Poliției Române,
  • ne uităm doar în acte de organizare interne,
  • reinventăm ce înseamnă „structuri centrale” ca să se potrivească doar la cine trebuie.

Cum citesc alții aceeași lege și nu fac tumbe logice

Ministerul recunoaște singur că aceeași normă se aplică:

  • Serviciului Român de Informații,
  • Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP),
  • altor instituții care „nu sunt ministere”.

Ministerul Justiției, spre deosebire de M.A.I., știe să citească fără să răsucească:

  • ANP primește majorarea pentru personalul din aparatul central care organizează, coordonează, îndrumă, evaluează și controlează penitenciarele.

Fix asta face IGPR pentru Poliția Română.
Dar ce e bun pentru penitenciare e prea bun pentru polițiști.

Aceeași lege, aceeași anexă, același articol.

  • La penitenciare: „Da, se acordă”.
  • La poliție: „Nu, nu se poate, nu sunteți suficient de centrali.”

Istoria articolului 23: legea renunță la „aparat central”, M.A.I. îl ține în viață pe furiș

Până în 2009:

  • OG 38/2003 – majorarea era doar pentru „aparatul central al Ministerului de Interne”.

Din 2010:

  • Legea-cadru 330/2009 – trece la „structurile centrale ale instituțiilor”;
  • Formula asta e păstrată în Legea 284/2010 și în actuala Lege 153/2017.

„Aparatul central” al ministerului a dispărut din lege de 16 ani.
Mai trăiește doar într-un ordin al ministrului, clasificat, nepublicat, pe care polițiștii nu-l pot citi dar trebuie să-l respecte. Exact ordinul pe care S.P.R. „Diamantul” îl atacă în instanță.

Pe scurt:

  • în Monitorul Oficial, legiuitorul a lărgit dreptul;
  • în sertarul ministerului, prin acte secrete, conducerea îl strânge la loc, doar pentru ai lor.

Cameleonism juridic: consilier juridic? Polițist? Amândouă când e de profitat, nimic când e de împărțit drepturi

Legea 360/2002 zice:

  • polițistul e funcționarul public cu statut special care exercită atribuțiile Poliției Române.

Legea 514/2003 zice:

  • consilierul juridic face consultanță, reprezentare, avizare acte, nimic polițienesc.

Legea 161/2003 zice:

  • funcția publică e incompatibilă cu exercitarea altei funcții publice sau profesii.

În practică, la M.A.I.:

  • același om e și polițist, și consilier juridic „full time”,
  • fișa postului (OMAI 1/2014) pentru directorul general al DGJ e 100% juridică, dar încadrat ca ofițer de poliție, grad de chestor general.

Nu face nicio atribuție de poliție, dar:

  • ia leafă de ofițer,
  • prinde pensie militară,
  • se plimbă prin sistem ca „polițist”.

Și cu acest statut câștigat prin asimilare forțată, se așază acum în fața instanței și spune:
„Ofițerul operativ din IGPR și DGA, care chiar face poliție, nu merită cei 12,5%. Noi, aparatul central, DA.”

La capitolul beneficii, juriștii sunt polițiști „full”.
La capitolul solidaritate cu polițiștii, devin brusc funcționari anonimi ai ministerului, gata să le taie drepturile din pix.

Când aceeași normă e și „clară” și „cu probleme de drept serioase”

Juriștii IGPR scriu solemn că intenția legiuitorului e „clară și lipsită de echivoc”.
În același dosar, juriștii ministerului susțin că o sesizare la Înalta Curte pentru lămurirea sintagmei ar fi perfect admisibilă – adică e o chestiune de drept serioasă.

Nu poți avea, în același timp:

  • „Totul e limpede, nu-i nevoie de ÎCCJ”
    și
  • „Da, e suficient de complicat cât să întrebăm ÎCCJ”.

Dar la M.A.I. se poate. Logica se adaptează după cum trebuie apărat privilegiul.

Ce urmează și ce le spune „Diamantul” juriștilor IGPR

S.P.R. „Diamantul”:

  • a răspuns întâmpinărilor punct cu punct;
  • cere ca dosarul să fie judecat unitar de Tribunalul Tulcea, conform Deciziei ÎCCJ nr. 3636/17.09.2026;
  • următorul termen: 14 ianuarie 2027.

Mesajul sindicatului către juriștii IGPR este crud, dar corect:

„Dacă vom câștiga, majorarea li se va cuveni și lor, chiar dacă în această toamnă au semnat că nu o merită.”

Adică:
noi luptăm pentru toți polițiștii, inclusiv pentru cei care azi pledează împotriva propriilor bani.

Epilog: juriștii care își taie singuri craca, dar rămân bine așezați în fotoliu

Imaginea de ansamblu:

  • conducerile juridice și financiare ale M.A.I. și IGPR apără cu dinții o interpretare care ține banii sus și polițiștii jos;
  • juriștii „polițiști” se comportă ca gardieni ai privilegiului central, nu ca apărători ai corpului de poliție;
  • IGPR, „unitate centrală a Poliției Române”, devine brusc structură periferică când vine vorba de 12,5% la salariu.

Pamfletar vorbind, scena arată așa:

  • în timp ce polițistul operativ stă în stradă, înghite praf și dosare,
  • în birourile lustruite, juriști cu grade și cu pixuri scumpe semnează:
    „Polițistul român nu are dreptul la banii ăștia. Nici noi, teoretic. Practic, să vedem.”

Diferența dintre ei și un avocat adevărat?
Avocatul își apără clientul.
Juriștii IGPR își apără șefii și privilegiile, dând în judecată, la propriu, sensul cuvântului „polițist” și tăind drepturile celor care chiar poartă uniforma pe teren.

Restul îl va decide instanța.
Dar un lucru e deja clar: când juriștii ajung să pledeze împotriva propriului salariu, sistemul nu mai e doar nedrept. E ridicol. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Poliția Capitalei se „reorganizează”: se taie criminalistica, se umflă organigrama și se plimbă scaunele dintr-o cameră în alta

Publicat

pe

De

Consiliu de conducere la DGPMB: se mișcă hârtiile, nu și străzile

La sediul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București a avut loc, mai nou, marea ședință de „reorganizare”. S-a întrunit Consiliul de conducere, au fost invitați și sindicatele, s-a invocat, solemn, OMAI nr. 105/2013, s-au deschis laptopurile și s-a trecut la sportul preferat al conducerii: managementul din pix.

Pe scurt, Poliția Capitalei se „reorganizează”, adică se face ce știe cel mai bine sistemul:

  • se schimbă denumiri,
  • se desființează ce mai funcționa cât de cât,
  • se mai inventează niște birouri noi,
  • și, foarte important, se dau „asigurări” că nimeni nu pierde coeficientul de funcție. De muncă, da. De funcție, nu.

Ședința, prezidată de chestorul principal Bogdan Berechet, flancat de chestorul Marius Andrei și comisar-șef Florin Bunghiuz, a prezentat „potențiale modificări structurale”. Adică totul e, deocamdată, la faza de „dacă ne aprobă ăia mai mari, facem praf ce mai era pe picioare”.

Criminalistica, lovită mortal: 28 de birouri desființate, dar stați liniștiți, se fac 6 servicii!

Primul mare „succes” al reorganizării:
28 de birouri criminalistice de la secțiile din București urmează să fie desființate.

Nu, nu se întâmplă asta pentru că ar fi prea mulți criminaliști sau pentru că ar fi devenit inutilă munca de la fața locului. Se întâmplă pentru că, în mintea cuiva de sus, totul e mai ușor de controlat când aduni totul în câteva servicii centralizate.

În locul celor 28 de birouri, se vor crea 6 servicii criminalistice, câte unul la fiecare poliție de sector. Pe hârtie, sună „modern”. În realitate, înseamnă că, atunci când ai un caz serios într-un capăt de București, te rogi ca echipajul criminalistic să nu fie, în același timp, blocat la celălalt capăt al orașului.

Chestorul Marius Andrei explică mecanismul miraculos:

  • în schimburile I și II, polițiștii criminaliști vor fi „rotați” între secțiile arondate, ca să „cunoască situația operativă”;
  • în schimbul III, noaptea și când e mai groasă situația, intervin doar criminaliștii de la serviciile de sector, pe raza oricărei secții „unde evenimentele o impun”.

Traducere:

  • ziua, criminalistul e plimbat ca marfa pe circuit – azi la o secție, mâine la alta;
  • noaptea, când se întâmplă multe nenorociri, ai o mână de oameni pe tot sectorul, să acopere tot.

Ce nu apare în prezentare, dar știe toată lumea: nu vine nimeni nou, tot cu oamenii actuali se joacă „reorganizarea”. Doar îi amesteci în alt borcan.

Șefii de birou criminalistic: cine prinde scaun, trăiește; cine nu, „pus la dispoziție”

Desființarea birourilor criminalistice ridică o întrebare simplă: ce facem cu șefii de birou? Că, na, funcția de conducere nu dispare niciodată, doar se mută.

Conducerea vine cu „soluții” elegante:

  • unii ar putea deveni șefi ai noilor servicii criminalistice de sector;
  • ceilalți pot fie:
    • să ocupe funcții echivalente, la Biroul de Siguranță Publică și Patrulare din secția lor;
    • fie să intre în procedura clasică de „pus la dispoziție” și mutat pe alte funcții, dacă nu vor să fie în continuare șefi de ceva.

Ni se spune, cu maximă seriozitate, că nu se urmărește numirea niciunui polițist pe o funcție cu coeficient inferior. Cu alte cuvinte, salariul rămâne, titulatura se schimbă, responsabilitatea se volatilizează. Important e ca tabelele de resurse umane să arate frumos, nu ca strada să fie sigură și probele să fie culese la timp.

Ordine publică, reinventată: se mai face un birou, poate dă bine la prezentare

A doua mare linie de „reformă” lovește structurile de ordine publică. Chestorul Berechet constată că Birourile de Ordine Publică au un volum disproporționat de activitate față de resursa umană și structura actuală. Adică oamenii sunt puțini, munca e multă, dar asta știa toată lumea de ani de zile.

Soluția genială:

  • înființarea unor Birouri de Siguranță Publică și Patrulare, care să se ocupe doar de stradă;
  • reorganizarea Biroului de Ordine Publică pe trei linii:
    • Proximitate;
    • Sisteme de Securitate;
    • Violență Domestică.

Pe hârtie, pare modern, european, „targetat pe linii de muncă”. În realitate, fără oameni în plus și fără bani, înseamnă același număr de polițiști împărțiți în mai multe bucăți.
Aceeași plăcintă, doar mai multe farfurii.

În comunicatul „de bun simț” ni se spune politicos: „Rămâne de văzut în ce măsură modificările propuse vor contribui la o distribuire mai eficientă a sarcinilor, la echilibrarea volumului de muncă și la îmbunătățirea activității operative, deoarece depind în mod direct de suplimentarea resursei umane.”

Adică traducere: dacă nu vin oameni noi, am reorganizat degeaba. Dar asta nu împiedică pe nimeni să dea drumul la noua organigramă.

Reorganizare pe organigramă, haos pe teren

„Reorganizarea structurilor de poliție nu trebuie analizată exclusiv din perspectiva organigramelor”, ni se spune. Corect. Numai că exact așa este analizată, concepută și vândută: din perspectiva slide-urilor colorate, a săgeților și a casetelor frumos aliniate.

În realitate:

  • volumul de muncă rămâne același sau crește;
  • resursa umană e aceeași și deja subțire;
  • polițiștii sunt mutați dintr-o cutie în alta ca să dea bine la „planificare structurală”.

Criminalistica este centralizată în 6 servicii, de parcă vorbim de un orășel mediu, nu de Capitală. Structurile de ordine publică sunt rupte în linii de muncă, pe principiul „dacă nu putem ajuta oamenii, măcar să-i compartimentăm”.

Orice polițist din teren știe ce urmează:

  • aceleași echipaje, mai multe rapoarte,
  • mai multe șefiși și șefuți de linii de muncă,
  • mai multă hârtie, mai puțină reacție efectivă la evenimente.

Concluzia, fără menajamente: se reorganizează tot, mai puțin ce doare cu adevărat

Sub pretextul „modernizării” și al „optimizării”, Poliția Capitalei asistă la încă o rundă de reformă de vitrină:

  • se taie 28 de birouri criminalistice,
  • se înființează 6 servicii,
  • se inventează birouri de siguranță și patrulare,
  • se redesenează „liniile de muncă”.

Ce nu se atinge:

  • lipsa de oameni,
  • volumul uriaș de sarcini,
  • presiunea pe polițiștii din operativ,
  • lipsa de resurse reale (logistică, tehnică, salarii care să țină oamenii în sistem).

Pe scurt, încă o „reorganizare” în care hârtiile se așază perfect, iar strada rămâne la fel de periculoasă.

Polițiștii vor primi noi grafice, noi titulaturi și aceeași veche problemă: când sună telefonul la 3 dimineața, nu organigrama vine la intervenție, ci omul din teren, obosit, subdimensionat și lăsat să acopere cu două mâini ce ar trebui să facă o echipă întreagă. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Reforma lui Burcu: tăcere, aroganță și PowerPoint la secret. Poliția Penitenciară pusă la perete, fără să i se spună de ce

Publicat

pe

De

Când „dialogul social” înseamnă: veniți la ședință, dar veniți proști și pe întuneric

SNPP, FSSP și FSANP au făcut ce nu prea mai are curaj nimeni prin sistem: au închis ușa în nas Administrației Naționale a Penitenciarelor. Au zis, practic:
„Gata, domnilor de la ANP, teatrul s-a terminat. Ne vedem la Ministerul Justiției, unde măcar se mimează democrația cu luminile aprinse.”

Motivul? Simplu și jenant:

  • ANP cheamă sindicatele la ședințe „despre viitorul Poliției Penitenciare”;
  • le pune pe masă fraze pompoase despre „reformă, modernizare, eficientizare”;
  • apoi refuză să le trimită documentele concrete pe baza cărora se fac tăieri, mutări, reorganizări.

Pe românește:
„Veniți să dialogăm, dar să nu știți despre ce. Noi știm, voi stați frumos și aprobați din priviri.”

Asta nu e consultare, e dictat managerial cu escortă sindicală de decor.

Geo-Bogdan Burcu și noul stil managerial: monolog cu sala plină

Întrebarea-cheie a zilei:
„De ce a ales Bogdan Burcu dialogul mut cu președinții federațiilor?”

Răspuns posibil:

  • pentru că a confudat „dialogul social” cu o ședință foto, în care sindicatele trebuie doar să fie prezente, nu și informate;
  • pentru că îi place mai mult cuvântarea unilaterală decât discuția reală;
  • pentru că reforma e mai ușor de împins când oamenii o află din ziare, nu din documente.

De o săptămână, oamenii așteaptă:

  • scheme de reorganizare,
  • proiecte scrise,
  • trasee de carieră,
  • impact pe posturi, grade, drepturi.

În realitate primesc:

  • tăcere,
  • „vă anunțăm noi”,
  • și, din când în când, câte un zvon pe surse: „se restructurează, stați liniștiți… sau nu”.

În timp ce:

  • carierele polițiștilor de penitenciare,
  • drepturile lor,
  • raporturile de serviciu

sunt negociate pe mutește, într-un birou unde documentele circulă ca niște scripturi secrete, accesibile doar „inițiaților”.

Domnule ministru Radu Marinescu, aveți reforma în PowerPoint, dar o aveți și în realitate?

Sindicatele i-au trimis mingea direct pe piept ministrului Justiției, Radu Marinescu:

  • „Domnule ministru, veniți în Comisia mixtă de la MJ și discutăm ca oamenii mari: cu hârtii pe masă, nu cu promisiuni pe pereți.”

Mesajul sindicatelor este clar:

  • nu sunt împotriva reformei,
  • sunt împotriva modului mizerabil în care se încearcă împachetarea ei, cu un amestec de dispreț, secretomanie și „las’ că știm noi mai bine”.

Reformă reală, într-un stat de drept, înseamnă:

  • transparență,
  • consultare prealabilă,
  • proiecte trimise, timp de analiză, discuții concrete.

Ceea ce livrează ANP, prin Burcu & Co, seamănă mai degrabă cu:

  • „Vă arătăm reorganizarea după ce e gata. Voi doar suportați consecințele.”

Ședințe la ANP: veniți să bifați prezența, nu să influențați decizia

SNPP, FSSP și FSANP o spun negru pe alb: nu mai vin la ședințele ANP. De ce?

Pentru că:

  • sunt convocate la discuții,
  • dar nu primesc documentele care contează,
  • află din spațiul public ce se întâmplă cu viitorul profesional al celor 13.000 de polițiști de penitenciare,
  • sunt tratate ca un public-tapet care trebuie doar să confirme că… „s-a consultat cu sindicatele”.

În logica ANP, dialogul social arată așa:

  1. ANP scrie reforma, în liniște.
  2. ANP invită sindicatele la o ședință vagă.
  3. ANP nu trimite proiectele.
  4. Sindicatele stau în sală, aud câteva fraze generale.
  5. ANP bifează: „consultare realizată”.

Asta e batjocură procedurală, nu dialog.

„Dialogul mut” – metoda prin care conducerile slabe bagă reforma pe gât oamenilor

Când o conducere e sigură pe proiectul ei, face următoarele:

  • îl dă la sindicate,
  • lasă timp de analiză,
  • răspunde la întrebări,
  • susține argumentat fiecare articol.

Când o conducere știe că propria „reformă” e varză, preferă:

  • „dialogul mut” – vii, dar nu știi;
  • decizia se ia oricum, doar că tu afli la final;
  • eventual ți se spune: „ați fost consultați, ați fost în sală, nu mai comentați”.

Geo-Bogdan Burcu a ales varianta a doua.

Sindicatele, în schimb, au ales varianta:

  • „Nu mai venim să fim figuranți în piesa voastră. Ne mutăm scena la Ministerul Justiției.”

13.000 de polițiști de penitenciare, tratați ca niște cifre într-un Excel ținut la secret

Cifrele sună frumos în comunicate:

  • „13.000 de polițiști de penitenciare”,
  • „reformă structurală”,
  • „modernizare”,
  • „aliniere la bune practici europene”.

În realitate:

  • fiecare dintre acești 13.000 are o viață, o familie, un post, un orar, un risc asumat;
  • reorganizarea îi poate muta, tăia, redistribui, bloca cariera, afecta salariul.

Și totuși, conducerea ANP se comportă ca și cum ar muta rafturi într-un depozit, nu oameni într-un sistem de siguranță publică.

Sindicatele punctează clar:

„Consultarea reprezentanților angajaților constituie o obligație legală, iar respectarea acestui dialog este o componentă esențială a funcționării unui stat de drept.”

Ce se întâmplă acum?
Dialogul e simulat, legalitatea e călcată în picioare, iar respectul instituțional – inexistent.

„Tăcerea conducerii ANP compromite încrederea”. De fapt, o dinamitează

Textul adreselor sindicale e diplomat. Realitatea e mai dură:

  • Tăcerea ANP despre documentele de reorganizare nu doar „compromite” încrederea; o distruge metodic.
  • Un director general care ignoră deliberat partenerii sociali transmite următorul mesaj:
    • „Nu mă interesează ce credeți.”
    • „Nu contează ce spuneți.”
    • „Oricum fac cum vreau eu.”

Asta nu e conducere, e mic tiranism de birou, în care puterea funcției e folosită ca baros, nu ca instrument de gestionare.

Când sindicatele îți spun:

„Nu mai venim la tine, mergem direct la ministru”,

înseamnă că, din punctul lor de vedere, tu, ca director general, ți-ai pierdut orice credibilitate.

Scrisoarea către Burcu: traducere liberă în limbaj pamfletar

Text oficial:

„Organizațiile sindicale semnatare… vă comunică faptul că, începând cu data prezentei, nu vor mai participa la nicio ședință organizată de ANP.”

Traducere pamfletară:

  • „Domnule Burcu, ne-a ajuns. Nu mai venim la ședințele în care jucați teatru. Vă lăsăm să vorbiți singur în fața scaunelor goale.”

Text oficial:

„Tăcerea conducerii ANP și lipsa de seriozitate cu care directorul general tratează relația cu organizațiile sindicale compromit încrederea necesară dialogului social.”

Traducere pamfletară:

  • „Domnule director general, ați transformat dialogul social în bătaie de joc. Nu se mai poate. Dacă nu respectați partenerii, rămâneți singur cu reforma dumneavoastră.”

Text oficial:

„Solicităm ministrului Justiției… să intervină în acest conflict instituțional.”

Traducere pamfletară:

  • „Domnule ministru Marinescu, ori aveți reformă pe bune, cu reguli și respect, ori aveți un director general care taie și spânzură după bunul plac. Nu le puteți avea pe amândouă.”

Concluzie: Reforma fără respect nu e reformă, e execuție administrativă

Ce spun, în fond, SNPP, FSSP și FSANP?

  • Nu fug de reformă,
  • nu cer înghețarea sistemului,
  • nu apără incompetența sau sinecurile.

Dar refuză:

  • minciuna ambalată în „dialog social”,
  • ședințele-fantomă fără documente,
  • atitudinea superioară a unei conduceri care își permite să ignore 13.000 de oameni.

Într-o țară normală, conducerea ANP ar fi trasă de mânecă:

  • „Ori vă puneți la masă cu sindicatele, cu toate hârtiile pe masă,
  • ori își caută altcineva scaunul de director general.”

Până atunci, pamfletul zilei rămâne valabil:

Poliția Penitenciară cere reformă. ANP le oferă dispreț, tăcere și ședințe de poză.
Iar sindicatele răspund decent, dar ferm:
„Mulțumim, nu mai servim.” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv21 de ore ago

Juriștii cameleon de la IGPR: polițiști la leafă, contabili la minte, avocați împotriva propriului salariu

Avocatul „Diavolului”? Nu, Avocatul împotriva propriului portofel Îți poți imagina un avocat care intră în sală, își drege vocea și...

Exclusiv21 de ore ago

Poliția Capitalei se „reorganizează”: se taie criminalistica, se umflă organigrama și se plimbă scaunele dintr-o cameră în alta

Consiliu de conducere la DGPMB: se mișcă hârtiile, nu și străzile La sediul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București...

Exclusiv21 de ore ago

Reforma lui Burcu: tăcere, aroganță și PowerPoint la secret. Poliția Penitenciară pusă la perete, fără să i se spună de ce

Când „dialogul social” înseamnă: veniți la ședință, dar veniți proști și pe întuneric SNPP, FSSP și FSANP au făcut ce...

Exclusiv2 zile ago

BINGOUL GUNOIULUI: CUM DISPAR MILIOANELE, IAR CETĂȚENII RĂMÂN CU SACII ÎN BRAȚE

Bingo–Rosal – datoriile uriașe și „eroii” care țin spatele unei firme îngropate în gunoi și miliarde vechi de lei CURTEA...

Exclusiv2 zile ago

Polițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova

Sesizare la 112, dar cu prea puține răspunsuri Un caz din Starchiojd ridică semne de întrebare despre verificarea reclamațiilor cetățenilor...

Exclusiv2 zile ago

Specialist de clasă, datornic de serviciu: MAI îți dă sporul, apoi îți trimite nota de plată

În administrația românească, salariul poate deveni o surpriză cu termen de rambursare. Astăzi primești o majorare prin dispoziția unității. Mâine,...

Exclusiv2 zile ago

DOMNULE MINISTRU, V-AȚI MUTAT MINISTERUL PE FACEBOOK? Poliția Penitenciară află de pe „news – feed” ce se întâmplă cu propriul sistem

„Mulțumim că aflăm și noi de pe Facebook!” – noua formă de dialog social În România anului 2026, reforma nu...

Exclusiv3 zile ago

Serviciul Protecția Mediului al Poliției Locale Ploiești: munți de gunoi, dar eroina Constantinescu Camelia vânează parcări

Ploieștiul înecat în gunoaie, dar „spațiul verde” e dușmanul public nr. 1 Orașul sufocat de gunoaie, Poliția Locală sufocată de…...

Exclusiv3 zile ago

MAI spală pe „program scurt” – prin Corpul de Control: intră o plângere, iese „nu se impune”

La Corpul de Control, rufele nu se cercetează. Se limpezesc din condei. Există spălătorii unde se spală haine. Și există,...

Exclusiv3 zile ago

M.A.I. – Libertate de circulație, cu notificare obligatorie: excursia e liberă, dar întâi să afle aplicația

Registrul a fost tras pe dreapta. Birocrația a schimbat doar vehiculul. La I.T.P.F. Sighetu Marmației, polițistul de frontieră a primit,...

Exclusiv3 zile ago

Apt limitat, răbdare nelimitată? ANP numără bolnavii, dar nu prea spune de ce

Centralizarea misterioasă: protecție medicală sau inventar pentru austeritate? Administrația Națională a Penitenciarelor a cerut unităților să numere polițiștii de penitenciare...

Exclusiv3 zile ago

Diagnoză organizațională sau „batista pe țambal”? La IPJ Călărași, testul e pentru climat — nu pentru șefi

După sesizarea SIDEPOL, IGPR anunță verificări și o diagnoză organizațională. Sindicatul se teme că, în loc să lumineze problemele, instituția...

Exclusiv3 zile ago

„Ambiții la ea acasă”. Arhitecta-șefă Veronica Rădună îl pune în întârziere pe primarul Polițeanu și anunță plângeri penale dacă hotărârea definitivă nu este executată

Un abuz turnat în beton, o hotărâre definitivă și un primar care preferă platoul „TV” Conflictul de la vârful Urbanismului...

Exclusiv4 zile ago

Rachete, minciuni și iodură de argint: fermierii prahoveni CONFIRMĂ dezvăluirile Incisiv de Prahova despre mafia antigrindină!

Mafia antigrindină, prinsă între secetă, rachete și minciună: fermierii îi dau în judecata Cum a ajuns o „minune tehnologică” netestată,...

Exclusiv4 zile ago

Străpungerea de Vest a integrității de Est. Pământul e contaminat, primarul (Primarul Ploieștiului) e curat? (DOCUMENTE)

Așa cum a promis ziarul nostru de investigații, Incisiv de Prahova revine cu o întrebare simplă, dar atât de incomodă...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv