Featured
Misteriosul magnat elvetian care jongleaza cu alegerile americane si cu padurile mioritice
(Preluare Inpolitics):
Un misterios miliardar elvețian e la un pas de anchetă federală în SUA sub acuzația că a investit sume imense, la negru, în alegerile americane ale ultimilor ani în favoarea progresiștilor democrați și împotriva lui Trump. Presa de peste ocean scrie că magnatul nu are notorietatea lui Soros, dar influența lui discretă, prin bani negri, e din ce în ce mai mare în politica americană. Și presa de la noi a acordat spații ample poveștii, zilele trecute, dar a omis un amănunt foarte interesant: spaima alegerilor americane e, de ani buni, și spaima pădurilor românești, pe care le cumpără la bucată.
”Un miliardar elvețian care locuiește în Wyoming este bănuit că se folosește de organizații non-profit ca să pompeze sume uriașe de bani pentru a influența scena politică și alegerile din Statele Unite, în ciuda faptului că nu ar avea voie să doneze fonduri electorale deoarece nu este cetățean american sau rezident permanent al SUA. Hansjörg Wyss este vizat în prezent de o plângere depusă la Federal Elections Commission. Rapoarte recente au indicat că organizațiile non-profit ale lui Wyss ar fi donat peste 200 de milioane de dolari în patru ani unor grupuri care au susținut democrații sau cauze progresiste, elvețianul devenind o forță financiară majoră pentru Partidul Democrat” scrie G4media.
”Plângerea depusă la Federal Elections Commission sau FEC (Comisia Electorală Federală) susține că „există motive să credem că domnul Wyss a finanțat indirect propaganda electorală federală prin organizațiile sale nonprofit, Wyss Foundation și Berger Action Fund. Destinatarul acestor fonduri a fost în cele din urmă o varietate de organizații al căror scop principal este să se angajeze în activități de sprijin electoral.”
Multimiliardarul Hansjörg Wyss este, deci, profund interesat să facă jocuri politice într-o țară care nu e a lui, sună acuzațiile.
Dar multimiliardarul e interesat și de alte jocuri într-o țară care, iarăși, nu e a lui, de data asta de business.
Pentru că organizația Wyss Foundation, care stă pe două miliarde de dolari, este marele sponsor al unei alte organizații extrem de controversate, Carpathia Foundation, care de ani de zile cumpără bucată cu bucată păduri românești și și-a stabilit ca obiectiv oficial o suprafață de 250.000 de hectare, care să fie transformată, declarativ, într-un imens parc natural protejat, cu floră și faună cu tot(vezi captură de pe siteul oficial).

Inpolitics scria acum șase ani despre povestea suspectă a achiziției de păduri românești de către miliardari occidentali de top.
La acea vreme, Carpathia cumpărase deja, uneori la prețuri de nimic, peste 16.000 de ha de pădure. Conform rapoartelor anuale de activitate, la finele anului trecut se estima că atinge 25.000 de ha și merge tot înainte. Cu reclamă profesionistă.
Tot pe atunci, presa britanică relata că în fundația Carpathia e implicat și prințul Charles, care ar intenționa să cumpere o suprafață de cca.100.000 de ha de pădure în România, achiziție dezmințită ulterior de oficialii britanici. Sigur e, însă, că prințul măcar girase discret, cu imaginea lui, activitatea Carpathia, cu ai cărei lideri se întîlnește anual.
Fundația avea și solide legături politice, spre exemplu prin ministrul Mediului din guvernul Cioloș, am numit-o pe Cristiana Pașca Palmer.
În capul listei susținătorilor financiari ai Carpathia se află, de 14 ani, miliardarul Wyss și sora sa, urmați de alți afaceriști de mare calibru, cunoscuți ori pentru apetența insuficient explicată pentru cumpărarea de păduri prin lume, ca și pentru businessul prelucrării lemnului. Elvețianul nu donează doar bani fundației Carpathia. Ci și păduri.

E bine că miliardari străini ne cumpără pădurile ca să ni le ocrotească? E rău?
E prematur să răspundem.
Logic ar fi ca o țară să-și ocrotească singură bogățiile.
Se știe că în secolul 19 o asemenea ”ocrotire” a pus bazele celui mai mare genocid din istorie, atunci cînd, la Conferința de la Berlin din februarie 1885, reprezentanții a 14 națiuni europene și a Statelor Unite, i-au dăruit regelui Belgiei, lui Leopold al II-lea suveranitatea asupra Congo, un teritoriu imens, de 76 de ori mai mare decât țara sa. Șmecheria lui Leopold fusese crearea unei așa zise asociații internaționale africane (AIA), unONG menit să ocrotească junglele din Congo, să creștineze și să elibereze din sclavie băștinașii și alte scopuri nobile. În fapt, Leopold, considerat de mulți cel mai mare criminal din istorie, s-a ocupat doar de exploatarea fildeșului, a diamantelor, a cauciucului, a cafelei șamd. Negrii ”eliberați”, folosiți ca forță de muncă, se alegeau cu ștreangul ori cu membrele tăiate dacă nu își făceau norma. Între 8 și 10 milioane de congolezi au fost exterminați în perioada cînd Leopold a ”ocrotit” natura africană.
În epoca mai recentă, ne amintim cum, la noi, miliardari precum SOV ori Bittner s-au bătut să concesioneze Delta Dunării, spre a o ocroti, desigur și fără nicio legătură cu vastele proiecte turistico-imobiliare ale respectivilor.
Pădurile se anunță o uriașă afacere în viitorul apropiat, în contextul Green Deal și al bătăliei pentru două resurse vitale, apa și aerul, despre care vorbesc tot mai răspicat futurologii; omenirea va ajunge să plătească bani grei celor care dețin respectivele resurse, iar ”pădurarii” vor ajunge să capete subvenții uriașe, la nivel național ori internațional, pentru pădurile pe care le dețin.
Ca mai mereu, miliardarii sunt mai vizionari decît entitățile statale. (
Exclusiv
Gladiatori cu burtă și chei la brâu: Cum prăbușește „prea multul bine” imperiul pușcăriilor românești
Nu vă mai uitați în zare după hoarde de barbari sau evadați ca-n filmele de la Hollywood dacă vreți să vedeți cum se dărâmă sistemul penitenciar din România. Adevăratul inamic al pușcăriilor noastre nu poartă zeghe, nu sapă tuneluri cu lingura și nu își ascunde pila în pâine, ci are epoleți, suferă de indigestie de la atâta „belșug” salarial și a uitat complet regulamentul de ordine interioară.
Potrivit unui semnal de alarmă cu iz de tragedie antică tras de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), condusă de Cosmin Dorobanțu, Poliția Penitenciară trece printr-o criză existențială demnă de manualele de istorie. După ce a răsfoit scrierile istoricului grec Polibiu, liderul sindical a avut o revelație devastatoare: gardienii patriei urmează, pas cu pas, ciclul prăbușirii marilor civilizații. Schema e simplă și letală: Putere → ordine → belșug → confort → slăbiciune → prăbușire. Iar noi, după cum arată tabloul descris chiar din interior, am cam trecut de faza de glorie și ne lăfăim periculos în anticamera dezastrului.
De la spartanii regulamentului la îmbuibații statului de plată
A fost odată ca niciodată o epocă de aur în care „puterea” în Poliția Penitenciară însemna ofițeri și agenți integri, drepți ca bradul și responsabili, pentru care „ordinea” era biblia procedurilor respectate la sânge. Dar, ce să vezi, peste această cazarmă de spartani incoruptibili a dat năpasta: a venit „belșugul”!
Tradus din greaca veche în limba flututurașului de salariu, belșugul înseamnă, conform analizei FSANP, acele „salarii substanțiale” care le-au adus polițiștilor de penitenciare confortul burghez cu care s-au obișnuit astăzi în societate. Cu conturile rotunjite și ratele la zi, vigilența s-a topit ca untul pe pâinea caldă. Când ai buzunarul plin, parcă nu-ți mai vine să citești legi și proceduri; devin brusc plictisitoare și greoaie.
Amnezia confortului: Când gardianul devine bibelou, deținutul devine director
Aici intervine marea dramă a sistemului: confortul naște slăbiciune, iar slăbiciunea naște amnezie profesională. Îmbuibați de liniște și tihnă, polițiștii de penitenciare nu mai au chef să înțeleagă ce putere dețin, uită normele pe care ar trebui să le aplice și calcă în picioare însăși disciplina pe care o cer altora. Nu mai știu să aplice legea și își pierd până și bruma de respect profesional.
Consecința? Un scenariu de comedie neagră. Pe măsură ce autoritatea în uniformă se moleșește pe scaunul ergonomic, „clienții” din celule preiau ostil, dar sigur, managementul instituției. FSANP avertizează fără ocolișuri că deținuții încep să pună stăpânire pe pușcării încă din clipa în care confortul îi moleșește pe angajați. La finalul acestui ciclu glorios al lenei, infractorii ajung să conducă penitenciarele cu totul. Ni se transmite liniștitor că „încă nu suntem în această fază”, dar, privind în jur, parcă se aud deja manelele din biroul de comandă.
Căderea Romei, varianta cu gratii: Pâine, circ și spor de antenă
Dacă vă întrebați cine sapă groapa Poliției Penitenciare, răspunsul sindicaliștilor lui Cosmin Dorobanțu este de o sinceritate brutală: chiar angajații. Nu deținutul periculos, nu vreun factor extern ocult, ci însăși natura umană a polițistului de penitenciar, care, după ce a tras tare să construiască un sistem puternic, acum îl mănâncă pe pâine prin propria nepăsare. Fiecare angajat mărșăluiește automat, ca un somnambul fericit, spre prăbușirea instituției.
Paralela istorică invocată de FSANP este de-a dreptul savuroasă: Poliția Penitenciară se comportă exact ca Imperiul Roman înainte de invazia barbarilor. Înainte să pice Roma, patricienii dăduseră traiul aspru pe lux, datoria civică pe spectacole, iar disciplina de fier pe „pâine și circ”. Exact așa și în pușcăriile patriei: rigoarea cazonei a fost înlocuită cu dulcele farniente bugetar. Criza te trezește la realitate, dar confortul te adoarme cu un zâmbet tâmp pe buze, în timp ce îți fură deținutul cheile din buzunar.
Ghicitoare pentru șeful cel mare: Mai e cineva treaz pe tură?
La finalul acestui rechizitoriu devastator la adresa propriei bresle, Federația condusă de Cosmin Dorobanțu aruncă cartoful fierbinte direct în poala directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Bogdan Burcu.
Întrebarea de baraj pentru șeful ANP este simplă, dar usturătoare: cum poate instituția să-și detecteze propria fază de lene cronică și confort, înainte ca slăbiciunea să devină ireversibilă și deținuții să preia oficial inventarul? Rămâne de văzut dacă directorul general Bogdan Burcu va găsi antidotul pentru „boala belșugului” sau dacă va asista senin, din loja oficială, la ultimul act al căderii Imperiului Penitenciar.
Exclusiv
Bule de canal, șpagă acidulată și securiști de inox: Cum se îmbuteliază „fericirea” la fabrica de combinații Coca Cola din Ploiești
Dacă vă întrebați ce gust mai are fericirea la sticlă pe final de 2026, răspunsul vine direct din inima Prahovei: are gust de apă neconformă, de dosare băgate sub preș și de complicitate instituțională la bax. La fabrica Coca-Cola din Ploiești, capitalismul de cumetrie a atins perfecțiunea chimică: se produce fără apă potabilă în parametri, dar cu un flux impecabil de „atenții” către autoritățile statului, care înghit în sec și râgâie a bunăstare.
Pentru cine are stomacul tare și vrea să vadă cum arată întreaga arhivă a acestui miracol industrial românesc, colecția completă de investigații publicată de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova (disponibilă la https://www.incisivdeprahova.ro/?s=coca+cola+) citește ca un manual de supraviețuire a mafiei în mediu acidulat.
Rețeta secretă a economiei de cartel: Zero investiții, sută la sută tupeu
Suntem pe final de 2026 și, în timp ce corporațiile ne țin predici lacrimogene despre sustenabilitate și ursuleți polari, la Ploiești nu s-a băgat un leu în intrarea în legalitate. De ce să investești în filtre, foraje legale și apă potabilă, când e mult mai ieftin să investești în liniștea instituțiilor?
Așa cum dezvăluiau jurnaliștii de la ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova în ancheta despre sifonul penal și apa neautorizată (https://www.incisivdeprahova.ro/2025/10/27/coca-cola-sifon-penal-si-apa-neautorizata-la-fabrica-din-ploiesti-dezvaluiri-incendiare) și în radiografia bălților fără granițe cu gust amar (https://www.incisivdeprahova.ro/2025/07/21/coca-cola-hbc-romania-sucuri-cu-gust-amar-sau-balti-fara-granite), rețeta e simplă: apa trece, bulele rămân, iar avizele sunt opționale pentru cine știe să ungă rotițele sistemului.
Sub „domnia” fostului șef Nan Antim Dragoș, fabrica s-a transformat într-un laborator de alchimie penală, unde apa dubioasă devenea aur lichid, episod documentat pe larg în materialele despre cum a fost carbonatată România sub bagheta „Lordului Nan” (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/02/18/ploiesti-capitala-otravii-fericite-cum-coca-cola-a-carbonatat-romania-cu-apa-de-canal-sub-domnia-lordului-nan) și despre râul de bani murdari și „toxicologie de lux” vândută scump consumatorilor (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/11/coca-cola-ploiesti-raul-de-bani-murdari-si-bule-vandute-scump-cum-a-transformat-nan-fericirea-in-fecale-legale-si-toxicologie-de-lux).
Cinci instituții în comă glicemică și paravanul parteneriatelor de imagine
Cum poți să funcționezi fără autorizație de mediu actualizată și cu probleme grave la sursa de apă fără să te închidă nimeni? Simplu: transformi organele de control în clienți fideli ai „fabricii de combinații”.
Lista instituțiilor care suferă de orbire selectivă la porțile uzinei din Ploiești este un adevărat careu de ași ai neputinței: APM, Garda Națională de Mediu (GNM), DSP, ANPC și DSVSA. Toate aceste cinci citadele ale vigilenței de stat par să fi intrat într-o comă glicemică profundă, fiind alimentate constant cu suc și alte „atenții” tradiționale. După cum arată ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova în ancheta despre „maestrul forajelor-fantomă” și autoritățile conforme cu șpaga (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga), inspectorii statului nu văd nici lipsa apei potabile, nici absența autorizației de mediu.
Mai mult, tupeul conducerii de la uzină merge până la a-și cosmetiza imaginea publică prin asocierea cu proiectele de dezvoltare ale județului. În timp ce în spatele porților fabrica fierbe în propriul suc de nereguli ascunse sub preș, șefii companiei pozează în parteneri de încredere ai comunității, parafând un acord oficial cu Consiliul Județean Prahova, condus de președintele Virgiliu Nanu – o inițiativă administrativă de bună-credință, consemnată de publicația Gazeta de Prahova (https://gazetaph.ro/virgiliu-nanu-anunta-un-parteneriat-intre-cj-prahova-si-coca-cola).
Practic, în timp ce administrația județeană caută soluții reale și parteneriate pentru Prahova, la nivelul fabricii și în portbagajele inspectorilor de control de la mediu și sănătate, legea rămâne doar o etichetă lipită strâmb pe un PET nereciclat.
Dinastia Albești–Ploiești și „afacerea internă” cu deșeuri

Cine credea că plecarea lui Nan Antim Dragoș va spăla păcatele uzinei s-a înșelat amarnic. Sistemul nu moare, doar își schimbă ecusonul. După „împărăția mutărilor strategice” la nivel de grup – manevră demascată tot de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/05/22/imparatia-mutarilor-strategice-la-coca-cola-ploiesti-cum-se-spala-pacatele-la-grup-in-timp-ce-fabrica-fierbe-la-ploiesti) –, frâiele au fost preluate de omul său de încredere, Coman, adus pe filiera Albești direct la cârma din Ploiești.
Sub bagheta lui Coman, caracatița nu doar că a supraviețuit, dar s-a și diversificat: pe lângă producția clasică, în interiorul fabricii înflorește nestingherită o „afacere internă” paralelă cu suc și deșeuri. Totul sub umbrela verde a reciclării de fațadă și a corupției efervescente din jurul sistemului RetuRO SGR, un alt capitol putred documentat în presa prahoveană (https://www.incisivdeprahova.ro/2025/10/14/returo-sgr-si-coca-cola-reciclare-de-fatada-coruptie-efervescenta-si-apa-contaminata).
Big Brother de cuplu: dragostea trece prin camera de supraveghere
Dar pentru ca o asemenea uzină de combinații să funcționeze fără scurgeri de informații, e nevoie de pumn de fier pe plantație. Dacă autoritățile de control sunt întâmpinate cu zâmbete și baxuri, angajații de rând primesc porția zilnică de teroare.
Rolul de cerber-șef îi revine lui Ionuț Cristian Popescu, stăpânul inelelor de la Securitate, care a transformat fabrica într-un penitenciar de maximă siguranță. Și pentru că vigilența e mai dulce în doi, Popescu și-a adus și partenera de viață în același departament. Împreună, cuplul de aur al securității interne stă cu ochii lipiți de monitoare, vânând pe camerele de supraveghere fiecare mișcare, fiecare clipire și fiecare șoaptă a angajaților.
În timp ce din fabrică ies camioane de marfă și deșeuri pe combinații, iar autoritățile de mediu dorm pe-o ureche fără să ceară autorizația la zi, marea problemă de securitate a uzinei rămâne muncitorul care îndrăznește să ridice capul din pământ. La Ploiești, rețeta secretă nu mai e păstrată într-un seif din Atlanta, ci pe monitoarele familiei Popescu și în portbagajele inspectorilor de stat! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
La M.A.I., legea intră în vigoare după ce câștigi procesul
Sindicatul „Diamantul” sesizează Avocatul Poporului și avertizează: dacă sporul din concediu nu se plătește de bunăvoie, tribunalele riscă să devină ghișeele ministerului pentru drepturi deja prevăzute de lege
În Ministerul Afacerilor Interne, concediul pare să vină cu o condiție suplimentară: să fi trecut mai întâi pe la tribunal. Potrivit Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, sporul pentru condiții grele de muncă este recunoscut celor care obțin o hotărâre definitivă, dar lipsește din indemnizația colegilor care lucrează în aceleași condiții și nu au deschis proces.
Așa s-a născut o formulă administrativă remarcabilă: aceeași lege, același spor, aceleași condiții de muncă — dar drepturi diferite, în funcție de dosarul de la instanță.
Bugetul: răspunsul care poate aștepta până după buget
Sindicatul afirmă că, într-un răspuns din 20 noiembrie 2026, M.A.I. a transmis că deciziile instanței supreme „nu reprezintă documente de sustenabilitate financiară” și că problema va fi reanalizată după adoptarea bugetului pe 2027.
Între timp, susține sindicatul, legea privind concediul plătit nu condiționează acordarea drepturilor bănești de existența unui buget viitor. Nici hotărârile instanțelor, potrivit organizației, nu lasă loc pentru o interpretare în care sporul dispare când angajatul pleacă în concediu.
Dar între textul legii și fluturașul de salariu s-a instalat, pare-se, un intermediar cu răbdare instituțională: „mai analizăm după buget”. O analiză care se prelungește, în timp ce salariații pot să-și calculeze singuri diferența — eventual cu dobândă, dacă ajung în instanță.
Norme secrete, drepturi la vedere doar pentru unii
Sindicatul a sesizat Avocatul Poporului prin reclamația nr. 415/EP și îi cere să verifice modul în care ministerul aplică regulile privind sporul în concediu. Un punct important este Ordinul M.A.I. nr. S/7/2018, care conține norme de salarizare clasificate.
Pe scurt, polițistul nu poate citi norma care îi stabilește drepturile, iar sindicatul spune că nici nu poate verifica dacă ministerul a făcut demersurile invocate. Avocatul Poporului, în schimb, are acces la informații clasificate și poate solicita documente și explicații, potrivit atribuțiilor prevăzute de lege.
Așadar, miza sesizării este și una de transparență: să se afle ce scrie în normele pe care angajații nu le pot consulta și ce s-a făcut, concret, cu „demersurile inițiate” despre care ministerul ar fi vorbit încă din 2025.
Un drept pentru toți, o plată pentru cei cu dosar
Sindicatul arată că Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a recunoscut obligația de plată în cazul unei hotărâri judecătorești și că a executat-o de bunăvoie, cu actualizarea sumelor cu inflația și dobânda penalizatoare.
Contrastul descris de organizație este greu de trecut cu vederea: doi colegi, același birou, aceleași condiții și același spor; unul primește banii după proces, celălalt nu îi vede în indemnizația de concediu. Legea nu se schimbă între ei. Se schimbă doar numărul de dosar.
De aceea, sindicatul cere Avocatului Poporului să constate încălcarea dreptului la concediu plătit, să recomande ministrului modificarea normelor și plata sporului fără ca fiecare angajat să fie nevoit să dea ministerul în judecată. Dacă recomandările nu sunt urmate, legea permite sesizarea Guvernului și, ulterior, informarea Parlamentului.
1.979 de reclamanți și încă loc pentru multe dosare
S.P.R. „Diamantul” spune că are în evidență 315 dosare privind sporul pentru condiții grele, cu 1.979 de membri reclamanți, aflate pe rolul a 55 de instanțe. Dintre aceste dosare, 121 au fost înregistrate în 2026, iar 51 se află în recurs.
Sindicatul compară numărul reclamanților cu aproximativ 60.000 de polițiști și avertizează că procesele se pot înmulți dacă ministerul continuă să nu aplice dreptul în afara instanței. A transmis o informare și către Înalta Curte, Procurorul General, Consiliul Superior al Magistraturii și conducerile curților de apel.
Judecătorii nu sunt, așadar, doar cei care interpretează legea. În această poveste, riscă să devină și mecanismul prin care fiecare angajat o obține, pe rând.
Justiția, serviciul de relații cu publicul al ministerului?
Întrebarea ridicată de sindicat este simplă: dacă dreptul este recunoscut de lege și interpretat de instanțe, de ce trebuie fiecare polițist să-l obțină separat, prin proces?
Până vin răspunsurile instituțiilor sesizate, M.A.I. are de ales între două variante: aplică legea tuturor sau continuă să o aplice dosar cu dosar. Prima variantă ar putea reduce numărul proceselor. A doua, cel puțin, garantează de lucru instanțelor.
Iar concediul? Pentru unii, rămâne perioada de odihnă. Pentru alții, începutul unui dosar. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 2 zileAntrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!
-
Exclusivacum 4 zileCroitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele
-
Exclusivacum 2 zileFeuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!
-
Exclusivacum o ziREPUBLICA BANANIERĂ TCE PLOIEȘTI: Cum conduce „Nae Comisionaru’” prin Note Interne ilegale, cum a îngropat „Organigrama cu chiloți” a „Slănicioaicei” o societate întreagă și de ce fug directorii financiari ca șobolanii de pe titanicul uns cu vaselină de 300.000 de lei!
-
Exclusivacum 4 zileSpiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer
-
Exclusivacum 4 zilePoliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR
-
Exclusivacum o ziStele căzătoare și orgolii pe banii noștri: Cum au confundat boierii din ANP codul legii cu regulamentul de la scara blocului și s-au trezit cu Mircea Decu înapoi pe funcție!
-
Exclusivacum o ziCosmin Dorobanțu, vocea Poliției Penitenciare: reacția președintelui FSANP la numirea lui Lavrin Covaci la Ministerul Justiției




