Actualitate
La Taifas, de Cristina și Stelian Țurlea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Editura Integral – recenzie
“CRISTINA ŢURLEA (1966-2021) a fost arhitect și pictor. A absolvit, în 1990, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, iar în 2003 Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative din cadrul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, București. În 2007 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în arhitectură. A fost specialist în studii istorice atestat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, din 2011. Din 2005 a lucrat ca arhitect în cadrul Băncii Naționale a României.
Este autoarea volumelor „Arhitectura şi spaţiile publice”, „Cronica restaurării Palatului vechi al B.N.R.”, pentru care a fost și premiată în cadrul Bienalei Anuale de Arhitectură, „Centrul istoric și financiar al Bucureștilor” și al recent apărutei lucrări „Simboluri în arhitectura palatelor financiar-bancare. 9 secole de arhitectură în 666 imagini”. Sunt lucrări-album, veritabile documente de referință, ce surprind, etapă cu etapă, momentele reabilitării unor capodopere ale patrimoniului național.
Din 2010 a deschis zece expoziţii personale de pictură (Culori și culoare; înSEMNE în culoare; Joc de culori; Malta. Muze și îngeri; înCHIPuiri; ALEGria; EMOgrafii; Priviri; Tălmăciri; Întâlnire cu orașul), una de fotografie (City-ul bancar) şi a participat la alte nouă expoziţii colective de pictură în țară și străinătate (Pisa, Treviso, Dobrich, Lisabona).”
“STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie și filosofie la București, a fost gazetar („Lumea”, „Zig-Zag”, „Meridian”), după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 a lucrat la ProTv ca director editorial, din 2000 este și editor senior al „Ziarului de duminică”. Autor a douăzeci romane, zece cărți de publicistică, nouă cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit șase albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007), Premiul „Flacăra” pentru literatură (2011).”
Cartea a văzut lumina tiparului în luna martie a acestui an, după ce Cristina Țurlea s-a stins din viață.
Vă voi vorbi despre carte și protagoniști fără a folosi pronumele de politețe, voi spune simplu povestea Cristinei și a lui Stelian, pe care i-am simțit ca pe niște prieteni dragi.
Doi oameni frumoși la suflet, cărora, acum 18 ani, viața le-a oferit o a doua șansă la fericirea în doi. Amândoi veneau din relații eșuate, destul de sceptici, dar curajoși, au văzut omul din spatele cuvintelor și imaginii, s-au văzut pe ei înșiși în ochii celuilalt, au riscat și au rămas împreună din prima zi. Au fost fericiți cu preocupările lor, cu drumețiile și vacanțele lor la munte, cu prietenii lor. S-au iubit și iubirea lor s-a bazat pe încredere, respect, acordarea de libertate unul altuia și multă, multă comunicare fără opreliști și granițe.
Sigur că au fost și poticniri și umbre, dar cu multă dragoste și înțelegere au trecut peste toate.
Și-acum ar trebui să urmeze :”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”!
Dacă am fi fost în basme…dar, cum nu suntem, viața i-a așteptat la cotitură cu o lovitură puternică.
În 2012 Cristina a fost diagnosticată cu cancer la sân, a suferit o mastectomie și au urmat ture lungi, foarte lungi, de tratamente, cu durerile și urmările lor. Atunci, obligată oarecum să se izoleze, Cristina a dorit să păstreze legătura cu prietenii, cu oamenii cunoscuți sau nu, și a înființat un BLOG care se numea HER2, unde a postat cu unele pauze până în 2019.
Postările de pe blog ne relevă toată gama de sentimente, trăiri, bucurii sau frici prin care a trecut Cristina.
Blogul se vrea totodată un ajutor, un îndrumător pentru cineva aflat în situația ei, care poate nu are de unde sau de la cine să se informeze, sau pur și simplu nu știe cum să lupte cu boala zi de zi. Este util și pentru partenerii celor bolnavi pentru a-i ajuta să înțeleagă cum să sprijine și să ajute.
Găsim în postări o listă de cărți (cu conținutul explicat) din care se pot culege date importante și interesante, articole legate de boală, tratamente, consiliere psihologică.
Între turele de tratament Cristina și-a văzut de viață, a mers la munte, a pictat, a avut expoziții, a iubit, a încercat să trăiască normal.
Blogul a fost deschis chiar de ziua Cristinei, 21 aprilie 2012, împlinea 46 de ani, și a continuat până în 15 mai 2019.
Din păcate cancerul a recidivat și Cristina s-a stins pe 19 februarie 2021, cu trei zile înainte de-a împlini 9 ani de la operație .
„Nu am cunoscut pe nimeni care să se fi luptat atât de mult şi atât de tare, refuzând să se dea bătută, rămânând optimistă până în ultima clipă, cum a fost Cristina Ţurlea…”, scria pe blogul său Tudor Călin Zarojanu.”
A doua parte a cărții memorează nopțile în care, neputând să doarmă, Cristina și Stelian stăteau “la taifas”
Au rememorat întâlnirea, fericirea, iubirea, viața lor, încercând să mai țină puțin la distanță durerea, frica, moartea.
Au vorbit despre tot, despre lumină, zâmbete, bucurii, tristeți, Cristina vrând să elucideze până și cea mai mică umbră din relația lor.
Au vorbit despre familie, despre oamenii dragi lor și despre prieteni.
Stelian a fost dezamăgit de “dispariția” prietenilor cu care au petrecut atâtea zile frumoase. Au fost la început telefoane, inevitabila întrebare “ce faceți?’, apoi tăcere totală.
Am trecut și eu prin ceva asemănător (nu de asemenea gravitate și totuși…) și pot să vă spun că multă lume nu știe ce poate să vorbească cu cei aflați într-o asemenea situație, sau pur și simplu sunt mai egoiști și nu vor să se încarce cu durerea nimănui.
Preferă să trăiască în “bula lor”.
Dar cum se spune în asemenea momente “se cern prietenii” și cei care îți sunt “adevărați prieteni” îți vor fi și îți vor rămâne alături,”puțini dar buni”.
Pentru Cristina taifasurile lor au fost nu doar un “catharsis” al propriului suflet, dar și o modalitate de a-i asigura lui Stelian “o cameră”, plină cu amintiri, pe care s-o poată deschide de câte ori vrea să se piardă printre ele și să-și liniștească sufletul.
Și la întrebarea lui Stelian: “Te-ai gândit cum o să fie golul? Mă sufocă de pe acum.”
Cristina are puterea să-l încurajeze pe omul iubit:
“Cred că știu ce ai putea face. Nu știu care va fi efectul. Dar încearcă. Scrie despre tot. Despre noi. Despre taifasul nostru. Despre boala mea. Despre discuția din clipa asta, cu bâjbâielile noastre. Despre golul din tine, despre singurătatea mea. Despre Iad și Rai, dacă există. Despre femei. Prin ele te vei întoarce la mine și la viața noastră împreună. Nimic n-a fost mai frumos în lumea asta. Spune celorlalți cum a fost, să știe. N-are importanță dacă te vor asculta. Dacă te vor crede. Dacă te vor citi până la capăt. Dacă te vor înjura sau se vor declara dezamăgiți pentru că și-au imaginat că vor descoperi altceva între coperțile cărții tale. Măcar unul se va comporta normal și va înțelege. Scrie pentru el. Va fi suficient.”
Și Stelian a făcut-o !!!
Dacă vreți să citiți o poveste impresionantă de dragoste, de putere, de luptă, de viață citiți cartea “LA TAIFAS”.
Mărturisesc că mi-am revenit cu greu după lectura cărții. M-au cutremurat momentele prin care au trecut și puterea Cristinei, care și-a dorit să împărtășească oamenilor experiența ei și să-i dea putere și omului iubit.
Am trăit parcă toate momentele alături de ei și mi-am amintit de întâmplări și pierderi personale, dar și de cartea actriței Cristina Tacoi.
Nu știu câți vă mai amintiți că în 1977 a apărut la editura Albatros volumul “Prima carte, ultima carte”- autor Cătălin Bursaci, un tânăr de 19 ani bolnav de leucemie, care ține un jurnal al ultimelor lui luni de viață.
Cartea a fost publicată de mama lui, actrița Cristina Tacoi, care în 1984 va publica la aceași editură volumul “ Plâng,iubite prinț”.
Mulțumesc Domnului Stelian Țurlea c-a împărtășit cu noi experiența de viață a sa și a soției sale Cristina, Dumnezeu s-o odihnească!
Text preluat din: Literaura pe tocuri
La Taifas, Cristina și Stelian Țurlea
Editura Integral / 2021
Număr pagini: 148
Actualitate
SUA reduc amploarea exercițiului militar cu Coreea de Sud, pe fondul tensiunilor cu Phenianul
Trump invocă mesajul „ostil” transmis Coreei de Nord și costurile ridicate
Statele Unite își vor diminua participarea la exercițiul militar comun cu Coreea de Sud, programat pentru această lună, a anunțat președintele Donald Trump într-un mesaj publicat duminică pe rețelele sociale.
Liderul american a susținut că astfel de manevre sunt costisitoare și transmit Phenianului „un semnal complet nepotrivit și ostil”. În același timp, Trump a invocat relația sa „foarte bună” cu liderul nord-coreean Kim Jong Un.
Decizia a fost asociată și cu refuzul Seulului de a participa la eventuale acțiuni militare împotriva Iranului. Trump a relatat că l-a întrebat recent pe președintele sud-coreean dacă țara sa dorește să se alăture eforturilor americane pentru denuclearizarea Republicii Islamice Iran, însă răspunsul ar fi fost negativ.
Exercițiul Ulchi Freedom Shield începe în această săptămână
Ulchi Freedom Shield, unul dintre cele mai importante exerciții militare anuale organizate de Statele Unite și Coreea de Sud, urma să înceapă luni și să se desfășoare până pe 27 august.
Donald Trump a precizat că anularea participării americane nu mai este posibilă, având în vedere apropierea debutului exercițiului. Totuși, el i-a cerut secretarului Apărării, Pete Hegseth, să reducă „substanțial” amploarea întregului program.
În anii precedenți, exercițiul a inclus trageri reale de amploare, misiuni de sprijin aerian apropiat și operațiuni de interdicție aeriană. La manevre au participat mii de aeronave în cadrul unor scenarii de antrenament, precum și forțe pentru operațiuni speciale însărcinate cu contracararea unor amenințări simulate cu arme de distrugere în masă.
Pentagonul evită să explice impactul concret al reducerilor
Un purtător de cuvânt al Pentagonului nu a oferit detalii despre modul în care va fi modificat exercițiul și a direcționat întrebările către Casa Albă.
În paralel, pagina dedicată exercițiului de pe site-ul Forțelor Americane din Coreea afișa luni dimineață un mesaj de eroare, indicând că materialul solicitat nu mai era disponibil.
Anunțul a stârnit reacții critice în Congres. Senatorul Mark Kelly, democrat de Arizona și membru al Comisiei pentru Forțele Armate, a calificat decizia drept „miopă” și „o greșeală”.
„Coreea de Nord și Coreea de Sud se află încă, din punct de vedere tehnic, în stare de război. Capacitatea noastră de a ne apăra aliatul în fața Coreei de Nord depinde de faptul că forțele noastre sunt bine instruite și pot coopera eficient cu armata sud-coreeană”, a avertizat Kelly.
La rândul său, senatorul Andy Kim, democrat de New Jersey, a declarat că mesajul președintelui ridică semne de întrebare și sugerează o lipsă de considerație față de relația bilaterală.
„Deciziile privind exercițiile comune trebuie luate împreună, nu anunțate unilateral pe rețelele sociale”, a afirmat acesta.
Relația Washington-Seul, afectată de discuțiile privind trupele americane
Anunțul lui Trump vine într-un moment în care relațiile Statelor Unite cu mai mulți aliați tradiționali traversează o perioadă de instabilitate. Una dintre principalele surse de tensiune este reticența unor parteneri de a sprijini campania militară americană împotriva Iranului.
Coreea de Sud se află în centrul acestor dispute. Administrația americană ar analiza inclusiv posibilitatea reducerii efectivelor militare staționate în Peninsula Coreeană.
Noua Strategie Națională de Apărare a Statelor Unite, publicată în ianuarie, a sugerat că Washingtonul dorește o redistribuire a responsabilităților în cadrul alianței cu Seulul. Documentul afirmă că armata sud-coreeană este capabilă să-și asume rolul principal în descurajarea Coreei de Nord, beneficiind de un sprijin american mai limitat, dar esențial.
Potrivit strategiei, această schimbare ar reflecta atât capacitățile Coreei de Sud, cât și interesul Statelor Unite de a-și adapta dispozitivul militar din Peninsula Coreeană.
Pentagonul ia în calcul noi reduceri ale exercițiilor
Alte diminuări ale exercițiilor militare americane ar putea urma, în condițiile în care administrația de la Washington și conducerea Pentagonului încearcă să reducă presiunea financiară și să aloce mai multe resurse Comandamentului Central al SUA, responsabil inclusiv de operațiunile din Orientul Mijlociu.
Generalul Kevin Schneider, comandantul Forțelor Aeriene americane din Pacific, a declarat recent că armata își reevaluează calendarul exercițiilor pentru a menține nivelul de pregătire operațională în fața angajamentelor tot mai numeroase de pe glob.
El a explicat că responsabilii militari analizează unde pot accepta riscuri și cum pot gestiona nivelul de pregătire, în timp ce prioritățile sunt concentrate asupra regiunii aflate sub responsabilitatea Comandamentului Central.
Actualitate
Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific
Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.
Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată
Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.
Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.
Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.
2.741 de solicitări în numai două săptămâni
Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.
Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.
Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.
Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă
Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.
Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.
Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.
Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat
Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.
Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.
Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.
Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.
Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii
Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.
În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.
Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.
Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit
Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.
În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.
În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.
Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.
Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.
„Programul prezentului”, nu încă soluția finală
Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.
Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.
În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.
Actualitate
Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări
Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.
Trei centre de producție pentru nave fără echipaj
Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.
Planul industrial european include trei proiecte distincte:
- prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
- următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
- structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.
Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.
Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin
Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.
Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.
Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.
Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale
În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.
Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.
În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.
Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere
Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.
Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.
-
Uncategorizedacum 3 zileEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum o ziEpisodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
-
Exclusivacum 4 zileGradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum 2 zileEpisodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
-
Exclusivacum 13 oreEpisodul 46 – «IPJ Prahova – Grădinița de cadre»: Mocanu Horia cântă tata la altă masă! SIPI și DGA joacă după ureche?
-
Exclusivacum 4 zileConsiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
-
Exclusivacum 3 zileCai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”
-
Exclusivacum 4 zileIo no soi Marinero, soi… „el general” Despescu



