Featured
14 doctori au fost lăsați de CNATDCU fără titlu până acum
Chestorul principal de poliție (r) Cătălin Alexandru Ioniță, fost șef al Poliției Române și fost șef al Direcției Generale Anticorupție (DGA), rămâne fără titlul de doctor în științe după ce Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis, în mod oficial, retragerea distincției academice pentru plagiat.
Aceeași decizie de retragere a titlului de doctor a fost emisă de CNATDCU și pentru Constantin-Florin Mitulețu-Buică, președintele în exercițiu al Autorității Electorale Permanente (AEP), care a constatat că și teza acestuia de doctorat este plagiată.
Ambele hotărâri au fost luate de Consiliul general al CNATDCU în data de 23 februarie și au fost făcute publice ieri.
În cazul lui Cătălin Ioniță, decizia vine la doi ani și o lună după ce am dezvăluit, în exclusivitate pe PressOne, că teza de doctorat a acestuia este plagiată.
Pentru Constantin-Florin Mitulețu-Buică lucrurile s-au mișcat mult mai repede: la doar patru luni după ce am scris că teza sa încalcă normele academice de realizare a unei lucrări științifice, CNATDCU a confirmat oficial plagiatul.
Ioniță și-a susținut teza de doctorat în 2012 la Academia de Poliție, iar Mitulețu-Buică, în 2017, la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.
***
Plagiatul lui Cătălin Ioniță
„Consiliul general al CNATDCU a validat […] rezoluția de retragere a titlului de doctor în domeniul Ordine publică și siguranță națională atribuit domnului Ioniță. I. Alexandru Cătălin prin Ordinul Ministrului nr. 6508/19.12.2012”.
Acesta este textul sec al deciziei CNATDCU prin care se consemnează faptul că s-a votat, cu 18 voturi „pentru” dintr-un total de 21, retragerea titlului de doctor al fostului șef al Direcției Generale Anticorupție (DGA).
Votul Consiliului general al CNATDCU a reprezentat ultima etapă din procesul pe care îl presupune retragerea unui titlu de doctor pentru plagiat.
Anterior, o Comisie de lucru formată din profesorii Valentin Naumescu,Sergiu Mișcoiu și Ghiță Bârsan a analizat sesizarea de plagiat în cazul chestorului Cătălin Ioniță.
Prin hotărârea Consiliului general a fost admis, practic, raportul comun al Comisiei de lucru desemnate să analizeze sesizarea de plagiat care a vizat teza de doctorat a fostului șef al DGA din Ministerul Afacerilor Interne (MAI).
„Toți cei trei membri ai comisiei au constatat că în teza de doctorat menționată sunt preluate, fără citare, numeroase fragmente, mai mici sau mai mari, din diverse lucrări publicate […] ceea ce înseamnă că aspectele semnalate în sesizarea de plagiat se confirmă”, se menționează în raportul comun al Comisiei de lucru.
***
Era ianuarie 2019 când am dezvăluit că întreaga teză de doctorat a chestorului principal de poliție Cătălin Alexandru Ioniță, de la prima până la ultima pagină, este plagiată.
Ioniță a obținut titlul științific de doctor în Ordine publică și siguranță națională în 2012, la Academia de Poliție, sub coordonarea profesoarei universitare Ștefania Georgeta Ungureanu.
Titlul lucrării științifice este Criminogeneza infracțiunilor cibernetice.
La patru zile după dezvăluirea plagiatului în teza de doctorat, chestorul Ioniță a intrat în concediu medical, din care a revenit după circa 70 de zile – și după ce ministrul de Interne Carmen Dan a criticat ”bolnavii închipuiți” din minister.
Între timp, Comisia de Etică de la Academia de Poliție s-a grăbit să emită un verdict favorabil lui Ioniță. În decizia sa, Comisia a stabilit că teza lui Ioniță însumează un procent de 9,22% de rânduri din alte lucrări, drept pentru care a hotărât că „propunerea unei sancțiuni de retragere a titlului de doctor apare ca nejustificată ca nerespectând cerința proporționalității”.
„Cerința proporționalității” – invocată în decizia instituției care i-a acordat lui Ioniță titlul de doctor în 2012 – nu este definită de nicio lege și de niciun alt tip de prevedere juridică ori cutumă academică.
La acel moment, Comisia de Etică din Academia de Poliție era condusă de Marius Florin Mihăilă, care luna trecută a fost numit director de cabinet al ministrului de Interne Lucian Bode.
Mihăilă a mai girat o altă decizie de neplagiat infirmată de CNATDCU, cea dată în cazul tezei fostului rector al Academiei, Adrian Iacob, iar în plus a încercat să mușamalizeze situația referitoare zecile de teze de doctorat verificate electronic și suspecte de plagiate din Academie.
Comisia de Etică condusă de Mihăilă a evitat cu multă dibăcie cuvântul „plagiat” în cele 16 pagini ale deciziei oficiale, deși scopul verificării tezei viza o acuzație de plagiat.
Concluziile comisiei conduse de Mihăilă revoluționau, practic, legislația referitoare la sancționarea fraudei academice prin introducerea unei prevederi noi: aceea că plagiatorii pot scăpa de verdictul de plagiat dacă-și rescriu porțiunile plagiate din tezele de doctorat.
În cazul dr. Cătălin Ioniță, Comisia de Etică condusă de Mihăilă a decis să-l oblige să refacă un capitol întreg al tezei susținute cu șapte ani mai devreme, în baza căreia obținuse titlul de doctor în Ordine publică și siguranță națională.
Pe lângă asta, Comisia mai propunea sancționarea chestorului Ioniță cu „avertisment scris” și îi interzicea acestuia să își publice teza până la obținerea unui aviz favorabil, pentru capitolul refăcut, de la Consiliul Școlii Doctorale de Ordine publică și siguranță națională.
Chestorul Cătălin Ioniță s-a pensionat în septembrie 2020, la 44 de ani.
Cu o lună mai devreme, acesta fusese eliberat din funcția de director DGA ca urmare a retragerii de către Oficiului Registrul Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS) a autorizației de acces la informații clasificate, necesară exercitării funcției.
Avizul ORNISS, care permite posesorului acces la informații clasificate, este obligatoriu pentru conducătorii structurilor din Ministerul de Interne.
***
Plagiatul lui Mitulețu-Buică
Decizia de retragere a titlului de doctor deținut de Constantin-Florin Mitulețu-Buică, președintele Autorității Electorale Permanente (AEP), a fost luată de Consiliul general al CNATDCU tot în data de 23 februarie 2021.
La fel ca în cazul lui Cătălin Ioniță, au fost exprimate 18 voturi „pentru” dintr-un total de 21.
Hotărârea Consiliului general s-a bazat pe recomandarea formulată în data de 8 februarie 2021 de Comisia de lucru desemnată să verifice dacă sesizarea de plagiat depusă pentru teza șefului AEP se confirmă.
„Recomandăm în mod unanim admiterea sesizării și retragerea titlului de doctor acordat dlui. Constantin-Florin Mitulețu-Buică”, este concluzia cuprinsă în raportul comun al Comisiei de lucru care a analizat sesizarea referitoare la teza de doctorat a președintelui AEP.
Comisia de lucru care a propus retragerea titlului de doctor deținut de președintele AEP a fost formată din profesorii Dragoș Petrescu, Liviu Andreescu și Mircea Boșcoianu.
În raportul său individual, profesorul Liviu Andreescu, de la Universitatea din București, susține că sesizarea identifică „corect” numeroase situații în care autorul tezei „a încălcat flagrant normele de redactare a unei lucrări academice”.
„Teza plagiază pe larg din alte lucrări științifice, omițând să semnalizeze preluarea multor fragmente de la alți cercetători sau autori. Frecvența acestor cazuri relevă acte de plagiat deliberate, care nu pot fi atribuite unor simple omisiuni accidentale sau unor erori de redactare. Plagierea este sistematică”, mai precizează profesorul Andreescu.
De la momentul înregistrării sesizării de către CNATDCU și până la emiterea deciziei de retragere a titlului de doctor pentru plagiat s-au scurs 140 de zile.
***
Emilia Șercan: Domnule Mitulețu-Buică, puteți să îmi spuneți titlul tezei dumneavoastră de doctorat?
Constantin-Florin Mitulețu-Buică: Titlul tezei mele are legătură cu controlul civil democratic asupra forțelor armate. Nu vi l-aș spune complet acuma pentru că sunt la spălătorie și sunt prins cu niște treburi.
E.Ș.: Și nu puteți să mi-l spuneți acum, întreg?
C.F.M.B.: Nu aș putea, nu aș putea, pentru că v-am zis, pe lângă faptul că sunt foarte obosit… De două săptămâni tot încercăm să închidem niște alegeri.
E.Ș.: Am înțeles, dar e titlul tezei dumneavoastră de doctorat.
C.F.M.B.: Știu, sunt de acord cu dumneavoastră.
Această discuție avea loc cu o zi înainte de 5 octombrie 2020, data la care am publicat articolul în care arătam că Constantin-Florin Mitulețu-Buică, președintele AEP, a plagiat în teza de doctorat.
Lucrarea științifică a președintelui AEP are un titlul imposibil de reținut – Cadrul juridic privind controlul autorităților cu responsabilități în domeniul securității și apărării pentru respectarea drepturilor omului în situația de conflict armat și operații de menținere a păcii – dar acesta nu e singurul motiv pentru care Mitulețu-Buică nu a putut să îl reproducă.
Acesta a plagiat mai bine de jumătate din teza de doctorat în Informații și Securitate Națională pe care a susținut-o în 2016 la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP).
124 de pagini din cele 211 ale tezei de doctorat a președintelui AEP sunt plagiate într-o manieră incontestabilă, 41 dintre acestea fiind plagiate din lucrări scrise chiar de îndrumătorul său de doctorat, Constantin Iordache, care este conducător de doctorate la UNAP și profesor titular la Universitatea „Spiru Haret”.
În perioada în care era student doctorand, în martie 2015, Mitulețu-Buică l-a angajat pe poziția de consilier personal pe fiul îndrumătorului lui, George-Răzvan Iordache, pe care spune că nu i l-a recomandat Constantin Iordache, ci „un prieten”.
Fost membru PSD, Mitulețu-Buică a fost numit în 2019 președinte al Autorității Electorale Permanente după ce a fost propus, susținut și votat în Parlament chiar de partidul din care a făcut parte.
De la un început de carieră ca șef de tură și de depozit de carburanți la o serie de firme din Craiova – unde lucra în timp ce era student la zi la Târgu Jiu, aflat la 109 km distanță – Mitulețu-Buică a ajuns rapid consilier în Parlamentul României după ce a devenit membru de partid. Mai apoi s-a înscris la doctorat, iar apoi a ajuns vicepreședinte, secretar general și – din 2019 – președinte al AEP.
Autoritatea Electorală Permanentă este instituția care se ocupă de pregătirea, organizarea și desfășurarea alegerilor și a referendumurilor, precum și de finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.
În 2019, partidele politice au primit în total de la bugetul de stat subvenții de peste 250 milioane lei, conform Europa Liberă. (Sava N.).
https://pressone.ro/cnatdcu-ii-declara-plagiatori-pe-fostul-sef-dga-catalin-ionita-si-pe-actualul-sef-al-aep-constantin-mituletu-buica?fbclid=IwAR0Spnxtdhti0eGymPjUD5C_DYp2uzWLeGg7mA6PyNoRNy31qKNkQWHaFt0
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”, nu și pe la generali.
În prim-plan, cine altcineva decât eternul nostru personaj principal: Bogdan Despescu, chestor, secretar de stat, specialist în portul uniformei… „după ureche”. După cum îl taie briza, nu după cum scrie în OMAI.
De data asta, omul nu s-a mai obosit să inventeze povești cu „uniformă adusă de Armată” sau „personalizări” trase de păr. A trecut direct la nivelul următor: demonstrație practică de „AȘA NU” în portul uniformei de poliție, chiar de Ziua Marinei. Un fel de lecție video pentru școlile de poliție: „Uitați-vă bine. Așa să NU vă îmbrăcați NICIODATĂ.”
Compoziția artistică a ținutei:
- jos: pantaloni cu vipușcă, de reprezentare, ceremonie, solemnități, din categoria „să trăiți, sărumâna, să n-aveți nevoie de noi”;
- sus: cămașă-bluză albă, tot de reprezentare, să știe poporul că are în față rang mare și lustruit;
- pe cap: șepcuța de soare de serviciu, plimbată de la „munca de jos”, direct în poza de protocol.
Adică o combinație pe care regulamentul nu doar că nu o prevede, dar o urlă din toți rărunchii: NU AȘA.
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu combini uniforma de reprezentare/ceremonial cu șapca de soare de la uniforma de serviciu. E ca și cum te-ai duce la nuntă cu smoking, dar în papuci de gumă. Numai că aici nu vorbim de modă, vorbim de Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție.
Și, ca ironia să fie completă, art. 2 alin. (2) din OMAI nr. 183/2021 spune negru pe alb că:
- tocmai ȘEFII trebuie să respecte regulamentul,
- să urmărească respectarea lui de către subordonați,
- și să ia măsuri când constată încălcări.
Ei bine, regulamentul zice una, iar „el general” înțelege alta: „Regulamentul e pentru executanți. Eu sunt general, nu executant. Eu doar… dau exemplu. Prost.”
Rămâne întrebarea pe care o evită toată lumea, dar o vede toată lumea:
CINE IA MĂSURI CÂND CHESTORII SUNT CEI CARE ÎNCALCĂ REGULAMENTUL?
În toată țara, au fost sancționați sute de polițiști pentru:
- pantofi nepotriviți,
- lipsă chipiu,
- cămașă băgată pe jumătate în pantaloni,
- ținută „neconformă”.
Pe aceștia îi prind imediat: sunt executanți. În consecință, trebuie „executați”. E simplu, e la îndemână și dă bine la statistici: „Am asigurat disciplina portului uniformei”.
Dar când ajungem la eșalonul „cu vipușcă + stele + funcție + cameră de luat vederi”, brusc regulile devin… „orientative”. Pe uscat se dau sancțiuni, pe mare se dau lecții de ipocrizie. Aparent, pe mare chestorii combină uniforma după cum îi taie briza, nu după cum prevede Regulamentul.
Și, ca să fie tabloul complet, în spatele lui Despescu, în aceeași imagine, stă cuminte, perfect regulamentar, un „amărât” de polițist de frontieră:
- uniformă de serviciu corectă,
- capul acoperit cum trebuie,
- nimic „personalizat”,
- nimic „combinat” după inspirația de moment.
Fără vipușcă de chestor, fără stele de general, dar cu regulamentul știut și respectat.
Omul ăsta dă mai multă lecție de onoare și disciplină decât tot discursul oficial de Ziua Marinei.
Se pare că, uneori:
- cu cât ai mai multe stele pe umăr, cu atât îți permiți să ignori regulamentul;
- cu cât ai mai puține stele, cu atât îl cunoști și îl respecți mai bine.
Ce vedem noi, de fapt, în poza de Ziua Marinei?
- În față: „el general”, simbol al sistemului care predică regulamentul, dar îl poartă… experimental.
- În spate: un polițist de frontieră care, fără să spună un cuvânt, le dă rușine tuturor „șefilor” din cadru doar prin felul în care-și poartă uniforma.
Și atunci, iarăși:
Cine îl sancționează pe Despescu pentru port necorespunzător al uniformei?
Cine îi explică art. 2 alin. (2) din OMAI 183/2021?
Cine îi arată poza cu polițistul din spatele lui și îi zice: „Așa se face, domnule general”?
Răspuns scurt: nimeni.
Pentru că în România, regulamentul e obligatoriu pentru cei fără stele. Pentru cei cu stele, regulamentul e… opțional. „Orientativ”. Un fel de recomandare meteo: „azi e bine să îl respecți, dar dacă e Ziua Marinei și sunt camere, lasă, merge și așa.”
Felicitări sincere tuturor marinarilor și personalului contractual din Armata României cu ocazia Zilei Marinei. Oamenii care chiar știu ce înseamnă uniformă, onoare și regulament, fără să le confunde cu decorul pentru poze oficiale.
Felicitări și politistului de frontieră din spatele lui Despescu. Fără vipușcă, fără stele, dar cu coloană vertebrală și regulamentul la zi. Uneori, adevărații „generali” nu au grad pe umăr, ci bun-simț și respect față de meserie – exact cum dezvăluie Sindicatul Europol în această nouă lecție publică despre dublul standard din MAI. (Cristina T.).
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul.
„Prea multă transparență strică” – noua doctrină de la IPJ Călărași
La IPJ Călărași, tehnologia nu e un instrument, ci aproape o amenințare la ordinea publică. Dintr-un răspuns oficial prezentat de Sindicatul Diamantul aflăm, cu uimire amestecată cu râs amar, că solicitarea de comunicare pe cale electronică a unui document deja diseminat intern poate constitui, atenție, „un demers excesiv și abuz de drept procedural”.
Cu alte cuvinte, dacă documentul există, a fost deja răspândit în interior și tu îndrăznești să-l ceri și pe e-mail, riști să fii etichetat drept abuzator de procedură. Transparența, da, dar să nu fie… comodă și modernă.
Legea 544/2001, reinterpretată: „nu pentru voi am muncit noi”
În același răspuns, IPJ Călărași invocă, cu o creativitate demnă de un manual de satiră juridică, Legea nr. 544/2001. Aceasta, spun ei, ar avea ca scop „asigurarea transparenței față de cetățeni și nu dublarea sau ocolirea mecanismelor de dialog social”.
Traducere liberă în limbaj de pamflet:
– Legea 544 e pentru transparență, dar nu vă folosiți prea mult de ea, că ne deranjați „mecanismele”.
– Dialog social înseamnă, probabil, să vii frumos, cu capul plecat, la ghișeu, să aștepți, să insiști, să revii, iar dacă îndrăznești să ceri documentul pe e-mail… e exces.
Sindicatul Diamantul expune astfel un tip de gândire birocratică în care legea e invocată nu pentru a ușura accesul la informații, ci pentru a justifica refuzul de a apăsa pe „Trimite”.
„Consum nejustificat de resurse”: apăsarea tastei Enter, pericol bugetar
Răspunsul IPJ Călărași merge mai departe, într-o demonstrație de „sclipire administrativă”:
activitatea de transmitere electronică a unor acte interne, deja accesibile angajaților, ar genera „consum nejustificat de resurse administrative”.
Într-o eră în care firme private, ONG-uri și instituții publice serioase trimit mii de documente prin e-mail zilnic, la Călărași apăsarea tastei Enter se transformă într-o amenințare la adresa bugetului și a ordinii instituționale.
Probabil că, în logica asta, cel mai sigur este să tipărești hârtiile, să le cari din birou în birou și să le pui sub ștampilă – că asta nu consumă resurse, doar timp și nervi.
Comisia salvatoare: „reclamația nu e întemeiată, polițistul e curat ca lacrima”
Ca să fie tacâmul complet, răspunsul citat de Sindicatul Diamantul ne anunță că, în urma analizei efectuate de comisia desemnată, s-a concluzionat solemn că reclamația administrativă adresată IPJ Călărași nu este întemeiată, iar polițistul responsabil cu gestionarea informațiilor de interes public este fără „rea-credință”.
Deci sistemul a anchetat sistemul și a decis că sistemul are dreptate. Cine ar fi crezut?
Comisia internă a validat ideea că solicitarea prin e-mail poate fi excesivă, că Legea 544 nu e pentru „ocolirea mecanismelor”, și că orice insistență pe transparență ridică suspiciuni de abuz.
IPJ Călărași, laborator de inovație birocratică
Pamfletul de față pornește de la un simplu document oficial, scos la lumină de Sindicatul Diamantul, dar portretizează o mentalitate periculoasă:
– modernizarea e doar la nivel de slogan;
– transparența există doar când nu incomodează;
– tehnologia e bună, dar nu când simplifică viața celui care cere socoteală instituției.
„Sclipirile de geniu” de la IPJ Călărași arată cum poate fi răsturnat sensul unei legi menite să protejeze cetățeanul. Din instrument de acces la informație, Legea 544/2001 devine scut pentru refuz politicos: nu sunteți abuzați de opacitatea noastră, sunteți dumneavoastră abuzivi că cereți prea mult.
Concluzie: apăsați cu grijă pe „Trimite”
Dezvăluirile Sindicatului Diamantul despre IPJ Călărași ne livrează o lecție amară, dar perfectă pentru un pamflet:
În unele instituții, e-mailul nu e un instrument de comunicare, ci o linie roșie. Când ceri un document electronic, nu uita: nu doar că „generezi consum de resurse”, dar riști să fii acuzat că forțezi legea să funcționeze.
În România în care digitalele se taie anual în speech-uri pompoase, există încă insule de „geniu administrativ” în care cel mai mare abuz procedural este simpla pretenție ca statul să-ți trimită un document… cu un click. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea
În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii polițist la Poliția Orașului Buhuși, județul Bacău, și comiți „crima” supremă de a aplica legea, trebuie să fii pregătit ca mașina ta personală să arate, la final de tură, ca după un antrenament de baseball pe capota și parbrizul ei.
Pe 12.08.2026, în jurul orei 20:00, niște polițiști au făcut gestul revoltător de normal de a conduce la sediul poliției un bărbat care încălcase legea. Ei nu știau, săracii, că în România există o specie nouă de „apărători ai libertății” care confundă statul de drept cu „statul la scandal”: în fața sediului au apărut imediat mai multe persoane ce solicitau eliberarea „eroului” încătușat și contestau, cu maximă tupeu, măsurile dispuse de oamenii legii.
Mașina polițistului – sac de box pentru vitejia de turmă
Cum argumentul rațional nu mai are nicio trecere, spiritele s-au încins rapid, în stilul clasic „hai cu toții pe unul”. În loc de dezbatere, s-a trecut direct la pedagogie cu pumnul și piciorul aplicată asupra autoturismului personal al unuia dintre polițiști. Mașina a fost devastată, într-o tentativă evidentă de intimidare a celor care, culmea nesimțirii, și-au permis să-și facă datoria.
Nu mai contează că omul ăla e polițist, că are familie, că mașina respectivă nu e proprietatea statului, ci rezultatul unor rate la bancă și al unor nopți de serviciu. Important e mesajul „educativ” transmis: dacă atingi infractorul, îți facem praf bunurile. Stat de drept în varianta autohtonă: „legea e bună, dar să nu deranjeze pe nimeni”.
Segmentul de societate care urlă la poliție, dar tace la hoți
Din păcate, există în România un segment bine antrenat să reacționeze prompt când legea începe să funcționeze împotriva „băieților noștri”. Pentru unii, polițistul nu e reprezentantul statului, ci sac de box, țap ispășitor și, la nevoie, decor urban pentru scuipat și înjurături.
În momentul în care un polițist aplică legea, o parte din societate vede în el dușmanul perfect: e vizibil, are uniformă, nu ripostează ca interlopul și, în plus, este ținut în frâu de aceiași politicieni care, la televizor, ne povestesc cum „România e un stat modern, european, orientat spre valorile occidentale”.
ONG-uri evaporate, bani cheltuiți, rezultate: zero barat
Pe hârtie, România e plină de ONG-uri preocupate de „educare” și „integrare socială” a categoriilor vulnerabile. În practică, când se întâmplă asemenea incidente – cum a fost cel de la Buhuși – aceste organizații dispar ca prin magie. Nu vezi nici formatori, nici mediatori, nici psihologi prinși între polițist și grupurile nervoase care îl înconjoară.
ONG-urile care au mânuit ani de zile fonduri generoase pentru „incluziune”, „educație civică” și „mediere comunitară” sunt, brusc, plecate în vacanță. Fără raport public, fără responsabilitate, fără explicații. Tac, iar statul tace și el, complice, prin acordul său tacit.
Acest tip de acțiune/inacțiune, după cum atrage atenția Sindicatul Europol, devine unul dintre factorii pentru care polițiștii ajung să se teamă că, după ce ies din tură, își pot găsi mașinile și bunurile personale făcute zob, doar pentru că au făcut ceea ce legea le cere: să intervină.
Realitatea din stradă vs. basmul politicienilor de la televizor
Ceea ce s-a întâmplat la Buhuși nu este vreo excepție exotică, ci doar unul dintre riscurile reale ale profesiei de polițist în România. Riscuri care nu apar nici în pliantele de recrutare, nici în declarațiile siropoase ale politicienilor.
În discursul oficial, polițistul „cel mult stă de vorbă cu cetățenii pe stradă”, zâmbind, eventual cu un pliant în mână și un copil pe umăr, imagine perfectă pentru Facebook. În realitate, același polițist își parchează mașina uitându-se de două ori în jur, se uită de trei ori în oglindă când pleacă acasă, și se întreabă dacă nu cumva următoarea „educație civică” i se va aplica direct pe caroserie sau pe geamurile apartamentului.
Când lovești polițistul pentru că își face treaba, lovești statul – dar cui îi pasă?
Sindicatul Europol dezvăluie limpede: când ataci polițistul pentru că aplică legea, ataci însăși autoritatea statului. Problema e că, în România, autoritatea statului a fost atât de mult terfelită, relativizată și vândută pe bucăți, încât unii au ajuns să creadă că e normal să te strângi cu gașca în fața secției și să faci presiuni ca „băiatul nostru” să fie eliberat.
Un stat care se autoproclamă „pro-european” de cel puțin două ori pe zi, în orice discurs public, dar permite ca polițiștii să fie intimidați, amenințați și atacați pentru că îndrăznesc să aplice legea, nu mai e un stat de drept, ci o caricatură de autoritate, o improvizație cu pretenții de civilizație.
Concluzie amar-comică: cine apără pe cei care ne apără?
Pamfletul acesta pornește de la un fapt concret – incidentul de la Poliția Orașului Buhuși din 12.08.2026 – semnalat public de Sindicatul Europol. Dincolo de tonul usturător, întrebarea rămâne una cât se poate de serioasă:
Într-un stat care își lasă polițiștii singuri în fața presiunii de stradă, ONG-urilor fantomă și politicianismului ipocrit, cine mai apără, în realitate, pe cei care ar trebui să ne apere pe toți?
Până răspunde cineva serios la întrebarea asta, polițistul român va continua să fie, în ochii unora, nu simbolul legii, ci vinovatul de serviciu. Iar mașina lui personală – locul unde frustrarea socială își dă cu pumnul, cu piciorul și cu piatra, în numele unei „libertăți” care confundă drepturile cu derbedeala. (Cerasela N.).
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...
România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri
Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”
O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
O nouă investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: din „pamfletari sub presiune” în acuzatori legitimi ai statului român Incisiv de...
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
„Nae Comisionaru’” și seringa pe patru roți: de la cai „intact dopați” la autobuze îngropate și controlori hărțuiți Ținutul Vinului,...
Magazia de nesimțire a MAI: Îți vând vechime la promoție, apoi îți iau pensia cu executorul
Statul-petardă: „Plătește, tataie, că-ți dăm vechime beton!” Bun venit în România profundă, ediția MAI – unde statul te unge cu...
Minunea de la IGPR: după ani de blocaj, polițiștii descoperă că se poate și PROMOVA, nu doar munci pe gratis
Promovările, scoase de la naftalină: IGPR își amintește brusc că are polițiști, nu voluntari Într-o străfulgerare administrativă demnă de o...
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
Hipodromul rușinii: ANZ îi face KO pe „Nae Comisionaru’” și pe „Stimatu’ cu caii dopabili”. De la dopaj protejat la...
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
„Volga neagră” de Păulești și SIPI-stul cu capul în SMURD Ziarul de investigații Incisiv de Prahova revine, cu și mai...
Polițiști-hamali la IPJ Sibiu: „Voluntariat” la cărat mobilă, verificat cu ștampilă, nu cu bun-simț
Polițistul român, noul brigadier la mobilă Doi polițiști care, potrivit relatărilor Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, se plictiseau acasă, s-au...
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă
Un an de „foarte bine, tovarăși, dar pe gratis!” – La muncă dar retrogradați la leafă Promovarea polițiștilor pe funcții...
-
Exclusivacum 5 zile
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum 4 zile
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 4 zile
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zile
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Featuredacum 5 zile”Reforma cu capul în nori”. Vicepremierul Gheorghiu le explică bugetarilor că protestează… de prea bine
-
Exclusivacum 5 zile
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă