Featured
MAFIA DIN PORTUL GIURGIU/ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI/CAZUL AGER LEASING IFN SA
MAFIA DIN PORTUL GIURGIU
ZONA LIBERA GIURGIU: ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI
CAZUL AGER LEASING IFN SA
Şos. PORTULUI Nr. 2, structura mafiota recunoscuta prin tunurile date, a impresionat pana si organizatiile mafiote, atat din vest, cat si din est.
A fost sesizat PARCHETUL EUROPEAN, dar si o serie de organizatii si entitati internationale, privind faptele grupului Savin Bogdan Mihail si membrii familiei sale, dar si sistemul de inalte protectii conferite de ofiteri din anumite structuri.
AGER LEASING IFN SA are si o filiala in capitala tarii, locatie de unde opereaza tepele ticluite cu inalti demnitari si ofiteri:
Filiala Floreasca, Sector 2, Bucuresti, Calea Floreasca Nr. 212, Cod Postal 014472
Contractele dubioasei firme Ager Leasing, firma care a castigat, pe banda rulanta, contracte cu Statul Roman.
Statul Roman a fost, de atatea ori, inselat si prejudiciat.
Epoletii din spatele acestor contracte si sprijin ulterior, masiv, pentru protectia sefului acestei structuri clandestine, subterane: Mihail Bogdan Savin
Contractul cu Politia
In timp ce fostul ministru de Interne, domnul Cristian David, a cerut DNA sa ancheteze licitatia organizata pentru achizitia autospecialelor de politie iar seful Politiei, Gheorghe Popa, sustine ca DGA si Directia de Investigare a Fraudelor din IGPR etc nu au sesizat niciun fel de incalcari ale legii, presa dezvaluie cine se afla in spatele firmei care a castigat licitatia.
Astfel, potrivit jurnalistilor de la Newsin, firma Subaru Motors Trading a cerut Curtii de Apel Bucuresti sa constate ca IGPR a cumparat 300 de autospeciale 4×4 de patrulare pentru politia rurala de la un ofertant care, sustine distribuitorul, nu ar avea dreptul sa vanda produse Subaru, aceasta firma avand, insa, si alte contracte cu institutii publice.
Este vorba despre societatea Ager Leasing IFN, care a castigat majoritatea contractelor de achizitie cu MIRA.
In replica, Inspectoratul General al Politiei Romane a precizat atunci ca societatea Ager Leasing IFN a fost singura care a raspuns anuntului de participare la licitatia pentru cele 300 de autospeciale 4X4 destinate Politiei Rurale si a fost declarata castigatoare.
Potrivit datelor de la Registrul Comertului, societatea Ager Leasing IFN este detinuta de Mihail Bogdan Savin, actionar majoritar.
Despre acesta, presa a scris, de-a lungul timpului, ca a primit mai multe contracte cu societati de stat sau institutii, inclusiv cu Ministerul de Interne. Potrivit cotidianului „Ziua”, aceasta firma a vandut Ministerul Administratiei si Internelor, in 2006, cele 6.000 masini Dacia Logan date politiei, la un pret ajuns sa fie dublu fata de cel la poarta fabricii.
Favorizat de toate regimurile
Infiintata in 1999, firma de Ager Leasing IFN finanteaza achizitia de vehicule, echipamente si utilaje, precum si imobile. Ager Leasing este membra a Asociatiei Societatilor Financiare – ALB Romania de la inceputul acestui an, transferandu-se de la Asociatia Societatilor de Leasing din Romania.
Firma apartine omului de afaceri Mihail Bogdan Savin, un apropiat al chestorul Nicolae Berechet si al conducerii societatii Electrica, scriau jurnalistii de la Ziua pe 22 decembrie 2006, care sugerau ca de pe urma acestei amicitii ar proveni si contractele obtinute cu IGPR de Electrica SA.
Savin, aflat in topul celor mai bogati 100 de oameni din Romania, a fost acuzat de oficiali ai Ministerul de Finante ca la nivelul lui 2002, ar fi fraudat statul cu aproape 20 de miliarde de lei.
Omul de afaceri a reusit insa sa fie in gratiile tuturor guvernelor din ultima perioada. Ager Leasing si-a inceput contractele pe banii statului in 2002, atunci cand a primit 2,2 milioane de euro de la Societatea Romana de Televiziune pentru un set de computere si servere.
Intre anii 2002-2004, societatea lui Savin a primit mai multe cofinantari de la Ministerul Dezvoltarii si Prognozei.
In 2004, in urma prieteniei cu chestorul Berechet, Ager Leasing a primit fara licitatie un contract din partea Inspectoratului General al Politiei Romane, in valoare de 540 miliarde lei vechi (peste 13 milioane de euro), pentru achizitia a 1.500 de autoturisme Dacia Solenza. La vremea respectiva, in urma unui scandal mediatic, s-a vorbit despre aproximativ 5 milioane de euro.
Spre sfarsitul anului 2004, societatea lui Savin a mai primit 12,4 milioane de euro de la Electrica SA, pentru achizitia a 1.700 autovehicule.
In 2005, Primaria Iasi a achizitionat prin licitatie 50 de autobuze Maz de la cuplul de firme Ager Leasing si Dunarea SRL, la pretul de 200.000 de euro bucata.
(vezi detalii: https://ziare.com/stiri/ancheta/cine-este-ager-leasing-firma-care-a-castigat-contractul-cu-politia-435359)
Detaliile actiunilor mafiote ale grupului de crima organizata, condus de Bogdan Savin, au fost relatate de presa, in fond:
După ce Poliţia a plătit cu demiterea lui Gheorghe Popa achiziţionarea Loganurilor la preţul de peste 70.000 de euro de la Ager Leasing, iată că aceeaşi firmă are lipici la mai toate structurile din cadrul instituţiilor subordonate Ministerului de Interne şi Reformei Administrative (MIRA). Potrivit informaţiilor noastre, SRI şi Jandarmeria Română au mers pentru achiziţionarea maşinilor pe mâna aceleiaşi firme. Deşi contestată de o contracandidată pe motiv că oferta prezentată în cadrul licitaţiei organizate de Jandarmerie „este neconformă cu realitatea”, firma Ager Leasing continuă să deţină supremaţia, fiind „regina” licitaţiilor de acest gen. Până una, alta povestea continuă.
După ce IGPR a plătit cu demiterea lui Gheorghe Popa achiziţionarea Loganurilor la preţul de peste 70.000 de euro bucata de la firma Ager Leasing, iată că aceeaşi firmă va furniza autospeciale de patrulare şi intervenţie şi pentru Jandarmeria Română.
Scandalul achiziţionării Loganurilor cu dotări de peste 70.000 de euro a făcut “furori” printre mai marii Poliţiei Române. Şi când povestea părea să se fi încheiat, a ieşit la iveală că şi SRI a achiziţionat maşini de la firma Ager Leasing, societate preferată atât de IGPR, cât şi, mai nou, de Jandarmeria Română.
“Da, aşa este, urmează să achiziţionăm maşini pentru mai multe loturi, cam vreo 600 – autospeciale de patrulare şi intervenţie, microbuze, autobuze – necesare pentru dotarea Jandarmeriei. La licitaţie s-au înscris mai multe firme, printre care la unul dintre loturi şi Ager Leasing, fiind singura candidată pe acel lot. Oricum, nu s-a finalizat nimic. Au fost începute formalităţile, dar aşteptăm să vedem care sunt firmele câştigătoare pentru cele cinci loturi. Un lucru e clar, licitaţia va fi câştigată de firma cu cele mai scăzute oferte”, ne-a declarat Dan Despina, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Române. Dar ca să nu se mai repete scandalul, surse din cadrul Jandarmeriei ne-au declarat că o maşină va ajunge cu tot cu dotări la 17.000 de euro.
CINE PIERDE, CINE CĂŞTIGĂ?
La licitaţiile pentru dotarea instituţiilor subordonate Ministerului de Interne şi al Reformei Administrative (MIRA) firma Ager Leasing ocupă deja un loc de cinste. Ca o adevărată veterană a licitaţiilor, nu ratează nimic, iar ofertele ei (chiar dacă au costat Poliţia Română peste 70.000 de euro pe maşină) ies aproape întotdeauna câştigătoare în defavoarea contracandidatelor. Şi, uite aşa, când la mijloc sunt prinşi mulţi bani şi interese pe măsură lupta nu este niciodată uşoară sau cinstită. Aşa se face că în zilele noastre licitaţiile au devenit un fel de Fata Morgana!
FĂRĂ CONCURENŢĂ
Caz concret: contestaţia depusă de firma SC Porsche Leasing România IFN SA – o altă participantă la licitaţia pentru achiziţionarea autospecialelor din Jandarmeria Română şi bineînţeles contracandidată a celebrei Ager Leasing. Firma în cauză a trimis la data de 28 octombrie 2008 o contestaţie adresată Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin care solicită “autorităţii contractante să reevalueze oferta SC Ager Leasing IFN SA, cerând precizări şi documente doveditoare cu privire la dotările promise”. Mai mult, contestaţia firmei Porsche mai cerea “obligarea autorităţii contractante de a solicita ofertantului SC Ager Leasing IFN SA atât autorizaţia de livrare de la firma American International Radio pentru sistem de controller GPS extern, precum şi documentul care atestă respectarea normei R26 pentru sistemul de prindere al rampei luminoase pe vehicul”. Cu alte cuvinte, până la proba contrarie, Porsche Leasing România consideră “oferta SC Ager Leasing ca neconformă din punct de vedere al cerinţelor documentaţiei de atribuire”.
“CONTESTAŢIE TARDIVĂ”
După ce a “analizat” probabil minuţios neregulile semnalate, Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia, considerând-o “tardiv introdusă”. Până când licitaţiile vor fi luate în serios şi tratate ca atare, firma Ager Leasing va rămâne “mama epoleţilor” şi cea mai bună “ofertantă” pentru structurile MIRA.
(mai multe detalii aici: https://jurnalul.ro/stiri/observator/licitatiile-un-fel-de-fata-morgana-ager-leasing-mama-epoletilor-138804.html)
Conform portalului EMIS (https://www.emis.com/php/company-profile/RO/Ager_Leasing_IFN_SA_en_1466705.html)
Ager Leasing IFN SA was established in 1999 as a Romanian private company and is one of the biggest leasing companies with 100% Romanian private capital. Since 2003 Ager Leasing IFN SA is a member of the Association of the Romanian Leasing Companies – member of LEASEUROPE which plays a major role on the leasing market.
Conform G4 media, BOGDAN MIHAIL SAVIN este omul de afaceri anchetat de Parchetul general pentru înșelăciune de 3 milioane de euro căruia un polițist i-ar fi cerut mită 1,1 milioane de euro ca să îi claseze dosarul:
Omul de afaceri Bogdan Mihail Savin, proprietarul grupului Ager, este cel căruia i-ar fi pretins mită 1,1 milioane de euro polițistul Marius Fleancu de la Parchetul general, asa cum au declarat pentru G4media.ro, surse judiciare.
Omul de afaceri a fost anchetat într-un dosar de înșelăciune cu prejudiciu de 3 milioane de euro, instrumentat de procuroarea Parchetului General, Elena Iordache zisă Lenți, iar polițistul Marius Fleancu lucra la caz. Potrivit DNA, el ar fi cerut banii în perioada februarie-aprilie 2020 și ar fi promis că instrumentează cazul astfel încât să fie clasat. În plus, polițistul i-ar fi promis afaceristului anchetat că vorbește cu procurorul de caz și șeful acestuia ca să fie de acord cu închiderea dosarului.
Omul de afaceri Bogdan Mihail Savin a devenit cunoscut după ce, în 2007, a vândut Poliției celebrele Loganuri de 70.000 de euro. Dosarul a fost clasat însă de DNA în 2010.
Bogdan Savin este proprietarul grupului Ager. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, el controlează societățile Jad Investment, Ager Investment, Ager Business Management şi Voyager. A fost asociat și în fimele Ager Business Tech și Vital Management. Firma Ager Leasing, cea care a vândut Loganurile Poliției, a intrat în insolvență în 2017.
Prin firmele sale, Savin a făcut nenumărate afaceri cu statul, consemnate de presă, cum ar fi contracte cu Nuclearelectrica de peste 6 milioane de euro.
Potrivit topului Forbes de acum 10 ani, Bogdan Mihail Savin avea o avere de 9-10 milioane de euro și afaceri în IT și leasing. El a sponsorizat PDL, pe vremea președintelui Traian Băsescu.
Context: Astfel, polițistul Marius Fleancu, delegat la Parchetul general, a fost arestat de Tribunalul București, la cererea DNA, in anul 2020, fiind acuzat de luare de mită și trafic de influență.
Surse:
Ager Leasing nu este la primul contract cu statul. Prima dintre marile afaceri ale familiei Savin a fost contractul din cu Societatea Română de Televiziune pentru un set de servere şi computere. În urma înţelegerii, societatea lui Savin a primit exact 2,2 milioane de euro. Datorită relaţiei (cunoscută şi, întrucâtva, recunoscută) de bună prietenie dintre Savin şi chestorul Nicolae Berechet, Ager Leasing a primit, dar fără licitaţie (!), un contract (aşa-zis de probă), din partea IGP, în valoare de 540 miliarde lei vechi pentru achiziţia a 1.500 de autoturisme Dacia Solenza. Epopeea afacerilor profitabile cu fondurile statului a continuat pentru Mihail Bogdan Savin, a continuat, firma condusă de acesta a mai primit alte 12,4 milioane de euro, banii fiind destinaţi tot achiziţionării de maşini. De data aceasta a fost vorba despre 1.700 de autovehicule, destinate Electrica SA, înainte ca societatea să intre în privatizare, când trăia din bani de la bugetul de stat.
Pentru cei interesaţi de detalii, mai adăugăm că Mihail Bogdan Savin a apărut şi în celebrul Armaghedon al şefilor Poliţiei, unde patronul Ager Leasing a fost presupus ca beneficiarul unor returnări ilegale de TVA de zeci de miliarde de lei vechi, în anul 2002, din partea autorităţilor fiscale din Giurgiu. Operaţiunea de returnare ilegală de TVA a fost confirmată, abia la sfârşitul anului 2004, de chiar şeful Gărzii Financiare de atunci, Nicolae Plăiaşu.
Pe aceasta linie se inscribe si contractul cu scandal cât CNSAS:
http://revistaflacara.ro/scandalul-logan-o-castana-prea-fierbinte/
Verificările efectuate in ceea ce-l priveste, pe Bogdan Mihail Savin, cu o unitate de măsură specială, avand in vedere componența familială și distribuția parților, in Ager Leasing: Bogdan Mihail Savin cu 99,9 la sută, Daniel Octavian Savin cu 0,07 la sută, Zoe Lelia Savin 0,004 la sută şi Anca Mioara Savin 0,004 la sută.
Vom continua seria dezvaluirilor noastre, in avampremiera actiunilor Parchetului European, sperand, de aceasta data, si in autosesizarea institutiilor de stat abilitate, romanesti, intre care si unitatile de parchete centrale, cu atributii si competente legale si materiale, avand in vedere gravele fapte comise de acest grup de crima organizata, transfrontaliera, disimulat, ascuns, camuflat in Zona Libera Giurgiu, alaturi de alte grupuri transnationale, tolerate si intretinute si protejate de oameni cu functii de comanda, din institutii centrale si internationale, care livreaza sprijin grupului SAVIN Mihail Bogdan, lider perseverent si staruitor, in ceea ce priveste comiterea de infractiuni, la o asemenea dimensiune si pe aceasta indelungata perioada, de aproape 20 de ani, interval in care nimeni nu a aplicat vreo solutie legala, in pofida faptelor descrise in acest articol.
Editiile noastre viitoare vor prezenta, in fond, modul de actiune ticluit, in coautorat si complicitate cu inalti demnitari si reprezentanti ai statului, care au acordat intreaga si inalta lor protectie, alaturi de conferirea unor sisteme de avantaje prin care acestia si-au exercitat, cu rea credinta, rolurile, atributiile si competentele, pentru a acoperi si ascunde faptele si raspunderea penala cvasi-grevata si pseudo-(ne)retinuta in sarcina acestui personaj sinistru, care a utilizatat, in asa-zisele sale afaceri, cu success, in piata, prin vehicolul operat – firma Ager Leasing – cu atata succes, de atatia ani, metode ilegale, prin care direct si nemijlocit, SAVIN Bogdan Mihail, a reusit sa saboteze, sa submineze, sa insele si sa prejudicieze, cel mai mare producator de energie privata din Romania.
Astfel, Grupul Savin Bogdan Mihail a avut o contributie esentiala la prabusirea sistemului energetic national al Romaniei. (Paul D.).
Exclusiv
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.
Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!
În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:
- este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
- se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.
Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”
Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.
Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”
Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:
- promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
- cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.
Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:
- același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
- ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.
Omu’ avea timp de toate:
- și la păcănele,
- și adjunct la Siguranța Circulației,
- și erou al orelor suplimentare fantomă.
Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.
Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare
Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:
- sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
- lipsă totală de verificări reale,
- justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.
Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.
Unde e documentul?
Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:
- adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
poate fi găsită in institutie; - exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.
Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.
Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc
Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:
- Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
- Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.
Pe de o parte:
- Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
- protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
- conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.
Pe de altă parte:
- cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
- cei care au deranjat cu întrebări,
- cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.
De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam
Totul se leagă într-un tablou grotesc:
- Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
- rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
- „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
- sindicate transformate în anexe ale directorilor;
- Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
- iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.
Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:
- accidentul falsificat,
- organigrama croită pe blat,
- orele suplimentare fantomă,
- feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”
sunt părți ale aceleiași povești.
Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine
Când tragi linie:
- „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
- sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
- Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
- promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
- umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
- salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.
Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.
Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.
La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.
Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.
Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate
Să ne imaginăm un pic scenariul:
- Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”. - Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.
Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.
Grădinița de Cadre: unde legea e opțională
La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:
- „Cum să invoci legea doar când îți convine”
- „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
- „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”
Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.
În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”
Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei
Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:
Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?
- Amendă.
- Morală.
- „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”
Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?
- Nimic.
- Tăcere.
- Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.
Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.
Concluzie: legea nu e bec opțional
Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.
Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.
Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).
Exclusiv
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională
O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?
În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.
„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet
Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:
- puncte de vedere,
- interpretări „obligatorii”,
- hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.
Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.
Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:
- art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
- art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare: - art. 16 (egalitate în drepturi),
- art. 21 (acces la justiție),
- art. 24 (dreptul la apărare),
- art. 31 (dreptul la informație),
- art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
- art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).
Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură
Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.
Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.
În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:
- ministrul stă în vitrină,
- Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
- iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.
Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie
Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.
Pe românește:
- juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
- dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.
E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.
Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană
Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.
Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.
În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.
Dar în realitate, reiese din motivare, avem:
- „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
- „reglementare” fără act normativ,
- puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.
„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul
Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.
Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:
- pe baza lui se resping drepturi,
- pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
- pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.
Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.
Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.
Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul
Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:
Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?
Dacă răspunsul este „da”, atunci:
- Constituția devine opțională,
- separația puterilor e decorativă,
- drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.
Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:
- să reglementeze prin acte normative asumate,
- semnate de persoane competente,
- publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.
Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe
Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:
- dacă statul își respectă propriile reguli,
- sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.
Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.
Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.
Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:
- lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
- și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton
Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 4 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 17 ore
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 2 zile
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 5 zile
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum 4 zile
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Exclusivacum 17 ore
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Featuredacum 4 zileCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI