Connect with us

Featured

Detalli despre ,,viața” lui Nicu Marcu de la ASF, traseul său profesional, de la gaura în CV de 6 ani de la terminarea liceului, exmatricularea dintr-o primă facultate, lipsa locului de muncă până la 28 de ani, ocuparea unei poziții de ,,contabil șef” fără să aibă studii superioare și legătura cu generalul SRI care a lucrat în Securitatea lui Ceaușescu, Geoge Voinescu

Publicat

pe

Astfel de investigatii ar trebui sa stea la baza fiecarei numiri sau nenumiri in functii publice, cum este cea a lui Nicu Marcu de la ASF, numit de Parlament ca Președinte ASF în urma unui troc politic menit să asigure propășirea unui (alt) turnător la securitate (socrul lui Victor Ponta, Ilie Sîrbu) la Curtea de Conturi, ca vicepreședinte.

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) supraveghează o piata de peste 50 de miliarde de Euro. Capitalizarea celor 83 de companii listate la Bursa de Valori Bucresti este in 2021 de 165,02 miliarde lei (33,8 miliarde Euro), activele pensiilor private transferate din contribuțiile noastre la administratorii privați sunt de 78,2 miliarde lei (16 miliarde de Euro) iar piața anuală a asigurărilor a ajuns la 11,5 miliarde de lei (2,4 miliarde de Euro).

Am convingerea că astfel de investigații sunt cunoscute de către Serviciul Român de Informații, însă, lichele din vecinătatea SRI speculează și cultivă vulnerabilitățile unor impostori care ajung să supravegheze pieța financiară bancară sau non-bancară în interes privat. Gen Baranga fără bac ajuns prin instituții SRI și șef la Oficiul pentru prevenirea și combaterea spălării banilor.

Sifonarea de sume ale asiguraților români către entități din afara României, în interesul strict al acționarilor privați și în dauna puterii de cumpărare a populației, a companilor, inclusiv în frauda bugetului de stat, ar trebui să fie în atenția SRI. Și nu ca să favorizeze această sifonare, prin manoperere dolosive gen ,,decontarea directă obligatorie” sau ,,externalizarea la 5% din valoare” a unor credite clasificate drept ,,neperformante”, în frauda bugetului de stat. Un exemplu clasic este cel al turnătorului Securității Manole, cunoscut și ca Guvernator BNR.

Astăzi vorbesc însă despre un alt împopoțonat la ,,supravegherea” pieței financiare non-bancare, Nicu Marcu, fost contabil la păduri, ajuns șef peste o piață de peste 50 de miliarde de Euro.

Cine este Nicu Marcu, cel care vrea să ia de la populație și companii până la 1 miliard de lei pe an, prin scumpirea RCA cu până la 20% pe an.

Despre tentativa ticăloasă de a scumpi RCA cu până la 20% pe an, pentru ca acționarii privați gen bulgari ori cumnați de foști premieri încarcerați să perpetueze disfuncțiile pieței asigurărilor, am scris pe larg în Episodul I (pe care îl găsiți aici). Urmează viața și opera lui Nicu Marcu, de la ASF. Azi despre viața sa, care începe  cu o gaură de 6 ani în CV. Mâine, despre ,,operă”.

I. VIAȚA LUI NICU MARCU DE LA ASF.

Nicu Marcu este născut în 1968 și se presupune că a terminat liceul la 18 ani (1986-1987). Spun se presupune din două motive: i) nu apare în CV-ul său absolvirea unui liceu; ii) un impostor dovedit ajuns în alte funcții înalte, mă refer la Laurențiu Baranga, fost șef la Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, și-a falsificat diploma de bac (și ulterior pe toate celelalte).

Cu liceul presupus absolvit, Nicu Marcu începe cu o gaură în CV de 6 ani, după presupusa absolvire cu diplomă de bac a liceului. Potrivit propriul CV, merge la facultate abia în 1992 (când avea 24 de ani), respectiv la Universitatea din Craiova, pe care o finalizează cu licență în 1997. Nu muncește până la 28 de ani.

Gaura de 6 ani din CV, nu este explicată, Marcu neavând serviciu până în 1996 (înainte de terminarea facultății, la 28 de ani). Timp de 10 ani (până la 28 de ani), Marcu a trăit din milă, potrivit CV-ului.

  1. O posibilă explicație a găurii de 6 ani din CV:

Marcu a fost exmatriculat de la Universitatea din Sibiu (TCM), după ce ar fi reușit o admitere din încercări repetate. Am verificat această informație chiar la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. ULB Sibiu ne-a confirmat direct faptul că Nicu Marcu a fost student al facultății, fără însă să ne confirme/infirme, la scutul GDPR – care în opinia noastră nu se aplică, Marcu deținând o funcție înaltă în stat, informațiile noastre, potrivit cărora Nicu Marcu, admis la 21 de ani în facultate, după 3 ani de făcut nimic de la terminarea liceului, a fost și repetent.

Prin adresa nr. 540/11 februarie 2021, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, sub semnătura rectorului Sorin Radu, ne confirmă despre fostul student că nu și-a finalizat vreodată studiile:

De altfel, facultatea era în acea perioadă de 5 ani, or, Nicu Marcu nu putea să frecventeze la zi și ULBS (până în 1994, în Sibiu) și Universitatea, în Craiova (facultate pe ale cărei bănci ar fi  pășit la 24 de ani, în  1992).

Un element notabil este că de Sibiu este legată și cariera fostului adjunct al directorului SRI, generalul George Viorel Voinescu (care a fost și finul generalului SRI Gioni Popescu), general îndepărtat din SRI începând cu 1 august 2020 și care tot  în august 2020 a devenit șef de cabinet al cui?  Al lui Nicu Marcu.

Generalul lui Marcu, George Voinescu a absolvit în 1985 Școala Militară de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu din Sibiu, a lucrat în Securitatea lui Ceaușescu până în 1989, fiind preluat apoi la SRI, fostul securist anti-NATO de dinainte de 1989 devenind ulterior general pro-NATO și transferându-se în 2020 ca Director de Cabinet al lui Nicu Marcu.

2. Nicu Marcu a trăit din banii părinților sau din combinații până la 28 de ani, nedovedind vreun loc de muncă până în 1996, nici în perioada ceaușistă, nici ulterior. Poziția invocată de el ,,contabil șef” la Păduri începând cu 1996, este infirmată de lege. Nu putea, fără licență, să aibă această poziție, ca funcționar fără studii superioare. Or, licență nu avea în 1996.

Nicu Marcu pretinde în CV, că a fost contabil șef în perioada 1996-1999. CV-ul este lovit de fals, întrucât, în 1996, Nicu Marcu nu absolvise nicio instituție de învățământ superior (în CV pretinde că în 1997 și-a luat licența de economist, la 29 de ani).

Or, potrivit legii în vigoare din 1991, poziția de contabil șef putea fi deținută doar de o persoană absolventă de facultate. Chiar și la Ocolul Silvic Poiana Mare, unde i-a fost găsit lui Marcu un loc de muncă. Prevederile la care facem referire sunt înscrise în Legea contabilității nr. 82/1991:

3. Ulterior, Nicu Marcu declară că a absolvit (tot) la Universitatea Craiova – Facultatea de Drept (între 2002-2006) pe care a împletit-o simultan cu un Doctorat (2000-2004) în contabilitate, tot la Universitatea din Craiova.

Asta în timp ce muncea la Ocolul Silvic Calafat, la inspectoratul silvic teritorial Craiova, dar mai ales era director economic la București între 2003-2004, timp în care făcea și o facultate la Craiova la zi (drept) dar și un doctorat, tot la Craiova.

În bibliografia lucrărilor științifice (proprii???), împopoțonată cu zeci de articole în ,,publicații recunoscute internațional” (detalii mâine, în episodul III – Opera lui Nicu Marcu de la la ASF) nu apare niciun articol științific scris de Nicu Marcu, ca autor unic sau co-autor, articole necesare pentru acordarea titlului de doctor în contabilitate în 2004.

4. Pentru a contrazice ideea că nu se ține de școală, Nicu Marcu mai trece în CV ca ,,studii și diplome obținute” în 2006-2009 niște cursuri la Colegiul Național de Apărare (apropiate de SRI-ul lui Coldea și de Gabriel Oprea) și la, atenție ,,Insitutul Național de Diplomație” (apropiat de SIE):

Cu precizarea că ,,Institutul Național de Diplomație” nu există, insituția apropiată de SIE fiind ,,Institutul Diplomatic Român”, este foarte posibil ca fostul contabil șef de la păduri, necunoscător al limbii engleze (esențială în diplomație), să nici nu fi dat pe acolo și să fi primit (poate și de la Colegiul Național de Apărare), în plic, diploma de absolvire. Ca fostul ministrul al finanțelor publice, Eugen Teodorovici, care a primit diploma de absolvent de la Gabriel Oprea, fără să fi susținut, vreodată, vreo dizertație. Oricum, ,,Institutul Național de Diplomație” pretins de Marcu ca școală, NU EXISTĂ.

5. Odată cu obținerea diplomei de la Colegiul Național de Apărare (în 2007), instituție în care SRI-ul lui Coldea și al lui George Voinescu și-a trimis mulți cursanți, Nicu Marcu,

fostul contabil șef de la păduri decolează și este plasat în ,,liga mare”. Nicu Marcu (foto stânga) devine în 2007 și deține până în 2011, cu avizul SRI – ,,Președinte al Consiliului Națonal de Integritate”, coleg cu Marian Zlotea (foto dreapta), condamnat definitiv la 8 ani și 6 luni de închisoare. Nicu Marcu este coleg și cu Mihai Radu Șaptefrați, pripășit la AVAS după ce a fost consilierul șpăgarului Bogdan Olteanu – fostul președinte al Camerei Deputaților, încătușat din funcția de viceguvernator BNR și condamnat definitiv pentru șpagă de un milion de Euro, aflat acum în pușcărie. Lume selectă.

Tot la Consiliul Național de Integritate, Marcu, ce urma să fie ,,recrutat” în August 2006, fix la Loteria Națională, întâi consilier și apoi director, este coleg cu Zaharia Lefter, despre care presa a scris că este cercetat penal în dosarul Loteria, și care în 2021 încă așteaptă o decizie definitivă în dosarul 5266/2/2015 pentru infracțiuni de corupție, în legătură cu retrocedări frauduloase. Dosarul a fost amânat în 18 februarie 2021 și are termen la 1 aprilie 2021.

Avizarea lui Nicu Marcu de către SRI ca și cursant al Colegiului Național de Apărare (2006) îl propulsează pe rând, într-un maraton, pentru că nu i se găsește locul: în 3 luni (martie 2007-mai 2007) schimbă 3 locuri de muncă.

  • pentru 8 luni, infiltrarea în Loteria Română, pentru care nu avea nicio calificare, între August 2006 și Martie 2007, ca și consilier, după ce stătuse doar 4 luni anterior ca Director Economic la Romsilva Craiova. Marcu stă consilier la Loterie până în Martie 2007
  • pentru o lună (martie 2007), ca și Director Executiv la Loteria Română;
  • pentru 2 luni, înapoi la păduri, ca director în Ministerul Agriculturii;
  • pentru 3 luni, director în cadrul ANAF (,,atribuții de control și conducere”), fără să precizeze ce direcție conduce.
  • pentru aproape 2 ani (August 2007 – Aprilie 2009), brusc, secretar general al ANAF, funcție pentru care Guvernul Tăriceanu a cerut și obținut avizul SRI.

Astfel, în doar 3 luni (martie 2007- mai 2007), Nicu Marcu, schimbă 3 locuri de muncă avizate de SRI-ul lui Maior, Coldea și Voinescu (loterie, păduri, Anaf), simultan deținând și funcția de Președinte al Consilului Național de Integritate, înainte de a ajunge între August 2007 și Aprilie 2009 Secretar general la ANAF.

În calitate de secretar general al ANAF, imediat după numire, devine și semnatar de protocol secret cu un serviciu secret semnând acest protocol (foto), alături de un general de serviciu secret (implicat în crime împotriva umanității în și după 1989).  EXCLUSIV.

La fel a făcut și fostul Președinte al ASF, Mișu Negrițoiu, semnând un protocol secret prin care subordona ASF unui serviciu secret, în mai 2014, la mai puțin de o lună după numire. Serviciul lui Maior, Coldea și Voinescu.

În Aprilie 2009, pe fondul unor disensiuni între infractorul Sebastian Ghiță și infractorul Sorin Blejnar (ajuns Președinte ANAF), Nicu Marcu este zburat din ANAF, este plasat imediat în cadrul secretariatului general al Guvernului din Aprilie 2009 până în Ianuarie 2010 de unde pleacă până în decembrie 2010 ca să se facă secretar general adjunct al Minsiterului Mediului (cu avizul SRI). Doi ani, până în decembrie 2012 nu mai prinde vreo funcție publică, dar devine deputat USL, în decembrie 2012, fiind apropiat de partidul lui Dan Voiculescu și de primarul Bacăului, Stavarache.

Ca deputat, între 2012-2015, Nicu Marcu, în afară de depunerea jurământului (29 de secunde), are doar 3 intervenții în scris, în cei aproape 4 ani. Paradoxal, intervenția din 12 noiembrie 2013 este despre ,,depolitizarea instituțiilor publice”, urmând ca doi ani mai târziu, în 2015, el să fie numit politic consilier și apoi Vicepreședinte al Curții de Conturi.

La Curtea de Conturi stă până în 2020, unde, în urma tot unui troc politic, se duce pe un salariu de până la 20.000 de Euro pe lună ca Președinte ASF, pentru ca socrul lui Victor Ponta (cetățean sârb, prieten cu Sebastian Ghițp), Ilie Sârbu, să ocupe poziția de Vicepreședinte al Curții de Conturi.

În iulie 2020 ajunge Preșdinte al ASF, în urma trocului politic între PRO-România (Victor Ponta), Marcel Ciolacu (PSD), Ludovic Orban (PNL).

Veniturile lui lunare depășesc și 20.000 de Euro pe lună, însă ASF a refuzat să răspundă la întrebarea noastră privind suma lunară netă încasată de către Nicu Marcu, inclusiv primele pentru fiecare ședință de Consiliu convocată pentru ASF și cele două prime anuale încasate de acesta.

Însă, cea mai interesantă perioadă până la obținerea mandatului de Președinte ASF de către Nicu Marcu (sau al mandatului de director de cabinet al generalului SRI George Voinescu) este cea petrecută la ANAF: August 2007-Aprilie 2009.

În perioada în care Nicu Marcu a fost secretar general ANAF iar George Voinescu la SRI, afacerile cu statul și cu SRI ale ,,persoanei de încredere a SRI”, Sebastian Ghiță, au prosperat, Sebastian Ghiță nefiind deranjat de ANAF-ul unde Marcu funcționa ca secretar genreal.

În perioada în care Sebastian Ghiță devaliza bugetul de stat, având și statutul de  ,,persoană de încredere” a SRI, George Voinescu fostul securist anti-NATO și actualul director de cabinet al lui Nicu Marcu – Președinte ASF), era director adjunct în SRI, iar Nicu Marcu, secretar general al ANAF.

În perioada în care Nicu Marcu era secretar genreal al ANAF și Președinte al Consilului Național de Integritate, nimeni, nici ANAF (Marcu) nici Voinescu (SRI) nu l-a deranjat pe Sebastian Ghiță privind ,,împrumutul” pe persoană fizică către Alexandru Iacobescu, în valoare de 68 de milioane de Euro, pe persoană fizică.

In curs de documentare este decizia de plecare intempestivă a lui George Voinescu din calitatea de adjunct al directorului SRI în 31 iulie 2020, respectiv dacă plecarea lui are legătură cu relațiile cu ,,persoana de încredere” – Sebastian Ghiță, post-defectare, și prin ce rude și de ce fel grad, încheind astfel intempestiv o carieră începută ca securist anti-NATO și finalizată ca un susținător fervent al alianței NATO și al independenței ASF.

De menționat că la câteva zile după ce a părăsit SRI, vechiul cadru al securității ceaușiște, absolvent al școlii din Sibiu de dinainte de 1989, localitate în care și Nicu Marcu a încercat să finalizeze o facultate în acea perioadă, devenit din securist anti-NATO general pro-NATO, George Voinescu, s-a angajat pe câteva mii de Euro pe lună ca director de cabinet al lui Nicu Marcu. Am detaliat aici.

Directorul de cabinet al lui Nicu Marcu este George Voinescu, despre care Nicu Marcu spune într-un interviu pentru hotnews.ro că ,,Da, directorul meu de cabinet este Viorel Voinescu, care într-adevăr a lucrat la SRI pe parte economică. Eu îl știam din activitatea mea de la Curtea De Conturi că este un om riguros. Eu l-am contactat și l-am întrebat dacă vrea să lucreze cu mine. Omul nu mi-a răspuns de prima dată. Mi-a spus, domnule, lasați-mă să mă gândesc, că nu mi-am făcut planuri de a mai lucra. Știind rigurozitatea și experiența lui, faptul că el nu a lucrat pe partea operativă, ci numai pe financiar și economic, adică a fost un director economic al unei instituții am nevoie de el ca să mă ajute aici”.

În primul rândcă explicația lui Marcu este hilară și desigur, pentru proști. Pentru mai multe motive:

  • Din august 2020 fostul lucrător al Securității ceaușiste, Voinescu, nu mai lucra în SRI și tot în august 2020, era deja angajat la ASF. Atât de mult s-a gândit!.
  • Susținerea că ,,nu a lucrat pe partea operativă” este infirmată chiar de Voinescu, când lucra la SRI și se ocupa de buget. Prin buget ordonanța cheltuieli și transferuri de sume pentru colaboratori ai SRI, surse ale SRI, societăți acoperite ale SRI, cheltuieli operative în legătură cu sursele SRI din justiție (judecători, procurori) inclusiv achiziții publice ale SRI de la firmele lui Ghiță. Într-una dintre puținele declarații publice, Voinescu, la acel moment general SRI și adjunct al lui Hellwig care a și renunțat la el, zice: ,,restricțiile bugetare nu fac altceva decât să încetinească și să slăbească activitatea de culegere de informații prin amânarea unor proiecte vitale, stagnarea celor în derulare sau restrângerea artificială a planului de măsuri propuse pentru anul 2019”. Și cum SRI nu are voie să facă activitate de culegere în extern în spațiul NATO, culegerea de informații se rezumă la state din afara NATO și la instituții gen Curtea de Conturi (unde lucra Nicu Marcu), ASF (unde lucrează Nicu Marcu), Loteria Romania (unde a lucrat Nicu Marcu), ANAF (unde a lucrat Nicu Marcu), păduri (unde a lucrat Nicu Marcu, Consiliul Național de Integritate – unde a lucrat Nicu Marcu), etc. Realizează Nicu Marcu ce reprezintă el de fapt în raport cu SRI?
  • Curtea de Conturi a avut protocol cu SRI, iar Nicu Marcu poate greu pretinde că nu îl cunoaștea pe George Voinescu cel mai târziu din 2006, pentru că amândoi în 2006 frecventau Colegiul Național de Apărare. În plus, nu exclud să se fi întâlnit ,,accidental” în Sibiu, înainte de 1989.

Concluzia este așa:

Hellwig a renunțat la fostul lucrător al Securității, George Voinescu, începând cu luna august 2020. În luna august 2020, Voinescu și-a luat o Mazda și apoi s-a angajat pe câteva mii de Euro la ASF, instituția presupus independentă pe care SRI o controla, prin protocol secret, încă din mai 2014, când a semnat protocol secret cu fostul lucrător în comerțul exterior al Securității lui Ceaușescu, Mișu Negrițoiu.

George Voinescu (foto) a fost coleg cu impostorii Gabriel Oprea și Alexandru Cumpănașu (fără școală) la așa numita Academia de Științe a Securității Naționale. Ulterior, demisionează, după apariția scandalului.

 

Astăzi, Nicu Marcu este Președintele ASF. El îl are ca director de cabinet pe fostul angajat al Securității de dinainte de 1989, George Voinescu. În această calitate, cei doi, încearcă să ia de la populație și companii până la un miliard de lei pe an, scumpind asigurările obligatorii RCA cu până la 20%, așa cum am arătat în primul episod al investigației, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani. (Cerasela N.).

(I) Despre cum vrea ASF să scumpească (nelegal) asigurările RCA și să ia astfel până la 1 miliard de lei pe an de la populație și companii. Consiliul Concurenței să se sesizeze. Procurorii DNA să strângă probe.

Exclusiv

Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc

Publicat

pe

De

La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.

Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!

În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:

  • este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
  • se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.

Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”

Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.

Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”

Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:

  • promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
  • cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.

Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:

  • același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
  • ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.

Omu’ avea timp de toate:

  • și la păcănele,
  • și adjunct la Siguranța Circulației,
  • și erou al orelor suplimentare fantomă.

Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.

Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare

Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:

  • sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
  • lipsă totală de verificări reale,
  • justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.

Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.

Unde e documentul?

Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:

  • adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
    poate fi găsită in institutie;
  • exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.

Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.

Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc

Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:

  • Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
  • Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.

Pe de o parte:

  • Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
  • protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
  • conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.

Pe de altă parte:

  • cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
  • cei care au deranjat cu întrebări,
  • cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.

De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam

Totul se leagă într-un tablou grotesc:

  • Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
  • rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
  • „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
  • sindicate transformate în anexe ale directorilor;
  • Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
  • iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.

Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:

  • accidentul falsificat,
  • organigrama croită pe blat,
  • orele suplimentare fantomă,
  • feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”

sunt părți ale aceleiași povești.

Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine

Când tragi linie:

  • „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
  • sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
  • Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
    • promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
    • umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
    • salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.

Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.

Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri

Publicat

pe

De

Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.

La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.

Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.

Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate

Să ne imaginăm un pic scenariul:

  • Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
    Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”.
  • Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
    Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
    Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.

Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.

Grădinița de Cadre: unde legea e opțională

La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:

  • „Cum să invoci legea doar când îți convine”
  • „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
  • „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”

Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.

În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”

Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei

Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:

Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?

  • Amendă.
  • Morală.
  • „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”

Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?

  • Nimic.
  • Tăcere.
  • Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.

Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.

Concluzie: legea nu e bec opțional

Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.

Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.

Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă

Publicat

pe

De

Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională

O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?

În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.

„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet

Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:

  • puncte de vedere,
  • interpretări „obligatorii”,
  • hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.

Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.

Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:

  • art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
  • art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
    la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare:
  • art. 16 (egalitate în drepturi),
  • art. 21 (acces la justiție),
  • art. 24 (dreptul la apărare),
  • art. 31 (dreptul la informație),
  • art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
  • art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).

Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură

Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.

Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.

În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:

  • ministrul stă în vitrină,
  • Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
  • iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.

Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie

Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.

Pe românește:

  • juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
  • dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.

E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.

Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană

Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.

Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.

În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.

Dar în realitate, reiese din motivare, avem:

  • „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
  • „reglementare” fără act normativ,
  • puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.

„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul

Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.

Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:

  • pe baza lui se resping drepturi,
  • pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
  • pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.

Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.

Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.

Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul

Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:

Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?

Dacă răspunsul este „da”, atunci:

  • Constituția devine opțională,
  • separația puterilor e decorativă,
  • drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.

Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:

  • să reglementeze prin acte normative asumate,
  • semnate de persoane competente,
  • publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.

Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe

Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:

  • dacă statul își respectă propriile reguli,
  • sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.

Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.

Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.

Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:

  • lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
  • și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv18 ore ago

Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc

La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...

Exclusiv18 ore ago

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri

Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...

Exclusiv18 ore ago

Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă

Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...

Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului

Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...

Exclusiv2 zile ago

MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI.  „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă

Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...

Exclusiv2 zile ago

MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125

ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...

Exclusiv2 zile ago

La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți

Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...

Exclusiv3 zile ago

STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.

Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...

Exclusiv4 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...

Exclusiv4 zile ago

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...

Exclusiv4 zile ago

Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton

Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...

Exclusiv5 zile ago

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...

Exclusiv5 zile ago

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...

Exclusiv5 zile ago

Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof

Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...

Exclusiv6 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv