Exclusiv
Proffessore Nicu Marcu. Ce au în comun starul porno Ron Jeremy, Nicu Marcu de la ASF, Borat, Goofy și Plăcinta Americană? Nimic. Doar că apar în aceeași revistă ,,ciumă științifică” folosită de Nicu Marcu pentru a lua titlul de profesor universitar. La o ,,universitate” JUNK.
Chiar așa. Ce au în comun un star din filme pentru adulți, Nicu Marcu de la ASF, Borat sau Stifler din Plăcintă Americană? Găsiti raspunsul in al cincilea episod al investigatiei pe care tocmai l-am publicat. Iar dacă după o investigație reală, Ministerul Educației ajunge la concluzia că titlul de profesor universitar obținut de Nicu Marcu la ,,universitatea” JUNK Financiar Bancară, prin articole publicate la revista JUNK Metalurgia, nu reprezintă suficiente motive pentru a face o evaluarea reală dacă Nicu Marcu a respectat în mod real criteriile pentru a deveni profesor universitar, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
În toată lumea civilizată, cariera academică este despre reputație ireproșabilă, despre cât de mult publici (în reviste științifice relevante și nu în escrocherii) și despre cât de mult contribui în mod real la cercetarea științifică. Judecând după acest criteriu și după cariera academică a lui Nicu Marcu, rezultă că în România nu este așa. Cazurile Nicu Și Tanța.
Ei sunt produsele didactice care și-au obținut în 2011 titlurile de profesor universitari de la o pseudo-universitate, JUNK, intitulată pompos ,,Universitatea Financiar-Bancară”. Nicu a obținut titlul și în baza a 11 articole publicate într-un singur an într-o revistă JUNK, iar Tanța pe baza a nici nu mai contează a ce din moment ce este deja condamnată în primă instanță la 2 ani și 5 luni de închisoare (cu suspendare) și 120 de zile de muncă neremunerată al Administrația Domeniului Public sector 2, pentru fraude în legătură cu universitatea JUNK unde a fost și rector.
Dacă despre Nicu Marcu se conturează deja (din primele 4 episoade ale investigației mele și din ceea ce urmează) că este un fel de Midas al fraudei (Midas tot ceea ce atingea se transforma în aur), la Tanța vorbim deja despre infracțiuni sancționate în primă instanță.
În fapt, șefa lui Nicu Marcu de la universitatea JUNK, rectorul Tanța Dorina Poantă a fost condamnată în primă instanță în urmă cu o lună (februarie 2021) fix pentru infracțiuni de corupție: participație improprie în forma complicității la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultate obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei. Tanța a devenit profesor universitar în aceeași zi și prin același ordin de ministru ca Nicu Marcu, acum Președinte ASF cu 70.000 de lei pe lună.
Universitatea Financiar-Bancară unde a fost uns Nicu a murit demult. A funcționat cu acreditare mai puțin de 3 ani și a fost închisă chiar după prima evaluare, imediat după ce Marcu își obținuse titlul.
Universitatea a avut o singură ,,Facultate” – Facultatea de Management Financiar. În 2011 (la 2 ani de la înființare), când Nicu Marcu obținea titlul de ,,profesor universitar” aici, a fost publicată și prima ierarhizare a programelor de studii organizate de Universități și ,,Universități”. Marcu de la Universitatea Financiar Bancară avea motive de tristețe. Facultatea unde el era la ,,catedra” de Management financiar era cotată la categoria ,,E”. Unde ,,A” (ASE) era cel mai bun, iar ,,E” cel mai slab.

Era deja un dublu motiv de tristețe al lui Marcu. La aceeași primă clasificare, Marcu, conferențiar universitar și la Universitatea din Craiova din 2008 (titlu obținut și prin invocarea unui articol furat), înregistra același scor E. JUNK.

La foarte puțin timp după ce Nicu Marcu obține titlul de ,,profesor” la ,,universitatea” cu vârsta de 2 ani, în noiembrie 2011 ,,universitatea”, este nevoită să ceară de la ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) evaluarea periodică a programului unde își obținuse Marcu titlul de profesor.
Rezultatul facultății lui Marcu? Jalnic. Neîncredere și retragerea acreditării, după 2 ani de funcționare. Facultatea ,,profesorului” Marcu devenise oficial un paravan de tocat bani de la studenți (și fonduri europene cum urma să vedem ulterior), pentru că ARACIS a dispus în 31 mai 2012 neacreditarea programului de studii universitare de licență Finanțe și Bănci din cadrul Facultății de Management Financiar.

Afacerea ,,universitatea” la care își obținuseră titlul în 2011 Nicu și Tanța face contestație. Au la început și un dram de ,,noroc”. ARACIS numește o comisie pentru soluționarea contestației, de doi oameni : Prof. univ. Alexandru Popovici si pe Conf. Univ. Dr. Drăcea Raluca Mihaela, de la Craiova.
Raluca Drăcea scrisese deja 3 articole avându-l drept co-autor pe Nicu Marcu, foarte probabil doar semnate de Marcu (cel care nu știa limba engleză) și nu găsește motive de recuzare de la evaluarea contestației universității unde colegul ei de la Craiova, Nicu, tocmai primise titlul la care tânjea.
În ciuda favorizării de către Mihaela Drăcea (care propune înlocuirea deciziei de neacreditare și calificativ neîncredere cu acreditare și încredere limtată), ARACIS constată că raportul lui Drăcea, colega de la Universitatea Craiova, co-autoarea și prietena lui Marcu nu își bazează propunerea de acceptare a contestației pe ceva credibil, și menține decizia: neacreditare și neîncredere.
Țineți cont că raportul comisiei de soluționare a contestației este făcut de persoane care scriu articole științifice și care întotdeauna trebuie să se bazeze pe argumente solide, bine motivate, și nu pe ficțiune sau pe prietenii.

Ulterior, Universitatea Financiar Bancară este desființată și moare, iar Tanța Dorina Poantă, rectorul făcut profesor universitar simultan cu Marcu în afacerea ,,Universității” cu o singură facultate, este condamnată pentru fraudă cu fonduri europene derulate prin afacere.
Dacă universitatea care l-a făcut ,,profesor” pe Marcu și facultatea de management nu au satisfăcut cerințele normative obligatorii, standardele și indicatorii de performanță și standardele specifice și a fost o ,,universitate JUNK”, se naște o întrebare:
A respectat Nicu Marcu standardele pentru a deveni profesor universitar la Universitatea fantomă? Și dacă da, cu ce operă ,,științifică” și le-a dovedit?
Răspunsul detaliat îl voi oferi imediat ce Ministerul Educației îmi va transmite datele pe care le-am solictat, privind evaluarea lui Nicu Marcu pentru obținerea titlului de profesor universitar la Universitatea Financiar Bancară, punctajul, dovada verificării realității celor invocate de Nicu Marcu.
Până atunci, prezint însă niște indicii.
Am arătat în episodul III cum singurul articol ,,științific” semnat de Marcu ca unic autor este un plagiat ordinar. Am arătat cum articolul II clamat nu există și am indicat în episodul IV că alte trei pretinse articole științifice semnate de Marcu în calitate de co-autor reperzintă indiciile trecerii de la frauda academică spre parfum de frauda financiară (cei 92.000 de lei obținuți de Nicu Marcu, ca bursă, de la Academia Română). Din bani europeni, bani care, în opinia mea după declanșarea și finalizarea investigației de către Academia Română ar trebui returnați.
Acum scriu despre alte 12 articole în limba engleză semnate de Marcu, niciunul în calitate de unic autor.
11 dintre acestea au fost folosite ,,ca articole ISI” pentru pentru a argumenta îndeplinerea criteriilor pentru obținerea de titlului de ,,profesor universitar”. 11 articole scrise într-un singur an.
Revista românească ,,Metalurgia Internațional”. O escrocherie și o fraudă, dar în care în care Nicu Marcu ajungea să facă parte din ,,Advisory Board” după ce într-un singur an, 2009, a publicat 11 (unsprezece) articole ,,științifice”.
11 articole au fost publicate de Nicu Marcu doar în anul 2009 pe care le-a invocat pentru a deveni profesor în anul 2011.
În anul 2009 pe Marcu în care îl cuprinsese o febra științifică incredibilă, surprinzătoare având în vedere că umbla teleleu la 4 locuri de muncă și nu își găsea locul. La ANAF – unde a fost până în aprilie 2009 secretar general, inspector guvernamental la SGG cu atribuții în sfera ministerului Agriculturii (până în ianuarie 2010 când a plecat ca secretar general adjunct la Ministerul Mediului și Pădurilor), Consiliul Național de Integritate (pe tot parcursul anului), Universitatea din Craiova – conferențiar (pe tot parcursul anului), unde făcea naveta.
În timpul ăsta mai facea și un an la ,,Institutul Național de Diplomație” și evalua criteriile de calitate ale revistei Metalurgia , ca membru începând cu 2009 în Board-ul unei ,,reviste indexată ISI Thompson” (cea mai importantă recunoaștere pentru o revistă), așa cum arată extrasul din CV-ul lui Marcu.

Întrebarea legitimă este: cum poate o persoană care se perindează la cel puțin 4 locuri de muncă la stat într-un singur an (2009), să devină co-autor la 11 articole științifice publicate în ,,revista indexată ISI Thompson”.
E greu de contrazis o unanimitate a comunității științifice internaționale că 11 articole ISI Thompson în doar câteva luni este IMPOSIBIL și pentru un o persoană care este DOAR profesor, și în mod evident, imposibil pentru cineva cu mai mult de 4 locuri de muncă în această perioadă.
Prin urmare susțin că doar prin fraudă academică este posbil să publici 11 articole ISI Thompson într-un singur an. O formă de hoție este recunoscută chiar de ministerul educației ca fiind aceea prin care ,,se falsifică factorii de impact a unei reviste prin diverse mijloace de fraudă ce au ca efect creșterea nenaturală a factorilor de impact. De exemplu, cerința de a cita lucrări din aceeași revistă ca o condiție a acceptării lucrărilor trimise la publicare sau constituirea de grupuri de cercetători care se citează reciproc, în bloc, la lucrări care nu au o legătură directă cu lucrarea publicată. Unele dintre aceste reviste au fost scoase din listele ISI Thompson în urma acestor fraude științitifice”. Una dintre revistele scoase din ISI Thompson este Metalurgia, care îl avea în Board pe Nicu Marcu.
Și totuși, faptul că Nicu Marcu publicase în același volum din 2009 al Metalurgiei (vol XIV) 11 articole științifice nu îi face pe cei care îi acordă titlul de ,,profesor universitar” să chestioneze realitatea îndeplinirii standardelor de către Nicu Marcu, la universitatea JUNK.
Însă, 2 profesori sârbi (detalii imediat) au putut vedea clar indiciile de fraudă științifică la Metalurgia International (deși nu era treaba lor dar pur și simplu au fost deranjați de impostura academică). Era însă treaba ministerului educației să verifice articolele clamate de Marcu (și falsificarea factorilor de impact). Profesorii sârbi țintesc Metalurgia și devoalează frauda însă Nicu Marcu, co-autor, mai apucă să publice și să revendice un articol (al 12-lea) ,,ISI-Thompson” în ultimul număr dinainte de excluderea revistei escroace din publicațiile academice. ,,Challanges” Nicule? Sau ,,challenges”.

A fost chiar ultimul articol înainte ca revista să dispară pe motiv de fraudă

Și totuși, cum au fost posibil și care a fost ,,grupul de cercetători” care l-a ajutat pe Nicu Marcu, necunoscutor al limbii engleze (vă aduceți aminte articolele cu Leetonia, Oland, ,,trimester” sau ,,Central European Bank” care l-au propulsat pe Marcu, prin 11 articole publicate 2009, să devină profesor? Să vedem, cu precizarea că revista fiind desființată și site-ul închis, nu am avut plăcerea să lecturez și calitatea științifică a articolelor – plăcere rezervată doar celor care i-au dat titlul științific de ,,profesor universitar” în baza celor 11 articole ,,ISI” scrise în 2009. Iată partenerii:
- Marian Siminică, profesor la Craiova, recompensat de Nicu Marcu după ce a devenit în 2020 Președinte la ASF (cu venituri de 70.000 de lei pe lună), cu poziția foarte bine plătită de Director în cadrul Institutului de Studii Financiare al ASF. Siminică apare co-autor în 5 articole, toate publicate în 2009 în Metalurgia, cu Marcu, iar numărul mare de articole semnate și de el în Metalrugia ridică suspiciuni și în privința lui Siminică.
- Cătălina Sitnikov, profesor la Craiova, cu 3 apariții alături de NIcu Marcu în revista panaramă Metalurgia International;
- Claudiu Bocean, profesor la Craiova, cu 2 apariții. La fel ca și Oana Gherghinescu, lector la Craiova, cu 2 apariții. La fel și Daniela Giurescu, lector la Craiova.
- Cu câte o apariție alături de Nicu Marcu apar: Costel Ionașcu (conferențiar la Craiova), Dorel Berceanu (conferențiar la Craiova), Anca Bandoi (conferențiar la Craiova) și Daniel Cîrciumaru (conferențiar la Craiova)
Niciun articol de unic autor al lui Nicu Marcu. Era anul 2009, perioadă în care, la ANAF, fiind secretar general adjunct, Marcu întreba în stânga și în dreapta dacă are cineva un articol de publicat, că se semnează și el, că are unde să îl publice. Avea dreptate. În Metalurgia International (și în altele). Iată opera lui Nicu Marcu consemnată în Metalurgia, toată în același volum XIV, din 2009.



Observați că toate articolele au fost publicate într-o singură ediție a revistei Metalurgia, din 2009 – volumul IV, care, din cauza cererii mari de viitor profesori universitari de la Craiova care scriau articole la comun (niciunul de unic autor) ca să fie punctați și să își ia gradele, a fost nevoită să facă 3 ediții speciale, iar autorii de la Craiova și-au pus în CV, articole ISI Thompson obligatorii pentru obținerea titlului de profesor universitar. Le-a verificat în mod real cineva, în afară de ,,board-ul” editorial al Metalurgia?
În mod normal, într-o revistă reală, un cercetător/profesor adevărat are nevoie de până la 2 ani să publice un articol într-o revistă ISI Thompson: (scrierea unui articol adevărat, original, necopiat, studierea pentru acest articol, cunoașterea temeinică a domeniului – de multe ori un singur domeniu, transmiterea articolului, evaluarea independentă de către alți profesori, transmiterea articolului pentru corectarea observațiilor de către autor, re-evaluarea, punerea pe lista de așteptare și în cele din urmă publicarea),
Nu și la Metalurgia. Cu bani, se rezolva de pe o zi pe alta și orice tâmpenie putea fi publicată. Folosind acest mecanism, Marcu bifează 11 articole ISI Thompson în doar câteva luni, Siminică 5, etc.
Escrocheria revistei Metalurgia International unde Nicu Marcu semnase 11 articole în doar câteva luni, ca să obțină titlul de profesor universitar, a fost devoalată de 3 profesori sârbi.
Inspirați de alde Nicu Marcu (11 articole publicate fără să cunoască limba engleză, membru al Advisory Board asumat din 2009 – vedeți mai sus captura din propriul CV, deci nu era vorba de un nume pus de Metalurgia fără știrea lui Marcu) și de faptul că mai mulți ,,cercetători” sârbi publicau acolo, cei 3 au reușit să demonstrze că orice mizerie poate fi publicată în ,,revista cotată ISI”.
Cei 3 sunt Dragan Duiric și Boris Delilbasic (de la Universitatea din Belgrad) și Stevica Radisic.
Într-o engleză perfectă și re-iterând o devoalare a unei fraude academice din 1996 (pe care au și anunțat-o în articol) ei au trimis spre publicare la Metalurgia un articol fără absolut niciun sens (de la titlu, descriere, conținut, bibliografie). Au oferit de la bun început Metalurgiei toate indiciile că li se face o farsă. Spre exemplu, și-au trimis poze spre publicare astfel: unul dintre autori și-a desenat pe calculator o mustață falsă, iar un altul și-a pus o perucă de petrecere:

Într-un articol din Der Spiegel, Duric spune că a pornit demersul cu articolul farsă pentru că auzise de la colegi despre ,,oportunități nemaiîntâlnite” pentru cercetători științifici, legate de o revistă care ar accepta chiar orice articol trimis de autori.
Duric amintește în interviu și despre ,,modelul de business” ale escrocheriei Metalurgia International: ,,Modelul de business este bazat pe un tarif de publicare. Autorul principal achită 140 de Euro, iar fiecare co-autor plătește alți 75 de Euro. La schimb, textul este publicat foarte rapid”.
,,După ce ai făcut plata, poți obține o chitanță ce poate fi folosită de autori pentru decontarea de către universitate a sumelor plătite”. ,,Nici măcar nu trebuie să scrii despre domeniul revistei, metalurgie, pentru a pune eseuri în revistă”
Astfel, autorii ,,sar” peste ceea ce înseamnă în mod real o cercetare științifică originală și își obțin prin frauda științifică și academică, titluri și bani.
Dragan Duric i-a găsit imediat pe Nicu Marcu ai lor (pe care i-a și pus în bibliografie în articol).
A văzut că în anul 2011 în Metalurgia International au fost publicate 9 texte provenite de la (mai mulți) colegi din Serbia. Duric, scrie Der Spiegel, deja avea indiciile că Metalurgia International este ,,o ciumă folosită din ce în ce mai mult despre colegii săi mai slabi”.
Și a decis să lupte împotriva ,,ciumei”, devoalând-o, printr-un articol GENIAL scris dar fără niciun sens, pe care dacă adevărații profesori îl citesc se tăvălesc pe podea râzând.
Cu o bere în față, relatează Der Spiegel, Dragan Duric s-a apucat să scrie primul rând și a terminat în două zile: ,,Înțelegerea îmbunătățită și aplicarea corectă a modelelor de simulare pentru multiple domenii, de la e-government la e-learning este o ghicitoare potrivită.”

Articolul prezintă indicii stridente încă de la început că reprezintă o farsă, vorbind despre practica larg răspândită în cercuri academice de a produce ,,articole de cercetare fără semnificație dar de mare importanță pentru pseudo-știința”. Exact ce făcea Metalurgia.

Modul în care a fost inventată bibliografia de către autori, în scopul devoalării escrocheriei Metalurgia, este de-a dreptul GENIAL, cu enorm de mult umor. Doar niște pseudo-profesori, de la o pseudo-revistă nu puteau observa asta:

În bibliografie apar:
- starul porno (foto dreapta), Ron Jeremy, poreclit în industrie – ,,Ariciul”;
- Steve Stifler din ,,Plăcintă Americană” cu porecla lui din film ,,Stiffmeister’‘ – ,,Maestrul Stiff”;
- Borat Sagdiyev, personajul principal din filmul Borat.;
- alt autor inventat: ,,A. S. Hole” (gaura fundului). Alături de Borat cei doi sunt citați cu lucrarea ,,epistemologia zarului, considerații practice”;
- Slobodan Milosevici. fostul președinte iugoslav judecat pentru crime de război, cu lucrarea: ,,Despre teoria grupurilor constructive”;
- Silja – denumirea în limba sârbă a personajului din desenele animate Walt Disney – Goofy.;
- Michel Jackson;
- Dedekind (matematicianul german decedat în 1916) și Laplace (matematicianul francez decedat în 1827) cu ,,lucrarea din 2013 publicată în cadrul Conferinței somaleze comune despre teoria potențială și practica pragmatică”;
- Max Weber, decedat în 1920 cu lucrarea publicată în 2003 ,,Un ghid către practica în management”;
- Și chiar Alan Sokal, profesorul de fizică de la la New York University, cunoscut ca autorul ,,farsei Sokal’‘ atunci când a demonstrat în 1996 că în reviste ,,științifice” pot să apară trăznăi, publicând un articol farsă ,,Transgressing the Boundaries: Towards the Transformative Hermeneutics of Qunatum Gravity” în revista ,,Social Text”.

Prin urmare, articolul este savuros din toate punctele de vedere și demonstrează că în revista Metalurgia unde Marcu și-a scris opera pentru a deveni profesor universitar, poate apărea orice tâmpenie. Mostre de conținut:
- ,,Cea mai importantă contribuție a lucrării noastre este că un proces aleator poate atrage un risc ușor de a nu fi suficient de relevant”
- ,,Munca noastră s-a inspirat și s-a bazat direct pe cercetările epocale ale unor giganți intelectuali”
- ,,Metoda convențională folosită întâmplător în laboratoare și în industrie este de a da cu zarul”;
- ,,Există și metode mai complexe, cum ar fi generarea de date pseudo-aleatoare”
- ,,Am făcut eforturi suplimentare pentru a ne asigura că folosim formatul de date care ne convine”;
- ,,După ce am parcurs literatura de specialitate, suntem în măsura să propunem o teorie nouă, posibil mai bună decât toate”;
- ,,Dăm un exemplu evident. De ce Hannukah se scrie în atât de multe moduri? Probabil pentru că nu se pronunță într-un singur fel. De aceea cercetarea noastră poate face diferența”;
- ,,Un cititor atent și pregătit ar putea observa că a da cu zarul (pentru a obține date) în loc să le emulăm conduce la rezultate mai puțin grăitoare. Defecțiunile din sistemul nostru au condus la lipsă de stablitate pe tot parcursul experimentului;
- ,,O astfel de ipoteză pare de neașteptat. Însă noi ne așteptam la ea.”
- ,,Este posibil să argumentăm că nu am acordat atenție la experiment? Da, dar doar în teorie”
Despre Metalurgia a scris pe larg presa străină și lumea științiifică: Der Spiegel, Retraction Watch, dar și presa din România, respectiv aici. Întreg articolul profesorilor sârbi publicat în Metalurgica îl găsiți aici. S-au făcut chiar și filme:
În interviul pentru Der Spiegel, cei doi profesori sârbi, excepționali, afirmau că articolul lor scris în două după-amiezi și pornit de la o bere, în dorința de a devoala rapid frauda, după ce a fost trimis pe email a primit chiar a doua zi dimineață răpsunsul de acceptare fără nicio modificare din partea editorului:
,,Textul îndeplinește criteriile de calitate ale revistei și va fi publicat imediat ce se va transfera suma de 290 de Euro’‘. Demersul lor pornise după ce în 2011 au constatat că 9 colegi sârbi de slabă calitate publică în Metalurgia, în 2012 erau 168 de texte iar în 2013 deja fusese depășit pragul de 300 de articole publicatede colegi de slabă calitate. Însă niciun autor sârb nu reușișe performanța să publice sub semnătura sa 11 articole, într-un singur an, așa cum făcut Marcu împreună cu prietenii săi de la Craiova.
Și nici multe alte performanțe ale lui Nicu Marcu, precum:
- să nu aibă niciun loc de muncă până la 28 de ani, după o primă exmatriculare din facultate și fără studii superioare finalizate până la acea vârstă, așa cum am arătat în episodul II al investigației.
- la 40 de ani, să devină conferențiar universitar (în 2008) la Craiova, pe baza unor articole copiate și/sau mizerabile din punct de vedere științific, așa cum am arătat în episodul III al investigației
- la 42 de ani să devină bursier post-doctoral (20.000 de Euro) al Academiei Române, oferind la schimb articole furate și neîndeplinind condițiile de ne-exmatriculare (nepublicând în cadrul bursei niciun articol ISI, nici măcar în Metalurgia, iar celelalte 3 clamate să fie mizerabile/copiate), așa cum am detaliat în episodul IV al investigației.
- la 43 de ani, în 2011, să devină profesor universitar la o ,,universitate” JUNK, așa cum am arătat în acest episod, invocând 11 articole publicate în revista JUNK Metalurgia, niciunul ca unic autor, și toate în co-autorat cu niște tovarăși de la Craiova.
Mai mult, Nicu Marcu devine în 2012 (la 44 de ani) membru în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare – instituția care ar fi trebuit să îi devoaleze pe alde Marcu și titlurile lor științifice de la universități JUNK pe baza unor articole din reviste JUNK. Poziția o păstrează până în 2016.
- tot în 2012, Marcu devine prorector la Craiova, iar în 2014, la 46 de ani și la mai puțin de 4 ani după ce fura primul articol în 2008, devine și conducător științific de doctorat. În 2016, la 8 ani de la primul articol furat devine chiar Directorul Școlii Doctorale Economie II de la ASE București, poziție care putea fi anticipată de un singur lucru: faptul că între 2009 și 2013 fusese în board-ul Metalurgia International.
Adunând cele 12 articole din Metalurgia, Nicu Marcu clama (și folosea) în anii 2013-2014, când a fost abilitat în domeniul ,,economie” la ASE – Institutul de Studii Doctorale – CSUD, 17 articole publicate în ,,reviste ISI Thompson”, deși recomandarea după scandalul Metalurgia din 2013 a fost ca articolele publicate în Metalurgia, să nu mai conteze la avansarea în ierarhia unveristară.

Acum, Nicu Marcu este plătit cu 70.000 de lei pe lună ca Președinte ASF. În această calitate el încearcă să scumpească polițele RCA, cu până la 20% și să ia astfel până la un miliard de lei pe an de la populație și companii, în plină criză, prin scumpirea asigurării obligatorii, în loc să supravegheze și să sancționeze în mod real și eficient societățile de asigurare rău-platnice, așa cum ați putut citi în primul episod al investigației.
Am convingerea că într-o Românie Normală, Academia Română ar trebui deja să investigheze modul în care Nicu Marcu a primit cei 92.000 de lei bursă, fără să livreze tot ceea ce era obligat prin contractul de bursier post-doctoral. Și să îi recuperezem, fiind vorba de bani europeni.
Am convingerea că într-o Românie normală, chiar și în 2021, Ministerul Educației și Cercetării ar investiga deja modul în care Nicu Marcu și-a luat și titlul de conferențiar universitar și pe cel de profesor universitar, respectiv dacă a respectat în mod real criteriile minimale pentru a deveni profesor Universitar și dacă se confirmă indiciile de fraudă academică, respectiv dacă lucrările în co-autorat ale lui Nicu Marcu reprezintă în fapt constituirea de grupuri de ,,cercetători” care se citează reciproc, în bloc, la lucrări care nu au o legătură directă cu lucrarea publicată, pentru a crește artificial impactul realizărilor lor. Cu atât mai mult cu cât chiar Ministerul Educației a ajuns la această concluzie:

Ministerul Educației poate să observe și articolul academicianului Emilian Dobrescu (pe care l-am învederat anterior) și în care îl citează la mișto pe Nicu Marcu, cu un articol ,,științific” copiat de Nicu Marcu. Sau cum se citau/autocitau Nicu Marcu, Megheșan, Cristea, Siminică și alții de la Universitatea din Craiova, ca să le crească scorurile, în articole fără legătură cu pretinsele citări.
Iar dacă după o investigație reală, Ministerul Educației ajunge la concluzia că titlul de profesor universitar obținut de Nicu Marcu la ,,universitatea JUNK Financiar Bancară, prin articole publicate la revista JUNK Metalurgica, nu reprezintă suficiente motive pentru a face o evaluarea reală dacă Nicu Marcu a respectat în mod real criteriile pentru a deveni profesor universitar, în episodul următor, pe care îl voi publica peste câteva zie, mai ofer eu unul. Episodul se va numi, Nicu Marcu – Dottore.
Și încă ceva: Nicu Marcu a ajuns Președinte al ASF motivând, în locul experienței obligatorii prin lege de minimum 8 ani în domeniul financiar, al instituțiilor de credite și pieței de capital așa:
,,Din punct de vedere academic am predat și predau analiză economico-financiară în calitate de cadru didactic universitar, iar în ceea ce privește calificarea practică am fost contabil șef, director economic, secretar general al ANAF, acum fiind și vicepreședinte al Curții de Conturi”. (Cristina T.).
Exclusiv
NOAPTEA MINȚII LA IGPR: Cum să pedepsești un polițist care a avut „tupeul” să aplice legea în fața „zeilor” de la Ordine Publică
Într-un sistem care pare să funcționeze după principiul „legea e pentru muritori, nu pentru șefi”, un agent de poliție a simțit pe propria piele ce înseamnă să-ți faci meseria fără să te închini la gradele din oglinda retrovizoare. Povestea sancționării ilegale a unui membru SIDEPOL, demascată recent de Ministerul Afacerilor Interne, pare desprinsă dintr-un manual de intimidare de joasă speță, unde cercetarea disciplinară devine arma preferată pentru reglat conturi între „stăpâni” și „executanți”.
Când „brațul legii” lovește în cine nu trebuie: Ofițerii cu imunitate divină
Totul a început de la un gest care, într-o țară normală, ar fi trecut neobservat: un polițist de teren a oprit în trafic un autoturism. Ghinionul lui? În mașină nu se aflau niște cetățeni obișnuiți, ci doi ofițeri din cadrul Direcției de Ordine Publică a IGPR, care, probabil, se considerau deasupra controalelor rutiere banale. Potrivit informațiilor furnizate de SIDEPOL, în loc să prezinte documentele și să-și continue drumul, eminențele cenușii ale Poliției Române au considerat că aplicarea sancțiunilor contravenționale este un act de „răzbunare”.
Aparent, pentru unii șefi din IGPR, verificarea legalității în trafic este o ofensă personală, nu o atribuție de serviciu. Astfel, realitatea a fost răstălmăcită până când polițistul care a aplicat legea a fost transformat, prin proceduri forțate și interpretări subiective, în „vinovatul” de serviciu.
Controlul Intern sau cum să inventezi vinovății peste termenul de expirare
Dacă circul n-ar fi fost complet, au intrat în scenă „specialiștii” de la Direcția Control Intern. Acești veritabili magicieni ai hârțogăriei au decis că un polițist merită ars la salariu cu 10% timp de două luni, ignorând un detaliu „minor”: legea. Deși dosarul penal pe aceleași fapte fusese deja clasat – deci infracțiunea nu exista nici măcar în imaginația procurorilor – brațul înarmat al birocrației interne a insistat să lovească.
Cea mai mare sfidare a logicii juridice rămâne însă gestionarea timpului. Deși conducerea cunoștea fapta încă din anul 2023, s-au trezit să aplice sancțiunea abia la finalul anului 2025. O întârziere care pute nu doar a incompetență, ci a rea-voință calculată, încercând să resusciteze un caz prescris doar pentru a preda o lecție de „umilință” celor care nu știu să închidă ochii în fața gradelor mari.
MAI dă cu prescripția în capul „executanților” din IGPR
Sindicatul SIDEPOL a intervenit în acest teatru al absurdului, demonstrând la forul superior că tot castelul de nisip construit de IGPR este o ilegalitate flagrantă. Ministerul Afacerilor Interne a fost nevoit să pună capăt mascaradei, confirmând că sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea brutală a termenelor legale.
Rezultatul? Admiterea contestației și anularea dispoziției semnate de Inspectorul General al Poliției Române. O victorie amară care scoate la iveală un putregai sistemic: utilizarea cercetărilor disciplinare ca instrument de presiune.
Concluzia: Legea e egală, dar nu pentru „Băieții Deștepți” din Inspectorat
Acest caz rămâne o pată pe obrazul instituției, demonstrând că, în timp ce polițiștii din stradă sunt vânați pentru că își fac treaba, birourile călduțe de la București sunt ocupate cu „interpretări subiective” și intimidări. Rămâne o întrebare legitimă: cine răspunde pentru timpul și resursele consumate în această încercare disperată de a sancționa un om nevinovat, doar pentru a proteja egoul rănit al unor ofițeri care au uitat că, înainte de a fi șefi, sunt supuși aceleiași legislații rutiere ca orice alt român? (Cerasela N.).
Exclusiv
Marea ghenă ploieșteană: Cum se dă „Bin Go” la miliarde sub bagheta magicianului Ganea și a Primarului-Fanfară!
Orașul lui Caragiale a depășit faza de vodevil și a intrat oficial în epoca „penalului de aur”. În timp ce ploieștenii achită cele mai umflate facturi din țară pentru a respira miros de hoit, la butoanele administrației se joacă un „Bingo” pe 10 milioane de euro, cu legi abrogate pe post de lozuri și o tăcere complice care miroase mai rău decât ghenele din Cartierul Florilor.
Licitația „mortului”: Cum a îngropat Ganea viitorul orașului folosind legi din arhiva de deșeuri
Dacă cineva se întreba de ce Ploieștiul rămâne ostaticul operatorului Bin Go Solutions, răspunsul a venit, negru pe alb, de la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC). Conform Deciziei CNSC nr. 971/2026, document intrat în posesia Incisiv de Prahova, asistăm la un sabotaj administrativ de manual.
Maestrul de ceremonii? Nimeni altul decât Cristian Mihai Ganea, fostul director al ADI Deșeuri Prahova. Documentul citat arată un tupeu incredibil: Ganea a ticluit o documentație de licitație bazată pe regulamente neactualizate și caiete de sarcini întocmite în temeiul unor prevederi legale… abrogate! Să folosești legi „moarte” (precum Ordinele ANRSC 82/2015 și 111/2007) pentru a reglementa salubritatea din 2026 nu e doar incompetență, ci pare a fi o strategie deliberată de a arunca licitația în aer. Rezultatul? Anularea procedurii, prelungirea agoniei și lăsarea orașului „moștenire” către Bin Go. O manevră de tip „după mine, potopul (și gunoiul)”, executată cu precizie de chirurg.
10 milioane de euro sub preș: Unde-s camioanele, domnule Ganea?

În tot acest haos legislativ „programat”, marea miză rămân „bunurile de retur”. Vorbim de peste 65.000 de unități – de la pubele și containere, până la zeci de autospeciale de 6 și 8 tone – plătite deja de ploieșteni prin tarifele lunare.

Investigațiile Incisiv de Prahova și rapoartele de audit (LEXEXPERT AUDIT S.R.L.) confirmă că aceste bunuri, evaluate la 10 milioane de euro, trebuiau să revină gratuit orașului la 30 decembrie 2024. Totuși, Decizia CNSC nr. 971/2026 obligă acum autoritatea să „identifice” aceste bunuri. Cum se face că după ani de zile, directorul Ganea nu a lăsat o listă clară? Să fie oare mai ușor să dispară utilajele în ceața intereselor politice decât să fie predate noului operator?
De la gunoaie la Hale: Traseul „suspect” al unui director „neînțeles” de Codul Penal
Cronologia evenimentelor arată un scenariu demn de serialele cu mafioți de provincie. Pe 7 aprilie 2025, simțind probabil că documentația sa „pe legi abrogate” va face implozie, Cristian Mihai Ganea își dă demisia de la ADI Deșeuri. Dar stați liniștiți, nu a rămas pe drumuri!
Ca prin minune, în mai 2025, acesta aterizează direct pe scaunul de director la SC Hale și Piețe Ploiești, societate aflată în subordinea Consiliului Local. O rotire de cadre sub binecuvântarea politică, unde Ganea pare să fi fost „extras” la timp din focarul de la salubritate. Se zvonește prin târg că subordonații săi de la Hale și Piețe – foști polițiști/militieni – ar putea să-i explice, în timpul pauzei de cafea, unde anume în Codul Penal se încadrează „crearea de avantaje patrimoniale prin ignorarea deliberată a legii”.
Polițeanu și amnezia „independentă”: Când foștii SRI-iști dau tonul la festivaluri (aici)
Și în timp ce Ganea se reșapează la Hale, Primarul Mihai Polițeanu pare să fi suferit o operație estetică la nivelul conștiinței. Fostul „independent” vehement, care tuna și fulgera împotriva jafului de 10 milioane de euro, a amuțit brusc. Coincidență sau nu, tăcerea edilului s-a instalat imediat ce la conducerea operatorului de salubritate a apărut un fost ofițer SRI.
Polițeanu a schimbat „lupta cu mafia” pe „lupta cu mărțișorul”. În loc să ceară recuperarea pubelelor dispărute sau să atace dur sabotajul de la ADI, primarul se ocupă de gimnastică, fanfare și cursuri gratuite pe la Hipodrom. Orașul se scufundă sub datorii de 7 milioane de lei către Blue Planet, penalitățile curg, iar licitația e la pământ. Dar hei, avem spectacole de Crăciun și Castani! Strategia e clară: dă-le circ, că oricum de pâine nu mai au bani din cauza facturilor la gunoi!
Cortina cade peste groapa de gunoi: Referendumul, singura soluție de igienizare
Ploieștiul este astăzi un experiment grotesc de supraviețuire urbană. Avem o Poliție Locală care amendează „ilegal” un operator pe care Primarul îl declară „ilegitim”, avem o licitație anulată pentru că a fost scrisă pe legi moarte și avem un director, Ganea, care a fugit de la „muntele de gunoi” la „taraba de brânză”.
Când mirosul putreziciunii administrative devine insuportabil, singura soluție rămâne dezinsecția politică. Inițiativa lui Eugen Cristescu (ADOP) pentru referendumul de demitere a Primarului și dizolvarea Consiliului Local nu mai este o opțiune, ci o necesitate de igienă publică. Până atunci, dragi ploieșteni, nu uitați: când plătiți factura la gunoi, nu plătiți salubritate, ci „sponsorizați” incompetența penală și festivalurile unui primar care preferă aplauzele în locul curățeniei.
Vom reveni cu detalii despre cum se transformă halele în viitoare ghene sub noua „expertiză” a domnului Ganea. (Cristina T.).
Exclusiv
DE LA DOSARE PENALE, CU ONORURI, ÎN SEIFUL APĂRĂRII NAȚIONALE: EPISODUL „ADRIANA MIRON” ȘI FARSA „FĂRĂ PENALI”
Să ne așezăm comod și să admirăm, încă o dată, spectacolul grotesc al politicii românești, unde sloganurile se transformă în bancuri proaste, iar integritatea este, evident, doar o piesă de muzeu. Ne aducem aminte, probabil cu un zâmbet amar, de ecourile stridente ale unui „Fără Penali!” care, acum, pare să fi fost nu o promisiune, ci o farsă sinistră, menită să pregătească terenul pentru un nou soi de „competență”: aceea a infractorului promovat.
„Fără penali!”: De la manifest la maniacă promovare de inculpați?
În arhivele digitale, și poate chiar în unele minți naive, mai zace relicva unui strigăt de reformă: „Fără Penali!”. Ei bine, 2026, cu cinismul său caracteristic, ne arată că sintagma a fost, de fapt, un preludiu la un altfel de „fără”: fără jenă, fără scrupule, fără pic de bun simț. Pe covorul roșu al ascensiunii politice nu mai defilează oameni integri, ci, paradoxal, tocmai cei acuzați de abuzuri, într-o piruetă demnă de circ.
Cazul doamnei Adriana Laura Miron, un nume care ar fi trebuit să rămână, cel mult, o notă de subsol în istoria administrației locale din Brașov, devine acum un simbol al modului în care statul român, prin Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), își bate joc de orice urmă de logică și etică. Ne întrebăm, retoric, desigur, dacă nu cumva „fără penali” era, de fapt, o cerință sine qua non pentru a fi promovat!
Brașovul, pepiniera de talente… Cu dosar penal la pachet!
Ascensiunea „fulminantă” a Adrianei Laura Miron a debutat la Brașov, unde, ca un bun administrator public și mână dreaptă a primarului Alen Coliban, a reușit performanța remarcabilă de a atrage atenția – nu a jurnaliștilor de investigație, ci direct a procurorilor anticorupție. O biografie de invidiat, nu-i așa?
Dosarul Penal nr. 2092/62/2023, cu minuta publicată pe ECRIS, este o adevărată odă adusă „competenței” doamnei Miron. Aici, se vorbește despre redeschiderea urmăririi penale pentru abuz în serviciu, vizându-i pe domnii Alen Coliban și, desigur, pe etern prezenta Adriana Laura Miron. Tribunalul Brașov, în data de 11.04.2023, a confirmat senin, fără umbră de îndoială, redeschiderea dosarului penal nr.132/P/2021, constatând că delegarea de atribuții către Miron fusese o joacă ilegală, o sfidare la adresa prerogativelor viceprimarului ales. Pe scurt, doamna Miron a fost acuzată că s-a autoinvestit cu puteri pe care nu le avea legal, ignorând orice regulă. Bravo! Ce model de lider!
Și pentru că un singur dosar penal nu era suficient pentru a-i condimenta palmaresul, numele Adrianei Miron mai apare și într-o acțiune civilă pentru recuperarea unui prejudiciu de… 16 milioane de lei! Acesta este legat de finanțarea clubului FC Brașov, unde lichidatorii vor să o tragă la răspundere pentru deciziile luate. Plus un alt dosar, nr.3702/62/2023, la Tribunalul Brașov, pentru anulare de act administrativ. O carieră de invidiat, nu-i așa?
De la „abuz în serviciu” la „strateg în apărare”: Manualul noilor promovați!
Și acum, vine cireașa de pe tort! În ciuda acestui „portofoliu” stufos de probleme judiciare, în loc să-și ia o pauză binemeritată pentru a-și clarifica situația, doamna Miron a executat o „aterizare forțată” direct în eșalonul superior al statului. Conform dezvăluirilor curajoase din Ziarul Incisiv de Prahova, ea ocupă acum o funcție cheie, de o importanță strategică colosală, în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului: Șef Serviciu Dezvoltarea Industriei de Apărare în cadrul Direcției Industria Națională de Apărare!
Citiți, vă rog, încă o dată: Șef Serviciu Dezvoltarea Industriei de Apărare! Adică, o persoană aflată în colimatorul DNA pentru abuz în serviciu, cercetată activ, va gestiona acum dezvoltarea industriei care ne apără țara. Nu doar că este un domeniu vital pentru securitatea națională, care presupune expertiză, dar mai ales o integritate absolut impecabilă! Acces la informații clasificate secret de serviciu și secret de stat, contracte strategice… Cui îi pasă? Evident, nu celor care au făcut numirea! SRI, DIPI, Parchetul Militar, Curtea de Conturi – toți sunt, probabil, ocupați să aplaude noua „competență” a doamnei Miron.
Carpetă roșie pentru inculpați: Mesajul clar al Guvernării!
Traseul profesional al Adrianei Miron este un pumn în obrazul oricărui cetățean de bună credință. Este o demonstrație grotescă a ipocriziei politice a partidelor „pro-europene” (USR, PSD și PNL) care, cu gura plină, ne-au promis depolitizarea și integritatea. Din postura de administrator public la Brașov, cercetată penal pentru preluarea ilegală de atribuții, Miron a fost „reciclată” într-un post de conducere la București, într-un sector de o sensibilitate maximă!
Mesajul transmis electoratului este de o claritate înspăimântătoare: legea e bună doar pentru discursuri sforăitoare, iar integritatea e o noțiune rezervată săracilor cu duhul. Când vine vorba de „ai noștri”, penalul devine un simplu detaliu pitoresc, iar dosarul de la DNA, o carte de vizită excentrică, un fel de „diplomă de merit” pentru loialitate politică! Se întinde o carpetă roșie, nu pentru excelență, ci pentru impunitate.
Întrebări „greață” și tăcerea asurzitoare a „liderilor”
În timp ce dosarul de abuz în serviciu își urmează, probabil, drumul lent și sinuos, întrebările strigă la cer, iar răspunsurile lipsesc cu desăvârșire, pierdute prin birourile luxoase:
- Cine a semnat, cu mâna tremurândă de rușine (sau nonșalanță absolută), avizul de integritate pentru numirea Adrianei Miron la MEDAT? S-a făcut vreunul? Sau e o formalitate de care se râde în hohote?
- Cum este protejată, de fapt, Industria Națională de Apărare de vulnerabilități cauzate de persoane aflate în conflict direct cu legea penală? Prin rugăciuni? Prin ignoranță? Sau prin speranța că, poate, n-o să afle nimeni?
- Cum răspund, oare, premierul Ilie Gavrilă Bolojan și secretarul general al guvernului Radu Oprea despre acest traseu ascendent, demn de un film absurd, al doamnei Miron Laura Adriana? Sau sunt prea ocupați să inaugureze panseluțe și să taie panglici?
- Este prezumția de nevinovăție un instrument de promovare? Dacă simpla prezență într-o minută a instanței, într-un dosar de abuz, nu te oprește din drumul spre vârful ministerului, atunci care mai e rostul oricărei acuzații?
Până la o sentință definitivă, Adriana Laura Miron beneficiază, desigur, de „prezumția de nevinovăție”. O prezumție atât de generoasă, încât îi permite să se plimbe, nestingherită, prin coridoarele puterii, chiar și la evenimente internaționale, pe zona NATO, cu acordul senin al miniștrilor Irinel Ambrozie Darau, Oana Țoiu și al premierului Bolojan. Oare vom ajunge să exportăm, alături de armament, și „competența” penală la nivel NATO? Rămâne de văzut.
Cert este că, în România anului 2026, „Fără Penali!” s-a transformat în „Fără… minte!”, iar integritatea este o glumă proastă pe care doar clasa politică o mai gustă. Vom reveni. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova: Biroul Control Intern, „orbul găinilor” cu brevet oficial? Cum se acoperă minciunile polițiștilor în fața body-cam-ului!
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, capitala gunoaielor și a milioanelor evaporate: Când Primarul joacă teatrul absurd pe spinarea ta!?
-
Exclusivacum 5 zileFabrica de fericire: Rețeta scandalului, cu zahăr fantomă și autorități adormite sub bagheta „baronului” Nan de la COCA-COLA PLOIEȘTI!
-
Exclusivacum 5 zileCircus maximus Antigrindina – Când statul e „Pilot” fără busolă, „operativ” fără omologare și „toxicolog” fără neuron!
-
Exclusivacum 2 zileMarea ghenă ploieșteană: Cum se dă „Bin Go” la miliarde sub bagheta magicianului Ganea și a Primarului-Fanfară!
-
Featuredacum 5 zileScandal la Rezervele de Stat: Milioane de litri de combustibil, gestiune sub semnul haosului și ilegalității!
-
Exclusivacum 3 zileDE LA DOSARE PENALE, CU ONORURI, ÎN SEIFUL APĂRĂRII NAȚIONALE: EPISODUL „ADRIANA MIRON” ȘI FARSA „FĂRĂ PENALI”
-
Exclusivacum 4 zilePaștele negru al uniformei: Cum Guvernul Bolojan i-a pus pe polițiști la postul mare permanent!



