DE LA O ZI LA ALTA

• PENTRU ŞOFERII ROMÂNI, RĂZBOIUL DIN GOLF A ÎNCEPUT: s-a re-raţionalizat benzina! Motivul e, de data asta, mai plauzibil – GOLFUL. Vom dispune, pe o durată nedeterminată, de 40 litri benzină de autoturism la preţul oficial şi de restul la preţ dublu. Va renaşte, cu acest prilej, şi îndrăgita birocraţie ceauşistă de la staţiile PECO! • PARLAMENTARI ACUZA GUVERNUL! Toţi sînt din opoziţie şi toţi din Comisia „13-15 iunie”. Purtător de cuvînt – domnul Sergiu Cunescu • ORARUL A-LIANŢEI CIVICE. Aflăm dintr-un comunicat că după orele 17 Alianţa Civică nu mai răspunde de isprăvile adepţilor săi. Ba chiar se desolidarizează! • ZIARIŞŢII STRĂINI sînt rugaţi să se legitimeze din proprie iniţiativă, cînd se află în „teatrul” unor operaţiuni civice, dacă vor să nu fie cotonogiţi de forţele de intervenţie. In legătură cu ziariştii români nu s-au făcut precizări aseară la TV 

• SEDIUL FSN SECTOR 1 a fost spart, cu o cărămidă, în plină şedinţă, pentru a 5-a oară. Prima dată s-a întîmplat în 13 iunie • PREŞEDINTELE SENATULUI, domnul Bîrlădeanu, este curios să afle de ce primul ministru vrea să-şi ia singur galoanele, modificînd data etapei a doua de liberalizare a preturilor la 1 aprilie. Să fie vorba despre o (nouă) păcăleală? • CIRCULAŢIE. Se răceşte vremea şi s-ar putea să şi ningă. N-ar fi bună şi o întrerupere a circulaţiei, dacă tot ne întoarcem la „izvoare”? • DEMISIE LA PRIMĂRIE. Exact la un an de la intrarea sa în viaţa publică, în calitate de primar al sectorului I, domnul Cătălin Iorgulescu a demisionat din funcţia de viceprimar al Capitalei. Nu cunoaştem (încă) motivele.
 

Ziarul Libertatea din 15 ianuarie 1991 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire

Domnul ministru VICTOR BABIUC este de părere că…

JUSTIŢIA NU TREBUIE SĂ FIE LEGATĂ DECÎT LA OCHI!

– D-le ministru, penultima şedinţă de guvern se pare că a avut o importantă componentă juridică. Ce ne-aţi putea spune în acest sens? Ce s-a discutat acolo? 
– Toate şedinţele guvernului au o componentă juridică, cu atît mai mult într-o perioadă ca aceasta în care ne aflăm, cînd se discută mereu noi măsuri şi mijloace de a putea depăşi această perioadă de tranziţie. Aşa cum s-a arătat şi în comunicatul guvernului, au fost puse în discuţie trei mari chestiuni, la ordinea zilei. O primă chestiune – legată de activităti economice – care a depăşit însă mult cadrul ordinii de zi şi cadrul strict economic, punîndu-se accentul pe relaţia dintre ministere, dintre ministere şi primul ministru, pe colaborarea între organele statului pentru a definitiva punerea în practică a programului guvernului. Un al doilea punct a fost legat de demisia domnului ministru Pleşu, in care s-au discutat motivele acestei demisii, de ce ea nu mai este actuală, cu finalul binecunoscut că domnul ministru a considerat că nu mai este cazul să-şi menţină demisia.

– Ce semnificaţii credeţi că a avut definiţia pe care a dat-o domnul Pleşu demisiei lui – demisie tehnică?
– Cred că a vrut să sublinieze lipsa unei semnificaţii de natură pur politică şi că ea reprezintă exprimarea unei nemulţumiri legate de modul in care se colaborează în cadrul Guvernului. Domnul Pleşu ne-a rugat să ne-o citească înainte de a o discuta, menţionînd de la început că „afacerea” ex-regelui Mihai este pretextul acestei demisii şi nu motivarea ei: „Eu pun în discuţie modul în care se iau uneori hotăriri şi care ar putea fi de natură să pună pe unii miniştri în postura de a se exprima în numele lor o atitudine, o reacţie, un punct de vedere pe care nu-l împărtăşesc”.

– In acest caz înclin să ajung la ideea că dl. Bogdan Baltazar, purtătorul de cuvînt al guvernului, începe să devină un factor de… destabilizare guvernamentală. 
– Poate că este exagerat ce aţi spus. Vedeţi, dl. Baltazar se pare că păcătuieşte prin exces de temperament şi atunci depăşeşte intenţiile guvernului în comunicatele pe care le prezintă presei…

– Depăşeşte şi condiţia de purtător de cuvînt…
– Da, într-un fel poate şi pe aceasta o depăşeşte. Ne-a amuzat la un moment dat intervenţia unui coleg, care a ţinut să remarce că unii dintre noi pot exprima şi puncte de vedere personale, în afară de domnul Baltazar care nu poate exprima decit puncte de vedere ale guvernului…

– O excelentă definiţie a condiţiei purtătorului de cuvint…
– Şi care îl oblică să-şi cenzureze foarte bine ceea ce spune. Iar punctul trei, ca să mă întorc la ordinea de zi, a cuprins proiecte de legi şi hotărîri ale guvernului care se vor publica în Monitorul Oficial şi nu cred că este cazul să mă opresc la ele, marea majoritate referindu-se la înfiinţarea de noi societăţi comerciale şi regii autonome.

– S-au exprimat puncte de vedere referitoare la legalitatea sau valabilitatea tentativei de întoarcere a ex-regelui Mihai în ţară cam din toate direcţiile, şi acum îmi dau seama că nu am auzit părerea Ministerului Justiţiei.

– Ministerul Justiţiei nu si-a expus nici un punct de vedere in public, întrucît problema cetăţeniei este o chestiune care intră în resortul Ministerului de Interne şi în această problemă Ministerul de Interne a dat o sumă de explicaţii pe care, în principiu, le consider valabile.
– Comunicatul dat în preajma Anului Nou de către Ministerul de Justiţie in legătură cu fenomenul terorismului a fost departe de a trece neobservat, ba aş putea spune că a fost
chiar „bomba” informaţională a sfirşitului de an. Ce căi de recuperare a timpului pierdut pentru lămurirea acestei probleme credeţi că ne mai stau la îndemînă?

– Vedeţi, comunicatul care s-a dat nu s-a dorit a fi bombă. Ei este o chestiune de interes general, major pentru populaţia ţării. Ministerul Justiţiei reluind, de fapt, în mai multe rînduri, aceste probleme, a vrut să sublinieze un lucru care ar putea fi la un moment dat iremediabil: trecerea timpului face ca posibilitatea identificării persoanelor vinovate că s-a tras în participanţii la revoluţie să se şteargă. Orice anchetă care se va face va fi cu atît mai dificilă cu cit este mai departe momentul în care s-au produs faptele anchetate. Pe de altă parte s-a dorit să se sublinieze alt aspect, şl anume că cei vinovaţi de dezastrul economic, politic, cultural şi social al ţării nu trebuie nici ei pierduţi din vedere, deoarece sînt o categorie de oameni care au încălcat flagrant în perioada comunistă legile ţării. Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare, pentru că vreau să subliniez o chestiune care a fost de natură să pară neclară, să permită interpretări nedorite: cei vinovaţi de dezastrul ţării nu trebuie judecaţi în raport cu legile actuale în vigoare în România sau cu nişte legi abstracte, cî în raport de înseşi legile pe care el le-au editat şi pe care le-au încălcat, provocînd acest dezastru. Si în acest sens, am să dau un exemplu: primul canal, din timpul Iul Dej – nu ideea de canal trebuie pusă In dezbatere, afară de carul, evident, de a constitui Infracţiunea de subminare a economiei naţionale sau o altă Infracţiune, ci In modul în care au fost puşi oamenii să lucreze, regimul le exterminare fizică la care au fost puşi oamenii să lucreze, regimul de exterminare fizică la care au fost supuşi, ceea ce a dus la suprimarea a mii de vieţi. In mod premeditat şi care au constituit fante ce contraveneau legilor din acel moment. Tot astfel, raportările false practicate de conducerea statului şi partidului (a se vedea recoltele de cereale sau suprafeţele de teren irigate). Judecarea acestor oameni trebuie făcută după legile din acel moment, pentru că ei au încălcat premeditat aceste legi. Pe de altă parte cred că va trebui să 9? selecteze fapte şi evenimente cu rezonantă în viaţa ţării.

– În ce mod sa poate petrece acest lucru din punct de vedere tehnic?
– Din punct de vedere tehnic, organele de anchetă din ţară – poliţia şi procuratura – trebuie să identifice faptele şi să treacă la instrumentarea fiecărui caz în parte, pentru că, aşa cum am spus, nu cred că este cazul să ne ocupăm de toate mărunţişurile. Trebuie selectate o sumă de fapte eu ecou In acea perioadă şi oamenii implicaţi în acele fapte să fie Judecaţi …

– La un moment dat ne putem referi chiar la un sol de terorism politic, exercitat in acest fel… O să vi se pară poate exagerată extinderea noţiunii, dar am impresia că terorismul concret din zilele revoluţiei este o prelungire, în violenţă, a unei acţiuni care s-a manifestat pe tot parcursul dictaturii comuniste.
– Da. Chiar dacă cuvîntul „terorism” sună excesiv, s-a făcut abuz de el. Ideea pe care aţi vrut să o subliniaţi îmi pare bine scoasă în evidenţă cu acest cuvînt.

– Sînt mari dispute în jurul fenomenului şi al noţiunii de terorism. A existat, după părerea dumneavoastră, acest fenomen? Se încearcă din multe sume să se acrediteze ideea că sub numele de „terorism” s-au ascuns, de fapt, neînţelegeri, erori, o stare de buimăceală si mai puţin o situaţie concertată.
-Adevărul este că nu sînt cel mai bine plasat să fac o apreciere. Probabil că au existat şi elemente de buimăceală şi gafe, rămîne ca cei desemnaţi de lege să ne facă demonstraţia intr-un fel sau altul. Dar eu nu cred că în toată perioada revoluţiei şi în zilele următoare, cind s-a tras nu au existat persoane care au acţionat cu premeditare. Oamenii de meserie trebuie să discearnă ce a fost o eroare, gafă, de ceea ce a fost încercare de reprimare în sînge a revoluţiei.

– Cine credeţi că este vinovat do diluarea atenţiei care s-a acordat acestei probleme? Imediat după revoluţie am primit asigurări din partea factorilor responsabili că teroriştii au existat, că erau bine antrenaţi, drogaţi, ca acum să constatăm că nu Ie mai putem da de urmă!
– Da, mi-e greu să vă răspund cine se face vinovat, n-ar fi exclus să fie o vinovăţie colectivă, a tuturor celor chemaţi să determine ce s-a făcut împotriva legii în această perioadă şi să stabilească cine e vinovat de dispariţia acelor terorişti. E o chestiune care ar putea primi un răspuns califica din partea politiei, a procuraturii, chiar a Ministerului Apărării Naţionale, care, se pare că şl el a avut la îndemînă o sumă de elemente în acest sens.

– Am avut un sentiment paralel că, in aceeaşi măsură în care fenomenul terorismului s-a „dezumflat” cu timpul, la fet s-a dezumflat elanul cu care se pornise la drum în sancţionarea şi pedepsirea celor vinovaţi la nivelul statului şi al organelor dc represiune. După emoţia primelor luni ale proceselor de la Bucureşti, Timişoara, Sibiu ele au eşuat în mod lamentabil cu o instrucţie necorespunzătoare, neglijentă, lăsînd în urmă suspiciuni. Este un teren care poate fî recuperat?
– Aparenţele sînt destul de potrivnice celor care au instrumentat primele dosare şi care trebuiau să continue cu celelalte. S-a lucrat sub impulsul emoţiei, prin prisma celor întîmplate în timpul revoluţiei. S-au făcut dosare în pripă, s-a lansat ideea de genocid. Ca profesionist, am rezerve că a existat, sub calificarea care s-a dat (art. 357 lit. a. Cod penal). Aţi văzut că una din instanţe cea de la Sibiu mi se pare, a schimbat calificarea din genocid în omor deosebit de grav, care cred că e mai aproape de realitate. Dar, lucrînd sub impulsul emoţiei, s-au făcut dosare în pripă pe care instanţele sesizate le-au receptat cu mal mult simţ critic. După aceea s-a dat dovadă şl de mai mult profesionalism. Partea cea mai reprobabilă este că aceste dosare începute cu mult entuziasm s-au oprit şl n-au mai urmat altele, în care să fie cercetaţi oameni implicaţi în represiune. O explicaţie ar putea exista pentru că în acelaşi timp aceşti oameni au fost angrenaţi în evenimentele din februarie, martie, iunie, care i-au deturnat de la dosarele revoluţiei. Dar oricum, nu trebuie neglijate docarele revoluţiei.

– Nu credeţi că aceste lucruri pun serioase semne de întrebare în privinţa modului de organizare şi de lucru ai instituţiei procuraturii, adecvarea ei la momentul actual?
– Asta ar fi o problemă foarte delicată şl care a fost sensibilizată într-o bună măsură artificial. Procuratura noastră, aşa cum este organizată, este structurată după un model răsăritean, sovietic, o instituţie care nu depinde de nimeni şi se comportă ca atare. S-au simţit detaşaţi de tutela pe care au avut-o înainte, nelegală, dar care exista, din partea organelor de securitate şi a celor de partid. In această viitoare au încercat să-şi găsească un făgaş în care să răspundă şi la imperativele momentului. Nu trebuie spus că procuratura n-a lucrat, in acest context, pentru că nivelul infracţional în România a crescut spectaculos. Ei au lucrat, dar prea puţin în domeniul de Interes major, în cel al dosarelor celor implicaţi în reprimarea revoluţiei şi în dezastrul economic şi moral al tării.

– Aţi avut in primele zile ale Iui ’91 o consfătuire la Cotroceni la care au participat ministrul de Interne şi procurorul general. Compoziţia acestei reuniuni a generat întrebări. Puteti să ne spuneţi ceva despre subiectul întrunirii?
– Da. Discuţia, provocată de dl. Iliescu, cu obiective care au apărut pînă la un punct şi în comunicatul de presă, atrăgea atenţia organelor de anchetă penală că au rămas datoare cu prezentarea unor dosare legate de revoluţie, de vechea dictatură, de evenimentele de la Tîrgu Mureş, de cele din 13-15 iunie, şi că ar trebui să fie finalizate în mod corespun-
zător.    

– Credeţi că ne putem aştepta în 1991 Ia innoiri spectaculoase în domeniul justiţiei?
– Ar trebui să răspund afirmativ pentru că Parlamentul are deja la îndemînă o sumă de proiecte care interesează justiţia. S-au făcut proiecte de legi de organizare a justiţiei civile şi militare şi a Curţii Supreme. Prin aceste proiecte se urmăreşte ca justiţia românească să fie organizată normal, ţinîndu-se seama de tradiţiile ei. Separarea justiţiei militare de justiţia civilă, numirea judecătorilor de către preşedintele ţării, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, numirea procurorilor de către preşedintele ţării, dar la propunerea ministrului de justiţie, organizarea procurorilor în parchete pe lingă instanţele judecătoreşti, promovarea principiului inamovibilităţii judecătorilor, şi al stabilităţii procurorilor, toate în concordanţă cu exigenţele unui stat de drept. Toate acestea pot fi calificate ca noutăţi spectaculoase.

– Ne-am cam obişnuit să condamnăm în bloc tot ceea ce a ţinut de „epoca” ceauşistă. Poate fi aruncat Ia „coşul de gunoi” întregul sistem juridic de pină în acest moment?
– Dumneavoastră puneţi in discuţie o problemă şi daţi jumătate din răspuns. Sistemul şi organizarea justiţiei erau criticabile. Legile din acel timp erau criticabile dar nu toate sau nu toate integral. Criticabil a fost Insă modul în care au fost aplicate. De aici situaţia în care era pus cetăţeanul care de foarte multe ori nu-şi putea valorifica un drept pe care legea i-l recunoştea – aici era toată perfidia. Şi nu-l putea valorifica, de multe ori pentru că interesul general ar fi dictat altfel. Se uita cu bună ştiinţă, că interesul general era format în fond din însumarea intereselor individuale.

– Trăim încă un reflex al acestei perioade: prezumţia de vinovăţie. Hidra aceasta juridică era capabilă să-l pună pe cetăţean într-un perpetuu complex de vinovăţie. Credeţi că se poate schimba această situaţie? În cit timp?
– Prezumţia de nevinovăţie era consacrată legal şi este şi astăzi consacrată legal. Dar modul în care era tratat înainte de revoluţie de către organele statului în momentul în care intrai în contact cu ele, îţi demonstra oricind că aplicau prezumţia de vinovăţie. Sigur că aici sînt două aspecte deosebit de importante. Primul aspect este cel legal şi este datoria noastră (a Ministerului de Justiţie, a Parlamentului) ca reglementările legale că consacre nu numai principiul nevinovăţiei, dar să permită şi triumful acestui principiu în raportul fiecărui cetăţean cu organele statului. Pot să vă spun că in această direcţie s-a încercat să se aducă anumite corective legislaţiei româneşti, care cred eu. concură la consacrarea în practică a acestui principiu. M-aş referi la un exemplu: s-a modificat în această toamnă Codul, de procedură penală şi s-au prevăzut cîteva lucruri foarte importante: participarea avocatului de la primul act de anchetă penală, iar participarea unul profesionist lîngă persoana anchetată e de natură să garanteze că aceasta va fi tratată corespunzător, că nu va fţiconsiderată cu anticipaţie vinovată şi că se vor lua toate măsurile pentru că interesele sale să fie apărate: apoi, orice persoană arestată preventiv poate ataca imediat măsura arestării la instanţa de judecată, iar aceasta va aprecia legalitatea măsurii şi va dispune în consecinţă. Sînt masuri de natură să concure la aplicarea în practică a prezumţiei de nevinovăţie. Pe de altă parte, este necesară schimbarea mentalităţii celor care (organe ale statului) Intră în contact cu cetăţenii, pentru a nu-i considera pe aceştia cu anticipatie vinovaţi, ci, dimpotrivă, pînă la dovedirea acestei vinovăţii, respectiv pînă la râmînerea definitivă a hotăririi judecătoreşti de condamnare, să-i considere nevinovaţi, aşa cum impune legislaţia amintită. Am luat act cu satisfacţie de faptul că în tezele noii constituţii româneşti este consacrată prezumţia de nevinovăţie.

– Vă mulţumesc!

OCTAVIAN ANDRONIC

ÎN SENAT

„Bomba” n-a explodat ieri

• Un interviu în exclusivitate cu dl. Alexandru Bîrlădeanu

Afluenţă mare de ziaristi ieri după amiază in sala Omnia, în aşteptarea replicii senatului Ia „războiul” declarat parlamentului de către guvern. După intervenţia domnului ALEXANDRU BÎRLĂDEANU ce s solicitat colegilor acordul pentru prorogarea formulării răspunsului impus de situaţia creată, am adresat preşedintelui senatului citeva intrebări. 

Cum domnia sa a avut amabilitatea să ne răspundă, publicăm, in exclusivitate scurtul interviu ce ne-a fost acordat.
– Guvernul v-a acuzat că aveţi „poziţii personale de natură a tergiversa, reforma”. Vă simţiţi oare culpabil?
– Aşa cum am declarat şi în plenul senatului, voi face publică poziţia mea în legătură cu acuzele aduss de guvern, după reîntoarcerea preşedintelui Iliescu. Nu e vorba de a obţine aprobarea domniei sale, ci de a evita, prin prezenţa şi arbitrajul său adîncirea divergentelor dintre legislativ şi executiv.
– Cum explicaţi întîrzierea redactării Raportului Comisiei parlamentare de anchetă asupra evenimentelor din 13-15 Iunie? 
– Această comisie – formată atit din membri ai grupului majoritar cit şi ai opoziţiei – a fost investită cu încrederea Parlamentului acţionînd independent (inclusiv faţă de presedinţii celor două camere). În consecinţă nimeni nu se poate amesteca în treburile acesteia. În atari condiţii, este clar că doar membrii comisiei pot oferi explicaţii reale.
– Se fac speculaţii în legătură cu fracţionarea F.S.N. A apărut o aşa-zisă aripă reformatoare în cadrul formaţiunii majoritare.
– Nu ştiu. Sînt, din seara zilei de 22 decembrie 1989, membru fondator al F.S.N.! Am candidat în alegerile de la 30 mai pe listele Frontului. De atunci, însă nu am mai avut nici o activitate in cadrul partidului.

Neli LUCHIAN

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGAM MINA IN FOC)

• Soluţie românească pentru Golf

Printre problemele discutate de ministrul de externe român cu interlocutorii săi in cursul recentului turneu efectuat în Siria şi Iordania şi nedate publicităţii a figurat şi una de un ordin mai special. După cum ne-a informat corespondentul nostru din Damasc, domnul Adrian Năstase ar fi propus aplicarea unei soluţii originale pentru dezamorsarea, in ultimul moment, a conflictului din Golf. Este vorba in linii mari, despre trimiterea în plin teatru de operaţiuni a unei forţe-tampon compusă din unităţi speciale formate din soldaţi romi, recrutaţi cu sprijinul unor membri ai parlamentului român. Aceste unităţi, care s-au antrenat intens, în ultimele luni, în diverse zone ale ţării, acţionind cu echipamente de acoperire, ar urma să fie desantate într-o zonă de deşert dintre concentrările de trupe şi materiale ale celor două armate. Pe baza unui minuţios plan întocmit la statul major al unităţii, adăpostit de o clădire din Ferentari, comandourile romilor români vor proceda la sustrageri sistematice din arsenalele celor două părţi, pină cind acestea se vor afla în imposibilitatea de a mai acţiona, preferind în aceste condiţii să încheie o pace onorabilă şi reciproc avantajoasă. Conform aceluiaşi plan, armamentul sustras ar urma să fie vîndut unor ţări paşnice din Africa şi America de Sud, iar sumele obţinute, vărsate în contul sindicatului liber al instrumentiştilor liber-profesionişti, aflaţi in grevă din cauza lipsei de interes pe care o manifestă guvernul fată de problemele cu care se confruntă aceştia in competiţia cu discotecile si cluburile partidelor politice.
Un singur amănunt riscă să dea peste cap tot acest plan: specialiştii din statul-major se tem că, în starea de super-antrenare în care se află combatanţii există riscul să-si sustragă paraşutele unii altora şi să pună astfel în pericol efectuarea desantului.

AMBIDEXTRU 

​Ziarul Libertatea din 15 ianuarie 1991 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire

​Ziarul Libertatea din 15 ianuarie 1991 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire

„Drumul mătăsii” în variantă nouă

Preşedintele Ion Iliescu în China

CORESPONDENŢĂ DIN BEIJING

După o escală de o zi în Pakistan şi după convorbirile cu preşedintele Gulam Ishak Khan şi cu primul ministru Nawaz Sharif (fost, cîţiva ani, preşedinte al Comisiei mixte româno-pakistaneze) delegaţia română condusă de preşedintele Ion Iliescu a ajuns traversind Himalaya la Beijing. Primirea din capitala chineză a oferit o serie întreagă de surprize, ea deosebindu-se fundamental, prin noul protocol adoptat, de cele de pînă acum. În primul rînd că ea a avut loc în interiorul monumental al Palatului din Piaţa Tien An Men, unde, cu puţin efort ar fi putut ateriza chiar şi aeronava prezidenţială. Este, de altfel, singurul element care a lipsit (două, dacă socotim şl loviturile de tun) din ceea ce se obişnuieşte in astfel de ocazii: primire protocolară, strîngeri de mină, intonarea imnurilor, trecerea în revistă a gărzii de onoare, oferirea de flori din partea copiilor (nu ştim dacă erau pionieri sau nu). Surprinzătoare a fost şi componenţa delegaţiei chineze de două ori mai puţin numeroasă decît cea română, redusă şi ea la ministrul apărării, generalul Stănculescu, liderul majorităţii din Senat, Vasile Văcaru, consilierii prezidenţiali loara Mircea Paşcu şi Vladimir Pasti, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Schimbare de ton, dar şi de recuzită – oficialităţile chineze, în frunte cu preşedintele Yang Shang Kun fiind puse „la cravată”, clasica tunică închisă pînâ la gît rămînînd şi ea de domeniul amintirii. Momentul protocolar a fost urmat de discuţii şi contacte care au avut ca obiect principial dezvoltarea schimburilor economice în condiţiile în care plăţile se fac, de la 1 ianuarie, în dolari. Vizita continuă.

Cristian NECHEŞ 

Ziarul Libertatea din 15 ianuarie 1991 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire

Presa aum 50 de ani

• „EMINESCU ÎNSEAMNĂ… ÎNSĂŞI ETERNITATEA SUFLETULUI ROMANESC a căruia cea mai bogată şi mai adâncă expresie este el“, conchide scriitorul N. Davidescu, în articolul din „Acţiunea” • A MURIT HENRI BERGSON, membru al Academiei Franceze, în vîrstă de 32 de ani • „UNGURII AU ÎNCEPUT ATROCITĂŢILE ŞI ÎMPOTRIVA MINORITĂŢII GERMANE”, relatează ziarul Clientul: „Scurt timp după aceasta s’au apropiat de casa culturală mai mulţi unguri înarmati cu bâte, o dovadă clară că voiau să provoace o încăierare. Unul din ei (…) l-a chemat pe camaradul Stefan Manheiz afară. In curte, acesta a fost atacat de unguri cari l’au lovit cu un băţ în cap, iar unul din ei i-a înfipt cuţitul în abdomen” • „RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA MARII BRITANII va decide visita şi viitorul a 80 milioane de germani”, a declarat dr. Goebbels, ministru al Reichului. El a susţinut că „Fuehrerul nu a voit acest războiu (…). Timp de ani îndelungaţi, a căutat să aducă Europa la realitate, a făcut propuneri de pace si a supus lumei planuri: de dezarmare toate acestea n-au servit la nimic” • LA 15 IANUARIE 1941 apare „Fapta”, revista lunară. Doctrină, literatură, ştiinţă • NOUL REGIM AL PASTELOR FĂINOASE. Fixarea preturilor „maximale si exhitabile” • „PESTE 4 MII DE FAMILII NEVOIAŞE si 2 500 copilaşi de scoală din suburbanele capitalei au primit de sărbători alimente” • DE LA ÎNCEPUTUL RĂZBOIULUI ITALO-GREC, numeroşi aromâni au fost deportaţi si arestaţi” • „STÂRPIREA PROSTITUŢIEI si interzicerea bacşişului în hoteluri” • „POEŢI TINERI ARDELENI”. Despre poezia lui Ştefan Baciu scrie N. Mihăescu, în „Acţiunea” • PAGUBELE PROVOCATE DE FURTUNĂ ÎN SPANIA SUNT IMENSE. Trenurile au fost înzăpezite. Culturile degerate. Minus 18 grade la Teruel • „ITALIA NU ÎNTÂMPINA DIFICULTATI IN ETIOPIA” • SECRETARIATUL GENERAL AL MIŞCĂRII LEGIONARE a convocat pentru 15 ianuarie, orele 10 a.m., pe toti şefii de regiuni şi judete la sediul central din str. Gutenberg nr. 3 • IMPORTANTE STOCURI de ceai, cafea, cacao, ciocolată şl săpun au dispărut din numeroase magazine de la Piaţa Halelor. 

Rubrică realizată de Ion BUTNARU