De mai mulți ani, de cînd s-a dat liber (pe șeșt) publicării pe Internet a exit-pool-urilor din timpul zilei de vot, am fost atent la dinamica înfruntării dintre PSD și celelalte partide.

De exemplu știu deja pe de rost teoria foarfecelui.

Pînă la prînz, ies alegătorii PSD, mai ales cei din rural, pentru a se putea întoarce acasă și să dea la vacă, iar după ies cei de Dreapta din orașe care, domni fiind (cum spune zicala, Domnu-i domn și-n șanț) se scoală tîrziu și merg la vot după ce-și taie firele din nas (ei) și se depilează (ele) și-și beau cafeluța, evident pigulind între tip pe Facebook. De aia, de alegeri întregi, dacă n-a reușit o deschizătură mare la foarfece, PSD se trezea seara, pe măsură ce deschizătura se închidea, învins fără discuție.

Anul acesta PSD n-a mai avut în prima parte a zilei o deschizătură a foarfecelui. Prin urmare n-a avut de-a face cu fenomenul dezumflării de la o oră la alta. Ba mai mult, a cîștigat în fața PNL, mai precis a Partidului Meu, printr-un val de alegători spre seară.

Alegeri de alegeri, PSD a cîștigat prin prezența celor din rural într-un număr mai mare decît cei din urban. Anul acesta, deși participarea în rural a fost mai mică, PSD a cîștigat alegerile.

Alegeri de alegeri, PSD a cîștigat prin prezența conștiincioasă a pensionarilor la vot. Anul acesta pensionarii au fost într-un număr mai mic decît oamenii activi. Cu toate acestea, PSD a întrecut PNL.

De-a lungul zilei de 6 decembrie 2020 am primit și eu, ca tot omul, rezultatele pe o anume perioadă (perioadă nu peroadă, în atenția președintelui României pe care Constituția îl obligă, printre altele, să nu stîlcească mutra Gramaticii) de la exit-pool-uri.

Pentru prima dată, nu m-au interesat. Sau, mai bine zis, nu m-au interesat în mod deosebit. Deși printre alte motive ale acestei schimbări la față s-a numărat și faptul că în materie de formare a Guvernului, n-am nici cea mai mică îndoială că PSD n-are cum să facă majoritatea. Și chiar dacă ar avea cum, preluarea Guvernului acum ar fi pentru PSD începutul procesului de dispariție ca partid. Pentru a avea un cuvînt de spus mai departe în România membră a UE, PSD are nevoie de ceea ce Brătienii (tatăl și fiul) numeau refacerea în Opoziție. Așadar, înainte de ziua votului știam că Guvernul va fi de Dreapta. Și va fi de Drepta chiar dacă PNL a suferit o înfrîngere, iar USR-PLUS a cam zbîrcit-o.

Motivul trecerii în plan secund a rezultatelor e simplu. M-a preocupat prezența la vot. S-a spus că prezența va depinde de atmosfera de Pandemie. O nerozie. Localele au arătat că românii nu se tem de Pandemie. Românii se tem de milițienii care, veniți în București de la coada vacii, au orgasme de plăcere să se dea mari și cu bulan. Și forma de grandomanie a prostului e puterea de a sancționa. Românii se tem de sancțiuni. Cînd li se dă voie să zburde prin carantină, o fac. Așa s-a întîmplat în 6 decembrie 2020. Cei care au vrut să meargă la vot au mers. Prin urmare, prezența a fost anul acesta, ca și în 2016 anul celei mai proaste prezențe din postdecembrism, dependentă de voința de a merge la urne. O prezență mică a dat seama de o lipsă de entuziasm de mobilizare, de motiv de a merge la vot. Erau toate premisele pentru aceasta din punctul de vedere al tradițiilor postdecembriste. Oricît s-a străduit Klaus Iohannis să-i convingă pe români, aceștia din urmă n-au mai perceput PSD drept Monstrul, drept Ciuma Roșie. Ura față de PSD s-a consumat în trei rînduri de alegeri – europarlamentare, prezidențiale, locale. În plus, la Guvernare se află, de un an, alt partid decît PSD. PNL a guvernat catastrofal. Nu doar ca administrator, al țării, dar și ca pretendent la ipostaza de făcător de Altfel de Politică. Era greu de crezut că va stîrni entuziasmul care împinge lumea să iasă la vot. USR- PLUS putea cere acest entuziasm. USR- PLUS a căzut însă în capcana Fripturii duse pe la nas de Klaus Iohannis. După ce președintele i-a anunțat pe Dacian Cioloș și Dan Barna că PNL va împarte cu USR- PLUS puterea, Alianța a tras pe dreapta și a pus de un somn de ghiftuit în vis. Reducerea motoarelor anti-PNL a făcut ca antipatia față de PNL să nu mai meargă masiv în voturile USR- PLUS. Că prezența slabă, cea mai slabă din postdecembrism, se explică prin absența imboldului de a merge la vot, ne-o arată incredibila victorie a AUR. Partid necunoscut pînă mai ieri, AUR a devenit, după aceste alegeri, cea de a patra forță politică a țării. Explicația e dată de imboldul dat de AUR alegătorilor săi de a merge la vot. Iată că alegătorii AUR nu s-au temut de Pandemie.

Anul acesta era însă un motiv temeinic, un motiv uriaș de prezență la vot.

Așa cum am scris de nenumărate ori pînă acum, Klaus Iohannis a transformat alegerile parlamentare în altceva decît un simplu exercițiu democratic, în zeci de rînduri în ultima vreme el a prezentat 6 decembrie 2020 ca o piatră de hotar în Istoria Patriei. Scriam în comentariul Alegerile din 6 decembrie 2020 – un referendum prin care Klaus Iohannis va deveni primul președinte monarh absolut din Istoria Lumii de pe cristoiublog.ro din 24 noiembrie 2020:

„Pentru Klaus Iohannis, alegerile din 6 decembrie 2020 vor rămîne în destinul Patriei de importanța crucială a lui 24 ianuarie 1859, a lui 1 decembrie 1918, a lui 23 august 1944 și mai ales a lui 22 decembrie 1989. Asta deoarece, în viziunea lui Klaus Iohannis, expusă în seria de conferințe de presă de la Cotroceni, România va fi alta după 6 decembrie 2020.

N-a fost conferință de presă la Cotroceni, în hotarele căreia Klaus Iohannis, pe lîngă atacarea PSD, umăr la umăr în această chibițăreală electorală cu Adrian Zuckerman, ambasadorul lui Donald Trump în România, să nu înfățișeze perioada de după 6 decembrie 2020 ca una a Marilor Reforme, toate inițiate și conduse de El.

Așa cum am mai scris, alegerile parlamentare de anul acesta sînt extrase de Klaus Iohannis din seria confruntărilor între partide, ba chiar și din cea a alternanței la Putere, pentru a fi plasate în seria marilor evenimente care au marcat Istoria României. Într-un eseu mai vechi al meu am semnalat existența clișeului O nouă eră în retorica politicienilor din istoria modernă a României. La o Eră nouă se gîndește Klaus Iohannis ca deschizîndu-se după 6 decembrie 2020, deși n-o spune (încă n-o spune deschis). Această Eră nouă va fi una a Marilor Reforme în toate domeniile: de la cel al Siguranței naționale pînă la cel de Sănătate. Ca să nu credem că e vorba doar de o visare cu ochii deschiși, Klaus Iohannis ne-a mărturisit în mai multe rînduri că în multe domenii miniștrii Guvernului Orban care sînt, evident, Miniștrii Mei, lucrează de zor la diferite Reforme. Cătălin Predoiu, la Reforma în domeniul Justiției. Nelu Tătaru la cea în domeniul Sănătății, Marcel Vela, la cea din domeniul Poliției. N-am nici o îndoială că toți Miniștrii Mei lucrează la Reformele care vor fi aplicate după 6 decembrie 2020. Și cel al Educației, și cel al Culturii și cel al Muncii. Se înțelege deci – nu mai e nevoie de nicio precizare – că Miniștrii Mei lucrează la Reforme sub conducerea lui Klaus Iohannis. Evident, România are nevoie de reforme în multe domenii. Nu la aceste reforme cu m mic se referă Klaus Iohannis în discursurile sale, ci la Reformele cu m mare. Și ele, aceste Reforme, vor deschide o Eră Nouă în Istoria Patriei, care vor schimba România din temelii, astfel încît manualul de Istorie din viitor se vor împărți în două:

O parte, dedicată Istoriei de pînă la 6 decembrie 2020.

Cealaltă parte, dedicată Istoriei de după 6 decembrie 2020.

Prima parte va fi tipărită cu litere cenușii. A doua, cu litere colorate. Iar capitolul dedicat anilor 2020-2024, celor patru ani (rămași) de mandat al lui Klaus Iohannis, vor fi tipărite pe hîrtie velină. Pentru a face atractiv acest capitol foile veline vor fi unse cu miere, cine le va citi se va linge pe degete de plăcerea lecturii.”

Klaus Iohannis i-a îndemnat pe români să iasă la vot și să-i dea lui Klaus Iohannis majoritatea zdrobitoare pentru că el urma să reseteze România.

La o asemenea miză, prezența ar fi trebuit să fie uriașă. Cum să nu mergi la vot cînd Președintele îți spune că astfel dai temeiuri pentru Marile Reforme, pentru Resetarea României?

Prezența la vot a fost de 31,84 %, cea mai mică din postdecembrism. Românii au scos limba la Marele Reformator. Au arătat că nu-i interesează chestiunea. Cu o asemenea prezență, legitimitatea Reformelor e minimă. Cum să resetezi România cînd majoritatea românilor nu ți-au dat mandat pentru asta?”, a spus Ion Cristoiu pe blogul său cristoiublog.ro.