• DEZBATERI. Am asistat, câteva zile la rînd, la o avalanşă de explicaţii şi dezbateri pe tema liberalizării preţurilor. Dacă acest lucru s-ar fi întîmplat mai din timp, sîntem siguri că multe dintre neclarităţi atît ale guvernanţilor, cît şi ale guvernaţilor – s-ar fi putut elucida în timp util, fără a mai genera valul de tensiuni sociale la care, asistăm • PARADOX. Mai mult decît paradoxal este însă faptul că în prima linie a contestării se află tocmai personalul întreprinderilor care, declanşîndu-se procesul de liberalizare, îşi amplifică (artificial sau nu) veniturile! Şi de data asta demersul sindical este mai mult decît confuz şi, sîmbătă, pe micul ecran, primul ministru a cam înscris puncte din orice poziţie. Chiar şi din acelea în care n-ar fi avut dreptul. În mod normal, să marcheze • COLOCVIU INFORMAL. Dincolo de aspectul informal al garderobei ministeriabililor reuniţi aseară in „ograda” domnului Theodorescu (doar domnul Stolojan avînd echipamentul regulamentar: consum cu cravată) am reţinut nivelul unor argumente care, în lipsa unor interlocutori avizaţi, au avut chiar darul să convingă. Am înţeles, în ultima instanţă, că pe toboganul liberalizării nu mai există nici o posibilitate de retur • TÎRCOALE DIPLOMATICE. Cel puţin stranii priorităţile diplomatice ale ministrului nostru de externe, domnul Adrian Năstase. Pe agenda sa, din ultima vreme, au figurat Tirana, Sofia, Budapesta. La această oră se află la Roma. Nici o vorbă, nici o privire, însă, spre punctul cel mai fierbinte, cel care ne doare mai tare: Chişinăul! Să înţelegem că este vorba, totuşi, despre o manevra de învăluire, în care teoria asupra drepturilor omului (tema conferinţei de la Roma) prevalează asupra practicii drepturilor moldovenilor români în Moldova Sovietică? • MORALA. Purtătorul de cuvînt al poliţiei bucureştene a propovăduit, sîmbătă seara, de pe „margine”, pe tema bunelor maniere, arătînd că ceea ce fac unii în Piaţa Universităţii, nu este tocmai frumos. Facem, cumva, iarăşi muncă de prevenire? • ÎNOIRI. Se pare că foştii CPEx-işti, cîţi au mai rămas, au fost învoiţi la domiciliu pe termene variind între 30 şi 90 de zile. Umanismul justiţiei române începe să ne umple de respect! • MINERGATE? O nouă adresă pe harta acţiunilor protestatare: Cotrocenii. Bătrînul palat, a avut de făcut faţă în cîteva rânduri asalturilor (la propriu!) ale celor care nutresc convingerea că firul anchetei „13-15” trebuie să ducă neapărat în dealul Cotrocenilor • VIZITA DE LUCRU. Zvonul s-a confirmat 5 între 25 şi 39 noiembrie, primul ministru va face o vizită oficială da lucru la Bonn, Ia invitaţia lui Helmut Kohl. Să înţelegem că, deşi ocupat pînă peste cap ca fraţii din est, cancelarul găseşte răgazul de a se interesa şi de problemele noastre? O „gaură” nemţească în gardul Europei ne-ar fi, oricum de mara folos • LIBERALII ŞI LIBERALIZAREA. Pentru PNL, programul guvernamental, acuzat de a fi fost inspirat masiv din propria doctrină, apare acum ca o „aşa-zisă liberalizare”. În comunicatul dat presei, venerabilul partid consideră necesar să precizeze că este vorba, în fapt, de o reaşezare a preţurilor şi nu de o liberalizare • CFR-UL SE GRĂBEŞTE! Celebru pentru „programul” său de… întirzieri, CFR-ul, a găsit momentul si sa grăbească: stabilind, pentru aceleaşi prestaţii, de cea mai slabă calitate, tarife de peste două ori mai mari! Asta deşi nu există încă trei „producători” de asemenea servicii, din a căror concurenţă să poată rezulta tarife reale…

Grupaj realizat de OCTAVIAN ANDRONIC 

EVRIKA

Sîmbătă noaptea, tîrziu, am văzut interviul pe care domnul Florin Mitu i l-a acordat ministrului de externe Adrian Năstase, explicîndu-i pe îndelete ce şi cum se întîmplase la Budapesta.

IERI

Scade vertiginos vîrsta revoluţionarilor. Ieri, sub rafalele ploii, doi bebeluşi erau agitaţi pe post de steaguri de părinţii lor, care strigau „Jos Iliescu!“ Ce spun asociaţiile de protecţia copilului?

Ziarul Libertatea din 5 noiembrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Actualitatea culturală – de la o săptămînă la alta

„Noi vrem să lăsăm cultura în pace, dar nu ne lasă ea pe noi” – a spus domnul Andrei PLEŞU, la prima sa conferinţă de presă –

Domnul Andrei Pleşu încearcă să… ghicească viitorul culturii româneşti

• Un minister nu poate face decît ceea ce ambianţa social-politică îi permite • Pentru reuşite minime – eforturi disproporţionate • Publicul e mai absorbit de presă, de politică; pe acest fond nu e cel mai agreabil să fii ministru al culturii • În materie de relaţii internaţionale am avut de suferit după incidentele regretabile din iunie • Atmosfera generală e neprielnică treburilor spiritului • Am sentimentul că toată lumea se pricepe la cultură, inclusiv în parlament • În presă – un delir al destrămării de prestigii • Pe lista priorităţilor: recuperarea dialogului cu Europa, şantierele restaurării de monumente, reconsiderarea vieţii spirituale săteşti • Cum am promis vrem să lăsăm cultura în pace, dar ni se cer… indicaţii • Atestarea – nu ca formă de control ideologic; ci a structurilor de profesionalitate • Cine ne reprezintă arta peste hotare? Uniunile de creaţie pot asigura „controlul de calitate“ • Propaganda culturii româneşti în străinătate – în mare suferinţă; avem încă un statut de izolare • Nu-mi provoacă insomnii ceea ce se întîmplă în cultura de masă.

În fine, după destule luni de la instalarea sa, ministrul culturii, domnul Andrei Pleşu s-a hotărît să invite ziariştii Ia o conferinţă de presă. Dar nu in primul rind pentru a le reproşa invectivele la adresa sa ori la a ministerului, ci pentru a informa despre priorităţile culturii văzute de la acest nivel, nu mai puţin pentru a satisface curiozitatea pentru un domeniu încă (din păcate) deloc prioritar în tinăra şi frageda noastră democraţie.

Spirit rafinat, interlocutor fermecător, domnul Andrei Pleşu (care şi-a o-norat invitaţii împreună cu principalii săi colaboratori, secretarii de stat Co riolan Babeţi, Andor Horvath şi Ion Vartic) a ţinut să înceapă printr-un expozeu asupra greutăţilor cu care se confruntă ministerul, deopotrivă asupra problemelor ce se cer rezolvate cu prioritate. Fireşte, în continuare a răspuns întrebărilor, nu întotdeauna comode, ale ziariştilor (cam puţini) prezenţi. Respectînd ordinea cronologică a celor spuse de ministrul culturii, vom încerca o sinteză cit se poate de semnificativă.    

Deci, domnia sa a apreciat din capul locului că Ministerul Culturii (ca si alte ministere) se confruntă cu probleme enorme, pentru reuşite minime fă-cindu-se eforturi disproporţionate. Dar, ce să-i faci, un minister nu poate face altceva decât îi permite ambianţa social-politică. Iar în aceasta ambianţa, cultura însăşi nu mai are relieful pe care îl avea înainte. Artiştii nu prea mai au dispoziţie pentru creaţie, iar publicul e mai absorbit de presă, de stradă, de politică. Pe acest fond nu e cel mai agreabil să fii ministru al culturii. Devenind ministru, acum, constat cit de mult este cultura o problemă de bani. Am devenit mai marxist decît credeam văzînd cît de mult e determinată cultura de baza materială. E drept, la începutul anului ni s-a acordat un buget consistent, dar pe măsură ce trec lunile ni se cam subţiază. Apropo tot de baza materială, ducem o acută lipsă de spaţiu. Am înfiinţat instituţii care, de fapt, n-au unde funcţiona. Fac săptămînal demersuri, săptămînal eşuez. Cît priveşte relaţiile internaţionale, am avut de suferit după regretabilele incidente din iunie. Lucruri angajate înainte au fost brusc suspendate. Acum trebuie să luăm totul de la început.

Nici în ţară atmosfera generală nu e prielnică treburilor spiritului. Se vede că în momentele de criză, cultura trebuie să aştepte. Iar Ia noi, acum criza de autoritate e generalizată. Trăiesc sentimentul că toată lumea se pricepe la cultură. Inclusiv in parlament. Toţi cei care ne interpelează, ne judecă, ne critică o fac cu aerul că sint atoatecunoscători în ale culturii şi ni se adresează ca unor ageamii. E o difuzie de competenţă care creează o atmosferă de confuzie. Mă întrebaţi cape sînt cauzele degradării autorităţii? Cred că una din cauze este şi metabolismul presei, care lucrează mereu la subminarea oricărei forme autoritare. Dacă presa acţionează astfel, atunci ce să mai spunem de populaţie? Asistăm la un delir al destrămării de prestigii. Din păcate, după opinia mea, la noi primii care profită de libertate sînt cei mediocri, cu supapele îmbibate de malformaţii spirituale. E o intelegere greşită a democraţiei şi libertăţii, dar şi o slăbiciune a guvernului, care ar trebui să traseze cîteva linii minimale de ordine.

Dintre priorităţile Ministerului Culturii: recuperarea dialogului cu Europa. In acest sens, se prefigurează cîteva realizări: înfiinţarea teatrelor româno-francez şi româno-englez, o mare expoziţie românească la Paris. Ne preocupă, apoi, şantierele restaurării de monumente. Sint deschise în toate judeţele. O prioritate este si reconsiderarea vieţii spirituale săteşti. Tehnic vorbind, sintem aproape de restructurarea întregului sistem editorial şi tipografe. Vor rămîne cîteva regii autonome, celelalte vor fi societăţi comerciale sau instituţii particulare.    

Am promis, pe cînd am devenit ministru, că doresc să las cultura în pace. Din păcate, nu mă lasă ea pe mine. Mă trezesc cu apeluri de la inspectoratele judeţene care cer… indicaţii. Dar fiecare trebuie să gîndească. Este adevărat că – în climatul de libertate şi democraţie (de multe ori greşit înţeles) – sînt şi iniţiative cu rezultate catastrofale. Am hotărît, în consecinţă, să alcă-
tuim o comisie de atestare a editorilor, a impresarilor, a celor care se ocupă de întreprinderi culturale. Acesta nu este un control ideologic, ci unul strict profesional. Cred că uniunile de creaţie pot gira calitatea actului artistic, inclusiv a celui care ne reprezintă peste hotare.

Şi mai este o problemă de rezolvat : propaganda culturii româneşti în străinătate. Centrele de cultură românească (atîtea cîte există) sînt prost finanţate, gestionate şi dotate. Apoi, ele ţin direct de Ministerul de Externe. Cred că şi noi ar trebui să avem un roi consultativ esenţial. Ca şi în numirea ataşaţilor culturali.

Întrebat despre preocupările legate de cultura de masă, domnul ministru a fost foarte tranşant. Avem un departament – de animaţie culturală – care se ocupă de asta. Dar, ca să fiu brutal, prima mea grijă nu e asta. Cultura de masă a fost o prioritate 25 de ani, nu văd de ce ar trebui să continue să fie favorizată. Mărturisesc că nu am insomnii în ce priveşte soarta culturii în masă.

În final, domnul Andrei Pleşu a spus că Ministerul Culturii a fost înnoit in proporţie de 75 la sută. E, deci, cel mai restructurat minister.

Trecînd cu surîzătoare ironie peste atacurile din presă, domnul ministru s-a arătat deschis dialogului cu ziariştii, oferindu-Ie şi o sursă permanentă de informaţii, prin biroul de presă al ministerului. Domnul Andrei Pleşu s-a arătat partizanul ştirii albe. Ceea ce nu înseamnă că gazetarii nu le vor comenta în continuare.

Eugen COMARNESCU

– relatate în pagina a II-a –

Piaţa Universităţii – manifestaţie criptocomunistă?

Sfîrşitul săptămînii trecute a marcat reintrarea în scenă a Pieţei Universităţii – loc asimilat de mulţi ca simbol al contestaţiei politice. Cine sînt cei ce au manifestat în ultimele zile în această agoră postrevoluţionară? Ce obiective, ce revendicări urmăresc aceştia? Este – s-o recunoaştem – destul de dificil de formulat răspunsuri exacte. Dacă pînă la dramaticele evenimente de la jumătatea lui iunie mesajul manifestaţiilor din această zonă a oraşului era clar pentru toată lumea, dacă forţele sociale şi politice (chiar dacă participanţii se declarau apolitici) au fost de notorietate publică, în prezent lucrurile nu sînt deloc clare şi permit fel şi fel de speculaţii.
Să existe, oare, vreo legătură întră cei ca au blocat în ultimele zile de mai multe ori circulaţia în locul amintit şi aceia care, cu doar o zi înainte de declanşarea manifestaţiilor la „Universitate”, participaseră la molestarea unor poliţişti în Piaţa Sfîntul Gheorghe, demonstrînd apoi pînă noaptea tîrziu, oprind maşini şi apoi… controlîndu-le? Este drept, mulţimea a început să se adune din nou în faţa „fîntînii“ de la 1 noiembrie, dată fixată de Guvern pentru intrarea în vigoare a liberalizării preţurilor, măsură ce a nemulţumit mulţi, dacă nu foarte mulţi oameni. Dacă adăugăm acestor sincronizări temporale cele cîteva lozinci arborate de demonstranţi – lozinci de protest împotriva scumpirii traiului si a sărăcirii si mai accentuate a populatiei prin liberalizarea preturilor – am putea concluziona că noile mişcări de stradă au determinări de natură economică. Să nu ne grăbim insă cu etichetările. Dacă cei ce ocupă pînă noaptea tîrziu Piaţa sau mărsăluiesc prin oras pe diverse „trasee ale puterii” (guvern, preşedinţie), protestează împotriva reformelor economice adnotate de administratie, de ce nu s-a mai putut produce nici o apropiere (in pofida unor stăruitoare eforturi din partea „universitarilor”) între acestia şi miile de muncitori convocaţi de sindicate în faţa Casei Poporului într-un miting de protest tocmai pe această temă?
Să fie vorba de o demonstratie cu mobiluri politice? Am putea răspunde afirmativ dacă luăm în calcul lozincile ,,Jos“ Ia adresa preşedintelui şi premierului. In acest caz, ce partide, ce forţe politice au organizat sau susţin demonstraţia, de ce nici o formaţiune nu se solidarizează cu aceasta? Ar fi – este clar pentru oricine de altfel şi foarte jenant, întrucît toate, absolut toate formaţiunile politice importante s-au declarat în repetate rinduri susţinătoare ale economiei de piaţă, acuzînd guvernul de „populism”, de lipsă de curaj în promovarea unei terapii de şoc, marcată de sacrificii, dar salvatoare pentru economia noastră muribundă. 

Aşadar, pe cine reprezintă manifestanţii din Piaţa Universităţii? Să fie ei, cumva, „solii“ criptocomunismului, ai acelor forţe nemulţumite profund de desprinderea noastră din ce în ce mai clară, mai categorică de dogmele socialismului stalinist? Să nu neglijăm dintre argumentele de susţinere ale acestei ipoteze, e drept, paradoxal, faptul că măsura liberalizării preţurilor constituie, dună opinia tuturor experţilor occidentali, cea mai elocventă probă a divorţului definitiv cu orînduielile economice ale comunismului. 

Cine sînt şi ce vor manifestanţii de la Universitate? Ar fi trist să fie vorba de neocomunişti. Din acest motiv să fie ei atît de puţini?…

Val. VOICULESCU

Ziarul Libertatea din 5 noiembrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Ziarul Libertatea din 5 noiembrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Ziarul Libertatea din 5 noiembrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire!

A fost arestat autorul incidentelor violente din Piaţa Sfîntul Gheorghe

Ieri după-amiază, Poliţia Capitalei a reuşit să identifice şi să retină pe şoferul autodubei TV care – după cum am mai relatat – a provocat, prin atitudinea sa, incidentele violente consumate acum cîteva zile în Piaţa Sf. Gheorghe, soldate cu molestarea gravă a trei poliţişti şi furtul a două pistoale. Individul se numeşte Cornel Chirobocea in vîrstă de 25 de ani cu domiciliul în str. Sebastian nr. 11. Este şofer pe autoduba 23-B-6837, aparţinind întreprinderii de Utilaj Greu pentru construcţii Bucureşti. Din primele cercetări rezultă că, după provocarea incidentului, cel urmărit a plecat la volanul maşinii amintite fără aprobarea întreprinderii, la Babadag. Vom reveni in ziarul nostru de mîine cu un amplu reportaj.

Ultima oră • Ultima oră

COMUNICAT

Prin comunicatul din 3 noiembrie 1990, Ministerul de Interne a asigurat opinia publică că va depune toate eforturile în conformitate cu prerogativele conferite de lege şi hotărîrile Parlamentului pentru realizarea liniştii şi ordinii civice, la care este îndreptătită populaţia tării. Avînd în vedere că şi în cursul zilei de ieri, au continuat şi s-au amplificat actele de dezordine şi tulburare a liniştii publice, la orele 20,30, ministrul de interne a ordonat forţelor de ordine legitime să intervină pentru restabiIirea ordinii şi garantarea vieţii normale a cetăţenilor Capitalei, apărarea siguranţei tuturor persoanelor şi bunurilor acestora.
În Piaţa Universităţii, traficul rutier a fost reluat. În mai multe zone ale Bucureştiului, forţele de ordine au efectuat acţiuni de natură a menţine climatul normal de viaţă civilizată.
În acelaşi timp, potrivit proiectului de lege înaintat Parlamentului ţării, întregul personal al ministerului este hotărît să asigure libera exprimare a opiniei fiecărui cetăţean, a oricărei opţiuni şi revendicări de natură politică economică şi socială într-un cadru democratic şi cu respectarea primatului legii într-un stat de drept. Libera exprimare a acestor opţiuni este un drept fundamental al fiecărui cetăţean care nu are însă nici o legătură cu manifestările anarhice, de natură să deformeze imaginea României. Ne obligăm să informăm permanent opinia publică asupra derulării evenimentelor şi acţiunilor întreprinse de forţele de ordine în scopul protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor tării.

Biroul de presă al Ministerului de Interne