La fiecare 4 ani, România este chemată la urne pentru alcătuirea unui nou parlament. Poate prea puțini dintre cei care votează, dar și cei care alcătuiesc listele de candidați înțeleg faptul că se află în fața unui început și că este șansă pentru o nouă ”echipă” capabilă să schimbe lucrrile. E momentul de a promova persoane bine pregătite profesional, integre și, mai cu seamă, care au dat dovadă de patriotism.

După cvasi-consumarea alegerilor locale, judecând după discursurile liderilor partidelor importante, nu prea avem învinși. Toate partidele au făcut o ”figură frumoasă”: USR a transmis prin vocea liderului Barna faptul că este singurul (sic!) partid care a învins PSD, PNL a proclamat o victorie ”istorică” iar PSD s-a lăudat cu ”dublarea” votului în Capitală față de europarlamentare. Cu alte cuvinte, nimeni n-ar fi pierdut!

În acest context, ”parlamentarele” care bat la ușă ne arată faptul că putem avea surprize! PSD are încă o capacitate mare de activare a electoratului din mediul rural, pierzând însă controlul pe majoritatea orașelor mari, PNL are o mână de cărți socotită de Ludovic Orban ca fiind câștigătoare, iar USR este – cel puțin în acest moment – în poziția privilegiată.

Avantajul USR-ului este însă foarte fragil, aceștia punând reflectoarele doar pe orașele mari în care au luat voturile ”rezistenței” și i-au ”sedus” pe cei cărora li s-a terminat răbdarea atât cu PSD, cât și cu PNL. Celelalte segmente ale electoratului au fost tratate neglijent, de parcă ”restul țării” ar fi complet irelevant. De altfel, retorica USR rezonează doar cu publicul fidel, de nișă: ”oamenii noi”, iubitori de rezolvare a problemelor prin demonstrații stradale, susținători ai legalizării marijuanei, vajnici luptători împotriva ”penalilor”, etichetă care a fost lipită, irațional și furios pe tot ceea ce înseamnă PSD.

Privind către PSD, acesta nu este un partid menit extincției pentru simplul motiv că social-democrația are rădăcini solide în mentalul românesc.

Aceasta fiind situația, Marcel Ciolacu ar putea să încerce să scoată ”mizeria de sub preș” și să facă o delimitare de acțiunile profund dăunătoare ale lui Liviu Dragnea, pentru a salva partidul.

Practic, până acum această inacțiune a permis USR-ului și lui Nicușor Dan să deruleze o campanie electorală de succes. Pentru că a vitupera la adresa PSD a fost narativul central al acestora.

Cât despre PNL, acesta face în mod aproape inexplicabil jocul gonflării USR, cu care ideologic aleargă pe același culoar, de dreapta. Numai că partidul istoric încasează în ultima perioadă lovitură după lovitură de la acest partener, în numele coalizării dreptei.

Probabil că Ludovic Orban l-a crezut pe Barna când acesta i-a promis sprijin la prezidențiale, dacă scoate PMP-ul din joc. Evident, acum ar fi o ironie a sorții, deloc exclusă, să îi fie dat liderului liberal să trăiască aceeași deziluzie ca cea a lui Dan Cristian Popescu, pe care l-a asigurat că e candidatul de la sectorul 2, până în ultima clipă.

Nu putem în aceste circumstanțe decât să remarcăm faptul că electoratul a dat semnale îngrijorătoare de saturație vis-a-vis de oferta partidelor la alegerile locale, optând pentru variante exotice: cetățeni străini, prezentatoare TV, etc. Lecția administrată clasei politice ar trebui să îndemne la o reformare reală a celor  două partide importante – PSD și PNL – și deschiderea liniilor de comunicare între cele două părți pentru cooperarea pe problemele importante ale țării care vor izbi ca un tsunami anul viitor.