Actualitate
Pascal Bruckner: „Corectitudinea politică e, de fapt, o negare a realității“
Cunoscut în România mai ales pentru romanele sale, Pascal Bruckner e și un intelectual public angajat, un autor de eseuri pe teme foarte sensibile, așa cum este, de pildă, alteritatea, relația cu celălalt. Cea mai recentă carte a sa este intitulată Un rasism imaginar. Islamofobie și culpabilitate și a apărut la Editura Trei. O carte despre felul în care sentimentul de culpă produs de istoria colonială deformeză felul în care ne raportăm astăzi la musulmani. Corectitudinea politică e, evident, tema centrală a acestei cărți. O polemică interesantă…
Domnule Pascal Bruckner, cum de s-a ajuns la această situație, cum de a devenit corectitudinea politică un adversar al libertății cuvîntului?
Corectitudinea politică e un soi de balustradă, un paravan de protecție, în plan semantic, dacă vreți, pentru a numi anumite categorii. E un mecanism de bun simț, absolut funcțional. Doar că, încetul cu încetul, s-a transformat într-o ideologie care te împiedică să spui lucrurilor pe nume. Dacă spui lucrurilor pe nume, dacă spui exact ce crezi, riști să stîrnești un scandal, ești arătat cu degetul, pus la zidul infamiei. Corectitudinea politică e puternică în Franța, dar în Statele Unite ale Americii sau în Canada e încă și mai rău. Acolo a devenit într-adevăr un instrument care înăbușă orice altă viziune asupra lumii.
Și care e momentul în care corectitudinea politică s-a transformat în ideologie, în doctrină? Puteți identifica un moment anume în istorie?
Cred că e vorba de anii ’90… Erau anii lui Bill Clinton în Statele Unite. E vorba, mai exact, de momentul cînd lupta pentru drepturile sociale a fost abandonată pentru a fi înlocuită cu o luptă pentru drepturile minorităților. Această trecere a fost urmată de erupția corectitudinii politice. Am văzut asta cu ochii mei, am trăit această transformare, căci pe atunci predam în Statele Unite. Îmi amintesc cum mi s-au explicat noile reguli de urmat în universitate: cum să mă port cu studentele, pe care nu trebuia să le privesc în ochi, cărora nu trebuia să le fac complimente, nu trebuia să vorbesc cu ele într-un birou cu ușa închisă decît dacă discuția era înregistrată pe reportofon. Mi s-a mai spus că e de evitat să iau liftul cu o femeie singură și că orice relație cu o studentă, chiar dacă majoră și chiar dacă a consimțit, era pasibilă de un proces în instanță. Ei, începînd din acel moment, preceptele corectitudinii politice s-au extins la toate minoritățile, astfel încît astăzi totul a culminat cu un sistem care sugrumă orice reflecție, orice gîndire. Un sistem care, după părerea mea, a contribuit în mare măsură la victoria lui Donald Trump în Statele Unite. Asta, pentru că dreapta devenise exasperată de această modă nouă, a corectitudinii politice, venită, evident, dinspre stînga.
E diferită situația din Europa Occidentală de ce se petrece în Statele Unite? Cultural, social, politic?
Da, e diferit, pentru că avem alte tradiții și alte moravuri. Dar sîntem influențați de Statele Unite și tindem și noi, din ce în ce mai mult, să ne închipuim lumea în termeni de majoritate oprimantă versus minorități oprimate. Riscul e deci că ne americanizăm încetul cu încetul, pierzînd, în același timp, ceea ce reprezintă specificitatea culturii europene. E un risc politic foarte puternic. Dar totul e la nivel de limbaj. Corectitudinea politică e poliția limbajului. Dacă, de pildă, apropo de atentatele teroriste, spui că există o legătură cu islamul și că poate e o problemă cu islamul, atunci ești imediat acuzat de rasism, de generalizări… Și imediat vei fi arătat cu degetul.
Cum de vă preocupă islamul și rasismul în relația cu islamul?
Vine de la faptul că am avut două sute patruzeci și șapte de morți în ultimii trei ani… Ultimele victime au fost în această primăvară, la Paris, în apropiere de Operă, cînd un extremist a ucis cu cuțitul trecători, strigînd „Allah Akbar!“. În fine… E o problemă pe care eu o tot semnalez din 1983, în cartea Lacrimile omului alb. Lumea a treia, culpabilitate și ură de sine. Și problema nu încetează să se agraveze. În Franța am avut foarte multe atentate și, prin urmare, e normal să ne preocupe aceste chestiuni. Și cei care sînt cei mai preocupați sînt chiar musulmanii, căci ei sînt primele victime ale propriilor teroriști. Eu cred că dintre intelectualii musulmani trebuie să-i susținem pe cei luminați, liberali, moderniști, și nu pe fanatici, nu pe retrograzi, nu pe cei care n-ar schimba nimic în religia lor.
Dar cum se face că tocmai corectitudinea politică împiedcă o dezbatere autentică despre raporturile dintre Occident și islam?
Asta se întîmplă mereu. Stînga și extrema stîngă nu contenesc să ne explice că atentatele n-au nimic de a face cu islamul, că unele atacuri sînt din vina noastră… ni se amintește că Franța a colonizat, că-și tratează rău imigranții, că îi trimite în cartierele cele mai sărace și că, de fapt, Franța ar trebui să fie supărată pe ea însăși din toate aceste motive. Ecuația pe care acești stîngiști vor să ne o servească e următoarea: victimele sînt făptașii, iar făptașii sînt, de fapt, victimele. Și asta e de nesuportat. E o atitudine pe care o largă majoritate în Franța nu o mai admite. E o negare a realității. Corectitudinea politică e, de fapt, o negare a realității. Nu vrem să vedem ceea ce vedem; vedem, în schimb, altceva, o grilă politică anterioară evenimentului. Deci nu mai putem nici să vedem, nici să auzim, nici să înțelegem.
Cartea începe cu un motto, un scurt citat din romanul autobiografic al lui Salman Rushdie Joseph Anton: „Un nou cuvînt a fost inventat pentru a permite orbilor să rămînă orbi: islamofobia. Să critici violența militantă a acestei religii în incarnarea sa contemporană era considerat drept fanatism.“
Salman Rushdie e un om exemplar, a fost persecutat de islamiști pentru cartea sa Versetele satanice, e în continuare urmărit printr-o fatwa. Pe capul său a fost pusă o recompensă de cîteva milioane de dolari. Salman Rushdie s-a bătut pentru libertate și a fost, el însuși, acuzat de islamofobie. Nu e doar o victimă. Pe deasupra, mai e și acuzat de rasism pentru că și-a permis să interpreteze în felul său Coranul. Asta, în vreme ce dacă mîine un creștin s-ar apuca să scrie un text despre Biblie, dacă s-ar apuca să ia peste picior cutare sau cutare pasaj din Evanghelia după Marcu sau după Luca, nimeni n-ar spune nimic. De altfel, ne petrecem timpul criticîndu-ne propria religie sau Vaticanul sau clerul, iar episcopii nu dau edicte ucigașe pentru a se răzbuna. E un drept pe care l-am cîștigat, acela de a lua distanță față de religiile noastre de origine. Cînd însă Salman Rushdie face asta apropo de islam, e condamnat la moarte. Și mii de oameni îi ard cărțile în Anglia, exact ca la Nürnberg în 1933. Și dacă denunți toate astea, ești acuzat de rasism. Cred că sîntem cu toții căzuți în cap, s-a întors lumea pe dos.
Totuși, rasismul, xenofobia sînt realități în Europa. Cum mai poate fi combătut rasismul real și în același timp denunțat rasismul imaginar?
Tocmai. Există destul rasism în lumea reală pentru a nu mai adăuga încă unul, cel pe care eu îl numesc rasism imaginar – adică exact această libertate pe care o avem de a critica religia. Un lucru e interzis și așa trebuie să și rămînă: e interzis să persecuți credincioșii. Dar în același timp trebuie remarcat că, dacă există o minoritate persecutată în lumea întreagă, inclusiv în lumea musulmană, aceasta e constituită din creștini. Țin să vă reamintesc că recent, în Indonezia, la Surabaya, zeci de creștini au fost uciși de un grup de jihadiști care au intrat într-o biserică și s-au detonat. În Irak, în Siria, în Liban, în Egipt, în Yemen, în Libia, peste tot creștinii sînt persecutați de musulmani. Or, despre christianofobie nu se vorbește. Se vorbește doar de islamofobie. De ce această dublă măsură? Nu fac decît să pun o întrebare… De ce ar avea cineva dreptul să-i persecute sau să-i extermine pe creștini, de oricare ar fi, ortodocși, catolici, protestanți, armeni, și de ce vorbim de rasism imediat ce încercăm să aducem în discuție anumite dogme ale islamului radical, care, din ce s-a văzut recent, e un islam care ucide. Ceea ce s-a întîmplat recent în Indonezia și la Paris demonstrează că în numele lui Dumnezeu și al unei interpretări maximaliste a religiei sînt uciși oameni nevinovați. Și asta e insuportabil. Și, încă o dată, musulmanii progresiști sînt primele victime ale acestor crime în serie.
Sînteți de acord deci că și musulmanii sînt victime, că există și această dimensiune de victimă…
Care? Haideți să vedem cine sînt victimele. Unul dintre principiile extremei stîngi e să afirme că toți musulmanii sînt victime. Și că islamul e o religie oprimată. Întîi de toate, e fals. Apoi, dacă musulmanii sînt victime, e din cauza propriilor conducători, din cauza propriilor extremiști, din cauza orbirii unor teologi și imami care sînt incapabili să reformeze sau să modernizeze religia. Da, sînt victime. Sînt propriile victime. Și ale extremiștilor. Nu cred însă că musulmanii din Franța sînt victime. Drept dovadă, ei rămîn în Franța. Avem peste cinci milioane de musulmani în Franța. Și nu doar că rămîn, ci vin în masă, din tot felul de țări, pentru a trăi la noi. De ce? Pentru că Franța îi emancipează pe musulmani, le permite să se elibereze de propria religie sau să trăiască credința într-un mod mai relaxat… Motiv pentru care francezii de religie musulmană sînt în general fericiți să trăiască în Franța, mai degrabă decît să fi rămas în țările maghrebine sau în Orientul Mijlociu, acolo unde, de altfel, sînt războaie civile, atentate și alte fenomene destul de violente.
Dar este islamul compatibil cu democrația, cu libertățile civile?
Nu se pune problema dacă e sau nu compatibil. El trebuie să devină compatibil. A priori, nici o religie nu e compatibilă cu democrația. Nici creștinismul, nici iudaismul, nici islamul. Doar că, după niște secole, cu timpul, au început să devină. Ideea e că și islamul trebuie să devină compatibil cu legea republicană, cu această orînduire. Oricum, aici nu avem de ales. Nu putem face o excepție pentru musulmani. Nu putem face excepție pentru islam în vreme ce catolicii, ortodocșii, mozaicii, budiștii, confucianiștii s-au conformat legilor comune în Europa. Musulmanii trebuie să se înscrie și ei pe acest curs. Nu e de acceptat nici o excepție de la această regulă.
Dar de ce e atît de importantă religia în acest proces al integrării?
Pentru că mulți oameni au venit la noi din state africane întîi de toate ca musulmani și abia în al doilea rînd ca algerieni, ivorieni sau tunisieni. Religia a fost numitorul comun, un substitut de identitate. Dincolo de aceste mase de imigranți sînt toate noile ideologii: wahabismul din Arabia Saudită, ideologia Fraților Musulmani, foarte activă, și aceasta – vă amintesc că marele vostru vecin la Marea Neagră, Turcia, e un fief al Fraților Musulmani și că Recep Erdogan e unul dintre marii apărători ai Fraților Musulmani. Mai sînt salafiștii, takfiriștii… Toți aceștia încearcă să-i asmută pe musulmani împotriva orînduirii occidentale. Trebuie să rezistăm și să facem, din acești musulmani, francezi, români, unguri, germani, englezi la fel ca ceilalți. E o misiune de lungă durată și foarte dificilă.
Avem nevoie, deci, de un nou mod de întrebuințare pentru multiculturalism. De unde ar trebui început?
Nu, ceea ce nu-mi place la multiculturalismul de tip anglo-saxon e că îl menține pe fiecare în cultura de origine. Și că, prin urmare, evită să construiască o bază comună. Faimosul melting-pot anglo-saxon nu mai funcționează în Anglia, de pildă. Trebuie să fim toleranți, bineînțeles, și fiecare trebuie să poată să-și exercite drepturile religioase, trebuie să existe locuri de cult și institute religioase musulmane, fără îndoială. Doar că nu trebuie să arătăm nici un fel de toleranță față de cei care nu sînt toleranți în ceea ce ne privește. Și mai e ceva – și aici, nu trebuie să avem nici o toleranță, aici nu e loc de negociere: moravurile occidentale, egalitatea dintre femei și bărbați, dreptul fiecăruia de a crede sau de a nu crede, libertatea de conștiință, libertatea femeilor de a se îmbrăca cum vor, toate acestea nu sînt negociabile. Aici e după cum spune o maximă latină: „La Roma fă ca romanii!“ Cine nu e de acord cu aceste principii nu poate rămîne în spațiul european. Și asta, fără excepții.
S-a văzut, într-adevăr, că multiculturalismul poate produce anumite conflicte culturale. Dar credeți mai degrabă în ideea franceză a asimilării? E „asimilaționismul“ preferabil multiculturalismului?
Într-adevăr, există un conflict aici. Dar libertatea există. Femei care poartă văl sînt cu miile în Franța, doar că vălul e interzis la școală, la fel cum semnele religioase în general sînt interzise: crucea, chipa, vălul, toate. Franța a interzis burka, adică vălul integral, în 2010. Și a avut dreptate. Sîntem în avangardă în Europa cu această măsură. Iar eu cred că burka trebuie să fie interzisă din rațiuni de securitate și de vizibilitate. Și vă amintesc că mai e o țară care tocmai a interzis burka: Marocul. Nu putem spune că e o țară antimusulmană, căci regele e descendent al profetului. Și Algeria a interzis burka la școală. Da, trebuie să fim toleranți, dar e nevoie și de limite. Există limite dincolo de care nu se poate trece. Cînd vezi fetițe de șapte ani purtînd văl integral pentru că așa vor părinții lor, trebuie să intervină legea și să spună că nu e voie. Și asta trebuie să se întîmple și în Franța: faceți ce vreți, unde vreți, dar așa ceva, în Franța, e de netolerat.
Putem înțelege această carte ca pe o continuare a Tiraniei penitenței?
E în primul rînd o continuare a cărții mele Lacrima omului alb, e o reflecție despre conștiința încărcată a occidentalilor și despre concesiile pe care societățile noastre sînt dispuse să le facă în numele acestor învinovățiri pe care le adresează grupuri fanatice sau teroriste sau regimuri dictatoriale. Cultura occidentală e arătată cu degetul, i se spune că e cea mai rea cultură din lume, că a oprimat universul întreg – ceea ce nu e adevărat, evident. Și, în acest sens, e o continuare a Tiraniei penitenței.
Mai aveți timp să scrieți și literatură? Romane?
Sigur că da. Tocmai am terminat de scris un roman. Încerc să-mi fac timp pentru toate, să fac ce-mi place. Scriu romane, piese de teatru… Nu fac decît asta. Scrisul e meseria mea. Am timp, sînt foarte organizat, lucrez foarte mult, nu abandonez nimic din ce-mi place să fac.
Vă simțiți mai liber în literatură decît atunci cînd scrieți eseuri?
Depinde… Nu neapărat. Literatura presupune alte constrîngeri. E greu să scrii romane. Pentru că trebuie să inventezi o lume. Cred că în Franța sînt mai cunoscut pentru eseuri decît pentru romane, chiar dacă am, și acolo, un public pentru romane. În România e mai degrabă invers. Aici, oamenii preferă romanele. Esențial e să ai două creiere, două genuri. Mie îmi place să le folosesc pe amîndouă.
(interviu de Matei Marin difuzat la Radio România Cultural)
Actualitate
Colmatizarea lacunelor: armata SUA se indreaptă spre drone comerciale după retragerea RQ-7B Shadow
Decizia Armatei Statelor Unite de a suspenda întreaga sa flotă de drone RQ-7B Shadow a dus la o lacună de capacitate pentru soldații care se bazau anterior pe aceste drone pentru operațiuni de recunoaștere și supraveghere. Deși armata analizează un nou sistem de platformă care să fie disponibil soldaților începând cu sfârșitul anului 2027, acest interval de așteptare este considerat prea lung. Astfel, potrivit colonelului Nick Ryan, directorul Managerului de Capacitate al Armatei pentru Sisteme Aeriene Nemancate, armata se îndreaptă către opțiuni disponibile comercial.
„Există o lacună în care unitățile noastre nu au active și nu au capacitate de antrenament în acest moment, pentru a învăța și a dezvolta TTP-uri [tactici, tehnici și proceduri],” a declarat Ryan pentru Breaking Defense înainte de conferința anuală a Asociației Armatei SUA. „Am început să gândim în afara cutiei pentru a ajuta cu această problemă.”
Liderii armatei au anunțat planul de retragere a dronelor Shadow la începutul lunii februarie, ca parte a unei reconfigurări mai ample a aviației. Până la sfârșitul lunii septembrie, toate aceste drone fuseseră retrase din unități, conform lui Ryan. Planul pe termen lung este de a desfășura un nou Sistem Aerian Nemandat Tactical Future (FTUAS) la nivelul brigăzii, iar două companii — Griffon Aerospace și Textron Systems — sunt în prezent în competiție pentru acest contract râvnit. Dacă această competiție rămâne pe calea cea bună, armata se așteaptă să desemneze un câștigător în cursul acestui exercițiu fiscal și să înceapă primirea noilor drone spre sfârșitul exercițiului fiscal 2027.
Potrivit lui Ryan, acest plan prezintă probleme pentru soldații care au nevoie de o capacitate interimară acum, iar declarații de nevoi operaționale emergente au sosit din diverse unități, inclusiv Grupurile de Luptă Multi-Domeniu din Indo-Pacific și Europa.
O parte din planul de viitor include, în parte, utilizarea listei Blue UAS a Unității de Inovație în Apărare (DIU) — o inițiativă menită să ajute armata să selecteze mai repede sisteme comerciale complet lipsite de piese chinezești. Teoretic, dacă o dronă se află pe lista aprobată, o unitate poate să o achiziționeze.
Cu toate acestea, atunci când armata a apelat la această listă la începutul anului, niciuna dintre dronele listate nu ar fi putut umple lacuna creată de retragerea Shadow, astfel că Ryan și ceilalți au colaborat cu DIU pentru refresh-ul listei Blue UAS.
„Probabil că nu putem include ceva atât de mare precum Shadow pe lista DIU Blue, cum ar fi un Grup 3 care cântărește câteva mii de kilograme, deoarece acest lucru ar depăși probabil … 350,000 de dolari,” a spus Ryan. În schimb, opțiunile potențiale ar putea fi în intervalul Grup 2, cântărind mai puțin de 55 de kilograme, având capacitatea de a zbura mai mult de patru ore pe distanțe mai mari de șase mile, observând atât ziua, cât și noaptea, și posibil având capacitatea de a desemna cu laser.
„Aceasta este suficient pentru a umple lacuna pentru moment, pentru a permite unităților să aibă măcar ceva cu care să se antreneze, ceea ce este mai bine decât nimic în acest moment,” a explicat Ryan.
Serviciul este, de asemenea, interesat de adăugarea dronelor cu vizionare la prima persoană pentru nivelurile de echipă și pluton, a adăugat el.
După ce DIU a lansat apelul pentru refresh-ul listei Blue mai devreme în acest an, au venit 360 de propuneri din partea a 220 de companii pentru opțiuni atât de platformă, cât și de tehnologie de suport. Această listă a fost acum restrânsă la 36 de platforme zburătoare de la aproximativ 15 furnizori, iar aceste capabilități sunt programate pentru teste la începutul lunii noiembrie la 29 Palms al Corpului Marin din California de Sud. După ce dronele vor fi testate, vor fi demontate pentru a inspecta toate componentele, după cum a explicat Emeneker. Dacă părțile trebuie înlocuite, companiile vor avea opțiunea de a face aceasta.
Până la începutul lunii decembrie, Emeneker preconizează că dronele care vor trece de testare vor începe să apară pe lista Blue și vor fi continuu adăugate pe o bază rolling. Până la sfârșitul lunii februarie, a adăugat el, dronele care nu vor fi selectate de către servicii vor fi eliminate din listă.
„Vom lista produsele cât mai repede posibil, nu vrem ca utilizatorii finali să aștepte și nici să facem companiile să aștepte,” a spus Emeneker.
Între timp, oficialii din Comandamentul Aviației și Rachetelor ale Armatei și din Comandamentul de Dezvoltare a Capacităților de Luptă ale Armatei vor lucra la obținerea autorizațiilor de aeronavigabilitate, astfel încât, de îndată ce dronele potrivite sunt oficial adăugate pe listă, fie ca substitut pentru misiunea Shadow sau drone cu vizionare la prima persoană, serviciul poate face recomandări unităților.
„Dacă putem obține mai multe sisteme disponibile care sunt conforme cu NDAA [Legea de Apărare Națională], de care armata este cu adevărat interesată să achiziționeze … și Congresul alocă fonduri pentru unități, atunci unitățile vor merge absolut acolo și vor începe să achiziționeze aceste lucruri,” a declarat Ryan.
Actualitate
Adaptarea rapidă și colaborarea în industria apărării: Răspunsul la provocările viitoare
Amenințările cu care se confruntă Statele Unite și aliații săi continuă să prolifereze. Cu adversari de nivel apropiat sau egal care desfășoară sisteme de armament din ce în ce mai avansate în toate domeniile, diversitatea, sofisticarea și cantitatea provocărilor cresc continuu. Chiar și cei cu capacitate industrială și tehnologică limitată au acces la armament modern, relativ ieftin, capabil să cauzeze daune semnificative.
Pentru a rămâne cu un pas înainte în acest mediu complex și dinamic de amenințări, armata americană are nevoie de o bază industrială robustă și agilă, capabilă de prototipare rapidă și dezvoltare, de producție de înalt volum și de capacitatea de a crește sau redirecționa producția în funcție de cerințe în schimbare.
Aceasta a fost una dintre numeroasele teme importante discutate la conferința Asociației Forțelor Aeriene și Spațiale, desfășurată recent în capitala națională. Într-un mediu geopolitic tot mai complex, cum arată viitorul dezvoltării armamentului? Și cum pot industria și guvernul să colaboreze cel mai bine pentru a aduce aceste sisteme critice în mâinile militarilor noștri mai repede? Iată patru piloni cheie ce pot oferi Statelor Unite acest avantaj decisiv într-o eră de amenințări în creștere.
Colaborarea în centru
Pentru a atinge obiectivul comun de a permite luptătorilor noștri să rămână cu un pas înainte în fața amenințărilor în evoluție rapidă, clienții noștri guvernamentali adoptă cu înțelepciune noi filozofii de achiziție care încurajează colaborarea între industrie.
Inițiativele precum Weapon Open System Architecture (WOSA), utilizată de Forțele Aeriene ale Statelor Unite și acum de Marine, încurajează modularitatea și interoperabilitatea între furnizorii de componente. De exemplu, includerea acestor standarde WOSA în Arhitectura de Referință a Armamentului de la Baza Aeriană Eglin va sprijini producția de înalt volum și iterația rapidă a tehnologiilor pe măsură ce amenințările viitoare evoluează.
Guvernul poate lua măsuri suplimentare pentru a încuraja standardele deschise și modularitatea plug-and-play, în special la nivelul subcomponentelor. De exemplu, ar putea considera furnizarea de informații despre solicitări direct către furnizorii majori de subsisteme prin intermediul vehiculelor de contractare, cum ar fi Contractul de Achiziție Agile Larg de la Eglin. Aceasta ar asigura că principalii contribuitori din ecosistemul de armament au aceeași informație, indiferent de relația primar-subcontractant. De asemenea, deschide ușa guvernului pentru a avea relații directe cu furnizorii majori de subsisteme.
Indiferent de mecanisme, dialogul robust între guvern și industrie este esențial. Acest dialog ajută la alinierea așteptărilor cu capacitățile industriei, în timp ce menține industria receptivă la obiectivele guvernului. Comunicarea cerințelor devreme și frecvent cu privire la programele de achiziție va duce la rezultate mai bune pentru toți.
La L3Harris, ne concentrăm, de asemenea, pe căutarea oportunităților de colaborare nu doar cu guvernul, ci și cu colegii din industrie și noi intrări emergente. De la integrarea de noi tehnologii în procesele noastre de fabricație până la parteneriate cu instituții academice și start-up-uri strategic aliniate, colaborăm cu alți inovatori disrupte pentru a cultiva oportunități de echipă care aduc capacități robuste și discriminate în luptă – și în cele din urmă continuă să ofere Statelor Unite un avantaj considerabil în fața celor care ar dori să ne facă rău.
Investiția în furnizorii de nivel inferior
Războiul Rusiei în Ucraina și problemele globale emergente au evidențiat clar că Statele Unite trebuie să revitalizeze lanțurile de producție în apărare care au stagnat sau au încetinit în ultimele decenii. Motoarele cu combustibil solid (SRM), în special, reprezintă majoritatea sistemelor de armament ale SUA și sunt, pe bună dreptate, un focus esențial în întărirea bazei industriale de aprovizionare.
O acțiune simplă pe care o putem lua pentru a întări rapid lanțul de aprovizionare industrial, în ceea ce privește componentele SRM, este investiția directă în furnizorii de carcase, aprinzătoare și duze. În unele cazuri, am ajuns la un singur furnizor pentru aceste subcomponente critice SRM, ceea ce face ca scalabilitatea producției să fie o provocare – mai ales atunci când mai mulți contractori principali concurează pentru același resursă. La urma urmei, indiferent de câți furnizori SRM intră pe piață, toți ne vom baza în continuare pe aceiași furnizori de nivel inferior.
La L3Harris, am luat această acțiune în serios, investind direct capitalul nostru în furnizorii critici de componente SRM. În ultimele 18 luni, am oferit peste 25 de milioane de dolari acestor furnizori de nivel inferior SRM pentru a-și extinde capacitatea și a-și moderniza procesele de fabricație. Este necesară mai multă investiție în acești furnizori critici, atât din partea guvernului, cât și a industriei.
Contracte directe și pe mai mulți ani
Când știm ce urmează, putem fi pregătiți. Contractele pe mai mulți ani încurajează investițiile din sectorul privat la nivelul subcontractorilor, creșterea stabilității și capacității bazei industriale, în timp ce promovează inovația și reduc costurile. Semnalele de cerere precise și constante sprijină investițiile în infrastructura și facilitățile necesare pentru a oferi capacitate și a impulsiona rentabilitatea.
De fapt, acolo unde are sens, contractele directe cu furnizorii de către guvern pot fi, de asemenea, un instrument eficient pentru a crește rentabilitatea și a aduce aceste sisteme mai rapid în mâinile clienților noștri din guvern.
Valorificarea fabricației aditive pentru prototipare rapidă
Deși nu este întotdeauna soluția, fabricația aditivă (AM), împreună cu modelarea 3D și ingineria digitală, este bine adaptată pentru prototiparea rapidă a componentelor critice – în special pentru hardware complex, cum ar fi sistemele de propulsie hipersonice. De exemplu, în cazul motoarelor cu scramjet de la L3Harris, AM a condus la o reducere de peste 75% a timpului și costurilor de fabricație și o reducere de 95% a numărului de piese. Aplicarea țintită a AM este doar un termen de exemplu despre cum industria poate colabora rapid cu partenerii guvernamentali pentru a proiecta, modela, prototipa și testa la viteza relevanței.
America și aliații săi se confruntă cu o lume în care adversarii devin din ce în ce mai capabili să caute slăbiciuni în multiple domenii. Guvernul și industria trebuie să continue să colaboreze pentru a lua decizii de achiziție informate și oportun folosite pentru a aduce sisteme critice de armament în mâinile luptătorilor noștri.
Prin adoptarea inițiativelor de modularitate și interoperabilitate, precum WOSA, și printr-un dialog robust în care cerințele guvernului sunt comunicate clar, devreme și frecvent, industria poate să facă față provocărilor impuse de amenințările în evoluție rapidă. Capacitatea noastră de a desfășura arme în număr mare rapid și eficient, precum și de a inova rapid în fața amenințărilor în schimbare, va menține adversarii în incertitudine și, în cele din urmă, va crea o lume mai sigură.
Inchirierea unei masini in Bucuresti a devenit un serviciu din ce in ce mai cautat atat de catre turisti, cat si de catre cei care viziteaza orasul in scop de afaceri. Alegerea corecta a unei companii de inchirieri auto este esentiala pentru a avea parte de o experienta placuta si lipsita de surprize neplacute. Expertii in domeniu recomanda sa te ghidezi dupa cateva criterii esentiale, printre care reputatia companiei, transparenta costurilor, politica de kilometraj si optiunile flexibile de livrare si rezervare a masinii.
Reputatia companiei: un indiciu al calitatii serviciilor
Primul pas in alegerea unei companii de inchirieri auto este sa analizezi reputatia acesteia. O companie bine cotata in randul clientilor este, in general, un semn ca ofera servicii de calitate. Recenziile online reprezinta o sursa utila pentru a te informa despre experientele anterioare ale altor clienti.
Este important sa cauti opinii pe platforme independente, nu doar pe site-ul companiei. Astfel, vei putea obtine o imagine obiectiva asupra modului in care aceasta interactioneaza cu clientii si isi gestioneaza flota de masini. Un alt mod de a evalua o companie este sa ceri recomandari de la persoane de incredere care au folosit servicii similare. Experientele lor directe iti pot oferi o imagine clara asupra calitatii serviciilor, a starii masinilor si a transparentei tarifelor.
Costuri: fii atent la toate detaliile
Un alt aspect important pe care trebuie sa il iei in considerare pentru serviciul de inchirieri auto din Bucuresti este costul total al serviciului. Pretul afisat initial poate parea atractiv, dar este esential sa te asiguri ca nu exista taxe ascunse care sa ridice semnificativ costul final. Asigura-te ca intelegi exact ce include tariful de inchiriere – de la taxe obligatorii, asigurari, pana la eventuale comisioane de livrare sau returnare a masinii.
Verifica daca exista vreo taxa suplimentara in cazul returnarii intarziate sau daca esti obligat sa achizitionezi asigurari suplimentare. Unele companii percep si un depozit de garantie, care poate varia in functie de masina inchiriata si perioada de inchiriere. Aceasta suma va fi blocata pe cardul tau de credit pana la finalul contractului, asa ca este important sa ai suficiente fonduri disponibile.
Compararea ofertelor mai multor companii te poate ajuta sa gasesti cea mai buna optiune pentru nevoile tale. Un pret mai mic nu este intotdeauna cel mai bun, mai ales daca include limitari semnificative sau taxe suplimentare.
Politica privind kilometrajul: limitari sau libertate
Un alt element de luat in calcul este politica privind kilometrajul. Unele companii de rent a car otopeni ofera masini cu kilometri nelimitati, ceea ce este ideal daca intentionezi sa calatoresti pe distante lungi sau sa vizitezi mai multe locuri in afara Bucurestiului. Insa, alte companii impun o limita de kilometri zilnica sau pentru intreaga perioada de inchiriere, iar depasirea acesteia atrage costuri suplimentare per kilometru.
Daca planifici sa faci multe drumuri in afara orasului sau sa petreci mult timp la volan, opteaza pentru o companie care nu impune o limita de kilometri sau care are o limita suficient de generoasa. Astfel, vei putea calatori fara stresul unor costuri neprevazute.
Rezervare online: rapiditate si eficienta
Un avantaj major pe care multe companii de inchirieri auto il ofera este posibilitatea de a face rezervari online. Acest sistem nu doar ca iti economiseste timp, dar iti permite si sa compari diferite optiuni de masini si tarife fara sa parasesti confortul casei. Platformele online ale companiilor permit adesea vizualizarea in timp real a disponibilitatii masinilor, iar procesul de rezervare este simplu si rapid.
Rezervarea online poate aduce si beneficii suplimentare, precum reduceri pentru early booking sau accesul la oferte speciale. In plus, poti alege si servicii suplimentare, cum ar fi asigurari extinse, GPS, scaune pentru copii sau optiuni de livrare la adresa. Aceasta flexibilitate iti permite sa iti personalizezi experienta in functie de nevoile tale, evitand astfel neplacerile la fata locului.
Inchirieri auto de la Aeroportul Otopeni: o solutie rapida si practica
Pentru cei care ajung in Bucuresti pe calea aerului, inchirierea unei masini direct de la Aeroportul Otopeni poate fi cea mai convenabila solutie. Majoritatea companiilor de inchirieri auto care opereaza in Bucuresti au birouri la aeroport si ofera optiunea de a prelua masina direct din parcarea de la sosiri. Acest serviciu este extrem de util, mai ales daca ai un program incarcat si doresti sa te deplasezi rapid fara a depinde de transportul in comun sau taxiuri.
Este indicat sa rezervi masina in avans pentru a te asigura ca este disponibila la momentul sosirii si pentru a evita posibilele aglomeratii sau intarzieri la biroul de inchirieri auto otopeni. Inainte de a opta pentru acest serviciu, verifica daca exista costuri suplimentare pentru preluarea de la aeroport si citeste recenziile altor clienti pentru a te asigura ca firma ofera un serviciu rapid si eficient.
Inchirierea unei masini in oras: livrare la adresa ta
Daca te afli deja in Bucuresti si ai nevoie de o masina, multe companii ofera livrarea direct la adresa specificata de tine. Fie ca esti la birou, acasa sau intr-un hotel, masina poate fi livrata rapid si fara batai de cap. Acest serviciu este foarte util pentru cei care nu au timp sa se deplaseze la sediul companiei pentru a ridica masina.
Cand alegi o astfel de optiune, este important sa verifici daca exista taxe suplimentare pentru livrare, dar si sa te asiguri ca masina va fi livrata la timp. Este recomandat sa stabilesti toate detaliile cu compania in avans, pentru a evita eventualele neplaceri sau intarzieri.
Asigurare: protectie suplimentara pentru linistea ta
O alta componenta esentiala a inchirierii unei masini este asigurarea. Majoritatea companiilor ofera o forma de asigurare de baza inclusa in pret, dar aceasta poate acoperi doar daunele minore sau accidentele usoare. Daca vrei o protectie mai mare, poti opta pentru o asigurare suplimentara, care sa acopere si daune mai mari, furtul sau eventualele costuri legate de defectiuni tehnice.
Este important sa citesti cu atentie termenii si conditiile politelor de asigurare oferite de companie, pentru a te asigura ca ai acoperirea necesara. O asigurare suplimentara poate fi utila, in special daca intentionezi sa conduci mult sau in zone aglomerate, unde riscul de accidente minore poate fi mai ridicat.
Verifica masina inainte de a o prelua
Inainte de a pleca cu masina inchiriata, este recomandat sa o inspectezi cu atentie impreuna cu un reprezentant al companiei. Asigura-te ca orice zgarietura sau dauna existenta este notata in contract, pentru a evita eventualele neplaceri la returnarea vehiculului.
De asemenea, verifica starea tehnica a masinii: farurile, franele, nivelul uleiului si alte componente esentiale. Daca observi vreo problema, raporteaz-o imediat. Astfel, vei preveni eventuale probleme pe durata inchirierii si vei evita conflictele la returnarea masinii.
Concluzie
Rent a car Bucuresti poate fi o experienta usoara si placuta daca faci alegerile corecte. Specialistii recomanda sa acorzi atentie reputatiei companiei, sa fii atent la transparenta costurilor si sa te asiguri ca politica de kilometraj este potrivita pentru planurile tale de calatorie. De asemenea, rezerva online pentru a beneficia de cele mai bune oferte si optiuni, iar daca ajungi pe Aeroportul Otopeni, alege o companie care poate livra masina rapid si eficient. Cu o planificare atenta, vei putea explora Bucurestiul si imprejurimile fara griji.
Emil Pascut: Majorarea pensiei la Metrou ridică intrebări despre principiul contributivității în sistemul pensionării
Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului Polițiștilor „Diamantul”, a dezvăluit că pensia unui muncitor necalificat de la metrou a fost recalculată...
Emil Pascut despre impactul prostiei în funcții decizionale și controversele OUG 59/2017
Emil Pascut, de la Sindicatul Diamantul, analizează diferența dintre prost și inteligent, subliniind că un „prost” care își cunoaște limitele...
Stațiunea Căciulata – Locul ideal pentru tratament și recuperare
Căciulata, parte a binecunoscutei stațiuni Călimănești-Căciulata, este una dintre cele mai apreciate destinații balneare din România, cunoscută pentru apele sale...
Ipocrizia lui Ciolacu: oferte controversate pentru marea industrie
Introducere Iata ca avem noi informatii cu privire la o posibila aplicare a viitoarei scheme de ajutor de stat de...
Primarul care a părăsit Cătina cu ghivecele și pietrele în brațe: o poveste de alegeri și controverse
Pierderea mandatului și ultimele acțiuni Primarul Cătinei, Alexandru Fulgeanu, a încheiat mandatul său într-un mod surprinzător, fiind implicat într-o serie...
Fraude imobiliare în România: Scandalurile Nordis și White Tower dezvăluie un sistem corupt
Scandalurile imobiliare din România: incercări de fraudă și complicități în cazul White Tower și Nordis Recorder.ro a publicat o investigație...
Abuzuri și interpretări eronate în Poliția de Frontieră
În urma unui răspuns emis de ITPF Sighișoara, Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul a evidențiat importanța analizării acestuia în...
Familia Albu: o călătorie controversată de la scrutinul public la beneficii mănoase în Ploiești
Familia Albu: ascensiune rapidă și beneficii controversate în Ploiești Nașii primarului și salariile lor exorbitante Simona și Cătălin Albu, nașii...
Controversa imobiliară privind Familiile Nichita și Lupu: De la un accident tragic la tranzacții frauduloase/Cazul White Tower
Curg tone de cerneală dezvăluind mizeriile ascunse într-o afacere care dacă s-ar fi întâmplat într-un stat civilizat am fi avut...
Colaborarea între victime și abuzatori – O problemă persistenta în rândul polițiștilor din MAI
Scandalul legat de permanența forțată la domiciliu rămâne o rană deschisă, nerezolvată pentru polițiștii din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), dezvăluie...
Indiferența autorităților: impactul distructiv al Rafinăriei Astra asupra comunității din Mimiu
Garda de Mediu Prahova, Instituția Prefectului Prahova și IPJ Prahova mai reprezintă cu adevărat instituții de protecție a mediului și...
Bătăia de joc a PSD: Pensionarii militari cer urgent reparații pentru drepturile lor
Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului Diamantul, semnalează temerile profunde ale pensionarilor militari, care se văd confruntați cu o situație complicată...
Corupție instituționalizată la IJP Prahova: Mirițescu și rețeaua de influență
Confirmarea corupției la vârful Poliției Confirmarea corupției instituționalizate în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova și al Serviciului Județean Anticorupție...
Corupția în IPJ Prahova: O rețea de ilegalități afectează afacerile locale (V)
Recent, o companie care a beneficiat de fonduri europene a fost victima unei rețele complexe de ilegalități orchestrate de foști...
Nepăsare, neputință sau lipsă de curaj în fața crizei de la Judecătoria Vălenii de Munte?
Nepăsare vs. implicare Abuzuri la Judecătoria Vălenii de Munte: Întrebări Nerezolvate și Tensiuni Interne (VII) – (aici) Tindem să credem...
-
Exclusivacum 3 zile
Controversa imobiliară privind Familiile Nichita și Lupu: De la un accident tragic la tranzacții frauduloase/Cazul White Tower
-
Exclusivacum 3 zile
Familia Albu: o călătorie controversată de la scrutinul public la beneficii mănoase în Ploiești
-
Exclusivacum 2 zile
Primarul care a părăsit Cătina cu ghivecele și pietrele în brațe: o poveste de alegeri și controverse
-
Exclusivacum 2 zile
Fraude imobiliare în România: Scandalurile Nordis și White Tower dezvăluie un sistem corupt
-
Exclusivacum 3 zile
Colaborarea între victime și abuzatori – O problemă persistenta în rândul polițiștilor din MAI
-
Exclusivacum 2 zile
Ipocrizia lui Ciolacu: oferte controversate pentru marea industrie
-
Exclusivacum 4 zile
Indiferența autorităților: impactul distructiv al Rafinăriei Astra asupra comunității din Mimiu
-
Exclusivacum 4 zile
Bătăia de joc a PSD: Pensionarii militari cer urgent reparații pentru drepturile lor