Exclusiv
Republica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor
Trei firme și-un singur mare paravan: „Nu se vede beneficiarul, deci nu există”
În România, țară cu peste 900.000 de firme active, trei societăți comerciale au reușit performanța să funcționeze cu acționari reali ascunși, strecurându-se fix prin breșa legii făcute, teoretic, să oprească tocmai asta: spălarea banilor și finanțarea terorismului.
Conform unui răspuns oficial al Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), consultat de NewsCenter.ro (sursă: NewsCenter.ro), în toată România, la 12.06.2026, există exact trei profesioniști în funcțiune cu asociați fiduciari. Dintre aceștia, doi au chiar beneficiari majoritari ținuți la adăpost în spatele unor contracte de fiducie.
Cele trei „minuni” juridico-comerciale sunt:
- Bin Go Solutions SRL (fosta Rosal Grup / United Waste Solutions) – salubritate, datorii uriașe, acționariat fiduciar;
- Blue Planet Services SA – preia activitatea de salubritate, cu acționar fiduciar majoritar, contracte în Sectoarele 1, 3 și 4;
- Tiragram SRL – firmă mai mică, dar folosită în aceeași logică, doar că aici, măcar, beneficiarul fiduciei este declarat: MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.
Toate trei se intersectează direct cu obligațiile impuse de Legea nr. 129/2019 privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului, lege care cere explicit declararea beneficiarului real. Pe hârtie, totul pare legal. În practică, structurile de proprietate sunt făcute să nu le înțeleagă nimeni.
ONRC numără până la trei. Restul, la revedere transparență!
ONRC, prin directorul general Luiza Mărdare, confirmă negru pe alb pentru NewsCenter.ro:
„Conform datelor existente în registrul comerțului computerizat, sunt înregistrați trei profesioniști în funcțiune cu asociați fiduciari la data de 12.06.2026, din care doi sunt beneficiari majoritari.”
Trei firme din 900.000+ active. Dar acestea trei:
- au contracte uriașe cu autorități publice,
- gestionează salubritate în Sectorul 1, Sectorul 3 și Sectorul 4,
- jonglează cu credite de sute de milioane,
- și se joacă de-a „cine-i proprietarul real?” în timp ce Legea 129/2019 zice că beneficiarul trebuie declarat.
Un expert fiscal explică pentru NewsCenter.ro avantajul „practic” al fiduciei:
„Beneficiarul real poate dispune de acțiuni prin intermediul fiduciarului (…) fără ca identitatea beneficiarului să fie înscrisă în Registrul Comerțului, unde figurează doar fiduciarul.”
Traducere în limbaj de cartier: „nu scriem pe numele meu, scriem pe numele avocatului”.
Ce e fiducia? Manual scurt de făcut paravan, cu binecuvântarea Codului civil
ONRC explică oficial:
„Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale (…) către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.”
Pe scurt:
- fiduciarul e cel care apare la vedere,
- beneficiarul real e cel care trage sforile și încasează foloasele,
- contractul între ei e legal, dar nu este public în detaliu,
- structura reală a proprietății devine o ghicitoare pentru cei care ar trebui să verifice cine controlează de fapt firmele.
Un avocat specializat în drept civil pentru companii, citat de NewsCenter.ro, o spune clar: mecanismul este legal și folosit și în alte state, dar:
„poate face mai dificilă înțelegerea structurii de proprietate a unor companii (…) Beneficiarul economic poate rămâne o altă persoană, iar detaliile complete ale contractului nu sunt publice.”
Legea împotriva spălării banilor cere transparență. Codul civil, prin fiducie, oferă un tunel „discret” în subteran. Cine are nervi și bani, îl folosește.
Prigoană, fiducia și roata de gunoi de zeci de milioane: de la Rosal la Bin Go
Prima mare firmă care a folosit în România acționari fiduciari a fost, în 2015, Rosal Grup SA, imperiul de salubrizare creat de Vasile-Silviu Prigoană. Firma s-a redenumit ulterior United Waste Solutions SRL, iar acum se numește Bin Go Solutions SRL.
Cronologia fiduciei la Rosal/Bin Go, potrivit actelor analizate de NewsCenter.ro:
- 2015 – Contract de fiducie nr. 2807/17.11.2015
Acționari Rosal Grup SA:- Dan Gabriel Găman – 52% (fiduciar)
- Cătălin Adrian Manciu – 20% (fiduciar)
- Gheorghe Minea – 10%
- Bogdan Niculescu – 18%
Ultimii acționari la vedere înainte de fiducie:
- Honorius-Adrian Prigoană – 67%
- Dumitru Mihalache – 22%
- Gheorghe Minea – 11%
O hotărâre AGA din 8 ianuarie 2019 arată clar că avocatul Dan Gabriel Găman deține 52% din acțiuni doar ca proprietar fiduciar, beneficiarul real fiind Vasile-Silviu Prigoană.
- După 2015 – Fiducii în lanț
Hotărârea AGA nr. 1 din 7 mai 2021 consemnează un nou contract de fiducie:- Dan Gabriel Găman – proprietar fiduciar pentru 30%
- Vasile-Silviu Prigoană – acționar direct cu 40%
- Imperial Master Invest SRL – 20%
- Gheorghe Minea – 10%
- 16 aprilie 2024 – acțiunile „la vedere” ies din familia Prigoană
AGA United Waste Solutions (fostă Rosal Grup, actuală Bin Go Solutions) aprobă cesiunea pachetului de 40% deținut de Honorius-Adrian Prigoană către Jean Niculescu, în baza unei tranzacții prin care se sting și litigiile cu familia Prigoană.
Silviu Prigoană, creatorul afacerii Rosal, moare pe 12 noiembrie 2024, la 60 de ani, la un restaurant din Șimon, lângă Bran (sursă: NewsCenter.ro). În prima fază s-a vorbit de înec cu mâncare, expertiza medico-legală stabilește ulterior infarct pe fondul unor afecțiuni cardiace preexistente.
După moartea lui Prigoană, fiducia rămâne vie. Beneficiarii – în continuare, invizibili
La 10 octombrie 2025, structura Bin Go Solutions SRL arată așa (conform ONRC, citat de NewsCenter.ro):
- 30% – Dan Gabriel Găman, proprietar fiduciar (contract de fiducie nr. 1359/13.07.2022);
- 10% – Cabinet Individual de Avocat Cătălin Adrian Manciu, proprietar fiduciar (contract de fiducie nr. 214/14.02.2023);
- 20% – Imperial Master Invest SRL;
- restul – alte dețineri, evoluate până la situația actuală.
Important: documentul nu identifică beneficiarii reali ai acestor fiducii.
La aproape doi ani după moartea lui Silviu Prigoană, structura acționariatului fostului Rosal, actuala Bin Go Solutions SRL, este, în esență, aceeași: proprietari fiduciari la vedere, beneficiari la secret.
Situația în 2026, conform datelor actuale de la Registrul Comerțului:
- 70% – avocatul Dan Gabriel Găman, ca proprietar fiduciar;
- 10% – avocatul Cătălin Adrian Manciu, tot ca proprietar fiduciar;
- 20% – Imperial Master Invest SRL.
În 2016, pachetul de 70% din fosta Rosal Grup era la Silviu Prigoană (52%) + Bogdan Niculescu (18%). Acum, aceeași masă de participare se plimbă sub formă de fiducie. Beneficiarii? Neidentificați public.
Bin Go – datorii la stat de aproape 40 de milioane. Blue Planet – „curată” și pregătită de noi contracte
Potrivit ANAF, Bin Go Solutions SRL are obligații fiscale restante de aproximativ 39,87 milioane lei, din care:
- ~38,48 milioane lei – datorii principale;
- ~1,39 milioane lei – dobânzi și penalități.
În acest timp, activitatea de salubritate a fostei Rosal/Bin Go este mutată pe alt vehicul: Blue Planet Services SRL, firmă din Sectorul 2, București.
Adevărata frumusețe: Bin Go e îngropată în datorii, Blue Planet – „curată” și aptă să participe la licitații și negocieri directe pentru contracte noi, inclusiv:
- contractul de salubritate (anunțat, apoi blocat în instanță) în Sectorul 1;
- asocierea pentru Sectorul 3;
- asocierea pentru Sectorul 4.
Perfect pentru cine vrea să păstreze contractele, dar să lase datoriile în urmă, pe altă firmă.
Blue Planet: de la nepotul lui Tărău la frații Niculescu, prin fiducie
Istoricul Blue Planet Services, reconstituit din date de la ONRC și din ancheta NewsCenter.ro:
- Firma e înființată în 1995.
- Din 2018, este preluată de Bogdan Niculescu, prin Clean Green Energy Invest SRL.
- În 2018, asociat majoritar devine Vestsal Solution SRL din Oradea, cu 90% din acțiuni.
- Până la final de 2018, Blue Planet era deținută 100% de Vestsal Solution SRL.
Vestsal Solution SRL este deținută de Radu-Bogdan Urdă – nepotul omului de afaceri Adrian Tărău.
Tărău, fiul fostului prefect PSD de Bihor, Mihai Ioan Tărău, a devenit cunoscut la începutul anilor 2000 în dosarul de contrabandă cu produse petroliere instrumentat de procurorul Alexandru Lele. Scandal major la vremea Guvernului Năstase, cu premierul declarând celebrul „nu cred în arestările de vineri seara”. Ulterior, mandatul de arestare a fost revocat, iar Tărău a obținut despăgubiri în instanță pentru arestare nelegală.
În ultimii ani, numele lui Adrian Tărău reapare în atenția publică în dosarul în care sunt cercetați Florian Coldea, Dumitru Dumbravă și avocatul Doru Trăilă (sursă: relatări de presă, inclusiv NewsCenter.ro).
29 martie 2023: Blue Planet trece de la nepot la „rețea”
La 29 martie 2023:
- Vestsal Solution SRL își cedează integral participația la Blue Planet Services SRL:
- 70% – către Jean Niculescu;
- 20% – către Imperial Master Invest SRL;
- 10% – către Promoter Invest SRL.
La 21 iunie 2023, prin Hotărârea AGA nr. 8:
- pachetul de 70% nu mai figurează pe numele lui Jean Niculescu, ci pe cel al lui Alexandru Cristache, în calitate de asociat fiduciar;
- Imperial Master Invest SRL păstrează 20%;
- Promoter Invest SRL păstrează 10%.
De atunci și până azi, structura oficială a Blue Planet Services SRL rămâne:
- 70% – Alexandru Cristache (acționar fiduciar majoritar);
- 20% – Imperial Master Invest SRL;
- 10% – Promoter Invest SRL;
- administrator – tot Alexandru Cristache.
NewsCenter.ro cere Blue Planet lămuriri:
- Cine este beneficiarul real al contractului de fiducie?
- Au cerut autoritățile contractante (primării, bănci) contractul de fiducie?
- Au fost informate instituțiile publice despre cine controlează în realitate pachetul majoritar?
Răspuns: zero. Nici măcar confirmarea că vor răspunde.
Holdinguri fără angajați, dar cu milioane profit: Imperial și Promoter
Două societăți „de tip holding”, discrete, dar extrem de profitabile, apar ca acționari minoritari la Blue Planet:
- Imperial Master Invest SRL
- înființată în 2019;
- controlată egal de Călin Ioan Mihalache și Cristian Mihalache;
- în 2025: peste 4 milioane lei profit net, fără cifră de afaceri, fără angajați.
- Promoter Invest SRL
- înființată în 2012;
- deținută integral de Stelian Minea;
- administrată de Dumitru Mihalache;
- în 2025: peste 2 milioane lei profit net, fără cifră de afaceri, fără angajați.
Firme de „investiții pure”, fără activitate operațională propriu-zisă, dar cu profituri grase. Ideal pentru a ține participații la structuri de salubritate cu contracte publice de zeci și sute de milioane.
Frații Niculescu – din șoferi și prieteni de familie, în controlul gunoaielor și al creditelor de 250 de milioane
Documentele analizate de NewsCenter.ro arată că frații Jean și Bogdan Niculescu apar constant în actele Bin Go Solutions SRL și Blue Planet Services SRL ca oameni care exercită controlul real, chiar când părți mari din acțiuni sunt la avocați-fiduciari.
Exemple:
- Hotărârea AGA Bin Go Solutions SRL din 10 februarie 2025:
- Jean Niculescu participă ca asociat cu 40% din capital;
- alți 40% sunt deținuți de doi proprietari fiduciari;
- documentele privind beneficiarul real declară că frații Niculescu exercită controlul asupra societății, deși beneficiarii fiduciei nu sunt nominalizați în hotărârile AGA.
- Monitorul Oficial nr. 4528/25.09.2025 arată că, în mai 2025, frații Niculescu au avut un rol central în contractarea unui credit de 250 milioane lei de la Exim Banca Românească pentru Blue Planet Services SA:
- credit pe 60 luni, cu 5 luni perioadă de grație;
- se constituie un pachet extins de garanții:
- cesiune de creanțe din contractele de salubritate cu Primăria Sectorului 4;
- cesionarea creanțelor din asocierea Blue Planet Services – Bin Go Solutions;
- ipoteci asupra conturilor bancare și asupra acțiunilor celor două firme;
- fidejusiunea este semnată de Bogdan Niculescu și Jean Niculescu.
CV „public” al fraților Niculescu:
- Bogdan Niculescu – fost coleg de studii și amic cu Horațiu (Honorius) Prigoană, potrivit informațiilor obținute de NewsCenter.ro;
- Jean Niculescu – fost șofer al lui Silviu Prigoană, ulterior „om de încredere”;
- încă din 2012, Jean apare ca administrator la firme ale familiei Prigoană, de ex. Capodopera Production, deținută de Adriana Bahmuțeanu și Honorius Prigoană;
- în 2016, Jean devine acționar minoritar (18%) la Rosal Grup SA, chiar în perioada prelungirilor controversate ale contractelor din Sectorul 3 – contracte ajunse în dosar penal, cu DNA acuzând prejudiciu de ~578 milioane lei;
- din 2021, Bogdan devine director Rosal Grup SA pe 4 ani;
- în anul următor, ambii frați intră în Consiliul de Administrație;
- Silviu Prigoană mai deține doar 40% din acțiuni;
- după 2022, Prigoană preferă să lase frații Niculescu să preia activitatea, nu pe fiul său Honorius.
Astăzi, aceiași frați apar ca figurile centrale în:
- Bin Go Solutions (fosta Rosal),
- Blue Planet Services,
- credite garantate cu contracte de salubritate de sute de milioane.
A treia firmă cu fiducie: Tiragram SRL și drumul înapoi la nepotul lui Tărău
Nu toate fiduciile sunt atât de opace. În cazul Tiragram SRL, schema este cel puțin transparentă la nivel de beneficiar:
- În 2019, asociatul unic al Tiragram SRL, Dan-Cătălin Albăstroiu, transferă temporar toate cele 100 de părți sociale către avocatul Oana Berbecariu, proprietar fiduciar.
- Ulterior, la Registrul Comerțului apare:
- 100% din părțile sociale deținute de Societatea Civilă de Avocați Pavel, Berbecariu și Asociații,
- aceasta figurează clar ca fiduciar pentru părțile deținute de MyGreenConcept SRL, pentru 10 ani, din 14.10.2025.
Beneficiarul fiduciei este MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.
Tiragram, MyGreenConcept și nepotul lui Tărău: cercul se închide tot la aceiași oameni
MyGreenConcept SRL – beneficiarul fiduciei de la Tiragram – este:
- deținută 100% de Radu-Bogdan Urda (asociat unic și administrator);
- înființată în 2012, cu sediul în comuna Tăut, jud. Bihor;
- în 2025 a raportat:
- cifră de afaceri de aprox. 1,93 milioane lei;
- profit net de 951.319 lei;
- Urda apare la Registrul Comerțului ca deținător al 100% din părțile sociale.
Și, pentru cine a pierdut firul: Radu-Bogdan Urda este nepotul lui Adrian Tărău. Și da, este același Urda care a deținut Blue Planet Services SRL înainte ca firma să fie trecută la frații Niculescu și la acționari fiduciari.
Adică drumul banilor și al participațiilor face un cerc elegant:
- de la Tărău (prin nepotul Urda),
- la Blue Planet,
- la frații Niculescu,
- la fiduciile cu avocați,
- înapoi la aceleași familii de „băieți deștepți” ai gunoiului.
Teoria spune „control”, practica spune „neînregistrat nicăieri”
Codul civil nu lasă fiducia în zona gri totală. Art. 780 spune clar:
- contractul de fiducie și modificările lui trebuie înregistrate la organul fiscal competent, în termen de 1 lună de la încheiere,
- altfel intervine nulitatea absolută;
- dacă masa patrimonială cuprinde imobile – înregistrare și la fiscalul local;
- desemnarea ulterioară a beneficiarului – tot prin act scris, sub aceeași sancțiune;
- fiducia devine opozabilă terților doar după înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM).
NewsCenter.ro a verificat toți participanții la fiduciile din:
- Bin Go Solutions SRL,
- Blue Planet Services SRL,
- Tiragram SRL.
Rezultatul: nu există nicio înregistrare în AEGRM pentru aceste fiducii.
Adică, în timp ce statul dă lecții de „compliance” și „transparență” micilor firme, marii jongleri ai salubrității țin contractele de fiducie în buzunar, nu în registru.
Legea 129/2019: „Beneficiarul real trebuie declarat”. Realitatea: „Doar dacă avem chef”
ONRC o spune verde-n față, citând art. 56 alin. (1) din Legea nr. 129/2019:
„Persoanele juridice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului depun, la înmatriculare și ori de câte ori intervine o modificare, o declarație privind beneficiarul real (…)”
Legea 129/2019 a fost adoptată tocmai pentru:
- a împiedica ascunderea persoanelor care controlează în realitate firmele;
- a alinia România la standardele europene anti-spălare de bani și anti-finanțare a terorismului.
Teoria: orice SRL, oricât de mic, trebuie să declare cine e „beneficiarul real”.
Practica, în cazul celor trei firme „cu fiducie”:
- la Bin Go – contractele de fiducie NU identifică public beneficiarii;
- la Blue Planet – acționarul majoritar e fiduciar, iar întrebările jurnaliștilor despre beneficiarul real rămân fără niciun răspuns;
- la Tiragram – e singurul caz unde beneficiarul (MyGreenConcept/Urda) e scris negru pe alb.
Deci se poate. Când se vrea. Când nu se vrea, ne ascundem după avocați, fiducii „confidențiale” și tăcere.
Blue Planet, firma cu acționar ascuns, pusă să spele Sectorul 1 – la propriu și la figurat
Primăria Sectorului 1 anunță senină că:
- a semnat un contract de salubritate pe maximum 12 luni cu Blue Planet Services;
- valoare: 95,5 milioane lei;
- justificarea: vechiul contract cu Romprest ar fi costat 168 milioane lei pentru aceeași perioadă;
- deci, zice viceprimarul Iulian Hatmanu, „vom plăti cu 72,5 milioane lei mai puțin”.
Procesele-verbale și comunicatele primăriei (sursa: comunicatul PS1, citat în articol) laudă „economia istorică”.
Ce nu se spune în flyer-ul politic:
- acționarul majoritar al Blue Planet (70%) este fiduciar – Alexandru Cristache;
- deci beneficiarul real al pachetului majoritar este altcineva;
- Primăria Sectorului 1 nu pare interesată să afle cine;
- contribuabilii plătesc 95,5 milioane unui operator a cărui structură reală de proprietate e parțial ascunsă.
Și încă un detaliu aflat „din interior” (potrivit unui reprezentant al Primăriei Sectorului 1 citat de NewsCenter.ro):
- oferta Blue Planet a fost inițial cea mai mare dintre cele depuse (Blue Planet, REBU, Brantner);
- după „analizele” comisiei, devine brusc „cea mai mică”, prin interpretarea costurilor finale ale celorlalte două oferte.
Magie administrativă: aceeași cifră, văzută din alt unghi, devine „mai mică”. Evident, în favoarea operatorului cu acționar fiduciar.
Doar că aventura Sectorului 1 a fost, deocamdată, blocată. Romprest a contestat rezilierea, a susținut că contractul ține până în 2033, nu în 2026, iar instanța a suspendat actele prin care Primăria voia să-l închidă la 30 iunie.
Pe 29 iunie 2026, Tribunalul București:
- suspendă efectele actelor PS1 privind încetarea contractului cu Romprest;
- obligă Primăria să nu mai emită alte documente pe durata contractului;
- respinge cererea de intervenție a Blue Planet.
Rezultatul: tranziția la Blue Planet nu mai începe la 1 iulie. Contractul de 95,5 milioane rămâne, deocamdată, praf în ochi. Sectorul 1 înoată în procese, nu în „eficiență”.
Sectorul 3: cum se „licitează” aproape jumătate de miliard cu un singur ofertant
Partea finală a tabloului este și cea mai grotescă: Sectorul 3.
Primăria condusă de Robert Negoiță a:
- cheltuit ani la rând zeci de milioane de euro pe utilaje, pubele, camioane, uniforme, în numele „regiei proprii” – strângem gunoiul singuri, nu mai stăm la mâna privaților;
- apoi, brusc, în decembrie 2025, a scos la licitație:
- procedura PC1003154 / JOUE 815175-2025;
- obiect: „delegarea prin concesiune” a salubrității;
- valoare estimată: 432.663.678,75 lei (aproape 86 milioane de euro).
Prima mare ciudățenie: de ce concesionezi pe aproape jumătate de miliard un serviciu pentru care tocmai ai cumpărat „tot”, din bani publici?
A doua: traseul licitației arată ca un manual de inginerie procedurală:
- 22 decembrie 2025 – Romprest și REBU contestă documentația (nr. 5028 și 5032).
- atacă prevederi legate de recipienți, containerizare, date logistice;
- contestă lipsa datelor esențiale pentru calculul corect al costurilor;
- CNSC le dă parțial dreptate prin Decizia nr. 493/C6/5028,5032 din 20 februarie 2026;
- Primăria e obligată să modifice documentația.
- 30 martie 2026 – Sectorul 3 publică în SEAP o nouă documentație, nr. DF1261142.
- 31 martie 2026 – apare o nouă contestație (nr. 1201). De data asta, din partea… Blue Planet Services SA.
- Blue Planet contestă clarificările din 20 și 27 martie, pe aceeași problemă: recipienți, punere la dispoziție, structură;
- problema fusese deja analizată anterior de CNSC în februarie;
- contestația Blue Planet este respinsă de CNSC (Decizia nr. 1476/C6/1201).
Detaliul bizar:
- operatorii tradiționali (Romprest, REBU) contestă, câștigă parțial, dar la final nu mai apar ca ofertanți;
- Blue Planet contestă și pierde, dar rămâne în procedură;
- la final, în SEAP rămâne un singur ofertant în cursă.
Întrebările care decurg logic:
- Câte zile reale, ne-suspendate, a avut piața pentru a elabora oferte după toate contestațiile?
- Cum arată „concurența” într-o licitație de aproape jumătate de miliard cu un singur ofertant admis?
- De ce mai vorbim de „piață”, dacă schema este făcută să conducă la un singur nume?
Sectorul 4: licitația de 1,9 miliarde – vechea Rosal rebranduită, aceeași combinație
Sectorul 4 completează puzzle-ul:
- contract pe 5 ani, valoare ~1,9 miliarde lei;
- câștigător: asocierea United Waste Solutions SRL (fosta Rosal Grup) + Blue Planet Services SA;
- deci același „grup” de interese:
- fostul Rosal (actual Bin Go / United Waste),
- Blue Planet,
- oamenii lui Prigoană,
- frații Niculescu,
- rețeaua de fiducii și avocați.
Opoziția locală țipă că licitația e cu dedicație. Dincolo de scandal politic, rămâne realitatea: la Sectorul 4, în plin context al prăbușirii Rosal, tot aceeași combinație de firme se înfige în contractul uriaș de salubritate.
Tarek El Feki, Toyo, EximBank și umbrele din spatele gunoiului
Numele lui Tarek El Feki nu apare la vedere în ofertele depuse pentru Sectorul 3 sau 1. Nu e acționar oficial, nu e terț susținător cu poză în Monitorul Oficial.
Dar presa de investigație (Captura.ro, Buletin de București, Săptămâna Financiară, Newsweek – citate în articol) l-au desenat clar în spatele:
- grupului Toyo (Toyo Motors, Toyo IFN, Toyo Aviation),
- cesiunilor de creanțe ale Rosal către firmele sale,
- garanțiilor aduse de Toyo Motors pentru creditele Blue Planet.
Ce știm, din dezvăluirile publice pomenite în articol:
- Rosal a cesionat o parte din încasările sale către Toyo Motors Center, iar Primăria Sector 4 a început să plătească direct în conturile firmei lui El Feki;
- Săptămâna Financiară îl pune pe lista „actorilor” din circuitul de golire a Rosal de peste 40 de milioane euro;
- Newsweek dezvăluie că Toyo Motors a pus la dispoziție două terenuri în Voluntari evaluate la 13 milioane lei, drept garanție imobiliară pentru un credit luat de Blue Planet de la EximBank.
Deci:
- la suprafață – Blue Planet, Bin Go, frați Niculescu, avocați-fiduciari;
- în spate – banii, garanțiile și influența unor personaje precum Tarek El Feki, conectate la vechea rețea Rosal și la jucători puternici din servicii, business și politică.
Concluzie: „Legea e pentru fraieri, fiducia e pentru băieți deștepți”
Legea zice:
- declară beneficiarul real;
- înregistrează fiducia la Fisc și în AEGRM;
- nu ascunde structura de proprietate;
- nu folosi mecanisme paravan pentru spălarea banilor sau finanțarea terorismului.
Realitatea în cazul acestor trei firme:
- Bin Go Solutions – moștenitoarea Rosal, cu datorii la stat de aproape 40 de milioane, cu 80% acțiuni la avocați-fiduciari și beneficiari reali nedeclarați public;
- Blue Planet Services – operator „curat” pe hârtie, cu acționar majoritar fiduciar, credit de 250 milioane la EximBank, contracte de salubritate la Sectorul 1 (anunțat), Sectorul 3 (licitație de 430+ milioane), Sectorul 4 (parte din asociere de 1,9 miliarde);
- Tiragram SRL – mică firmă, dar conectată prin fiducie la MyGreenConcept și la Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Tărău, fost proprietar al Blue Planet.
Autoritățile locale:
- aleg să semneze contracte de zeci și sute de milioane cu firme ale căror beneficiari reali sunt parțial opaci;
- își justifică deciziile prin „economii” miraculoase și „proceduri legale”;
- se fac că nu văd contradicția între Legea 129/2019 și acționarii invizibili.
Autoritățile centrale:
- ONRC numără corect până la 3 și dă citate din lege;
- Fiscul ar trebui să verifice fiduciile, AEGRM ar trebui să le ofere opozabilitate;
- dar în arhivele reale, contractele de fiducie nu se văd.
Și peste toate, rămâne avertismentul final din articol:
„Așteptăm ca justiția să își facă treaba chiar dacă Niculescu, Tarek, Băluță, Tuță și alți implicați amenință cu numele unor procurori, șefi și șefe din anumite instituții publice. Oameni care ar trebui să apere statul, nu să facă afaceri cu gunoaie.”
Într-o țară normală, trei firme care ocolesc transparent legislația anti-spălare de bani, cu contracte de sute de milioane pe bani publici, ar fi sub reflectorul permanent al procurorilor.
În România, deocamdată, sunt doar trei excepții statistice. Și foarte probabil, doar vârful unui munte de gunoaie îngropate sub cuvântul magic: fiducie. (Cristina T.).
Exclusiv
Antrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!
Dacă mai avea cineva iluzia că Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Prahova este un bastion al siguranței cetățeanului, e cazul să schimbe postul: instituția a ajuns un serial ieftin de comedie neagră, dar finanțat regește dintr-un buget nelimitat de rușine publică! De fiecare dată când contribuabilul prahovean crede că ștacheta penibilului în uniformă a atins centrul Pământului, mai apare câte un „specialist” din ograda instituției care pune mâna pe târnăcop și mai sapă o galerie. Iar peste tot acest circ plutește întrebarea de un milion de puncte: cine le mai ține „palma” și „trena” mai-marilor din conducerea IPJ Prahova, maeștri absoluți în arta ascunderii gunoiului sub preș?
Apel de urgență de la firul ierbii: Când copilul fuge la Secția 2 ca să-și reclame mama „mascată” și ruptă de beată!
Ultimul episod din această telenovelă cu epoleți și vapori grei de alcool s-a consumat pe 16 noiembrie 2026 și depășește orice scenariu din Las Fierbinți. Potrivit informațiilor ajunse în posesia redacției Incisiv de Prahova, nu vreun infractor periculos a dat alarma, ci un biet copil, ajuns la capătul puterilor, care a bătut disperat la ușa Secției 2 Poliție Ploiești!
Ce a reclamat puștiul? O scenă de „siguranță și încredere” direct din sufrageria familiei: mama sa, agentul de poliție P. E. — încadrată, țineți-vă bine, chiar la Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS), celebra structură a „mascaților”, unde probabil duce greul… cafelelor sau al hârtiilor de birou — și soțul acesteia (tatăl vitreg al copilului) erau beți criță în casă și se trosneau ca-n codru! Pe fondul unor reprize bahice repetate și al unor crize aprinse de gelozie, tatăl vitreg ar fi trecut la corecții fizice, dar nici distinsa reprezentantă a forțelor speciale prahovene nu s-a lăsat mai prejos: cu sângele încins de grade… alcoolice, doamna agent a trecut la contraatac și a pus în practică direct pe consoartă tot ce a văzut prin sala de pregătire pe la mascați!
„Mortăciune” etilică la domiciliu și amnezie subită la sosirea echipajului
Când echipajul de poliție a descins la adresa indicată de minorul îngrozit, tabloul găsit la fața locului a confirmat fiecare cuvânt al copilului: cei doi combatanți ai amorului cu năbădăi erau „morți de beți”, într-o stare de ebrietate demnă de manualele de toxicologie!
Bineînțeles că, odată confruntați cu uniformele colegilor de la Secția 2, memoria le-a jucat feste amândurora: nimeni nu s-a bătut cu nimeni, totul a fost probabil doar un schimb mai energic de păreri filosofice printre sughițuri! Problema e că, dincolo de negarea clasică de după scandal, în sistem toți știau cu cine au de-a face: cuplul nu era nici pe departe la prima reprezentație de acest gen, ieșirile bahice și tărăboiul domestic fiind deja de notorietate printre colegi.
Și atunci, orice om întreg la minte se întreabă: ce mai caută într-o structură de elită precum SAS — acolo unde testele psihologice, autocontrolul și rigoarea ar trebui să fie literă de lege — un personaj care bea până își bagă propriul copil în sperieți și transformă apartamentul în ring de K1? Cum trece testările periodice un agent ale cărui „intervenții speciale” se dau printre sticle goale, sub privirea îngrozită a unui minor nevoit să ceară ajutorul statului împotriva propriei mame-polițist?
Logica inversă de la vârful IPJ Prahova: Scut pentru bețivii din „familie”, ghilotină pentru polițiștii care aplică legea!
Aici se vede adevărata cangrenă morală patronată de conducerea IPJ Prahova! Într-o instituție sănătoasă, un asemenea derapaj repetat ar fi lăsat urme adânci în cariera împricinatului și ar fi declanșat verificări la sânge. La Prahova, însă, funcționează o logică strâmbă, întoarsă cu susul în jos: dacă te faci praf de băutură până îți terorizezi familia și faci uniforma de râsul lumii, se găsește imediat o pălărie protectoare de șef care să pună batista pe țambal!
În schimb, ia să îndrăznească vreun polițist onest din stradă să fie corect, să refuze ordinele șoptite pe la colțuri și să taie o amendă cui „nu trebuie”! Atunci se trezește brusc toată mașinăria disciplinară a inspectoratului: curg cercetările prealabile, șicanele și rapoartele, de parcă adevărata infracțiune în IPJ Prahova nu este să te tăvălești beat prin casă purtând insigna de la SAS în sertar, ci să aplici legea fără să ceri voie de sus!
Am ales să păstrăm doar inițialele distinsei luptătoare din sufragerie — P. E. — nu din vreo admirație subită față de discreția instituțională, ci dintr-un calcul pur preventiv. Nu de alta, dar la ce standarde de „integritate” bântuie prin curtea inspectoratului, ne mai trezim că și doamna în cauză — după modelul altor „dive” de legendă din IPJ Prahova, cu busola morală avariată grav, dar cu tupeul intact — descoperă brusc, a doua zi după mahmureală, că i-a fost lezată „onoarea nepătată” și dă fuga la tribunal să-și spele reputația cu citații! Până atunci însă, rușinea rămâne întreagă în brațele conducerii IPJ Prahova: un inspectorat în care copiii polițiștilor fug la secție ca să scape de părinții beți de la „mascați”, iar șefii privesc senin în altă parte, ocupați să-i vâneze tot pe ăia care își fac treaba! (Cerasela N.).
Exclusiv
Până la 60.000 de euro de polițist: Statul, marele jefuitor din fluturașul de salariu
În România, cel mai eficient jefuitor de polițiști nu e infractorul, ci statul. Nu sparge seifuri, nu atacă bănci, nu fuge de mascați. Intră direct în fluturașul de salariu, la rubrica „Contribuție individuală la bugetul de stat” (CIB), și taie un sfert din brut, lună de lună, cu aerul că așa e „legal și normal”.
Am analizat, pe baza actelor de salarizare furnizate de I.G.P.R. către Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul”, situația a 18 polițiști – membri ai acestui sindicat – care au dat statul în judecată pentru banii reținuți ca CIB în ultimii cinci ani.
Rezultatul estimării:
- aproximativ 2,81 milioane lei reținuți în total,
- echivalentul a circa 551.000 euro,
- care, cu dobânda legală cerută, urcă la aproape 781.500 euro,
adică între 45.000 și 60.000 de euro pentru fiecare ofițer.
Sume care, în orice țară așezată, ar însemna economiile unei vieți. La noi, sunt „pierderi colaterale” pe fluturaș.
CIB – impozitul pe naivitatea celor care mai cred în uniformă
S.P.R. „Diamantul” a introdus o acțiune colectivă pentru 18 membri de-ai săi, cerând:
- restituirea tuturor sumelor reținute drept CIB în ultimii 5 ani;
- plata dobânzii legale penalizatoare pentru fiecare reținere;
- încetarea reținerii pe viitor.
Pentru a înțelege dimensiunea fenomenului, sindicatul a solicitat I.G.P.R. documentele de salarizare pentru fiecare dintre cei 18: dispoziții de numire, tabele cu elemente salariale, anexe cu reconstrucția salariului de la 31 decembrie 2009 până astăzi.
Au rezultat 187 de pagini, din care sindicatul a făcut un calcul după aceeași logică folosită de programul de salarii al ministerului. Cifrele de mai jos sunt estimarea lor tehnică, nu sume stabilite definitiv de instanță – dar ordinea de mărime este limpede: banii curg de la polițist la buget, nu invers.
Un sfert din salariu: abonament obligatoriu la bugetul de stat
Pe fluturașul de salariu, rândul fatidic se numește „Contribuție individuală la bugetul de stat”. Din 2018, cota este de 25% din totalul brut.
Acest 25%:
- nu merge la casa de pensii;
- nu îți creează drepturi suplimentare;
- nu se notează nicăieri în contul tău personal;
- se varsă direct în bugetul de stat, conform art. 31 din Legea nr. 223/2015.
Cu alte cuvinte, din fiecare 100 de lei brut trecuți pe fluturaș, 25 de lei dispar la stat înainte ca polițistul să vadă banii pe card. Repetat 60 de luni, rezultă echivalentul a circa 15 salarii brute întregi smulse de la același om.
Pentru tot grupul de 18, asta înseamnă aproximativ 136.000 de euro pe an care pleacă la buget, doar din CIB. Statul nu are nevoie de „combinații”: are rubrici pe fluturaș.
De ce e CIB o reținere abuzivă
Pensia polițistului este necontributivă, iar CIB nu are nicio legătură cu ea.
Legea nr. 223/2015 vorbește despre „principiul recunoștinței” (art. 2 lit. f)): pensia de serviciu se plătește integral de la bugetul de stat. Nu există componentă contributivă.
Curtea Constituțională confirmă explicit, în Decizia nr. 724/2024, par. 95:
„în cazul pensiilor militare nu există componenta contributivă, iar întregul cuantum al pensiei se plătește de la bugetul de stat”.
Traducerea brutală:
- indiferent cât CIB îți taie din salariu, pensia ta nu depinde de această contribuție;
- banii reținuți nu sunt „bani de pensie”, ci o simplă alimentare a bugetului;
- statul se îmbogățește nejustificat, invocând o „contribuție” care nu cumpără nimic polițistului.
Sindicatul a explicat mai pe larg în articolul „Dacă nu mai plătim contribuția la buget, rămânem fără pensie?”: nu, pensia militară/polițienească nu se prăbușește fără CIB. CIB e, practic, o invenție contabilă prin care statul stoarce încă un sfert din brutul angajaților în uniformă.
Cât costă „recunoștința” statului: cifrele în euro
Pe baza calculului făcut de S.P.R. „Diamantul”, pentru perioada octombrie 2021 – septembrie 2026, la un curs de 5,1 lei/euro:
- Total CIB reținut: cca. 2,81 milioane lei ≈ 551.000 euro
- Medie per persoană: ~30.600 euro (fără dobândă)
- Medie cu dobândă: ~43.400 euro per polițist
Pe categorii, situația estimată arată astfel:
| Cine | CIB reținut în 5 ani | Cu dobânda legală | Reținerea de acum, pe lună |
|---|---|---|---|
| Ofițeri (12) | 31.300 – 42.200 € | 44.600 – 60.300 € | 620 – 820 € |
| Agenți, 5 ani întregi (3) | 22.700 – 28.700 € | 32.200 – 40.900 € | 460 – 560 € |
| Agenți veniți în 2023 (3) | 12.900 – 15.000 € | 17.000 – 19.600 € | 380 – 440 € |
| Tot grupul (18) | 551.000 € | 781.500 € | 11.300 € |
Dobânda este cea legală penalizatoare, cerută în acțiune de la fiecare reținere până la plată. Calculul sindicatului merge până la jumătatea lui 2027; după acest moment, dobânda continuă să crească.
Cifrele nu includ toate orele suplimentare, toate primele sau toate variațiile de pontaj și pot fi ajustate de instanță pe baza situațiilor exacte ale angajatorului. Dar imaginea de ansamblu este clară:
- zeci de mii de euro/polițist,
- sute de mii de euro pe grup,
- bani sifonați la buget sub pretextul CIB.
Dacă procesul reușește: un sfert din salariu rămâne, în sfârșit, la polițist
Demersul sindical nu vizează doar trecutul. Pe lângă restituirea sumelor și dobândă, acțiunea cere încetarea reținerii CIB pe viitor.
Dacă instanța admite și acest capăt de cerere, consecința financiară este uriașă:
- polițistul nu mai plătește CIB;
- 25% din brut rămân în salariul lui, lună de lună, până la sfârșitul carierei.
Bazat pe salariile actuale, estimarea pe 10 ani arată așa:
| Cine | Păstrează pe lună | Păstrează pe an | În 10 ani |
|---|---|---|---|
| Un ofițer | 620 – 820 € | 7.400 – 9.800 € | 74.000 – 98.000 € |
| Un agent | 380 – 560 € | 4.600 – 6.700 € | 46.000 – 67.000 € |
| Tot grupul (18) | 11.300 € | 136.000 € | 1,36 milioane € |
La aceste sume se adaugă și ce se recuperează din trecut. Pentru un ofițer, combinația „bani luați înapoi + CIB care nu se mai reține în următorul deceniu” poate depăși 140.000 de euro.
Și aceasta este o estimare făcută la salariile de acum. Orice creștere salarială în viitor mărește automat și sfertul care rămâne la polițist.
Cât ți-a luat CIB ție, concret
Sindicatul arată un mod foarte simplu pentru oricine vrea să-și facă propriul calcul orientativ:
- Te uiți pe fluturașul de salariu la rândul „Contribuție individuală la bugetul de stat”.
- Iei valoarea lunară.
- O înmulțești cu 60 (lunile din cei cinci ani vizați în acțiune).
Exemplele arătate de S.P.R. „Diamantul”:
- CIB de 2.500 lei/lună → în 5 ani ≈ 150.000 lei ≈ 29.400 euro;
- CIB de 3.500 lei/lună → în 5 ani ≈ 210.000 lei ≈ peste 41.000 euro.
Peste aceste valori se adaugă dobânda, iar faptul că salariile au crescut din 2021 încoace face ca rezultatul estimat să fie ușor mai mare decât reținerile efective la începutul perioadei. Dar ordinul de mărime rămâne același: zeci de mii de euro de persoană.
Cum au procedat cei 18 polițiști și cum poate proceda oricine
Cei 18 polițiști despre care vorbim în acest dosar sunt membri ai S.P.R. „Diamantul”. Ei au:
- aderat la sindicat;
- semnat împuternicirea pentru acțiunea CIB;
- pus la dispoziție copiii după actele de identitate și fluturașii de salariu din care rezultă reținerea CIB.
Sindicatul organizează acțiunile CIB în dosare colective pe angajator. Integrarea unui polițist într-o astfel de acțiune presupune, după cum explică sindicatul:
- completarea adeziunii la S.P.R. „Diamantul” (online);
- completarea formularului de împuternicire „Restituire CIB” (online), generarea și semnarea PDF-ului;
- trimiterea împuternicirii semnate și a documentelor cerute.
Între timp, la fiecare lună în care reținerea continuă, suma revendicabilă crește cu încă un sfert de salariu. Fiecare întârziere lasă statului încă o tranșă din brut, „legală” pe hârtie, dar contestată în instanță.
Statul – binefăcător în discurs, collector agresiv în fluturaș
Din analiza datelor puse la dispoziție de S.P.R. „Diamantul” reiese imaginea unui stat cu dublu discurs:
- în lege vorbește despre „recunoștință” față de polițiști și militari;
- în practică, le scoate 25% din brut sub formă de CIB, fără legătură cu pensia lor;
- refuză să recunoască faptul că, prin această schemă, se îmbogățește nejustificat pe spinarea propriilor angajați din forțele de ordine.
Cei 18 polițiști din acest dosar n-au făcut altceva decât să întoarcă foaia și să întrebe, prin instanță:
- unde se duc banii?
- cu ce ne ajută nouă CIB la pensie?
- de ce să plătim zeci de mii de euro în cinci ani, când Curtea Constituțională spune clar că pensia nu e contributivă?
Răspunsul final îl va da instanța. Dar până atunci, cifrele arată un lucru simplu și incomod:
- statul plătește salariul cu o mână și ia, prin CIB, un sfert din el cu cealaltă, în timp ce se laudă public cu „respectul pentru uniformă”. (Cerasela N).
Pamflet realizat de redacția ziarului nostru de investigații, pe baza datelor și explicațiilor puse la dispoziție de S.P.R. „Diamantul”.
Exclusiv
Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!
Dacă aveați impresia că la Transport Călători Express (TCE) Ploiești s-a atins deja fundul prăpastiei administrative, pregătiți-vă să mai săpați câțiva metri. Nu cu lopata, că nu suntem amatori, ci direct cu buldoexcavatorul societății! Într-un oraș în care călătorii joacă ruleta rusească cu aparatele de taxare, iar banii publici se evaporă prin țeava de eșapament mai ceva ca apa sfințită la Bobotează, societatea de transport public s-a transformat oficial din serviciu comunitar în antrepriză personală de construcții la domiciliul șefilor.
Ultimele informații explozive intrate în posesia redacției Incisiv de Prahova întregesc tabloul unei comedii negre de proporții epice: în timp ce în halele TCE plouă și ninge ca-n pădure, iar autobuzele circulă ca niște fantome financiare care toacă motorină fără să încaseze bilete, la poarta directorului de exploatare Nicolae Alexandri — răsfățat de folclorul intern cu apelativul „Nae Comisionaru’” — duduie șantierul privat pe resursele statului!
Șantierul patriei în bătătura lui Nae: Buldozerist în „concediu”, duba TCE la descărcat și pavajul prosperității
Miercuri, 18 noiembrie 2026, în jurul orei 11:46, în plin program de lucru — când muritorii de rând din Ploiești tremurau prin stații așteptând autobuzele, iar „oracolul” exploatării ar fi trebuit să transpire verificând grafice de circulație — la reședința marelui maestru Nicolae Alexandri era forfotă mare. Nu se făcea vreo ședință operativă în aer liber, ci lucrări ample de gospodărire și amenajare!
Potrivit sesizărilor și informațiilor documentate ajunse la Incisiv de Prahova, curtea și împrejurimile casei lui „Nae Comisionaru’” s-au transformat brusc într-un punct de lucru neoficial al TCE Ploiești. Cu cine? Cu șoferii societății, Vali și Munteanu, transformați peste noapte din angajați ai transportului public în brigadă de intervenție casnică! Cu ce? Direct cu flota patriei: un autovehicul Ford Transit și, piesa de rezistență a tupeului absolut, buldoexcavatorul societății!
Cum au ieșit utilajele grele și duba din curtea TCE fără nicio cerere oficială, fără contract de închiriere, fără deviz și fără ca vreo barieră instituțională să le cadă pe capotă? Simplu: într-o feudă în care regulamentele sunt hârtie igienică, utilajele nu se închiriază, se iau pe persoană fizică! Din peisajul edilitar ad-hoc nu lipsea nici celebrul autoturism cu număr de înmatriculare „PAJ” al lui Munteanu, din care se descărca de zor. Ce anume? Gurile rele și sătule de atâta sfidare se întreabă ironic dacă băieții mutau cash-ul cu roaba sau doar descărcau plăcile cu care se pavează drumul spre bunăstare în bătătura șefului. Cert este că se muncea cu spor, încă de marți, într-o mobilizare exemplară pe care ploieștenii n-au văzut-o niciodată când a fost vorba de reparat gropile sau halele societății.
Și ca absurdul să poarte coroană cu diamante, iată detaliul care ar trebui să provoace palpitații oricărui inspector de muncă sau procuror treaz: același Munteanu, surprins „pe poziție” și înfipt voinicește la manșele buldoexcavatorului în curtea lui Nae, figura în scriptele oficiale ale societății ca fiind… în concediu de odihnă! Așa arată, probabil, turismul balnear la TCE Ploiești: îți iei liber de la stat ca să faci terapie ocupațională cu cupa de excavat în bătătura directorului de exploatare.
Frăția utilajului scos pe sub mână: Filip livrează buldozerul, ITP-ul așteaptă, iar sindicatul lui State binecuvântează corvoada!
Dar cine a dat cheile de la jucăriile grele ale orașului? Sursele Incisiv de Prahova îl indică direct pe Filip, omul care i-a pus pe tavă buldoexcavatorul lui Nae pentru „lucrările urgente” de acasă. Este exact același Filip sub a cărui oblăduire stația ITP de la Podul Înalt zace încremenită în neputință, unde nu s-a mișcat un pai și nu s-a făcut absolut nimic util pentru societate! Păi cum să aibă Filip timp de fleacuri instituționale precum stația ITP a TCE-ului, când urgența zero a municipiului este nivelarea bătăturii lui „Nae Comisionaru’”? Când ești „pe mână” cu cine trebuie, prioritățile se inversează natural: societatea publică poate să aștepte până îi cade rugina în cap, dar șantierul șefului nu suportă amânare!
Vă întrebați cum de șoferii Vali și Munteanu prestează fără cârcâială pe moșia directorului și cine ar trebui să apere drepturile angajaților sau integritatea patrimoniului? Ei bine, țineți-vă bine de scaune: toată această desfășurare de forțe s-a făcut, potrivit acelorași surse din interior, cu știrea președintelui de sindicat, domnul State! Da, ați citit perfect. Liderul sindical — același personaj despre care sesizările trimise la Incisiv de Prahova arătau că iese vesel pe traseu cu aparatele de taxat moarte, râzând că „nu-i pasă” și că altfel nu și-ar lua salariul — știe că șoferii și utilajele TCE sunt scoase ca pe tarla la muncă patriotică în curtea șefului și privește senin spre orizont. Sindicalism de avangardă la Ploiești: nu luptăm cu patronatul, îi turnăm șapa și îi cărăm plăcile!
Iar conducerea supremă a TCE Ploiești? Într-o comă administrativă profundă! Deși miercuri Nae nu a călcat pe la serviciu, fiind ocupat să dirijeze traficul de utilaje din propria curte, șefii cei mari par picați din Lună: nu văd că lipsesc directorii din birouri, nu văd că lipsesc Fordul și buldoexcavatorul din garaj și nu se întreabă unde s-au evaporat materialele de construcții cumpărate cu nemiluita în acte — aceleași achiziții dubioase semnalate încă din celebrul Raport nr. 1729/2025, în timp ce în clădirile TCE plouă cu găleata, dar Consiliul de Administrație condus de Cătălin Dobrescu se mândrește că și-a tras mochetă nouă și uscată sub pantofi! Acum, privind cum se descarcă materiale la poarta lui Nae și cum lucrează buldozerul societății în regie proprie-privată, parcă începe să se lege misterul: în halele TCE ninge, dar la unii acasă răsare pavajul!
Directorul Zaharia, prizonierul cu stilou de la toaletă, și „sfânta treime” a vizelor puse cu ochii închiși
Cum este posibil ca un director de exploatare să lipsească de la program și să folosească bunurile orașului ca pe roaba lu’ tataia, fără ca directorul general să scoată o șoaptă? Răspunsul vine tot din radiografia grotescă schițată de angajații exasperați pentru Incisiv de Prahova: directorul general Zaharia este, practic, redus la statutul de bibelou cu drept de semnătură!
În zilele în care nu are șantier acasă, Nae stă „lipit permanent” de Zaharia, suflându-i în ceafă până într-acolo încât gurile din instituție spun că bietul director general nu mișcă în front și e speriat și când merge la toaletă! Un an întreg, orice tentativă de reformă sau de anchetă internă a fost blocată din fașă, pentru ca apoi tot Nae să-i bată obrazul lui Zaharia că „n-a făcut nimic”, în timp ce deciziile grele se coc în vechiul laborator de interese, dar se decontează pe semnătura actualului director general. Iar peste acest tablou tronează intervențiile directe ale președintelui CA, Cătălin Dobrescu, acuzat că dă ordine peste lanțul oficial de comandă direct la Achiziții-Aprovizionare-Depozite sau pe la fosta Coloană Autospeciale, transformând Consiliul de Administrație într-un directorat paralel fără răspundere legală.
În birourile TESA, teroarea a devenit politică de resurse umane. Salariaților le este atât de frică să reclame consumurile fictive sau abuzurile, încât aproape s-au îmbolnăvit cu frica-n sân. La Aprovizionare se stă în poziția „da, să trăiți!”, iar în zona financiară domnește armonia absolută a obedienței: plățile curg la ordin, sub bagheta directorului financiar Monica Tănase și a șefei Serviciului Financiar-Contabilitate, economista Cristina Chiaga — ambele descrise de sursele din interior drept „divinizate de Nae”. Ultimul bastion al legalității banului public, viza de Control Financiar Preventiv Propriu (CFPP), a ajuns o ștampilă pusă reflex pe orice hârtie care vine „de sus”, pe principiul nemuritor: unde-i ordin, nu-i tocmeală, salariul merge, după noi potopul!
Hoția cu cardul refuzat: Traseele 39 și 444, găurile negre unde motorina arde la relanti și IT-ul doarme pe bani grei
În timp ce utilajele TCE muncesc de zor în curți private, pe străzile Ploieștiului se desfășoară zilnic un veritabil sabotaj financiar cu repetiție. Pe Traseul 39 — o linie lungă, mare mâncătoare de motorină și aproape niciodată călcată de picior de controlor — autobuzele ies dimineața din garaj cu POS-urile și compostoarele complet moarte! Deși regulile elementare interzic scoaterea în cursă a unui vehicul incapabil să încaseze bani, la TCE excepția a devenit lege. Călătorul de bună-credință urcă, vrea să plătească cu cardul, aparatul e în comă profundă, dar dacă urcă vreun controlor zelos, tot cetățeanul riscă să fie scos „blatist”! Este exact ca într-un supermarket în care casierița îți spune că s-a stricat casa de marcat, dar paza te încatușează la ieșire că n-ai bon.
În spatele acestui dezastru informatic stă o armată întreagă: un Serviciu IT cu 16 angajați, păstorit de inginerul Adrian Enescu, dublat culmea de un abonament gras plătit lunar către o firmă externă de mentenanță! Pentru ce se plătesc 16 salarii și facturi de mentenanță dacă aparatele nu văd cardul, nu numără călătorii și nu actualizează datele? Nimeni nu știe, nimeni nu aplică penalități și nimeni nu calculează munții de bani pierduți zilnic!
Mai mult, kilometrii înregistrați pe GPS bat câmpii față de kilometrii trecuți din pix pe foile de parcurs și pe FAZ-uri. Unde dispare diferența? Poate fix la capăt de linie, chiar sub nasul postului de control al TCE, unde șoferii lasă motoarele autobuzelor turate în gol zeci de minute în șir! „Cum scoatem motorina din TCE?”, se întreabă retoric avertizorii din interior, arătând cu degetul spre o dublă măsură revoltătoare: unii „protejați” sunt lăsați să ciupească liniștiți că „fac naveta și au probleme”, în timp ce angajații corecți sunt vânați dacă îndrăznesc să deschidă gura. Iar ca risipa să fie rotundă, pe traseele 444 și 444 barat (spre Mimiu, Rafinorilor, Gara de Sud și strada Rudului) — unde după ora 9:00 încasările tind spre zero absolut, iar șoferii sunt lăsați pradă scandalurilor fără pic de protecție — conducerea trimite autobuze mari și gurmande marca BMC, în loc să scoată vehiculele ISUZU cu consum redus!
„Organigrama cu chiloți” votată orbește de Consiliul Local și hohotul care anunță decontul penal
Ai zice că, în fața unui asemenea jaf sistemic — din care nu lipsește nici misterul auditului de 300.000 de lei aprobat încă din 2023 și dispărut fără urmă în ceața birocratică — Consiliul Local Ploiești ar fi trântit cu pumnul în masă și ar fi blocat orice moft al conducerii până la ultimul leu justificat. Ei bine, nu! Într-un exercițiu magistral de hipnoză colectivă, aleșii locali tocmai au votat și au aprobat „organigrama cu chiloți” a lui Nae!
Ce ascunde această capodoperă de inginerie birocratică, vândută publicului sub ambalajul mincinos al „eficientizării”? Un malaxor uriaș menit să șteargă orice urmă de răspundere individuală:
- Secția Autobază înghite de-a valma vreo 343 de salariați, amestecând autobuzele diesel, reparațiile, Coloana Autospeciale, utilajele grele și remorcherele într-o singură oală uriașă — numai bună ca să nu mai știe nimeni când pleacă un Ford Transit sau un buldoexcavator în vizită de lucru pe la șefi pe acasă!
- Transportul Electric comasează alți circa 238 de angajați, lipind forțat Depoul de troleibuze și electrice de la Podul Înalt cu Depoul de tramvaie de pe Găgeni.
- Registratura unei societăți cu sute de oameni este redusă comic la… un singur angajat! Un fel de Superman administrativ care trebuie să fie simultan ghișeu pentru public, poștaș, curier intern și propriul său înlocuitor când merge în concediu (probabil nu pe buldozer, ca alții).
- Serviciul Juridic și filtrele de control sunt subțiate convenabil, epurând vocile incomode, ca nu cumva să mai încurce cineva cu legile statului semnăturile date la ordin.
La ultima ședință AGA, proaspăt încoronat drept „Baba Vanga” a transportului ploieștean — omul care prezice cine zboară, cine avansează și cum se împart scaunele, dar nu poate ghici când va merge un POS pe linia 39 — Nicolae Alexandri a încercat să îngroape dezvăluirile Incisiv de Prahova sub un hohot zgomotos de râs, făcând bășcălie de propria poreclă, „Nae Comisionaru’”.
Râzi, maestre, râzi din toată inima! Cât încă mai toarce buldoexcavatorul TCE-ului în bătătură, cât Munteanu își mai petrece „concediul” la manșe, cât Filip mai uită de stația ITP pentru urgențele tale gospodărești și cât sindicatul lui State mai ține de șase! Dar istoria administrației românești are o regulă nescrisă și al naibii de ironică: atunci când confundzi garajul primăriei cu șopronul din spatele casei, râsul ăsta gros de la ședințele AGA se transformă, mai devreme sau mai târziu, într-un sughiț prelung în fața organelor de anchetă. Pentru că mocheta din sala de ședințe și pavajul proaspăt din curte or fi ele uscate și frumoase, dar factura acestui dezmăț nu o mai poate valida nici măcar un compostor stricat! Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 3 zileAvocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie
-
Exclusivacum 2 zileCroitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele
-
Exclusivacum 3 zile„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!
-
Exclusivacum 2 zileSpiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer
-
Featuredacum 4 zileLideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
-
Exclusivacum 2 zilePoliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR




