Exclusiv
Ordinul Secret S/7/2018: Cum își ascunde M.A.I. „misiunile speciale” de împărțit bani între șefi
Sindicat vs. Minister: începe războiul pe bani publici și secrete de carton
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (CIF 19544011, cu sediul în București, Str. Corbiță nr. 39, Sector 5, corespondență la Str. Ienăchiță Văcărescu nr. 17A, Sector 4), reprezentat legal de președintele Vitalie Josanu, a decis să dea jos perdeaua de fum de peste banii polițiștilor.
În baza art. 31 din Constituția României și a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, sindicatul a înaintat Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) și Inspectoratului General al Poliției Române (I.G.P.R.) o cerere oficială, prin care pune pe masă două teme explozive:
- Cum se împart, în realitate, banii pentru majorarea de până la 50% din salariul de funcție prevăzută de art. 15 din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru perioada iulie–decembrie 2026;
- De ce este păstrat la secret Ordinul M.A.I. nr. S/7/2018, care reglementează aceste criterii de acordare.
Totul pleacă de la adresa I.G.P.R. – Direcția Management Resurse Umane nr. 527719/30.06.2026, prin care se comunică în teritoriu cum se repartizează indicatorii pentru această majorare salarială.
70% operativ, 30% suport: cine a inventat „formula magică”?
Ce cere „Diamantul” de la I.G.P.R.
Sindicatul vrea să știe, în detaliu, cum a ajuns I.G.P.R. la „matematica” din adresa nr. 527719/30.06.2026, prin care se decide împărțirea indicatorilor pentru majorarea de până la 50%:
- Documentul sau documentele (studiu, analiză, notă de fundamentare, metodologie ori orice alt înscris) pe baza cărora a fost stabilită repartizarea indicatorilor în proporție de minimum 70% pentru structurile cu caracter operativ și maximum 30% pentru structurile suport.
Cu alte cuvinte: unde sunt argumentele? Pe ce bază 70/30 și nu 60/40 sau 90/10? - Fundamentarea pe baza căreia s-a decis că numărul de indicatori alocați fiecărei unități este identic cu cel din semestrul I al anului 2026. De ce copy–paste? A existat vreo analiză actualizată sau doar s-a apăsat din nou pe „print”?
- O copie integrală a adresei I.G.P.R. – DMRU nr. 527719/30.06.2026, cu toate anexele și cu „macheta de repartizare” la care face referire. Adică nu doar rezumatul convenabil, ci tot pachetul de documente.
M.A.I. și indicatorii „de rezervă”: cutia neagră a banilor pentru șefi
Ce se cere direct de la Ministerul Afacerilor Interne
În ceea ce privește repartizarea efectuată direct de conducerea M.A.I., sindicatul „Diamantul” cere să se iasă din zona de mister:
- Modul concret în care conducerea M.A.I. a stabilit și a repartizat numărul de indicatori pe care și i-a rezervat, inclusiv pentru aparatul central al ministerului. În plus, se cer regulile și criteriile de alocare stabilite în acest sens și documentul oficial (metodologie, notă de fundamentare, ordin sau dispoziție) în care sunt prevăzute.
- Documentul prin care indicatorii alocați de conducerea M.A.I. au fost distribuiți:
- pe structuri și unități;
- pe categorii de personal: funcții de conducere și de execuție, structuri operative și suport.
- Pentru aparatul central al M.A.I., se solicită modul concret de repartizare a indicatorilor și criteriile efectiv aplicate la acordarea majorării. Mai simplu spus: cine ia și de ce anume.
40% pentru șefi: noua „normalitate” a lucrărilor de excepție?
Întrebările incomode adresate atât M.A.I., cât și I.G.P.R.
Sindicatul merge direct la miezul problemei: cota generoasă de până la 40% din indicatori destinată funcțiilor de conducere.
De la ambele autorități se cer:
- Documentul, studiul sau analiza care stă la baza alocării unei cote de până la 40% din indicatori către funcțiile de conducere, în cadrul fiecărei categorii de personal.
- Orice date statistice, evaluări ori rapoarte din care să rezulte ponderea reală a personalului cu funcții de conducere în realizarea:
- lucrărilor de excepție;
- misiunilor speciale;
care ar justifica, în mod obiectiv, o astfel de cotă.
În plus, se pune întrebarea-cheie, care demontează toată construcția:
S-a stabilit, pe bază empirică și obiectivă (studii, observații documentate, date statistice), că titularii funcțiilor de conducere săvârșesc acte de conduită excepțională, lucrări de excepție și misiuni speciale, în proporție de 40% din totalul actelor de acest fel realizate de personalul din unitățile de poliție?
Dacă da – unde sunt actele?
Dacă nu – atunci de ce 40%?
Sindicatul cere expres ca, în măsura în care o asemenea determinare empirică nu a fost efectuată, M.A.I. și I.G.P.R. să comunice clar și explicit acest fapt.
Criterii secrete pentru bani publici: când legea devine „clasificat”
Actul invocat ca „secret” și cererea de a spune exact ce și de ce e ascuns
Sindicatul cere indicarea actului care reglementează criteriile efective de acordare a majorării. Iar dacă autoritățile vin cu scuza clasică „e clasificat”, se cere:
- nivelul de clasificare;
- temeiul legal al clasificării;
- autoritatea care a dispus clasificarea.
Cu alte cuvinte, dacă se ascunde ceva, să știm exact cine și în baza a ce lege apasă butonul de „secret”.
Ordinul S/7/2018: „secret” nu pentru siguranța națională, ci pentru protejarea privilegiilor?
Sindicatul cere declasificarea Ordinului M.A.I. nr. S/7/2018
Pe lângă cererile de informații, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” revine – în mod oficial – la o temă deja ridicată anterior:
declasificarea Ordinului M.A.I. nr. S/7/2018.
În temeiul art. 20 și art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, se cere M.A.I.:
- declasificarea integrală a Ordinului S/7/2018;
- comunicarea conținutului acestuia.
Motivarea sindicatului, punct cu punct:
- Nu există suport legal real pentru clasificarea ordinului.
Criteriile de acordare a unei majorări salariale nu se încadrează în categoriile de informații care, potrivit Legii nr. 182/2002, pot constitui secret de stat sau, potrivit art. 33 din aceeași lege, secret de serviciu. Nu au legătură nici cu securitatea națională, nici cu apărarea națională. Au legătură doar cu… buzunarul polițiștilor. - Criteriile „secrete” sunt, de fapt, copiate dintr-un act neclasificat.
Nucleul criteriilor de acordare a majorării pentru lucrări de excepție și misiuni speciale reprezintă o preluare a criteriilor din Ordinul M.A.I. nr. 132/2004, act care:- nu a avut niciodată caracter clasificat;
- a fost doar nepublicat în Monitorul Oficial.
Mai mult, aceleași criterii sunt aplicate astăzi prin acte cu caracter NESECRET, fapt demonstrat chiar de adresa I.G.P.R. – DMRU nr. 527719/30.06.2026, care aplică în mod deschis procedura reglementată de Ordinul S/7/2018.
Concluzia logică: aceleași informații nu pot fi simultan „secret de stat” în ordinul de bază și „nesecrete” în actele de aplicare. - Clasificarea ordinului servește nu intereselor de securitate, ci camuflării privilegiilor.
În aceste condiții, arată sindicatul, clasificarea Ordinului S/7/2018:- nu protejează niciun interes legitim de securitate națională;
- servește exclusiv ascunderii criteriilor de acordare, pentru a permite:
- introducerea unor reguli de repartizare discriminatorii între categoriile profesionale;
- favorizarea unei „categorii de privilegiați”, prin cote generoase de indicatori.
O asemenea clasificare este expres interzisă de art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002, care interzice:
- clasificarea în scopul ascunderii încălcărilor legii;
- clasificarea pentru a limita accesul la informații de interes public;
- clasificarea pentru a restrânge ilegal exercițiul unor drepturi.
De aici rezultă cererea fermă: declasificați Ordinul S/7/2018 și faceți-l public.
Bani publici, reguli secrete: când misiunile „speciale” sunt, de fapt, împărțirea de salarii
De ce este această cerere o chestiune de interes public, nu o dispută internă
Sindicatul „Diamantul” arată limpede că majorarea de până la 50%:
- se acordă din fonduri publice;
- produce efecte patrimoniale directe asupra personalului;
- privește modul în care autoritățile publice stabilesc criteriile și repartizează indicatorii unui drept salarial finanțat din bani publici.
Prin urmare, informațiile solicitate se încadrează în definiția de „informație de interes public” prevăzută la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001.
Adresa I.G.P.R. nr. 527719/30.06.2026:
- stabilește cote procentuale fixe – inclusiv o cotă de până la 40% destinată funcțiilor de conducere;
- nu indică niciun temei de fundamentare obiectivă a acestor proporții.
În același document, se arată că indicatorii alocați de conducerea M.A.I. ar fi destinați exclusiv personalului cu funcții de execuție care desfășoară:
- activități cu caracter operativ;
- activități cu grad ridicat de risc;
- activități în condiții extreme.
Prin prezenta cerere, sindicatul urmărește să verifice, cu documente în mână:
- dacă această repartizare a avut sau nu la bază o analiză obiectivă, documentată și verificabilă;
- dacă repartizarea reală, în special pentru aparatul central al M.A.I., corespunde sau nu destinației declarate.
Temeiul juridic: nu e doar pamflet, e și litera legii
Cererile sindicatului se sprijină pe:
- Art. 31 din Constituția României (dreptul la informație);
- Art. 1, art. 2 lit. b) și c), art. 6 alin. (1)–(3) și art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;
- Pentru solicitarea de declasificare: art. 20, art. 24 alin. (5) și art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
M.A.I. și I.G.P.R., invitate la transparență: răspuns clar, nu fumigene juridice
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” solicită ca răspunsul să fie comunicat:
- în termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001;
- în format electronic, la adresa de e-mail: petitii.sprdiamantul@yahoo.com;
- ori, după caz, la adresa de corespondență din București, Str. Ienăchiță Văcărescu nr. 17A, Sector 4.
În plus, dacă vreo informație este considerată de M.A.I. sau I.G.P.R. ca fiind exceptată de la comunicare, sindicatul cere:
- motivarea expresă a refuzului;
- indicarea temeiului legal al exceptării pentru fiecare informație în parte.
Cu alte cuvinte:
Nu doar un „nu vă putem spune”, ci „nu vă putem spune CUTARE punct, în baza articolului CUTARE, din legea CUTARE”.
Epilog: cine face „misiuni speciale” – polițiștii din stradă sau hârtia din sertarele ministerului?
Prin această cerere oficială, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, prin președintele său, Vitalie Josanu, pune în fața Ministerului Afacerilor Interne și a Inspectoratului General al Poliției Române o oglindă neiertătoare:
- Dacă misiunile speciale sunt reale, dovediți-le cu documente.
- Dacă șefii merită 40% din indicatori, arătați studiile, datele, analizele.
- Dacă Ordinul S/7/2018 este cu adevărat o problemă de securitate națională, explicați în virtutea cărei logici salarizarea polițiștilor de rând a devenit „secret de stat”.
Până atunci, „Diamantul” întreabă în clar, în baza legii, iar opinia publică are tot dreptul să afle:
Cine sunt, în realitate, beneficiarii „lucrărilor de excepție” și ai „misiunilor speciale” – polițiștii din stradă sau cei instalați confortabil în funcții de conducere? (Cerasela N.).
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”, nu și pe la generali.
În prim-plan, cine altcineva decât eternul nostru personaj principal: Bogdan Despescu, chestor, secretar de stat, specialist în portul uniformei… „după ureche”. După cum îl taie briza, nu după cum scrie în OMAI.
De data asta, omul nu s-a mai obosit să inventeze povești cu „uniformă adusă de Armată” sau „personalizări” trase de păr. A trecut direct la nivelul următor: demonstrație practică de „AȘA NU” în portul uniformei de poliție, chiar de Ziua Marinei. Un fel de lecție video pentru școlile de poliție: „Uitați-vă bine. Așa să NU vă îmbrăcați NICIODATĂ.”
Compoziția artistică a ținutei:
- jos: pantaloni cu vipușcă, de reprezentare, ceremonie, solemnități, din categoria „să trăiți, sărumâna, să n-aveți nevoie de noi”;
- sus: cămașă-bluză albă, tot de reprezentare, să știe poporul că are în față rang mare și lustruit;
- pe cap: șepcuța de soare de serviciu, plimbată de la „munca de jos”, direct în poza de protocol.
Adică o combinație pe care regulamentul nu doar că nu o prevede, dar o urlă din toți rărunchii: NU AȘA.
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu combini uniforma de reprezentare/ceremonial cu șapca de soare de la uniforma de serviciu. E ca și cum te-ai duce la nuntă cu smoking, dar în papuci de gumă. Numai că aici nu vorbim de modă, vorbim de Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție.
Și, ca ironia să fie completă, art. 2 alin. (2) din OMAI nr. 183/2021 spune negru pe alb că:
- tocmai ȘEFII trebuie să respecte regulamentul,
- să urmărească respectarea lui de către subordonați,
- și să ia măsuri când constată încălcări.
Ei bine, regulamentul zice una, iar „el general” înțelege alta: „Regulamentul e pentru executanți. Eu sunt general, nu executant. Eu doar… dau exemplu. Prost.”
Rămâne întrebarea pe care o evită toată lumea, dar o vede toată lumea:
CINE IA MĂSURI CÂND CHESTORII SUNT CEI CARE ÎNCALCĂ REGULAMENTUL?
În toată țara, au fost sancționați sute de polițiști pentru:
- pantofi nepotriviți,
- lipsă chipiu,
- cămașă băgată pe jumătate în pantaloni,
- ținută „neconformă”.
Pe aceștia îi prind imediat: sunt executanți. În consecință, trebuie „executați”. E simplu, e la îndemână și dă bine la statistici: „Am asigurat disciplina portului uniformei”.
Dar când ajungem la eșalonul „cu vipușcă + stele + funcție + cameră de luat vederi”, brusc regulile devin… „orientative”. Pe uscat se dau sancțiuni, pe mare se dau lecții de ipocrizie. Aparent, pe mare chestorii combină uniforma după cum îi taie briza, nu după cum prevede Regulamentul.
Și, ca să fie tabloul complet, în spatele lui Despescu, în aceeași imagine, stă cuminte, perfect regulamentar, un „amărât” de polițist de frontieră:
- uniformă de serviciu corectă,
- capul acoperit cum trebuie,
- nimic „personalizat”,
- nimic „combinat” după inspirația de moment.
Fără vipușcă de chestor, fără stele de general, dar cu regulamentul știut și respectat.
Omul ăsta dă mai multă lecție de onoare și disciplină decât tot discursul oficial de Ziua Marinei.
Se pare că, uneori:
- cu cât ai mai multe stele pe umăr, cu atât îți permiți să ignori regulamentul;
- cu cât ai mai puține stele, cu atât îl cunoști și îl respecți mai bine.
Ce vedem noi, de fapt, în poza de Ziua Marinei?
- În față: „el general”, simbol al sistemului care predică regulamentul, dar îl poartă… experimental.
- În spate: un polițist de frontieră care, fără să spună un cuvânt, le dă rușine tuturor „șefilor” din cadru doar prin felul în care-și poartă uniforma.
Și atunci, iarăși:
Cine îl sancționează pe Despescu pentru port necorespunzător al uniformei?
Cine îi explică art. 2 alin. (2) din OMAI 183/2021?
Cine îi arată poza cu polițistul din spatele lui și îi zice: „Așa se face, domnule general”?
Răspuns scurt: nimeni.
Pentru că în România, regulamentul e obligatoriu pentru cei fără stele. Pentru cei cu stele, regulamentul e… opțional. „Orientativ”. Un fel de recomandare meteo: „azi e bine să îl respecți, dar dacă e Ziua Marinei și sunt camere, lasă, merge și așa.”
Felicitări sincere tuturor marinarilor și personalului contractual din Armata României cu ocazia Zilei Marinei. Oamenii care chiar știu ce înseamnă uniformă, onoare și regulament, fără să le confunde cu decorul pentru poze oficiale.
Felicitări și politistului de frontieră din spatele lui Despescu. Fără vipușcă, fără stele, dar cu coloană vertebrală și regulamentul la zi. Uneori, adevărații „generali” nu au grad pe umăr, ci bun-simț și respect față de meserie – exact cum dezvăluie Sindicatul Europol în această nouă lecție publică despre dublul standard din MAI. (Cristina T.).
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul.
„Prea multă transparență strică” – noua doctrină de la IPJ Călărași
La IPJ Călărași, tehnologia nu e un instrument, ci aproape o amenințare la ordinea publică. Dintr-un răspuns oficial prezentat de Sindicatul Diamantul aflăm, cu uimire amestecată cu râs amar, că solicitarea de comunicare pe cale electronică a unui document deja diseminat intern poate constitui, atenție, „un demers excesiv și abuz de drept procedural”.
Cu alte cuvinte, dacă documentul există, a fost deja răspândit în interior și tu îndrăznești să-l ceri și pe e-mail, riști să fii etichetat drept abuzator de procedură. Transparența, da, dar să nu fie… comodă și modernă.
Legea 544/2001, reinterpretată: „nu pentru voi am muncit noi”
În același răspuns, IPJ Călărași invocă, cu o creativitate demnă de un manual de satiră juridică, Legea nr. 544/2001. Aceasta, spun ei, ar avea ca scop „asigurarea transparenței față de cetățeni și nu dublarea sau ocolirea mecanismelor de dialog social”.
Traducere liberă în limbaj de pamflet:
– Legea 544 e pentru transparență, dar nu vă folosiți prea mult de ea, că ne deranjați „mecanismele”.
– Dialog social înseamnă, probabil, să vii frumos, cu capul plecat, la ghișeu, să aștepți, să insiști, să revii, iar dacă îndrăznești să ceri documentul pe e-mail… e exces.
Sindicatul Diamantul expune astfel un tip de gândire birocratică în care legea e invocată nu pentru a ușura accesul la informații, ci pentru a justifica refuzul de a apăsa pe „Trimite”.
„Consum nejustificat de resurse”: apăsarea tastei Enter, pericol bugetar
Răspunsul IPJ Călărași merge mai departe, într-o demonstrație de „sclipire administrativă”:
activitatea de transmitere electronică a unor acte interne, deja accesibile angajaților, ar genera „consum nejustificat de resurse administrative”.
Într-o eră în care firme private, ONG-uri și instituții publice serioase trimit mii de documente prin e-mail zilnic, la Călărași apăsarea tastei Enter se transformă într-o amenințare la adresa bugetului și a ordinii instituționale.
Probabil că, în logica asta, cel mai sigur este să tipărești hârtiile, să le cari din birou în birou și să le pui sub ștampilă – că asta nu consumă resurse, doar timp și nervi.
Comisia salvatoare: „reclamația nu e întemeiată, polițistul e curat ca lacrima”
Ca să fie tacâmul complet, răspunsul citat de Sindicatul Diamantul ne anunță că, în urma analizei efectuate de comisia desemnată, s-a concluzionat solemn că reclamația administrativă adresată IPJ Călărași nu este întemeiată, iar polițistul responsabil cu gestionarea informațiilor de interes public este fără „rea-credință”.
Deci sistemul a anchetat sistemul și a decis că sistemul are dreptate. Cine ar fi crezut?
Comisia internă a validat ideea că solicitarea prin e-mail poate fi excesivă, că Legea 544 nu e pentru „ocolirea mecanismelor”, și că orice insistență pe transparență ridică suspiciuni de abuz.
IPJ Călărași, laborator de inovație birocratică
Pamfletul de față pornește de la un simplu document oficial, scos la lumină de Sindicatul Diamantul, dar portretizează o mentalitate periculoasă:
– modernizarea e doar la nivel de slogan;
– transparența există doar când nu incomodează;
– tehnologia e bună, dar nu când simplifică viața celui care cere socoteală instituției.
„Sclipirile de geniu” de la IPJ Călărași arată cum poate fi răsturnat sensul unei legi menite să protejeze cetățeanul. Din instrument de acces la informație, Legea 544/2001 devine scut pentru refuz politicos: nu sunteți abuzați de opacitatea noastră, sunteți dumneavoastră abuzivi că cereți prea mult.
Concluzie: apăsați cu grijă pe „Trimite”
Dezvăluirile Sindicatului Diamantul despre IPJ Călărași ne livrează o lecție amară, dar perfectă pentru un pamflet:
În unele instituții, e-mailul nu e un instrument de comunicare, ci o linie roșie. Când ceri un document electronic, nu uita: nu doar că „generezi consum de resurse”, dar riști să fii acuzat că forțezi legea să funcționeze.
În România în care digitalele se taie anual în speech-uri pompoase, există încă insule de „geniu administrativ” în care cel mai mare abuz procedural este simpla pretenție ca statul să-ți trimită un document… cu un click. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea
În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii polițist la Poliția Orașului Buhuși, județul Bacău, și comiți „crima” supremă de a aplica legea, trebuie să fii pregătit ca mașina ta personală să arate, la final de tură, ca după un antrenament de baseball pe capota și parbrizul ei.
Pe 12.08.2026, în jurul orei 20:00, niște polițiști au făcut gestul revoltător de normal de a conduce la sediul poliției un bărbat care încălcase legea. Ei nu știau, săracii, că în România există o specie nouă de „apărători ai libertății” care confundă statul de drept cu „statul la scandal”: în fața sediului au apărut imediat mai multe persoane ce solicitau eliberarea „eroului” încătușat și contestau, cu maximă tupeu, măsurile dispuse de oamenii legii.
Mașina polițistului – sac de box pentru vitejia de turmă
Cum argumentul rațional nu mai are nicio trecere, spiritele s-au încins rapid, în stilul clasic „hai cu toții pe unul”. În loc de dezbatere, s-a trecut direct la pedagogie cu pumnul și piciorul aplicată asupra autoturismului personal al unuia dintre polițiști. Mașina a fost devastată, într-o tentativă evidentă de intimidare a celor care, culmea nesimțirii, și-au permis să-și facă datoria.
Nu mai contează că omul ăla e polițist, că are familie, că mașina respectivă nu e proprietatea statului, ci rezultatul unor rate la bancă și al unor nopți de serviciu. Important e mesajul „educativ” transmis: dacă atingi infractorul, îți facem praf bunurile. Stat de drept în varianta autohtonă: „legea e bună, dar să nu deranjeze pe nimeni”.
Segmentul de societate care urlă la poliție, dar tace la hoți
Din păcate, există în România un segment bine antrenat să reacționeze prompt când legea începe să funcționeze împotriva „băieților noștri”. Pentru unii, polițistul nu e reprezentantul statului, ci sac de box, țap ispășitor și, la nevoie, decor urban pentru scuipat și înjurături.
În momentul în care un polițist aplică legea, o parte din societate vede în el dușmanul perfect: e vizibil, are uniformă, nu ripostează ca interlopul și, în plus, este ținut în frâu de aceiași politicieni care, la televizor, ne povestesc cum „România e un stat modern, european, orientat spre valorile occidentale”.
ONG-uri evaporate, bani cheltuiți, rezultate: zero barat
Pe hârtie, România e plină de ONG-uri preocupate de „educare” și „integrare socială” a categoriilor vulnerabile. În practică, când se întâmplă asemenea incidente – cum a fost cel de la Buhuși – aceste organizații dispar ca prin magie. Nu vezi nici formatori, nici mediatori, nici psihologi prinși între polițist și grupurile nervoase care îl înconjoară.
ONG-urile care au mânuit ani de zile fonduri generoase pentru „incluziune”, „educație civică” și „mediere comunitară” sunt, brusc, plecate în vacanță. Fără raport public, fără responsabilitate, fără explicații. Tac, iar statul tace și el, complice, prin acordul său tacit.
Acest tip de acțiune/inacțiune, după cum atrage atenția Sindicatul Europol, devine unul dintre factorii pentru care polițiștii ajung să se teamă că, după ce ies din tură, își pot găsi mașinile și bunurile personale făcute zob, doar pentru că au făcut ceea ce legea le cere: să intervină.
Realitatea din stradă vs. basmul politicienilor de la televizor
Ceea ce s-a întâmplat la Buhuși nu este vreo excepție exotică, ci doar unul dintre riscurile reale ale profesiei de polițist în România. Riscuri care nu apar nici în pliantele de recrutare, nici în declarațiile siropoase ale politicienilor.
În discursul oficial, polițistul „cel mult stă de vorbă cu cetățenii pe stradă”, zâmbind, eventual cu un pliant în mână și un copil pe umăr, imagine perfectă pentru Facebook. În realitate, același polițist își parchează mașina uitându-se de două ori în jur, se uită de trei ori în oglindă când pleacă acasă, și se întreabă dacă nu cumva următoarea „educație civică” i se va aplica direct pe caroserie sau pe geamurile apartamentului.
Când lovești polițistul pentru că își face treaba, lovești statul – dar cui îi pasă?
Sindicatul Europol dezvăluie limpede: când ataci polițistul pentru că aplică legea, ataci însăși autoritatea statului. Problema e că, în România, autoritatea statului a fost atât de mult terfelită, relativizată și vândută pe bucăți, încât unii au ajuns să creadă că e normal să te strângi cu gașca în fața secției și să faci presiuni ca „băiatul nostru” să fie eliberat.
Un stat care se autoproclamă „pro-european” de cel puțin două ori pe zi, în orice discurs public, dar permite ca polițiștii să fie intimidați, amenințați și atacați pentru că îndrăznesc să aplice legea, nu mai e un stat de drept, ci o caricatură de autoritate, o improvizație cu pretenții de civilizație.
Concluzie amar-comică: cine apără pe cei care ne apără?
Pamfletul acesta pornește de la un fapt concret – incidentul de la Poliția Orașului Buhuși din 12.08.2026 – semnalat public de Sindicatul Europol. Dincolo de tonul usturător, întrebarea rămâne una cât se poate de serioasă:
Într-un stat care își lasă polițiștii singuri în fața presiunii de stradă, ONG-urilor fantomă și politicianismului ipocrit, cine mai apără, în realitate, pe cei care ar trebui să ne apere pe toți?
Până răspunde cineva serios la întrebarea asta, polițistul român va continua să fie, în ochii unora, nu simbolul legii, ci vinovatul de serviciu. Iar mașina lui personală – locul unde frustrarea socială își dă cu pumnul, cu piciorul și cu piatra, în numele unei „libertăți” care confundă drepturile cu derbedeala. (Cerasela N.).
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...
România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri
Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”
O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
O nouă investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: din „pamfletari sub presiune” în acuzatori legitimi ai statului român Incisiv de...
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
„Nae Comisionaru’” și seringa pe patru roți: de la cai „intact dopați” la autobuze îngropate și controlori hărțuiți Ținutul Vinului,...
Magazia de nesimțire a MAI: Îți vând vechime la promoție, apoi îți iau pensia cu executorul
Statul-petardă: „Plătește, tataie, că-ți dăm vechime beton!” Bun venit în România profundă, ediția MAI – unde statul te unge cu...
Minunea de la IGPR: după ani de blocaj, polițiștii descoperă că se poate și PROMOVA, nu doar munci pe gratis
Promovările, scoase de la naftalină: IGPR își amintește brusc că are polițiști, nu voluntari Într-o străfulgerare administrativă demnă de o...
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
Hipodromul rușinii: ANZ îi face KO pe „Nae Comisionaru’” și pe „Stimatu’ cu caii dopabili”. De la dopaj protejat la...
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
„Volga neagră” de Păulești și SIPI-stul cu capul în SMURD Ziarul de investigații Incisiv de Prahova revine, cu și mai...
Polițiști-hamali la IPJ Sibiu: „Voluntariat” la cărat mobilă, verificat cu ștampilă, nu cu bun-simț
Polițistul român, noul brigadier la mobilă Doi polițiști care, potrivit relatărilor Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, se plictiseau acasă, s-au...
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă
Un an de „foarte bine, tovarăși, dar pe gratis!” – La muncă dar retrogradați la leafă Promovarea polițiștilor pe funcții...
-
Exclusivacum 5 zile
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum 4 zile
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 4 zile
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zile
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Exclusivacum 5 zile
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă
-
Featuredacum 5 zile”Reforma cu capul în nori”. Vicepremierul Gheorghiu le explică bugetarilor că protestează… de prea bine