Aveti un Pont
Guvernarea prin erori

Poate că nu este încă dezintegrare, cum spune un scriitor prizat, dar degradare este cât încape, iar tristețe, pe măsură. O țară cu potențial considerabil este, în fapt, blocată. În context, apar tot mai mult formulări memorabile, care surprind concis situația. Bunăoară, unul dintre scriitorii de primă linie acuza reducerea vieții României la „penali”, cu punerea în paranteză a efectivilor penali și a nevoii de dezvoltare. Ca urmare, performanțele regimului au devenit un fel de „pârțăgărie”.
Președintele unui partid din arcul guvernării spunea că „România nu are azi un președinte normal, ci unul care, neavând vreo idee, răspândește ură”. După alegerile din 2019, un senator prestigios se întreba „cum de au votat oamenii pe cineva care nu a realizat nimic și nici nu a promis ceva”. Este adevărat, doar o treime l-a „votat”, dar, cum nu prea se știe că există integritate, se pretinde orice. „Ăștia știu ce-i voința politică, cât cunosc eu cărăruia spre Lună”, spunea cineva, observând că în 2019 au fost „alegeri libere” după ce au fost stârpiți contracandidați cu justiția și Securitatea și s-a putut juca finala cu cineva preferat.
Cum mai aminteam, la finanțarea țării din împrumuturi, care urcă peste puterile ei, un economist cunoscut observa că România a ajuns „țara în care părinții mănâncă din farfuria nepoților”. Securismul s-a lățit, încât un ziarist întreba inteligent liderul unui partid „dacă pe la voi mai sunt ceva civili?”. Un întreprinzător spunea că „România actuală este singura țară din Europa care are nu numai <poliție poliție>, ci și <poliție locală> la purtător pentru primari, în vreme ce firmele trebuie să-și facă, fiecare, <poliția proprie>”. Un jurist sesiza că „aici se vorbește de justiție independentă după ce un ins injust alege judecătorii”.O profesoară demasca „betonarea sărăciei de idei și a ignoranței” la cei care conduc. Un romancier cunoscut spunea că „România nu ajunge la liman fără decidenți pregătiți, care citesc destul și se neliniștesc tot timpul, dar nu pentru ei”. Iar un mare actor trăgea cortina: „la aniversare nu-mi mai doresc nimic, nici măcar sănătate”.
Se poate lungi lista reflecțiilor de acest fel. Situația în care a fost adusă România este alarmantă, chiar dacă, într-o tradiție nefastă, aproape fiecare, săturat de ce vede în preajmă, o ia mai curând pe calea sa, decât să se unească cu altul. Rarele voci ce se fac auzite sunt promt ochite de nulități trimise din umbră, fapt de care profită, ca totdeauna, impostorii.
Place nu place, trebuie recunoscut că situația are ca sursă sărăcia mentală și, mai exact, organizarea mentală. Spus simplu, de la guvernanți în jos, se văd cu ochiul liber dificultăți în a gândi, dar mai ales de a gândi corect. Informarea lacunară (România a ajuns țara cu cel mai mic consum de carte pe locuitor!), ciocoismul (aici, și într-un necaz precum pandemia „oficialii” fură), măsluirea a ce ar trebui păstrat curat (alegeri, ordinea valorilor etc.), lipsa de cultură sunt humusul acestora.
Grecii aveau obsesia ființei, scria Heidegger. O aveau însă mai clar pe aceea de a nu greși. Cine încălca regulile de logică era ironizat – nu numai în vestitele dialoguri socratice. Groaza era ca deciziile să nu depindă de inși nepregătiți, încât ochlocrația, care însemna guvernarea de către cei mai slabi, le părea tot ce poate fi mai oribil. Pe acest fundal, Aristotel ne-a și dat logica simplă și pe înțelesul tuturor, în orizontul evitării erorii și confuziei.
Se comit sofisme în lume, dar ele nu devin decât rareori fel de a cugeta al celor care decid. România actuală se particularizează prin aceea că este guvernată prin erori și confuzii. Iată doar câteva exemple la îndemână, dintre cele mai intuitive.
„Președintele” face mai nou dogmă din susținerea că „nu s-a făcut nimic în toți acești treizeci și ceva de ani”. Cine știe măcar matematica elementară a teoriei mulțimilor, ce trebuia învățată în gimnaziu, își dă seama că nu poți cugeta fără riscuri cu „toți” și „toate”. S-ar putea să te incluzi, inevitabil. Așa stând lucrurile, un „președinte” care stă în funcție de șase ani, din cei treizeci și ceva, și nu a făcut nimic, dar blochează cu mărginirea lui și ce s-ar putea face, este în mod sigur coautor al nimicului pe care îl acuză.
La noi, atmosfera s-a umplut pe nesimțite și din nefericire nu cu gândirea curată și riguros democratică a epocii, de care profită, totuși, societăți întregi, ci cu sofisme. Acestea sunt adresate acum unei populații socotite, pesemne, de idioți.
Cineva îmi spunea deunăzi că, potrivit „președintelui”, cetățenii țării sunt needucați. Evaluarea i-a scăpat în ultima miercuri, când a spus că „în educație lucrurile vor fi perfecte după ce se aplică programul <România educată>”. Nu mai insist pe întrebarea: de fapt cine educă pe cine? Golăniile anticonstituționale ale „președintelui” sunt cumva educație? „Marfa proastă”, cum îmi șoptește un istoric prestigios, adusă la decizii de „președinte”, ca să-i țină isonul, încurajează cumva tinerii să învețe? Chiar toți românii sunt needucați?
La drept vorbind, „președintele” nu stă mai bine la examene luate pe traseul propriei educări decât Monica Anisie. Ar fi utilă verificarea. Faptul ar trebui să-l îndemne la precauție, încât să nu creadă că oricare s-a educat doar cât el.
S-ar putea scrie deja doctorate și monografii despre erorile ce se comit de la vârf în jos. Am semnalat și altădată șansa (A. Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Ed. Academiei Române, 2013), după ce am examinat pe larg erorile (A. Marga, Argumentarea, Ed. Academiei Române, 2010). Pot să spun acum cu toate probele alături: nu a fost în istoria recentă a României un teren mai plin de erori și confuzii – de erori de gândire în înțelesul strict – decât astăzi. Fiind atât de multe, nici nu ai cum să le inventariezi într-un articol.
Mulți îmi cer să lămuresc felul de a cugeta al prostocrației. O fac aici pe câteva exemple luate din discursuri și acțiuni, aduse la structuri cât mai simple cu putință.
Este un fapt acela că nu se cunoaște vreun responsabil „liberal” al României de azi, de la „președinte” în jos, care să se fi exprimat pentru lărgirea libertăților cetățenilor, pentru pluralism, democratizare și pentru dreptate în justiție. „Liberalismul” actual de la Carpați nu se ocupă de așa ceva! Nici nu pricepe asemenea valori. Cugetarea pe care faptele o atestă este, în schimb, cam aceasta: „Liberalismul apără libertățile persoanelor, iar noi punem cătușe la cât mai mulți, aducem clientelă de cea mai joasă extracție în funcții, oferim palavre în loc de realizări în interes public, suspendăm legile pentru alocații, salarii și pensii, deci noi suntem liberali”.
Dezordinea mentală se poate comenta felurit. Putem economisi însă timpul după norocul pe care îl avem cu „hard talk”-ul care s-a desfășurat recent la BBC. Lumea întreagă a putut să vadă că un fost procuror general nu numai că nu cunoaște dreptul în accepțiunea umanității actuale, nu numai că nu poate evada din incultură, dar se chinuie cu imposibilul – să justifice „protocoalele” de cooperare ale judecătorilor și procurorilor cu serviciile secrete și condamnările politice din România actuală. Se vede bine că este destul să pui decidenții României de azi la confruntare deschisă cu standarde de justiție și de civism ale oamenilor de astăzi, ca ei să-și dezvăluie întreaga impostură!
Neavând capacitatea de a discuta situația în care s-a ajuns, guvernanții raționează conform schemei: „la realitate se ajunge prin descrieri fidele și explicații adecvate, noi descriem și explicăm, deci pe noi să ne ascultați”. Evident că nu se poate indica vreo descriere sau explicație serioasă din partea decidenților actuali. Din capul locului, nu există vreo analiză cu probe suficiente. În plus, din premise ca cele de mai sus nu rezultă concluzia – pe care din nou rudimentarul „președinte” a tras-o miercuri, tot abuziv: „vom câștiga alegerile zdrobitor”. Este doar un sofism trivial, cunoscut sub numele de „non sequitur”, semn, între altele, al lipsei civismului. Iar dacă se „câștigă” alegeri cu măsluirile din 2019, la ce bun? În definitiv, cui folosește? Poate doar îi va determina pe și mai mulți la emigrare. Sau vor fi și mai mulți moldoveni (acum se înregistrează recordul de jos, de 30%, cum spune ultimul sondaj!) care nu iau nicidecum România ca ceva demn de urmat!
Guvernanții deduc sofistic: „este obligatoriu să pedepsim corupția, cum ne cer autoritățile, deci este obligatoriu ca cineva să fie pedepsit”. Și apoi, cu o astfel de eroare (un fel de „amfibolie”), se pedepsește la nimereală, ce și cine pică, „pentru vitrină”, cum remarcau atenți lideri bulgari și unguri.
Colportori „guvernamentali” de date sanitare cugetă prin comparare, nici mai mult și nici mai puțin, cu Italia, Franța, Spania: „aceia au mai multe infecții și mai mulți morți, deci noi stăm bine”. Nu mai contează că acele țări au populații mult mai numeroase și sunt centrale în schimburile mondiale. Până și simplele raționamente statistice, ce trebuiau învățate în liceu, au devenit străine.
Se pretinde, cu suficiență, că „cei care au guvernat sunt răi, deci noi suntem buni”. Nu mai insist asupra faptului că nu este deocamdată absolut nici o probă că guvernanții anteriori ar fi fost sub nivelul celor de azi sau că cei de azi ar avea vreo valoare! Faptul că inaugurezi obiective modeste făcute demult și agresezi bunul simț nu spune nimic cetățeanului cu mintea întreagă. Dar așa cum se gestionează pandemia, nefericirile din aceste zile sunt doar preludiu. „Starea de alertă”, care deja nu a rezolvat mare lucru, ca și, de altfel, „starea de urgență” se proclamă iarăși de fapt pentru a împiedica mitinguri și demonstrații și discutarea publică a nepriceperii și abuzurilor!
Se bate câmpii cu „guvernul guvernează, dar Curtea Constituțională și opoziția de orice fel sunt de vină că s-au infirmat hotărâri de guvern neconstituționale”. Nu mai este de insistat, fiind de domeniul evidenței, că avem de a face cu un guvern care nu știe reglementa fără erori de conținut, de gramatică și de drept! Iar treaba cu vina celui care nu este la guvern pentru erorile guvernanților este atât de vulgară, încât se detonează singură.
Se bate monedă că „X trebuie oprit cu orice chip să vorbească, căci ține cu rivalii”. Neputându-i-se pune călușul, se trece la o mobilizare de neisprăviți pentru a perora cu cine este însurat respectivul, cu cine stă la masă, ce a sâvârșit în biografia sa, ce citește, ce a spus, etc. sau despre orice.
Firește că pe poate discuta orice. Dar înlocuirea discuției despre ce susține în mod precis, expresis verbis, cineva cu perorația despre persoană este un sofism care se învață în liceu, numit, pentru cine vrea să cunoască, „argumentum ad hominem”. Cel mai prolific logician al discursului public (Douglas Walton, A Pragmatic Theory of Fallacy, The University of Alabama Press, 1995) a studiat cuprinzător acest sofism și a spus lucrurilor pe nume: înlocuirea este doar o eroare prin care se vrea să se „distragă atenția” (p. 218) de la problema pusă în discuție, la orice altceva, fie și cu falsuri. O eroare care nu duce niciodată la lămurirea lucrurilor, doar că, prin bruiaj, oamenii sunt împiedicați să se adreseze altor oameni!
Unul dintre cele mai penibile metehne, care s-a întărit sub regimul securist din ultimii ani, este vorbitul „oficial” despre ce se crede că ar gândi în sinea lor oponenții. „Președintele” însuși o ia prin bălării și acuză că alții năzuiesc să guverneze. El nu știe că politica este, la propriu, competiție de oameni maturi pentru a ajunge la decizii, că orice om este liber și are drepturi. Și că fiecare are dreptul să gândească și să vorbească, încât și un condamnat trebuie ascultat, ca, de altfel, și un cerșetor. Contează adevărul pe care îl rostește omul, nu că este în zdrențe sau în lanțuri sau nu place cuiva.
Și mai grav este, însă, altceva. Nu poți intra în cugetul unui om fără să recurgi la raționamentul prin analogie – prin analogie cu tine însuți. Nu este posibil altfel! „Președintele” face analogia închipuind-și că toți înțeleg politica drept administrare de măciuci, conform înțelegerii sale mărunte, ce amintește de distincția între „amic” și „inamic”, lansată tocmai de Carl Schmitt.
Se știe că trilemă este situația de gândire când sunt trei alternative, dar fiecare duce la infirmare (la același rezultat, altfel spus). Aici am în vedere trilema statului de drept – așa cum este el înțeles de guvernanți.
Trec peste eroarea vaguității („vagueness”, în manualele englezești) inclusă în declarații frecvente privind statul de drept, de genul „eu apăr statul de drept”. Orice cetățean lucid se poate întreba: care stat de drept? Unde? Când? În ce se vede apărarea? Trec peste alte erori din declarații.
Statul de drept, așa cum este înțeles și practicat de guvernanții de azi, are în față trei alternative. Prima este să se ia în brațe pe sine trecând sub tăcere, cum se face astăzi, că, de pildă, judecătorii, chiar în numele independenței justiției, condamnă sau disculpă politic, că procurorii vor să facă legi, iar toți sunt sub controlul unor persoane, mai mult decât al Constituției. A doua alternativă este să se accepte propria relativizare, echivalentă cu trecerea statului în subordinea unui decident, care decide după nivelul lui, fără să mai existe legitimare și legalitate. Cum s-a văzut și în timpul pandemiei, adepți ai relativizării există. A treia alternativă este aceea ca statul de drept să intre în democratizare și să treacă în stat de drept democratic, care, de altfel, este și prevăzut în constituțiile europene. Concluzia simplă este că fiecare dintre aceste alternative pulverizează pretenția de stat de drept, așa cum acesta este înțeles sub privirile noastre.
Sunt și numeroase confuzii în acțiunile decidenților actuali. Acestea impun cetățenilor costuri mari, după ce desfigurează viața societății.
Se face, de pildă, confuzia între libertate și cunoaștere, ca și cum din faptul că suntem liberi rezultă că oricine nimerește la decizii cunoaște lucrurile de care se ocupă. Vasta confuzie a valorilor din România actuală este efectul.
Se face copios confuzia între liberalism și orice politică. Deocamdată, „partidul de suflet” și „guvernul meu” – cum se poate arăta pe lista măsurilor lor – au contribuit la un stat securist, care, mai nou, capătă prelungire într-un stat polițienesc. „Președinția africană” a României actuale nu a dus la altceva.
Este, mai departe, confuzia între succesiune și ameliorare. Faptul că vii după cineva, nu înseamnă că ești mai bun, chiar dacă îi însușești pe șest realizările, mari sau mici. Iar sfatul lui Hjalmar Schacht – „să nu recunoști nimic rivalilor” – duce, cum se vede, doar la o jalnică confuzie între păruială și adevăr și tot în impas, dacă nu la catastrofă.
Confuzie se face apoi între oportunism și rezolvare. Faptul că se mimează ce zic niște „europeni” care evident nu au de a face cu proiectul european sau îl trădează (de pildă, Brexitul sau reacția întârziată a UE la pandemie li se datorează!), nu înseamnă ceva bun pentru România. Pentru țara noastră europenizarea este soluția – dar europenizarea făcută pe tradițiile democratice, pe care un Delors, un Prodi, un Helmuth Schmidt sau Kohl au reprezentat-o. Nu duce decât în altă fundătură reactivarea de azi, de la Carpați, a unor extremisme ale anilor treizeci, ce, har Domnului, nu contează la propriu nici în Germania, nici în Franța, nici în Italia, nici în celelalte țări.
Peste toate, un adevăr de demult se impune. Cu persoane nepregătite la decizii, nu iese nimic. Poți să le dai „guvernul meu” pe decenii, căci nu sunt minți din care să iasă ceva bun pentru o țară.
Așa stând lucrurile, Urmuz, cu ironizarea acidă a aberațiilor ce se petrec când, într-un stat, decidenții frizează iraționalul, redevine actual. Să ne amintim, de exemplu, romanul de opt pagini Pâlnia și Stamate. Imaginile sunt precum „oameni care coboară nu pe scări, ci din maimuță”, „o masă fără picioare bazată pe calcule și probabilități”, „pereții sulemeniți în fiecare dimineață, alteori măsurați cu compasul, pentru a nu scădea din întâmplare”. Poți interpreta imaginile literar și neliterar, cum dorești. Dar nu cumva s-a ajuns la entități fără suport, bazate doar pe calcule meschine, la inși care descind nu din ierarhia firească a vieții, ci, prin mutații întâmplătoare, din „primate”, la vopsirea pereților ca să mai dureze șandramaua acestora?
Andrei Marga
Aveti un Pont
Vacanță în Hurghada: cum arată un sejur all inclusive în 2025

Te trezești dimineața pe o terasă cu vedere la Marea Roșie, în timp ce soarele răsare peste apele turcoaz și tu știi că ziua care începe îți aparține în totalitate. Nu trebuie să te gândești la ce mănânci, unde să mergi sau cât te va costa fiecare activitate – totul este deja aranjat pentru tine. Aceasta este magia unui sejur all inclusive în Hurghada, destinația care a redefinit conceptul de vacanță fără griji.
De ce să alegi Hurghada pentru un sejur all inclusive în 2025
Hurghada te atrage cu vreme caldă tot anul, plaje cu nisip fin și apă limpede, perfecte pentru înot, baie de soare sau sporturi nautice. Dacă plănuiești o vacanță în Hurghada în 2025, vei descoperi că această destinație a evoluat spectaculos, oferind experiențe all inclusive care îmbină luxul cu farmecul autentic al Mării Roșii. Mulți turiști o aleg pentru clima prietenoasă, parcurile acvatice spectaculoase, cluburile pentru copii și atmosfera relaxată din resorturi.
Dacă ai copii mici vei aprecia hotelurile cu personal pregătit pentru supraveghere și meniuri speciale adaptate gusturilor celor mici. Adolescenții găsesc foarte multe activități: volei pe plajă, scufundări, snorkeling sau petreceri tematice în resort care îi țin ocupați și fericiți.
În 2025, majoritatea hotelurilor investesc în spații moderne și în programe de divertismentinovatoare. Astfel te poți bucura de plaje private, piscine cu tematică, restaurante cu bucătărie internațională, dar și de tarife fixe pentru toate serviciile importante incluse deja în pachet. Alege un sejur all inclusive și vei rezolva încă de la început tot ce ține de cazare, mese, băuturi și activități din hotel.
Cum economisești cu promoțiile early booking pentru 2025
Poți optimiza investiția pentru vacanță urmând o strategie simplă: rezervă cât mai devreme. Astfel, ai acces la reduceri care ajung frecvent între 20% și 50% la pachetele de tip all inclusive. Ofertele speciale apar cel mai des între noiembrie și februarie, iar hotelurile scot la vânzare camerele cu cea mai bună poziționare încă din toamnă.
Iată cum poți profita de early booking:
- verifică constant ofertele și abonează-te la newsletter-ul agențiilor pentru alerte personalizate privind reducerile;
- compară tarifele pentru diferite perioade de plecare, inclusiv cele din timpul săptămânii;
- selectează pachetul potrivit, punând accent pe facilități: transfer de la aeroport, zbor direct, asigurare medicală și eventuale excursii opționale incluse;
- citește cu atenție politica de rambursare și termenii contractului, pentru a evita eventuale penalizări sau taxe ascunse.
Când să mergi în Hurghada și la ce să te aștepți
Alegerea perioadei potrivite pentru sejurul în Hurghada influențează atât costurile, cât și atmosfera de la fața locului. În general, Hurghada oferă o climă stabilă tot anul, dar experiențele variază în funcție de lună:
August 2025: te bucuri de zile foarte calde, cu apă perfectă pentru sporturi acvatice. Poate fi mai animat, iar cu early booking poți găsi tarife avantajoase. Mulți părinți aleg această perioadă pentru vacanța copiilor.
Septembrie 2025: vremea rămâne caldă, iar plajele se eliberează după fluxul din august. Hotelurile au tarife în scădere, iar serviciile continuă la standard ridicat.
Octombrie 2025: descoperi tot ce are Hurghada mai bun – temperaturi între 25 și 30°C, costuri accesibile, evenimente locale și plaje liniștite. În octombrie poți combina relaxarea cu participarea la festivaluri sau tururi culturale.
Ghid practic: alegerea pachetului corect pentru vacanța ta
Stabilește scopul vacanței: vrei relaxare integrală sau preferi explorarea orașului, excursii și activități? Analizează și dorințele copiilor: aquapark-urile, cluburile și eventualele alergii alimentare pot cere facilități suplimentare.
Calculează investiția: ia în calcul costul pachetului, banii pentru suveniruri și excursii opționale, mâncare în afara resortului pentru varietate, asigurare și eventuale taxe de vize.
Consultă recenzii reale: intră pe grupuri de călătorie și citește forumuri: părinții și turiștii care au călătorit recent povestesc despre curățenie, calitatea meniului, facilități pentru copii și calitatea aquapark-ului.
Solicită sfatul agențiilor: un consultant experimentat analizează dorințele familiei tale și propune hoteluri sau perioade potrivite. Pentru cupluri, cere recomandări pentru camere cu jacuzzi sau hoteluri destinate exclusiv adulților.
Facilități și experiențe în 2025
Hurghada în 2025 îți oferă:
- aquapark-uri spectaculoase cu tobogane pentru toate vârstele;
- cluburi pentru copii cu activități educative și distractive;
- centre spa cu tratamente relaxante și terapii de cuplu;
- centre de diving și snorkeling pentru explorarea Mării Roșii;
- restaurante tematice cu bucătărie internațională și locală;
- evenimente și spectacole de seară pentru întreaga familie.
Ești gata să îți transformi visul unei vacanțe perfecte în realitate? Hurghada te așteaptă cu brațele deschise să îți ofere experiența all inclusive de care ai nevoie! Nu mai amâna – fiecare zi în care amâni rezervarea este o zi mai puțin din paradisul care te așteaptă. Alege perioada care îți convine, rezervă pachetul tău all inclusive și pregătește-te pentru vacanța care îți va reîncărca bateriile și îți va umple sufletul cu amintiri prețioase. Hurghada îți pregătește deja experiențele de neuitat!
Aveti un Pont
10 rețete de post clasice românești pe care trebuie să le încerci

Postul a fost mereu o parte importantă a tradiției culinare românești, iar rețetele de post transmise din generație în generație sunt dovada clară că mâncarea fără carne și produse de origine animală poate fi la fel de gustoasă și hrănitoare. Fiecare regiune a țării – Moldova, Transilvania și Țara Românească – are preparatele sale specifice, influențate de istorie, geografie și cultura locală.
Astăzi îți prezentăm zece dintre cele mai iubite rețete de post din bucătăria românească, fiecare cu povestea și savoarea sa unică.
1. Borș de fasole (Moldova)
Borșul este un preparat definitoriu pentru bucătăria moldovenească, iar varianta cu fasole este una dintre cele mai populare supe de post. Acest preparat se remarcă prin gustul acru obținut din borșul de casă, o tradiție veche păstrată în sate.
Ingrediente: fasole boabe, ceapă, morcov, țelină, borș de tărâțe, leuștean, sare, piper.
Mod de preparare: Fasolea se fierbe separat, apoi se adaugă legumele și borșul. Se lasă la fiert și se asezonează cu leuștean.
2. Tocăniță de hribi (Transilvania)
Transilvania este renumită pentru bogăția sa în ciuperci de pădure, iar hribii sunt considerați o adevărată delicatesă. Tocănița de hribi este un preparat de post apreciat mai ales în zonele montane, unde culesul ciupercilor este o tradiție străveche.
Ingrediente: hribi, ceapă, usturoi, ulei, sare, piper, pătrunjel.
Mod de preparare: Ciupercile se călesc cu ceapa și usturoiul, se adaugă condimentele și se lasă la foc mic până se formează un sos cremos.
3. Varză călită cu mămăligă (Țara Românească)
În sudul României, varza este un ingredient esențial în multe preparate de post. Călită lent, cu mirodenii și servită alături de mămăligă, această rețetă este o mâncare simplă, dar extrem de gustoasă, specifică zonei Munteniei și Olteniei.
Ingrediente: varză albă, ceapă, ulei, boia dulce, piper, cimbru, mărar.
Mod de preparare: Varza se călește împreună cu ceapa și condimentele până devine moale și aromată. Se servește caldă cu mămăligă.
4. Zacuscă de vinete (Moldova)
Zacusca este una dintre cele mai apreciate conserve românești și are o tradiție puternică în Moldova, unde gospodinele o prepară toamna pentru a o savura pe tot parcursul anului.
Ingrediente: vinete coapte, ardei capia, ceapă, roșii, ulei, sare, piper, foi de dafin.
Mod de preparare: Se coc legumele, se toacă mărunt și se fierb împreună până se obține o pastă groasă.
5. Ciorbă de lobodă (Transilvania)
Loboda este o plantă folosită frecvent în bucătăria ardelenească, mai ales în perioada de primăvară. Ciorba de lobodă este o rețetă ușoară, dar plină de vitamine și savoare.
Ingrediente: lobodă roșie, ceapă, morcov, borș, leuștean, sare.
Mod de preparare: Loboda se fierbe împreună cu legumele și borșul. Se servește caldă, cu verdeață proaspătă.
6. Mâncare de urzici cu usturoi (Țara Românească)
Urzicile sunt un ingredient tradițional în Țara Românească, fiind consumate mai ales primăvara, datorită proprietăților lor nutritive. Această mâncare este una dintre cele mai sănătoase rețete de post.
Ingrediente: urzici, usturoi, făină, ulei, sare, piper.
Mod de preparare: Urzicile se fierb, se toacă mărunt și se gătesc împreună cu usturoiul și făina pentru a obține o consistență cremoasă.
7. Sarmale de post cu ciuperci și orez (Moldova)
Sarmalele sunt un preparat tradițional moldovenesc, iar varianta de post este la fel de delicioasă ca cea cu carne.
Ingrediente: varză murată, ciuperci, orez, ceapă, morcov, bulion, mărar, cimbru.
Mod de preparare: Se prepară umplutura din ciuperci și orez, se rulează sarmalele și se fierb în suc de roșii.
8. Plăcinte cu varză (Transilvania)
În Ardeal, plăcintele cu varză sunt un preparat de post nelipsit din bucătăriile tradiționale. Aluatul pufos și umplutura aromată le fac irezistibile.
Ingrediente: făină, drojdie, apă, varză, ceapă, sare, piper.
Mod de preparare: Se pregătește un aluat dospit, se umple cu varză călită și se coc sau prăjesc.
9. Mâncare de cartofi cu măsline (Țara Românească)
Această rețetă simplă, dar gustoasă, este foarte apreciată în Muntenia. Cartofii combinați cu măsline dau un gust special și sunt ideali pentru zilele de post.
Ingrediente: cartofi, ceapă, roșii, măsline, ulei, sare, piper, cimbru.
Mod de preparare: Cartofii se fierb cu legumele și măslinele, obținându-se un preparat aromat și consistent.
10. Gogoși de post (Moldova)
Gogoșile de post sunt un desert tradițional moldovenesc, pregătit mai ales în perioada posturilor mari.
Ingrediente: făină, drojdie, apă, zahăr, ulei, sare, esență de vanilie.
Mod de preparare: Se frământă un aluat moale, se lasă la dospit, apoi se prăjesc și se pudrează cu zahăr.
Bucătăria românească de post este plină de arome și tradiții, fiecare regiune având preparatele sale specifice. Fie că alegi o mâncare consistentă de post sau un desert delicios, aceste rețete îți vor aduce pe masă gustul autentic al tradiției românești.
Poti sa aduci aceste retete si in afara bucatariei personale? Cu siguranta este neobisnuit sa faci asta dar daca esti pasionata de tot ce e traditional sau trebuie sa faci un botez in post poti apela la astfel de retete traditionale.
Cu putina straduinta si retetele de post traditionale pot fi folosite la evenimente festive.
Aveti un Pont
Cei mai importanți factori în alegerea unui avocat bun

Alegerea unui avocat bun este un pas esențial atunci când te confrunți cu o problemă legală. Indiferent dacă ai nevoie de ajutor într-un litigiu, într-o afacere sau într-o problemă personală, un avocat cu experiență și pregătire poate face diferența. Însă, procesul de selecție nu este întotdeauna ușor.
Este important să iei în considerare câțiva factori esențiali care pot influența succesul cazului tău. În continuare, vom explora acești factori și cum îți pot ghida alegerea unui avocat bun, care să corespundă nevoilor tale.
Experiența și specializarea avocatului
Experiența și specializarea sunt factori esențiali în alegerea unui avocat bun, deoarece aceștia influențează direct eficiența și succesul în soluționarea cazului tău. Un avocat care are o vastă experiență într-un domeniu specific poate înțelege rapid nuanțele cazului tău și poate oferi soluții eficiente. Iată câteva motive pentru care experiența și specializarea contează:
- Cunoașterea detaliilor legale – Un avocat cu experiență are o înțelegere profundă a legilor și procedurilor specifice, esențială pentru obținerea unui rezultat favorabil.
- Istoricul de succes în cazuri similare – Avocații specializați într-o anumită arie au mai multe șanse să obțină un rezultat favorabil, având un istoric de succes în cazuri similare.
- Abilitatea de a anticipa pașii procesului – Experiența permite avocatului să prevadă posibilele provocări și să se pregătească din timp pentru acestea, maximizând șansele de succes.
Așadar, alegerea unui avocat care are atât experiență, cât și o specializare relevantă pentru cazul tău este un pas important pentru a asigura soluționarea favorabilă a litigiului.
Reputația și recenziile clienților
Un alt factor esențial în alegerea unui avocat bun este reputația sa. Căutând recenzii online sau cerând recomandări de la alți clienți, poți afla cât de bine este văzut avocatul de către cei care au lucrat cu el. O reputație solidă poate fi un semn al unei practici juridice de succes și al unei abordări corecte față de clienți. De asemenea, poți întreba avocatul despre cazuri anterioare și despre feedback-ul primit de la alți clienți.
Abilități de comunicare
Un avocat bun trebuie să fie capabil să comunice clar și eficient. Comunicarea este cheia într-o relație avocat-client. Acesta trebuie să îți explice procesul legal într-un mod simplu, să îți răspundă prompt la întrebări și să fie disponibil atunci când ai nevoie de informații suplimentare. De asemenea, abilitățile de negociere sunt esențiale, mai ales în cazurile care pot fi rezolvate amiabil. Asigură-te că avocatul tău este ușor de abordat și dispus să îți ofere informațiile necesare pentru a înțelege pașii următori.
Tarifele și structura de plată
Atunci când alegi un avocat bun, este esențial să înțelegi tarifele și structura de plată, deoarece aceste aspecte pot influența decizia ta finală și pot preveni eventualele neînțelegeri în timpul colaborării. Avocatul ar trebui să fie transparent în legătură cu costurile și să îți ofere detalii clare despre modalitățile de plată. Iată ce trebuie să știi:
Modalități de plată comune
Există mai multe moduri în care un avocat poate solicita plata pentru serviciile sale. Printre cele mai comune se numără plata pe oră, plata pentru fiecare etapă a procesului sau plata unui tarif fix pentru un caz specific. În funcție de complexitatea cazului tău, avocatul va alege modalitatea care se potrivește cel mai bine. Discută deschis despre fiecare opțiune pentru a face o alegere informată.
Cum se stabilesc onorariile
Onorariile unui avocat sunt, de obicei, stabilite în funcție de mai mulți factori, cum ar fi experiența, complexitatea cazului și timpul estimat de lucru. Avocații cu experiență pot percepe tarife mai mari, dar acest lucru este de multe ori justificat prin nivelul înalt de expertiză pe care îl oferă. Asigură-te că ai o înțelegere clară a modului în care se stabilesc aceste costuri și dacă sunt posibile ajustări pe parcurs.
Contractul de reprezentare și plățile inițiale
Este important să semnezi un contract de reprezentare care să stabilească în mod clar toate detaliile privind onorariile și termenii de plată. În unele cazuri, avocatul poate solicita un avans înainte de a începe lucrul, iar aceasta trebuie să fie clar precizată în acordul semnat. Discută deschis despre orice taxe suplimentare și asigură-te că înțelegi pe deplin structura de plată înainte de a lua o decizie finală.
Abilitatea de a înțelege nevoile tale
Un avocat bun trebuie să aibă abilitatea de a înțelege nevoile tale specifice și să îți adapteze abordarea în funcție de acestea. Este important ca avocatul să îți asculte preocupările și să îți propună soluții personalizate, care să țină cont de contextul tău individual. Fiecare caz este unic, iar un avocat care înțelege cu adevărat ce îți dorești poate să îți ofere cele mai bune soluții legale.
Cum să alegi un avocat care se potrivește nevoilor tale
Alegerea unui avocat bun este esențială pentru succesul oricărui proces legal. Este important să acorzi atenție experienței, reputației, abilităților de comunicare și structurii de plată a avocatului. De asemenea, trebuie să te asiguri că avocatul înțelege nevoile tale și îți oferă soluții personalizate. Un avocat care îndeplinește aceste criterii va fi un partener de încredere pe parcursul întregului proces legal, ajutându-te să obții cele mai bune rezultate pentru cazul tău.
-
Exclusivacum 2 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 5 zile
Penitenciarul Ploiești: Comisarul Matei – De la „apt-limitat” la „infrat-nelimitat”?
-
Ancheteacum 2 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Administratieacum 7 ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum o zi
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!