Actualitate
Regizorul Florin Șerban, între ”Eu când vreau să fluier, fluier” și ”Trilogia Dragoste”: ”Felul în care fac film nu are vreo funcţie terapeutică, ci e singura unealtă pe care o cunosc şi în care am încredere că poate să schimbe lumea”
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
A trecut un deceniu de când regizorul Florin Șerban a propus cinefililor lungmetrajul ”Eu când vreau să fluier, fluier”, peliculă care a fost recompensată – la cea de-a 60-a ediție a Festivalului de Film de la Berlin – cu trei mai premii: Ursul de Argint, Marele Premiu al Juriului și Premiul Alfred Bauer. De altfel, filmul ”Eu când vreau să fluier, fluier” a fost selecționat și pentru Cel mai bun film într-o limbă străină la cea de-a 83-a Ceremonie a Premiilor Oscar, însă nu a reușit să ajungă pe lista finală.
”Încă din faza de scenariu, filmul a fost făcut pentru publicul român. E un subiect românesc, o problemă românească și am făcut filmul gândindu-ne la publicul tânăr din România. Faptul că a luat două premii e nemaipomenit, dar filmul e pentru public. Spui o poveste, dacă n-ai cui să spui povestea, degeaba o spui”, declara Florin Șerban pentru INTERVIURILE GÂNDUL.
Cel de-al doilea film al lui Florin Șerban, Box (2015), a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary, unde a câștigat premiul FIPRESCI. Filmul a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Film de la Toronto 2015, dar și în cadrul altor 10 festivaluri naționale și internaționale, printre care trebuie amintite cele desfășurate la Toronto, Londra, Beijing și Salonic.
”Am povești de spus și încerc să găsesc cel mai bun mod de a spune acea poveste”
Florin Șerban
Florin Șerban și ”Școala de Actorie”: ”Pentru cei care doresc să studieze actoria cinematografică într-un mod diferit”
Născut la Reșița, în luna ianuarie a anului 1975, Florin Șerban este nu numai regizor, ci și scenarist, producător și editor, înființând casa de producție ”Fantascope Films”, dar și propria școală de actorie.
Absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din Cluj – promoția 1997 -, al Universității Naționale de Teatru și Film „I.L. Caragiale” – promoția 2002 -, Florin Șerban a studiat filmul la Universitatea Columbia din New York, dar deține și o licență în filosofie și un master în filosofia culturii și hermeneutică.
”Am făcut Filosofie după liceu, apoi un masterat, am intrat după aceea la ATF. După ce am terminat și ATF, am dat la două universități americane, am fost acceptat la amândouă, dar am ales Columbia pentru că mi-a oferit o bursă consistentă. Îmi doream să ajung acolo pentru că filmul american e ceva cu totul special”, mai spunea Florin Șerban.

Școala de Actorie a apărut din atelierele de actorie conduse de Florin Șerban în diferite penitenciare din România cu tineri deținuți. A început ca un proiect social și a evoluat într-o sursă alternativă de talente pentru industria cinematografică românească. Școala de actorie lucrează cu oameni reali, povești reale implicate într-un alt mod de a acționa: ”fără convenții, fără compromisuri, fără minciuni”.
”Școala de actorie este un proiect personal foarte drag mie. Este parțial finanțat prin școlarizare de la oameni care își pot permite să o plătească și, de către mine, pentru persoanele care nu și-au putut permite școlarizarea, dar au ceva „în desfășurare”, spune regizorul.
”Școala de Actorie nu este doar pentru persoanele care nu au studiat actoria într-un institut, ci și pentru cei care doresc să studieze actoria cinematografică într-un mod diferit. Mai direct, mai visceral, foarte intuitiv, fără atât de mult „compromis” și „protecție”. Ei învață de la mine și de la alții”
Florin Șerban – (2015)
Ce îi transmite regizorul Florin Șerban unui tânăr artist?
Pentru regizorul Florin Șerban arta – în general – și cinematografia, în special, înseamnă a-ți urma un vis. Și, o spune chiar el, dacă ai senzația că visul tău dă senzația că se risipește, totul este să îl prinzi cu dinții și să nu îi dai drumul.
Recunoscând că a fost ajutat enorm de filosofie, Florin Șerban mărturisește că acceași filosofie l-a ajutat să fie ”obraznic” – dar în sens spiritual – și să capete acel curaj necesar pentru a te lupta ”cu orice idee”.
„Îi spun să închidă ochii şi să îşi urmeze visul, iar atunci cînd visul pare să se risipească, să îl prindă cu dinţii şi să nu îi dea drumul. Filosofia m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat să fiu obraznic (în sens strict spiritual) şi să am curajul să mă iau la trântă cu orice idee. Mi-a plăcut în şcoală, îmi place în continuare, şi dacă aş avea vreme, m-aş înscrie din nou la şcoală. La Istorie sau la Psihologie. Poate o să am vreme şi o să mă înscriu“, spunea Florin Șerban, cu mai mult timp în urmă, în timpul unui interviu acordat Hotnews.
”Nu cred că ai nevoie de trei ani de şcoală de teatru ca să faci film. La noi e cumva regulă: eşti actor dacă ai patalama şi UNATC. Pe de altă parte, la cursuri de actorie poţi merge aşa cum mergi la gimnastică, la fitness sau la înot. Sau ca la dentist: scoţi ce nu este bun şi laşi ce e bun. Îţi pui sufletul pe masă, îl cureţi, după care îl pui la loc“
Florin Șerban

”Trilogia Dragoste”- ”Teritorii afective în care dragostea este asociată diverselor organe din care izvorăşte”
Fără a avea o legătură narativă cu “Dragoste 1. Câine”, “Dragoste 2. America” continuă “Trilogia Dragoste”, iar cel de-al treilea film este, încă, doar o frumoasă idee care urmează a fi pusă pe peliculă. Este vorba despre trei filme și ”despre trei feluri de a iubi”. Fiecare film explorează ”teritorii afective în care dragostea este asociată diverselor organe din care izvorăşte”.
“Dragoste 1. Câine” reprezintă dragostea este asociată vintrelor şi felului primar, vulcanic/posesiv de a iubi.
Dacă în “Dragoste 1. Câine” – care a avut premiera în 2018 -, este accentuată tocmai acea dragoste viscerală a unui pădurar pentru o femeie pe care o găseşte pe munte şi o salvează, în “Dragoste 2. America” – a apărut în cinematografiele din România la începutul acestui an -, relaţia amoroasă a celor două personaje este captivă unei realităţi la… marginea realităţii.
Florin Șerban: ”Întâi m-am prefăcut că în filmele pe care le fac nu vorbesc despre mine”
Paradoxal sau nu, regizorul Florin Șerban se declară… un narcisist. Și recunoaște că, inițial, a ales o atitudine de… expectativă constructivă, prefăcându-se că nu vorbește despre el în filmele sale. Însă nu trebuie să plece nimeni de la premisa că ar fi vorba, în toate filmele pe care le-a făcut până acum, despre ”luptele” sau ”amorurile” personale.
Trebuie privit mult mai ”adânc”, tocmai pentru a realiza ca, în ultimă instanță, este vorba despre ”nişte esenţe şi pulsiuni pe care le recunosc în mine şi care găsesc că sunt aproape universale”.
”Întâi m-am prefăcut că în filmele pe care le fac nu vorbesc despre mine. Îmi era un fel de jenă, de ruşine şi îmi era greu să recunosc că sunt de fapt narcisist. De fapt, în toate, în ”Eu când vreau să fluier, fluier”, în ”BOX”, în ”Dragoste 1. Câine” şi în ”Dragoste 2. America”, e vorba despre mine şi sunt narcisist. Nu despre luptele sau amorurile mele e vorba în filmele astea, ci despre nişte esenţe şi pulsiuni pe care le recunosc în mine şi care găsesc că sunt aproape universale. Felul în care fac film nu are vreo funcţie terapeutică, ci e singura unealtă pe care o cunosc şi în care am încredere că poate să schimbe lumea şi poate găsi un adevăr. Eu când vreau să fluier, fluier este cel mai premiat şi mai cunoscut film al meu. Dragoste 2. America e cel mai sincer, cel mai crud şi cel mai bun”, mărturisește regizorul Florin Şerban pe site-ul b-critic.ro.
Actualitate
Blindate de top pentru Europa: Gigantul BAE Systems accelerează producția CV90, în ciuda retragerii Estoniei
Negocierile la nivel înalt pentru dotarea armatelor europene cu vehicule de luptă pentru infanterie intră într-o fază decisivă. În timp ce cinci națiuni europene își unifică forțele pentru o achiziție comună de blindate CV90, producătorul suedez BAE Systems Hägglunds își recalibrează strategia după ce Estonia a anunțat oficial că părăsește programul. Conducerea companiei dă însă asigurări că planurile de producție rămân pe o traiectorie ascendentă, impactul retragerii fiind considerat „marginal”.
Efect de bumerang: Retragerea Tallinnului accelerează livrările pentru ceilalți aliați
Decizia Estoniei de a prioritiza sistemele de apărare aeriană în detrimentul noilor blindate nu a provocat panică la sediul central din Örnsköldsvik. Din contră, oficialii BAE Systems susțin că acest pas înapoi va permite celorlalți clienți — Finlanda, Suedia, Norvegia, Lituania și Olanda — să primească vehiculele mai devreme decât era prevăzut. Deși Tallinnul va continua să își modernizeze flota actuală de 50 de unități, ieșirea din consorțiul de achiziție ar putea pune presiune pe prețul per unitate pentru restul partenerilor, negocierile urmând să fie finalizate până în toamna acestui an.
Investiții masive pentru o cadență de război: „Un blindat pe zi”
Pentru a răspunde cererii globale fără precedent, BAE Systems a demarat un plan de expansiune agresiv. Cu peste 300 de milioane de dolari deja investiți și o forță de muncă ce a explodat de la 750 la 2.600 de angajați în ultimii patru ani, compania se pregătește pentru o nouă infuzie de capital de 150 de milioane de dolari între 2026 și 2028. Obiectivul este clar: atingerea unei capacități de producție de un vehicul CV90 pe zi. Cu un portofoliu actual de 600 de unități și o prognoză de încă 500 prin noul program european, linia de asamblare va rămâne activă cel puțin până în anul 2032.
Lecția ucraineană: Blindate adaptate pentru era dronelor
Experiența de pe frontul din Ucraina a devenit un laborator de testare vital pentru inginerii suedezi. Cele 50 de vehicule donate de Suedia au demonstrat o protecție remarcabilă, oficialii companiei afirmând că, din datele lor, niciun militar nu și-a pierdut viața în interiorul unui CV90 în timpul luptelor. Totuși, realitatea crudă a „războiului dronelor” a forțat modernizări imediate. Noile configurații vor include sisteme avansate de protecție împotriva amenințărilor aeriene fără pilot, recunoscându-se faptul că generațiile anterioare erau vulnerabile în fața acestei noi tehnologii de combat.
Actualitate
Ambiții submerse: Programul de submarine AUKUS în fața unei crize de credibilitate și infrastructură
Parteneriatul strategic trilateral AUKUS, menit să redefinească echilibrul de forțe în regiunea Indo-Pacifică prin livrarea de submarine cu propulsie nucleară, traversează un moment critic. O serie de „deficiențe și eșecuri” sistemice amenință acum să deraieze unul dintre cele mai ambițioase proiecte de apărare din istoria recentă, punând sub semnul întrebării nu doar securitatea națională, ci și soliditatea alianței dintre Regatul Unit, SUA și Australia.
Șantiere în derivă: Veriga slabă a producției de elită
Punctul focal al îngrijorărilor se află la Barrow-in-Furness, unde șantierul naval BAE Systems, destinat construcției viitoarelor nave SSN-AUKUS, se confruntă cu întârzieri majore de investiții. Modernizarea infrastructurii este considerată vitală, însă orice amânare suplimentară ar putea genera un efect de domino asupra întregului calendar de livrare.
Fără o intervenție imediată în capacitățile de producție, promisiunea tehnologică a programului riscă să rămână un simplu proiect pe hârtie. Consecințele nu sunt doar logistice, ci și diplomatice, afectând direct încrederea partenerilor internaționali în capacitatea de execuție a Londrei.
Deriva politică și ceața financiară: Lipsa unei direcții clare
Pe lângă problemele tehnice, programul suferă din cauza unei aparente pierderi de entuziasm la nivelul conducerii politice britanice. Observatorii avertizează că „vizibilitatea” scăzută a guvernului central în promovarea acestui parteneriat a lăsat loc unei derive politice periculoase. Este necesară o asumare mai fermă a rolului de lider pentru a contracara incertitudinea care planează asupra proiectului.
Această incertitudine este amplificată de amânarea Planului de Investiții în Apărare (DIP), documentul strategic care ar fi trebuit să clarifice prioritățile de achiziție pentru următorul deceniu. Retragerea calendarului de publicare a acestui plan lasă semne de întrebare majore asupra finanțării pe termen lung, într-un context în care costul estimat al fiecărui submarin viitor se ridică la aproximativ 3,4 miliarde de dolari.
Flota actuală la limita rezistenței: Prețul mare al credibilității
Efortul de a menține aparențele unei prezențe globale constante exercită o presiune imensă asupra resurselor actuale. Submarinele din clasa Astute ale Marinei Regale sunt împinse dincolo de limitele lor operaționale pentru a onora angajamentele de rotație și vizite în porturile australiene.
Exemplul recent al unei nave forțate să își scurteze misiunea în Australia pentru a fi redeployată urgent în contextul conflictelor din Orientul Mijlociu subliniază o realitate crudă: disponibilitatea flotei este la un nivel critic de scăzut. Dacă infrastructura de mentenanță și suport nu va fi îmbunătățită într-un ritm accelerat, capacitatea de a asigura securitatea în zona Euro-Atlantică, respectând în același timp obligațiile AUKUS, va deveni o misiune imposibilă.
Actualitate
Viteza, noua armă strategică: Generalul Saltzman impune „soluția de 80%” în Space Force
Într-o mișcare ce semnalează o ruptură radicală de birocrația tradițională a achizițiilor militare, Generalul Chance Saltzman, șeful Operațiunilor Spațiale, a lansat un apel ferm către forțele sale pentru adoptarea unei dezvoltări incrementale. Mesajul este clar: Space Force trebuie să prioritizeze livrarea rapidă a „capabilităților minime viabile”, abandonând căutarea utopică a sistemului perfect în favoarea unor soluții imediate și funcționale. Deși autoritatea formală asupra bugetelor rezidă în ramura civilă a Departamentului Forțelor Aeriene, influența lui Saltzman ca lider de serviciu trasează noua direcție strategică pentru „Guardians”.
Imperfecțiunea calculată: Mai bine azi decât prea târziu
În cea mai recentă notă de comandă, datată 24 aprilie 2026, Generalul Saltzman a subliniat că întreaga arhitectură de apărare a SUA trece la un „regim de război”. În acest nou context, perfecționismul devine un inamic al eficienței. „O soluție de 80% aflată astăzi în mâinile luptătorilor este infinit mai valoroasă decât o soluție de 100% care sosește prea târziu”, a declarat Saltzman. Această filosofie transformă eșecurile tehnologice controlate din „erori” în „lecții necesare”, argumentând că asumarea unor riscuri calculate în faza de producție reduce, în final, riscul operațional pe câmpul de luptă.
Războiul împotriva „derapajului cerințelor”
Esența noii strategii constă într-o colaborare strânsă între cei care proiectează sistemele și cei care le operează. Saltzman cere eliminarea fenomenului de „requirements creep” – adăugarea continuă de noi cerințe tehnice care amână lansarea unui produs. În loc să aștepte îndeplinirea tuturor specificațiilor ideale, unitățile operaționale trebuie să accepte produse parțiale, dar utile, care vor fi îmbunătățite ulterior prin iterații succesive. Este o schimbare de mentalitate care impune un sentiment de urgență absolută în fața amenințărilor în continuă evoluție.
O forță de achiziții record pentru un buget de 33 de miliarde
Space Force deține în prezent cea mai mare concentrație de specialiști în achiziții dintre toate ramurile armatei americane, raportat la numărul total de personal. Cu un buget de aproape 33 de miliarde de dolari planificat pentru acest an, serviciul este poziționat să devină un motor al inovației rapide. Totuși, Saltzman avertizează că procesele care au funcționat în trecut nu mai sunt adecvate pentru viitor. Trecerea de la vechea paradigmă, unde operatorii refuzau orice sistem care nu era „perfect” de teamă că nu vor mai primi actualizări, la un model de dezvoltare continuă, este esențială pentru a menține supremația în spațiul cosmic.
-
Exclusivacum 5 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Ancheteacum 3 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 2 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 4 zileMarele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 3 zileMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 2 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 2 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 20 de oreOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău



