PRINŢ ȘI SENATOR

Revoluţia din decembrie şi-a făcut datoria clasică de a-şi mînca primii copii. Rînd pe rînd unii dintre eroi au trecut in dizidenţă, alţii in dizgraţie sau în uitare. Cei aflaţi încă în topul puterii nu sînt scutiţi nici ei de o atare împărţire; pe unii îi pîndeşte dizgraţia, alţii încep să-şi facă apariţia în prim-planul dizidenţei, pe ceilalţi îi acoperă încet uitarea. Molcoma inerţie a Parlamentului învăluie caracterele slabe şi le adoarme cu iluzia responsabilităţii de grup. Dar orice colectivitate are nevoie să-şi împingă în faţă personalităţile. După liderii acţiunii sînt aşteptaţi la rampă liderii argumentelor. Cîţi din copiii revoluţiei încă teferi vor suporta această dificilă metamorfoză? Cariera politică a lui Dan Iosif, ieri un prinţ al mahalalei ajuns peste noapte înalt demnitar, e o traictorie şocantă, care-l poate uimi şi pe un cetăţean al ţării tuturor posibilităţilor — America. Ieri infractor — azi senator. Revoluţia a hotărît că se poate, Istoria consemnează.

IERI

(Ex) preşedintele Partidului Creştin, Dl. Popilean, s-a produs din nou în public.
Ajuns, pe căi numai de el ştiute, lunecosul lider a reapărut în rindul reprezentanţilor Pieţei Universităţii, participînd la dialogul cu primarul Capitalei. A invitat pe cei prezenţi să-şi spună fiecare disciplinat şi cu sinceritate părerea.

Ziarul Libertatea din 8 septembrie 1990 pag. 1-a ►

Ziarul Libertatea din 8 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 8 septembrie 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 8 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

 Ambidextru 

CONFERINŢA DE PRESĂ A DOMNULUl ANDREI ȘERBAN

MAESTRUL ȘI MARGARETELE

• Domnul Andrei Şerban a făcut pentru început un pasionat expozeu despre concepţia sa asupra teatrului contemporan, a teatrului în general…
• …referindu-se în extenso, la perspectivele teatrului românesc…
• …în privinţa cărora este foarte optimist!
• Ceea ce ne spune domnul Andrei Şerban este foarte just!
• Ceea ce spune domnul Andrei Şerban este imposibil!
• Aș vrea şi eu să înţeleg ce spune domnul Andrei Şerban!
• Ceea ce spune domnul Andrei Şerban este inefabil.
• Ce spune d-l Andrei Şerban? Ce mai contează!
• Vă rog frumos, să vedem, totuşi, ce vrea să ne spună domnul Andrei Şerban!
• Ceea ce spune domnul Andrei Şerban este irezistibil!
• Ceeă ce spune domnul Andrei Şerban: „adevărul e că întotdeauna am rîvnit Ia fructul oprit.”

XXXXX Firmă cu mari pretenţii, local de lux, servicii impecabile. Mergeţi cu toată încrederea. Merită să vă oferiţi din cînd în cînd cîte o plăcere scumpă. XXXX    Firmă serioasă, local select, cu un anumit specific, servicii de excelentă calitate. Dacă sînteţi înzestraţi cu rafinament şi bani merită să deveniţi clientul casei. 
XXX    Local bun. De obicei serviciul este corespunzător. Merită să-l frecventaţi dacă vă este în drum sau dacă sînteţi cunoscut de personal. 
XX    Este ceea ce se cheamă un local de mina a doua chiar dacă preţurile sint deocamdată de lux. Veţi găsi ceea ce nu vă aşteptaţi şi rareori veţi găsi ceea ce vă doriţi. Încercaţi să vă menajaţi nervii şi manifestaţi prudenţă în toate privinţele. Dacă veţi reveni, o veţi face din motive sentimentale sau de nevoie. 
X    Nu merită să riscaţi  

LA CONCRET

XXXXX    În Bucureşti nu exista încă un astfel de local

XXXX    CAPŞA — ambianţa: plăcută, intimă, clientela casei; serviciul: de bună calitate; bucătăria: specific franţuzesc. 

XXX    AMBASADOR — ambianţa: plăcută, clientela diversă; bucătăria: specific franţuzesc serviciul: fară pretenţii,
          De acelaşi rang : ATHENEE PALACE, HAVANA, CONTINENTAL, NAN-JING, BOLTA-RECE, BERLIN, LEBĂDĂ, DOI COCOŞI.

XX    BUCUREŞTI, PESCĂRUŞ, OLIMP ’90, BULEVARD, DUNĂREA, PARC, FLORA, PODUL MOGOŞOAIEI, CAPITOL,  BUCUR, LIDO, LE PRESIDENT.

X       PALAS, BELLA  ITALIA,     VILA 23,    TURN, MĂRUL DE AUR, VARŞOVIA.

Dezmăţ pe ultima sută

•    HAI SANEPIDU!

” O listă de preparate în care nu apare nici o contribuţie creatoare a bucătăriei casei – eternele cotlete şi antricoate şi nişte cînăciori vag olteneşti. Cîteva roşii tăiate şi storcite de aşteptare, ţin loc de salată, iar chiflele sînt, evident, vechi. Vin la trei sferturi cu o eticheta care nu aduce nici o lămurire în plus asupra soiului şi provenienţei. Bine măcar că — vorba vine — e sec. Dar pentru asta nu le putem face o vină expresă responsabililor localului. Pînă lă apariţia producătorilor particuiari, comerţul, de toaţe culorile, e silit să ia de bună, iar noi să înghiţim seria producţiilor fără mamă şi fără tată. Pînă aici nimic surprinzător şi scandalos la „Mărul de aur“. Un local fără personalitiate şi atît. Asta presupunînd că ai intrat, ai consumat şi ai ieşit cu ochii închişi. Dar cum cei mai mulţi dintre noi nu putem, încă, face asemenea abstracţii de simţuri, trebuie să asistăm la spectacolul oferit de ambianţa greu reproductibilă a unuia din cele mai sordide locuri publice în care ne-a fost dat să poposim. Distinsul nostru cititor, trebuie să cunoască, mai întîi, că pînă la mijlocul anilor 70, cînd clădirea a fost scoasă de sub patronajut vechii Uniuni a ziiariştilor, o investiţie consistentă a făcut din ea un local de lux, ce putea figura printre vedetele reţelei de restaurante ale Bucureştiului. Plasamentul în plin centru…

• FLORA OFILITĂ

Duminică seara terasa inferioară. Intru cu greu, pentru că localul. e în principiu rezervt pentru cei în tratament geriatrie. La mesele din jur — oameni asupra cărora tratamentul probabil că şi-a spus cuvîntul într-o manieră de-a dreptul spectaculară încit arată nu mai mult de 20—25 de ani şi, spre deosebire de cei din salon, comandă copios şi consumă cu poftă. Chelneri în vestoane sobre cu emblemă brodată debarasează grăbiţi şi iau fără prea mult chef ultimele comenzi. Interiorul elegant şi mo-

Inspector L

„Scandalos „Topul restaurantelor”, publicat de ziarul „Informaţia Bucureştiului“, fost „Libertatea”. Ajungem să credem că bietul Nicolae Gârceag a fost mai cinstit decît caricaturistul Octavian Andronic, vechi absolvent de „Ştefan Gheorghiu“, care, nu ştim prin ce miracol, a ajuns şeful acestei gazete, în acele zile tulburi de decembrie, dar ştim că acum cam face pe nebunul, ca s-o spunem cinstit, pe româneşte, şi se crede mare patron de ziar — pe ce merite, pentru zece caricaturi nesărate, de care nu rîde nici un cîine mort? Este inadmisibil ca, dintr-o singură trăsătură de condei, acest ziar să desfiinţeze munca unor prestigioase restaurante ca: Select, Bucureşti, Pescăruş, Parc, Dunărea — pe care le ştampilează cu două stele, în schimb să acorde patru stele Casei Capşa, care se află la o aruncătură de băţ de redacţia cu pricina, aşa că vă daţi seama. Băieţi, schimbaţi caricatura aia de la conducere!…”

 „Stilul e omul!” — a spus nemuritorul Buffon. Inutil, poate, să precizăm că autorul nostru „protest înlăcrimat” nu este altul decît V. C. Tudor, iar „instanţa’* se numeşte „România Mare”. Cît de mare? De la „Select” pînă la „Dunărea”, probabil…

Ziarul Libertatea din 8 septembrie 1990 pag. a 6-a ►

Ziarul Libertatea din 8 septembrie 1990 pag. a 7-a ►

Ziarul Libertatea din 8 septembrie 1990 pag. a 8-a ►