Traversăm o perioadă foarte grea, atât din punct de vedere al existenței pandemiei, cât și din punct de vedere al economiei, unde mediul privat încearcă să ”arunce” apa care tot inundă barca, iar foarte mulți din mediul public privesc, aprope zâmbind, cum se scufundă. Există însă și foarte multe cazuri exemplare, în speciali magistrați, care iși fac treaba ireprosabil.

Intr-o perioadă în care avem mai mult ca niciodată nevoie de solidaritate profesională, într-o perioadă în care sistemul judiciar este profund afectat de numeroase cazuri de Covid-19 printre colegii nostri din instanțe sau Parchete, în acele momente în care încercăm să ne facem treaba pentru apărarea drepturilor și libertăților clienților noștri, asteptând cu masca pe față și ore în șir pe holurile instanțelor de judecată…. apare un coleg procuror care jignește un întreg corp profesional.

Cum?

Păi e simplu. Fără să cunoască măcăr o secundă cat de dificilă a fost această perioadă a pandemiei pentru întreaga piață a avocaturii, fără să înțeleagă că foarte mulți colegi avocați s-au chinuit serios să iși exercite profesia de avocat, cu toate restricțiile și cu o anume frică de expunere zilnică pe coridoarele instanțelor de judecată…. probabil într-o zi în care tocmai a intrat salariul de procuror, nealterat nici măcar cu 1% de efectele economice, într-o lună august în care activitatea Parchetelor este relaxată… s-a născut o idee teribilă.

Așa că a ales să posteze un mesaj pe primul grup de comunicare la nivel inter-profesional din mediul online, grup la care mai multe persoane au muncit să aducă la un loc profesioniști ai dreptului.

Inainte de această postare tristă, cu bune și cu rele, acel grup era un câștig mare pentru toate profesiile juridice pentru ca ne oferea sanșa să vorbim despre ce ne ”doare” și despre cum putem să găsim soluții de comun acord. Nu doar pentru magistrați, sau doar pentru avocați, ci pentru justitiabilii care iși doresc să privească încrezători spre actul de justiție.

Într-un mod stângaci, au existat tot felul de discuții, unele mai frumoase, altele mai urâte, dar înainte de a fi profesioniști ai dreptului, suntem oameni și greșim, ne enervăm și ne descărcăm emoțional prin cuvinte, uneori nu tocmai bine alese.

Dar toate aceste lucruri bune, toată acestă muncă de comunicare între profesiile juridice, parcă brusc a dispărut printr-o simplă postare, scrisă probabil fără a fi citită a doua oară (așa cum s-ar presupune că face orice jurist care se respectă).

Dintre toate problemele reale pe care le are sistemul judiciar din România și care sunt ținute uneori sub preș, dintre toate provocăriile pe care ar trebui să le punem pe masă și să le discutăm cu toții…. distinsul coleg procuror a considerat că este ok să jignească un întreg corp profesional.

Nu am făcut niciodată oficii, dar am un profund respect pentru colegii mei avocați care fac oficii pentru că este una dintre cele mai bune și dure forme în care devii foarte bun în avocatură. Dar chiar dacă nu fac oficii, m-am simțit jignit, pentru că în esență postarea jignește un întreg corp profesional.

De ce? Poate că sunt un naiv sau doar un idealist, dar avocatura nu este împărțită în avocați și avocați care fac oficii, ci prin prisma confraternității suntem toți AVOCAȚI și punct.

Și acum ”înaltele” probleme ridicate în respectiva postare. Ar fi pierdere de timp să explicăm cum și de ce este avocatura organizată așa pentru că mi se pare o adevarată jignire să scriem despre lucruri care sunt evidente și pe care toți avocații le cunosc.

Problema este, cred eu, alta. E vorba de atitudinea unui coleg procuror față de întreg corpul profesional. Și știți de ce e tristă?

Pentru că modul în care ne respectăm noi între noi, în domeniul juridic, se transpune în ochii justițiabilului, mai ales atunci când schimbul de replici ajunge un fel de Breaking News în domeniul juridic.

Nu putem să judecăm un coleg procuror că nu înțelege ce înseamnă clientelă, piață liberă și cât de greu e să susții un cabinet de avocat sau o societate de avocați când nu există ziua x, fixă, de 20 de ani, în care iți intră o sumă de bani, mai mult decât decentă, pentru care în trecut, niște avocați și magistrați au gândit acel sistem de salarizare.

DA, la acele legi nu au participat doar magistrați, ci și avocați.

In același timp, nu putem să îi explicăm că specializarea avocatului sună frumos în teorie, dar e cu totul altceva în practică. La fel cum nu putem să îi explicăm că serviciile juridice sunt în strânsă legătură cu evoluția economiei din această țară.

Dar cu toate acestea, eu în calitate de avocat, sunt curios de un singur lucru: oare ar putea distinsul nostru coleg procuror să supraviețuiască o lună de zile în profesia de avocat?

Ar putea să aibă același nivel de încasări precum salariul său dacă ar vorbi cu clientul fix pe tonul arogant pe care l-a folosit atunci când a jignit un întreg corp profesional?

Oare ar nu ar rămâne surprins că e cale lungă de la onorariul facturat până onorariul încasat în contul societății? Sau nu ar rămâne de-a dreptul socat că, spre deosebire de luna august, în plină pandemie, nu i-ar mai intra același salariu, ci o altă sumă cu mult mai mică? Sau că cineva i-ar putea tulbura somnul linișitit… și ca să vezi nu e o greșeală, e clientul care te trezește și are nevoie de tine… adică trebuie să pleci de lângă soție și copii, în toiul nopții, că ”a apărut o urgență”….

Sau cum ar ști să explice prietenilor, soției sau copilului cand a ratat anumite evenimente importante din viața personală, pentru un procuror a întârziat și l-a ținut mult mai multe ore la o audiere?

Sau cumexplică copilului că întârzie să îl ia de la scoală, pentru că ora fixată 10:00 pentru sedința de judecată e totuși 14:00…?

Ce să mai vorbim de adevăratul soc: TVA, utilități fixe (adică acele cheltuieli pe care trebuie să le plătești indiferent dacă ai încasări sau nu), taxa la barou? Da, da… probabil nu le cunoaște pentru că celebrul fluturaș vine curat, ușor și fără bătaie de cap cu facturi și contabili.

In concluzie, e simplu să jignești… dar într-o asemenea perioadă e chiar trist. Noi, avocații, suntem conștienți că în profesia noastră există probleme, cu și magistrații sunt conștienți că în profesia lor există probleme.

Cu toate acestea, e un sentiment așa frumos să vezi că în ambele părți există oameni excepționali, adevărați profesoniști… și nu în ultimul rând OAMENI.

Sper din suflet ca acest episod trist să se incheie cât mai repede și să ne întoarcem la încercarea de ”dialog” inter-profesional, prin care, în spiritul de echipă, să găsim soluții cât mai bune.

Tind să cred că nu există ”tabăra procurorilor” sau ”tabăra avocaților”…

Sper, in naivitatea mea, că distinsul coleg procuror iși va cere scuze, după ce a primit suficient de multe argumente din partea colegilor avocați. Din păcate, nu există și argumente juridice pentru bun-simț, colegialitate și respect. Acolo doar părinții și bunicii nostri se pricep… și se numesc cei 7 ani de acasa.

Cu tristețe,

Un tânăr mândru că face parte dintr-un corp profesional precum cel al avocaților- Coltan Tudor. (Paul D.).