Actualitate
Remember 15 august 1990 – Presa acum 30 de ani
EVRIKA!
În publicaţia „Phoenix”, din săptămîna 6-12 august, la pagina a 8-a, la rubrica „Oglinzi”, apare un eseu semnat de Adrian Economu. Autorul, econom, şi-a limitat eforturile creaţiei, copiind (şi chiar paginînd absolut la fel, cu aceeaşi fotografie) ancheta făcută de Fabien Gruhier în „Le Nouvel Observateur” din săptămîna 21-27 decembrie 1989. Să nu uităm: există totuşi, o diferenţă – lipsesc cîteva rînduri din introducere. Bineînţeles, acelea care ar fi trădat numele realizatorului şi revista!
K.O.
8 TONE DE LAPTE LA CANAL! Incredibil, dar adevărat. De cînd „neamul lui manivelă” face legea în Ţara Românească laptele nu mai ajunge pe masa copiilor noştri pentru că domnii şoferi sînt în SRL!
Ziarul Libertatea din 15 august 1990 pag. 1-a ►
Caricatură de ANDO
(INFORMAŢIl PENTRU CARE NU BĂGĂM MîNA ÎN FOC)
FOLCLOR II
Din sursă oficială,care nu-i alta decît o matinală şi răbdătoare coadă la ziare, aflăm că preşedintele american a trimis o scrisoare de scuze preşedintelui nostru, prin care, jenat, face o sinceră mea culpa vizavi de atitudinea Americii faţă de Revoluţia Română. După ce sînt explicate mecanismele şi dedesubturile politicii S.U.A., referitoare la raporturile româno-americane, preşedintele continuă: „Serviciile mele de resort au cîntărit rezultatele alegerilor din România şi le-au găsit, în linii mari, co-recte. Greutatea pentru oamenii mei a fost aceea de a stabili în mintea lor cine are pentru noi o pondere mai mare, majoritatea sau minoritatea. Aici cred că au încurcat greutăţile, punîndu-mă şi pe mine într-o situaţie incomodă, căci, reprezentînd o mare putere, mai exact, o mare demo-craţie, aveam datoria necondiţionată de a sprijini majoritatea majorităţii poporului şi nu majoritatea minorităţii lui. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce vreau să spun?! După cum m-am aflat şi într-o izolare absolut ridicolă prin neparticiparea ambasadorului american la instalarea dv.
Neînţelegerea, căci despre asta este vorba, s-a produs, cred, undeva între reprezentanţii mei oficiali şi cei ai C.I.A. (securitatea americană, cum se spune la dv.). Pentru a înţelege mai exact, am să vă fac o mărturisire. Unii spun că nu sînt un prea bun politician şi că reacţionez greu, dar că am marele avantaj, ca fost şef al C.I.A., că scot foarte uşor castanele din foc cu mîinile băieţilor. N-aş vrea să se creadă din asta că aş fi cumva C.I.A.-uşist, — între sprijinul dat regimului de dictatură şi cel refuzat Revoluţiei Române nefiind nici o legătură.
Aşa cum încercam să vă explic, adevărata cauză trebuie căutată în scurt circuitarea canalelor de informaţie. Voi căuta cît mai repede să dau de acest fir, cu ajutorul ambasadorului meu, pentru ca pe viitor să îndeplinească întocmai indicaţiile mele; şi voi face totul pentru întărirea prieteniei dintre etc., etc. Dacă nu cumva şi ambasadorul meu s-a molipsit de la ambasadorul dv. Pale(r)ologu sau aşa ceva… ceea ce m-ar pune din nou pe gînduri. Vă voi ţine la curent şi vă asigur de etc., etc.
P. S. Aflăm în antepenultimul moment că scrisoarea este apocrifă, urmărind interese care ne scapă. Vom reveni cu amănunte.
P. S. II Aflăm în penultimul moment că falsul aparţine unui sincer admirator al Americii, cu scopul de a salva onoarea administraţiei actuale în faţa poporului nostru.
(Generoşi ai noştri!)
P. S. III Aflăm în ultimul moment că oficialităţile americane nu ştiu încă dacă e mai bine să infirme sau să confirme existenţa amintitei scrisori. Noi credem că mai bine ar face să facă ce se face să facă.
ADDENDA LA O PROPUNERE…
Domnul ministru Vătăşescu, la indicaţia senatorului M. Bleahu, a chemat la cîteva runde de convorbiri pe geologul T. Berza în vederea ungerii acestuia în fruntea Departamentului Geologiei.
Presupunem că domnul ministru a avut în vedere pronunţata activitate postrevoluţionară a numitului T. B. .care începînd cu prima lună a anului a participat la toate mitingurile organizate de partidele P.N.Ţ.-c.d., P.N.L. şi de diversele organizaţii politice şi apolitice (16—21, alianţa poporului, 21) inclusiv la cel din 18.02. 1990 cînd a fost devastat sediul guvernului. Este posibil ca la alegere să fi contat şi faptul că T. Berza împreună cu şeful său dir. I. Rădulescu şi alţi pretini din aceeaşi unitate (M. Borcoş, M.Săndulescu, N. Robti, I. Balingtoni) şi de la Facultatea de Geologie (prof. Dan Rădulescu-Clopoţel, conf. Nicolae Anastasiu) au fost susţinători de bază, cu prezenţă zilnică, pe toată durata acţiunii „Piaţa Universităţii” (golaniada).
Să se fi gîndit domnul Vătăşescu că participarea lui T. B. şi a grupului din care face parte, la „golaniada” a fost unveritabil curs de reciclare avînd în vedere că au audiat prelegerile Iui M. Munteanu, D. Dîncă, Nica Leon, Ticu Dumitrescu, D. Mazilu, Mărieş, Doina Cornea luhas, St. Tănase şi alţi „iubitori” de ţară şi popor, care în numele democraţiei au întreţinut şi întreţin o atmosferă de ură, de nelinişte, de dezordine? Dacă este aşa, e bine, fiindcă în mod cert va acţiona şi în practică împotriva programului guvernamental.
Generosul senator M. Bleahu, apropitar de universitate speră ca prin numirea unuia din cei susţinuţi de dumnealui în fruntea amintitului departament, poate obţine o propunere de „membru corespondent al Academiei”, către reputata instituţie…
AMBIDEXTRU
Ziarul Libertatea din 15 august 1990 pag. a 2-a ►
O carte necesară şi foarte actuală
Domnul Raoul Şorban, critic de artă şi cunoscut om de cultură — un mare umanist, de fapt — a tipărit de curînd, la Editura „Globus”, cartea „Fantasma imperiului ungar şi Casa Europei”. Nimeni nu era mai indicat să scrie o asemenea carte, în afară, poate de romancierul Francisc Păcurariu, ale cărui contribuţii în acest domeniu sînt de altfel cunoscute.
Domnul Raoul Şorban analizează esenţa însăşi a maghiarismului, determinîndu-i rădăcinile, relevîndu-i absurditatea pe care a cunoscut-o nu odată în trecut, pe care o cunoaşte, din nefericire, şi în prezent.
Imperialismul, se ştie, e absurd sau odios, de-a dreptul, chiar dacă e practicat de un popor mare, iar dacă se cuibăreşte în sufletul unui popor mic, ca un microb, ca o fantasmă, el se preschimbă în factor permanent de tensiune, generînd ură şi agresiune, erodînd în afară, măcinînd însă şi în interior, cum s-a întîmplat în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, anul 1940 fiind cea mai clară dovadă în acest sens.
Ungaria a fost mare, atîta cît a fost (mă refer la spaţiu, dar şi la timp), prin ocuparea unor teritorii care nu-i aparţineau şi prin subjugarea altor naţii, al căror număr depăşeau la un moment dat numărul propriu-zis al „naţiunii dominante”. Această constatare a stat de altfel la baza politicii de deznaţionalizare practicată din ce în ce mai intens de către conducătorii feudali ai Ungariei, mai ales după 1937.
Măririle Ungariei, atîtea cîte au fost, s-au realizat întotdeauna prin aliere cu cele mai conservatoare forte politice dintr-o epocă sau din altă epocă — cu imperialismul habsburgic, în secolul trecut, cu imperialismul nazist în secolul acesta, asocierile acestea spunînd totul despre lipsa de îndreptăţire a năzuinţelor care au animat-o. Domnul Raoul Şorban arată şi demonstrează că ungaris-mul este o obsesie, iar obsesiile, mai ales dacă sînt întreţinute cu grijă, mai ales dacă sînt aţîţate sistematic, nu pot produce altceva pentru cei din jur decît nelinişte şi îngrijorare, nu pot asigura, în orice caz, intrarea în Europa nici măcar celor ce zic una şi fac alta, mai ales a lor. A intra în Europa, la a-cest sfîrşit de mileniu, înseamnă, după modesta mea părere, a te despărţi pentru totdeauna de fantasmele trecutului, fie ele feudale, fie fasciste.
Concluziile acestei cărţi, pe cît de tăioasă, pe atît de riguroasă, sînt pe deplin îndreptăţite, avînd în acelaşi timp un caracter de avertizare.
„Doctrina ungarismului spune domnul Raoul Şorban, este o realitate a ţelurilor ungare de-a lungul vremii. Indiferent de marile evenimente prin care a trecut poporul maghiar, indiferent de prefacerile la care a fost supusă viaţa societăţii şi statului maghiar, ungarismul a rămas, acelaşi în conţinut şi expresie. Folosind termenul de «maghiaromanie» la 1849, in Das Lied von der Maghiaromanen, preotul sas J. F. Geltsh se oprea asupra unui conţinut tipic al doctrinei ungarismului. Maghiaromania însemna ridicarea maghiarimii peste toate celelalte realităţi, postularea hegemoniei maghiare fără a ţine seama de realităţi. Ungarismul are ca reper central al doctrinei sale statui Iui Ştefan cel Sfînt. Aceasta ar fi Ungaria Mare către care încearcă să năzuiască perpetuu acţiunea de stat ungară. Fantasma imperiului ungar străbate şi azi toate proiectele de lucru ale politicii ungare. Marea hartă a Ungariei visate mobilizează energiile şi produce acţiuni, aceleaşi în fond şi pe vremea lui J. Fr. Geltsch şi pe vremea noastră. Culorile politice pe care le-a schimbat statul ungar între timp n-au schimbat în nici un fel conţinutul doctrinei ungarismului, care-şi arată esenţa chiar şi atunci cînd ea îmbracă hainele teoretice ale Casei Europei” (Pag. 74—75).
Un cuvînt aparte merită larga documentaţie amintită în final — „O bibliografie a cărţilor revizioniste şi ungariste despre Transilvania” — o adevărată avalanşă de lucrări revizioniste şi şovine, cu toate că bibliografia se referă numai la ultimii doi ani — 1988-1989.
Un cuvînt aparte merită, cu prisosinţă şi editura care a scos la lumină această carte exemplară, mai ales că despre editurile particulare s-a spus şi se mai spune că tipăresc lucrări dubioase. Dar iată că nu e aşa, nu e cum zice domnul Z. O. şi compania. Fiindcă dacă ar fi fost aşa, cartea aceasta ar fi apărut la Editura „Minerva” sau la „Cartea Românească”— de ce nu?! — o editură care poartă chiar acest nume — „Cartea Românească” — fiind mai patriotică decît altele, ar trebui adică să fie, dar asta, cum se zice de obicei, e altă problemă.
Ion LĂNCRANJAN
Ziarul Libertatea din 15 august 1990 pag. a 3-a ►
Ziarul Libertatea din 15 august 1990 pag. a 4-a ►
Domnul ambasador IBRAHIM S. SULTAN:
„KUWEITUL ESTE O PRELUNGIRE NATURALĂ, UMANĂ ŞI GEORGRAFICĂ A IRAKULUI”
Subiectul conferinţei de presă organizate ieri la ambasada Irakului de către domnul ambasador IBRAHIM S. SULTAN a fost sintetizat în următorul enunţ: „Despre Irak, fuziunea dintre Kuweit şi Irak şi amestecul american deschis în Golf”. Este o luare de poziţie aşteptată, menită să aşeze pe unul din talgerele balanţei adevărului argumentul „celeilalte părţi”. Adică a celei direct implicate în evenimentele din Golf care reţin, la această oră, în cea mai mare măsură atenţia opiniei publice internaţionale. Domnul ambasador a făcut mai întîi un scurt istoric al evenimentelor care, în opinia oficialităţilor irakiene, ar arăta în felul următor: Un grup de tineri ofiţeri liberali din Kuweit a răsturnat, în ziua de 2 august, regimul As-Sabah. Ei au cerut sprijinul Irakului pentru a preveni orice ingerinţă din afară în treburile Kuweitului şi pentru a apăra soarta revoluţiei. Consiliul Comandamentului Revoluţiei din
Octavian ANDRONIC
Argumentul „forte” al conflictului din Golf
(Urmare din pag. 1)
Irak a hotărît să răspundă favorabil acestei cereri şi să coopereze pe această bază, lăsîndu-i pe fiii Kuweitului să hotărască singuri în legătură cu treburile lor, urmînd ca Irakul să se retragă imediat ce situaţia se va stabiliza şi guvernul kuweitian va cere acest lucru. A şi fost elaborat un plan de retragere, cu începere de la 5 august, cu condiţia ca securitatea celor două ţări să nu fie amputată.
Acestea ar fi datele de bază ale problemei. Ce a urmat se cunoaşte în linii mari din comunicatele de presă. Preşedintele american a anunţat trimiterea de forţe militare în Arabia Saudită în baza cererii acesteia împotriva unei pretinse ameninţări irakiene. Se consideră că, practic, acesta a fost momentul escaladării evenimentelor şi cauza acţiunilor ce au urmat. Cu toate că preşedintele Saddam Hussein şi-a anunţat acordul de a participa Ia o reuniune interarabă ce urma să se ţină pe 5 august, cîteva state s-au grăbit echivala cu anularea întrunirii Ia nivel înalt. Aşa se face că „pornind de Ia credinţa profundă şi sinceră în unitate şi în faptul că interesul suprem a| arabilor se află mai presus de orice alt ţel, guvernul provizoriu al Kuweitului Iiber a hotărît să-i readucă pe fii la marea lor familie, să readucă Kuweitul Ia Irak — patria mamă — să înfăptuiască fuziunea deplină, realitatea istorică arătînd că Kuweitul este o „prelungire naturală umană şi geografică a sa”. În consecinţă, Irakul „a răspuns favorabil acţiunii poporului liber al Kuweitului de a înfăptui fuziunea. Colonialismul care a scindat patria arabă este vinovat de crearea unei entităţi artificiale cu numele de Kuweit”.
Odată dispărută de pe hartă entitatea artificială lucrurile păreau definitiv lămurite.
Occidentul însă – a afirmat domnul ambasador — în special americanii preocupaţi de asigurarea unui stoc strategic de ţiţei nu pare să se împace deloc cu această situaţie. Argumentele economice desfăşurate în pledoaria domniei sale, par a fi convingătoare si dovedesc faptul ca miza conflictului din Golf nu ar fi suveranitatea Arabiei Saudite — pe care Irakul n-a ameninţat-o în nici un fel — ci controlarea producţiei şi a rezervelor de ţiţei. „Noi sîntem gata să ne înţelegem cu Arabia Saudită şi cu celelalte state ale Golfului asupra oricăror angajamente de natură să garanteze securitatea tuturor”. Reglementările ce au urmat conflictului — Rezoluţia Consiliului de Securitate şi cea a reuniunii arabe de la Cairo — nu au fost reglementate, neîntrunind consenseul necesar. Iniţiativa preşedintelui Saddam Hussein privind rezolvarea globală a cazurilor de ocupaţie ar trebui să se bucure de toată atenţia din partea comunităţii internaţionale. Iar cît priveşte embargoul asupra colaborării economice comerciale şi militare, domnul ambasador crede că acesta va aduce prejudicii nu numai Irakului ci tuturor statelor lumii şi în primul rînd SUA.
Discuţiile care au urmat acestui „statement”, încheiat într-o tonaltiate poetică să spunem aşa (…vom rezista, prin forţa noastră şi a celorlalţi fii ai naţiunii arabe şi ai măreţului popor irakian, înclinaţiilor lor rele şi planurilor lor agresive — ale duşmanilor Irakului (n.n.) — şi vom ieşi victorioşi, cu ajutorul lui Allah, iar cei răi vor regreta pentru fapta lor după ce vor ieşi înfrînţi şi blestemaţi din această zonă, tîrînd după ei trena ruşinii”) s-au axat asupra unor chestiuni de interes comun. Astfel, s-au dat asigurări că celor circa 3000 de muncitori şi specialişti români din Irak li se oferă posibilitatea de a opta între continuare activităţii şi revenirea imediată în tară; din păcate, adoptarea rezoluţiei Consiliului de Securitate va întîrzia derularea unor proiecte comune: se întrevăd poziţii noi mai bine gîndite, în frontul occidental printre cei care intenţionează să-şi reconsidere atitudinile numărîndu-se Franţa şi Brazilia; în materie de blocadă, Irakul are experienţa celor 8 ani de război cu Iranul, printre cele mai afectate ţări fiind, la urma urmei, America datorită faptului că importa cantităţi uriaşe din Irak si Kuweit, criza nu trebuie ruptă de contextul său general, iar anumite luări de atitudine nu s-au adresat altor popoare arabe ci acelor străini care au profanat pămîntul sfînt al Meccăi…
Evoluţia viitoare a evenimentelor est singura care poate confirma sau infirma aserţiunile acestei interesante şi utile conferinţe de presă.
Modul de desfăşurare a convorbirilor româno-ungare, din august 1940 pînă la Diktatul de la Viena
În perioada imediat premergătoare Diktatului de la Viena din august 1940, situaţia internaţională se agravase extrem. Cel de al doilea război mondial se găsea în plină desfăşurare. Echilibrul aportului de forţe se modificase în favoarea puterilor militariste fasciste ale Axei care este aeea ce a pus în pericol grav securitatea, independenţa şi suveranitatea statelor mici care au rămas tot mai mult pradă poftelor prădalnice ale Germaniei fasciste.
Marile puteri ale Europei fuseseră o politică continuă de cedare în faţa pretenţiilor agresive ale hitleriştilor ce-a pus în pericol grav securitatea, independenţa şi suveranitatea statelor mici care au rămas tot mai mult pra-tă poftelor prădalnice ale Germaniei fasciste.
Acordul de la Munchen deschisese drum larg Germaniei naziste spre sud-estul Europei.
Victoriile militare ale Germaniei fasciste în Europa din vara anului 1940, capitularea Franţei, înfrîngerile suferite de trupele engleze pe continent survenite după ocuparea Danemarcei, Norvegiei, Belgiei şi Olandei, au pus la ordinea zilei orientarea agresiunii hitleriste spre sud-vestul Europei. Obiectivul principal de atac în această zonă îl constituia în planurile Reichului România, a cărei izolare politică externă era realizată aproape complet.
In primăvara şi vara anului 1940, Germania hitleristă a intervenit direct şi făţiş în treburile interne ale României, cerînd fără echivoc, printre altele, satisfacerea tuturor pretenţiilor teritoriale formulate de vecinii ei. Ca preţ al acestor sacrificii se oferea României încheierea de către Germania a unor acorduri politice de „prietenie”.
La 15 iulie 1940, Hitler îi trimite lui Carol al II-Iea o scrisoare — care în fond constituie un ultimatum — şi prin care cerea să cedeze şi să dea curs tratativelor cu statele vecine. În finalul scrisorii, Hitler are grijă să menţioneze că dacă nu vor fi respectate indicaţiile Iui „sfîrşitul va fi mai tîrziu, sau mai devreme, poate chiar într-un termen foarte scurt — nimicirea României”.
Examinarea conţinutului acestei scrisori arată că România a primit cel mai serios şi cel mai categoric avertisment din partea Axei de la venirea la putere a lui Hitler.
În răspunsul său Carol al II-Iea în loc să adopte o poziţie fermă, face un apel la „influenţa personală a lui Hitler” pentru a determina guvernul maghiar şă mai cedeze din pretenţii. La 26 iulie, Ion Gigurtu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi M. Manoilescu, ministru de externe, au plecat la Salzburg, ca mesageri ai Iui Carol al II-lea, unde au avut o întrevedere cu Hitler. Aici, Hitler şi Ribbentrop la „recomandă” să se răspundă prin negocieri directe la revendicările Ungariei.
Cercurile guvernamentale din România mai sperau că pot determina ca Germania şi Italia să accepte ca bază de discuţii în tratativele cu Ungaria să fie propunerea României care prevedea un schimb de populaţie. Propuneri în acest sens sînt făcute şi la 27 iulie de către reprezentanţii României în timpul întâlnirii cu Mussolini şi Ciano.
Primind încurajarea statelor fasciste, guvernul horthyst trimite la 1 august o notă guvernului român prin care îl anunţa: „guvernul regal al Ungariei trebuie să atragă atenţia guvernului român asupra faptului, care îi este fără îndoială cunoscut, că chestiunea între Ungaria şi România nu este de natură minoritară, ci de natură teritorială”.
Aşadar, Ungaria respinge propunerea guvernului român de soluţionare a problemei printr-un schimb de populaţie.
Cedînd iarăşi, Carol al II-Iea porneşte pe drumul tratativelor. La 6 august guvernul român a dat curs propunerii pentru tratative privind revizuirea Tratatului de la Trianon, cerînd Ungariei să ia parte la o conferinţă unde să se discute problemele în litigiu.
Guvernul român încearcă să schiţeze o linie de conduită proprie consemnată în nota trimisă Ungariei la 13 august 1940, care cuprindea printre altele şi următoarea frază: „Această provincie a fost încorporată României în urma adeziunii populare de la Alba-Iulia şi în adunările germane de la Mediaş şi Timişoara “.
Intre 16 şi 24 august 1940, sub presiunea Germaniei hitleriste, guvernul român a acceptat tratativele cu Ungaria pentru a discuta şi încercă să rezolve diferendumul dintre ele.
Conferinţa româno-maghiară a avut loc la Turnu Severin şi s-a desfăşurat, pînă la 24 august 1940.
Din partea română, la tratative, au luat parte dr. Valer Pop, secretar de stat, iar ca reprezentant militar Constantin I. Dragalina. Delegaţia ungara a fost condusă de Andrei Hory, ministru plenipotenţiar. La aceste tratative cele două părţi aflau pe poziţii fundamental opuse.
Prof. N. GORAN
Actualitate
Halo_Shield, platformă de apărare antidrone testată în exerciții majore ale Departamentului Apărării al SUA
Sistemele aeriene fără pilot au transformat apărarea spațiului aerian într-o competiție rapidă și asimetrică. Dronele cu prețuri de sub 1.000 de dolari pot amenința infrastructura critică și activele de mare valoare, punând sub presiune sistemele tradiționale de apărare bazate în principal pe radare și pe soluții punctuale.
În acest context, AV a dezvoltat Halo_Shield, o arhitectură modulară și distribuită de contracarare a dronelor — C-UAS — care combină date provenite de la senzori pasivi și activi și le transformă într-o imagine operațională comună în cadrul platformei software AV_Halo.
Sistemul este instalat sub forma unor „Tiles”, module integrate și reziliente care reunesc senzori, centre de comandă și control și mijloace de neutralizare. Arhitectura permite detectarea mai timpurie a amenințărilor și reduce riscurile asociate apărării punctuale bazate pe un singur tip de senzor sau efect.
De la prototip la sistem operațional
Performanțele Halo_Shield au fost evaluate în cadrul a trei exerciții majore: T-REX 25-2, TWIX 2026 și T-REX 2026. Testările au urmărit capacitatea sistemului de a asigura întregul lanț operațional — de la detectare și identificare până la selectarea și utilizarea mijlocului de neutralizare.
T-REX 25-2: testarea apărării bazelor militare
Desfășurat la Camp Atterbury, în Indiana, exercițiul T-REX 25-2 a evaluat modul în care Halo_Shield poate fi utilizat pentru apărarea bazelor împotriva amenințărilor reprezentate de drone.
Sistemul a combinat date provenite de la senzori acustici, optici și de radiofrecvență, inclusiv Walaris AirScout, Squarehead Discovair și AV Titan SV, precum și fluxuri de date furnizate de sisteme partenere. Informațiile au fost fuzionate și transformate în piste de urmărire afișate într-o imagine operațională comună.
În cadrul exercițiului, Halo_Shield a fost instalat pe un vehicul, sub forma unui Terrestrial Tile cu mai multe servere. Sistemul a fost testat împotriva unor zboruri simulate și reale ale unor drone din grupele 1–3, inclusiv în scenarii cu manevre complexe și activități limitate de tip roi.
Potrivit AV, Halo_Shield a reușit să fuzioneze mai multe surse de date, să detecteze pasiv drone de mici dimensiuni și să permită verificarea vizuală rapidă a amenințărilor. Sistemul a devenit operațional în aproximativ 15 minute, iar configurările mai complexe au necesitat încă 15–20 de minute pentru instalarea software-ului.
Pe durata testărilor, platforma a funcționat cu o disponibilitate de aproape 100%, fără blocaje software sau defecțiuni hardware raportate.
Un alt rezultat important a fost integrarea rapidă în arhitecturi și medii de lucru existente, prin utilizarea formatului de mesagerie OMNI. Această interoperabilitate a permis participarea la arhitectura PMASKC și la mediile Ninja Fusion și TRAX.
TWIX 2026: interoperabilitate și mobilitate
Desfășurat la Sumter, în Carolina de Sud, TWIX 2026 a reunit reprezentanți ai Forțelor Aeriene ale SUA, MITRE, Departamentului pentru Securitate Internă, Gărzii Naționale și industriei de apărare, inclusiv AV.
În cadrul exercițiului, Halo_Shield a fost evaluat ca soluție interoperabilă pentru apărare stratificată. Platforma a integrat senzori acustici, radare și senzori de radiofrecvență, oferind totodată o imagine centralizată asupra amenințărilor și asupra stării sistemelor.
Halo_Shield a coordonat instrumente defensive și ofensive, a utilizat capabilitățile ISR ale AV Puma LE și a permis schimbul securizat de date prin UDL și prin specificații furnizate de parteneri.
Preintegrarea sistemului a făcut posibilă desfășurarea, conectarea, configurarea și operarea acestuia încă din prima zi. Nodurile aflate la distanță au putut fi repoziționate și reconfigurate cu perioade reduse de întrerupere, un element important pentru operațiunile expediționare și apărarea rapidă a bazelor.
Exercițiul a evidențiat și direcții de îmbunătățire, printre care simplificarea instalării, reducerea variațiilor de configurare, optimizarea proceselor de fuziune a datelor și îmbunătățirea interfețelor pentru operatori.
T-REX 2026: testarea întregului lanț de neutralizare
Cea mai solicitantă evaluare a avut loc la Grand Forks Air Force Base, în cadrul T-REX 2026. AV a integrat platforma AV_Halo cu sistemele Argus Perimeter Security, Titan RF C-UAS și laserul de mare energie LOCUST.
Arhitectura a inclus, de asemenea, senzori acustici Squarehead, camere EO/IR Axis, sistemul Walaris AirScout și radare active SRC Gryphon.
În mai multe scenarii desfășurate pe parcursul exercițiului, echipele AV au utilizat efecte de radiofrecvență și angajamente cu laserul de mare energie împotriva unor drone din grupele 1 și 2. Testările au urmărit toate etapele lanțului de neutralizare, în condiții de rețea, siguranță și operare cât mai apropiate de cele reale.
Potrivit companiei, timpul dintre lansarea dronei și detectarea acesteia a fost de sub un minut, iar identificarea, transmiterea datelor către mijlocul de neutralizare și autorizarea angajamentului au durat câteva secunde fiecare.
Halo_Shield a neutralizat rapid drone în scenarii considerate simple, a obținut în mod repetat lovituri împotriva unor platforme din grupa 2 și a distrus un roi format din cinci drone într-un interval scurt. Sistemul a reușit, de asemenea, să neutralizeze o dronă aflată în staționare înainte de lansarea oficială a acesteia în cadrul scenariului.
În timpul exercițiului au fost testate și Celestial Tiles și Aerial Tiles. Platformele AV_Halo CORTEX și Puma ISR au sprijinit detectarea activităților dinaintea lansării, prin identificarea unor posibile puncte de lansare, a echipelor de operatori și a zonelor de interes.
Prima tragere cu laserul LOCUST la Grand Forks
Unul dintre momentele centrale ale exercițiului a fost prima tragere cu laserul de mare energie LOCUST la Grand Forks Air Force Base.
Halo_Shield a asigurat funcțiile de comandă și control pentru angajamentul laser, inclusiv transmiterea pistei fuzionate, asocierea țintei cu arma, programarea angajamentului și confirmarea din partea comandantului, în condiții stricte de siguranță.
În trecut, astfel de trageri necesitau sprijin extern. În cadrul T-REX 2026, AV_Halo COMMAND a preluat acest rol și a demonstrat capacitatea de a coordona întregul proces din cadrul arhitecturii Halo_Shield.
O arhitectură modulară pentru apărarea distribuită
Rezultatele obținute în cadrul celor trei exerciții au demonstrat, potrivit AV, maturizarea Halo_Shield de la un prototip promițător la un sistem de luptă testat în medii operaționale complexe.
Platforma a evidențiat:
- integrarea mai multor tipuri de senzori și efecte;
- implementarea rapidă;
- disponibilitate operațională ridicată;
- interoperabilitate cu arhitecturi și sisteme partenere;
- capacitatea de a opera în configurații distribuite;
- coordonarea întregului lanț de detectare, identificare și neutralizare;
- flexibilitate pentru apărarea bazelor și a infrastructurii critice.
Prin conceptul său bazat pe module interconectate, senzori pasivi și sisteme avansate de comandă și control, Halo_Shield urmărește să ofere o soluție scalabilă pentru apărarea spațiului aerian într-un mediu în care dronele ieftine și ușor de dislocat pot genera riscuri semnificative pentru baze, rețele de senzori și personal.
Actualitate
Texasul, ales pentru ultima stație a rețelei americane de supraveghere a spațiului profund
Forțele Spațiale ale Statelor Unite au desemnat zona Lake Kickapoo, din Texas, drept locația preferată pentru construirea celui de-al treilea și ultimului radar al rețelei Deep Space Advanced Radar Capability (DARC), destinată monitorizării obiectelor aflate pe orbita geostaționară.
Proiectul ar urma să consolideze capacitatea Statelor Unite, Australiei și Regatului Unit de a detecta și urmări sateliți într-un mediu spațial tot mai contestat.
Lucrările ar putea începe în 2027
Construcția instalației din Texas este planificată să înceapă în 2027, după atribuirea contractului și obținerea tuturor aprobărilor necesare. Lucrările civile ar urma să fie finalizate în 2029, urmând apoi testarea și evaluarea echipamentelor.
Acceptarea operațională a radarului este programată pentru 2030, însă calendarul depinde de încheierea etapelor administrative și tehnice.
Printre aprobările necesare se numără și certificarea emisă de Administrația Federală a Aviației. Aceasta trebuie să confirme că radarul militar nu va interfera cu sistemele utilizate de controlorii traficului aerian civil.
O rețea globală pentru supravegherea orbitei geostaționare
Generalul Douglas Schiess, șeful operațiunilor spațiale americane, a declarat că alegerea Texasului menține planul de creare a unei rețele globale de senzori pentru spațiul profund.
Potrivit acestuia, noua capacitate va îmbunătăți vizibilitatea asupra unui domeniu strategic disputat și va consolida protejarea sistemelor spațiale de care depind Statele Unite și aliații săi.
DARC se bazează pe tehnologii dezvoltate de Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins. Sistemul este proiectat pentru monitorizarea permanentă a orbitei geostaționare, indiferent de condițiile meteorologice și inclusiv pe timp de zi — o performanță care îl diferențiază de majoritatea radarelor existente.
Australia și Țara Galilor găzduiesc primele două instalații
Primul radar al rețelei este construit în Australia de compania Northrop Grumman. Contractul inițial, în valoare de 341 de milioane de dolari, a fost atribuit în februarie 2022.
În septembrie 2023, Statele Unite, Australia și Regatul Unit au semnat un memorandum prin care și-au asumat cooperarea în cadrul programului DARC pentru următorii 22 de ani.
A doua instalație va fi amplasată în Pembroke, Țara Galilor. Northrop Grumman a primit în august 2024 un contract de aproximativ 200 de milioane de dolari pentru dezvoltarea acestui radar.
Ulterior, valoarea contractului a fost majorată cu aproape 216 milioane de dolari. Fondurile suplimentare sunt destinate achiziției anticipate a unor componente cu termen lung de producție, precum echipamentele antenelor și fabricarea propriu-zisă a acestora. Valoarea totală a contractului a ajuns astfel la aproximativ 495 de milioane de dolari.
Construcția instalației din Țara Galilor este programată să înceapă anul viitor, potrivit noii strategii spațiale britanice.
Programul, afectat de întârzieri și costuri suplimentare
Implementarea DARC a fost marcată de întârzieri încă din primele etape. Rapoarte succesive ale Biroului pentru Responsabilitate Guvernamentală din Statele Unite au semnalat amânări repetate ale calendarului și creșteri neprevăzute ale costurilor.
Pentru instalația din Australia, atingerea capacității operaționale inițiale a fost amânată de mai multe ori. Inițial, Forțele Spațiale estimau că aceasta va fi atinsă în septembrie 2025. Termenul a fost ulterior mutat pentru februarie 2026, iar cea mai recentă estimare indică luna ianuarie 2027.
În luna mai a anului trecut, Forțele Spațiale au început să utilizeze anticipat anumite capabilități la baza aeriană Eglin. Măsura a urmărit punerea la dispoziție a unor funcții militare esențiale înainte de acceptarea operațională completă.
Implementarea se desfășoară gradual, astfel încât operațiunile inițiale să poată începe în paralel cu activitățile de dezvoltare și integrare derulate de contractor.
Primul test a confirmat funcționarea coordonată a antenelor
În august, Northrop Grumman a anunțat finalizarea unui prim test la instalația din Australia. Rezultatul a demonstrat că antenele radarului pot funcționa împreună ca un sistem integrat și pot urmări simultan mai mulți sateliți.
Testarea a implicat însă doar șapte dintre cele 27 de antene parabolice planificate pentru sistemul complet. Acest fapt indică faptul că instalația australiană se află încă într-o etapă de dezvoltare și extindere operațională.
Problemele de la primul amplasament ar putea afecta calendarul american
În cel mai recent raport de evaluare, autoritățile americane au indicat riscul ca întârzierile și creșterile de costuri înregistrate la primul amplasament să se răsfrângă asupra construcției stației din Statele Unite.
Printre cauzele identificate se numără modificările necesare pentru respectarea unor cerințe impuse de țara gazdă. Aceste ajustări au generat presiuni suplimentare asupra calendarului și bugetului programului.
Forțele Spațiale au respins însă informațiile potrivit cărora dificultățile de la instalația australiană ar fi provocat deja întârzieri în proiectul din Texas.
Toate cele trei radare ar trebui să fie operaționale până în 2032
Potrivit celei mai recente estimări, toate cele trei instalații DARC — din Australia, Țara Galilor și Texas — ar urma să fie complet operaționale până în decembrie 2032.
Finalizarea rețelei va oferi aliaților o capacitate extinsă de monitorizare a orbitei geostaționare, unde sunt amplasați numeroși sateliți utilizați pentru comunicații, navigație, supraveghere și securitate națională. Prin acoperirea celor trei regiuni, sistemul este proiectat să furnizeze o imagine permanentă asupra activităților din spațiul profund și să sprijine protejarea infrastructurii spațiale critice.
Interceptoarele se consumă rapid, iar rezervele sunt tot mai greu de refăcut
Sistemele de apărare aeriană și antirachetă s-au dovedit eficiente în conflictele recente, reușind să respingă valuri de rachete de croazieră și roiuri de drone cu rate ridicate de succes. Performanța are însă un preț: interceptoarele sunt utilizate într-un ritm îngrijorător.
Situația este complicată și de pierderea unor radare THAAD/TPY-2, ceea ce a obligat Statele Unite să ia măsuri urgente pentru protejarea propriilor capabilități militare din Orientul Mijlociu.
Refacerea stocurilor actuale reprezintă deja o provocare, iar pregătirea pentru conflictele viitoare este și mai dificilă. Pentru a răspunde ambelor obiective, sistemele de apărare trebuie să se adapteze rapid tacticilor adversarilor și diversității amenințărilor.
Iranul a combinat rachete, drone și atacuri coordonate
Atacurile iraniene au demonstrat capacitatea de a lansa simultan mai multe tipuri de amenințări din domenii diferite: rachete de diverse categorii și vehicule aeriene fără pilot.
Un număr semnificativ de arme a fost lansat în același timp, cu obiective programate să fie lovite într-un interval scurt. Strategia a pus apărătorii în fața unei dileme complexe: amenințările ieftine trebuiau contracarate cu mijloace defensive accesibile, în timp ce rachetele mai rapide și mai sofisticate necesitau interceptoare avansate.
Pentru viitorul apărării antiaeriene și antirachetă, trei probleme sunt esențiale: costul, eficiența și capacitatea industriei de a produce rapid echipamentele necesare.
Gestionarea acestor factori va necesita un efort coordonat între Pentagon și companiile din industria de apărare.
Costul interceptării poate depăși valoarea țintei
Radarele, lansatoarele și interceptoarele sunt sisteme scumpe și dificil de fabricat. În multe situații, ele sunt folosite pentru distrugerea unor ținte mult mai ieftine, în special în cazul dronelor produse în masă și lansate în roiuri.
Totuși, prețul unei ținte nu este singurul criteriu. Valoarea obiectivului protejat trebuie inclusă în calcul, fie că este vorba despre o bază militară, infrastructură critică sau teritoriul național.
Apărarea unor obiective importante justifică utilizarea unor sisteme costisitoare, însă problema accesibilității nu poate fi ignorată. Statele Unite trebuie să stabilească cât sunt dispuse să cheltuiască pentru apărarea teritoriului și pentru menținerea capacității de a proiecta forță la mii de kilometri distanță.
Costurile interceptoarelor reprezintă doar una dintre componentele acestei ecuații, dar au devenit tot mai greu de susținut pe măsură ce atacurile folosesc un număr tot mai mare de drone ieftine.
Roiurile de drone schimbă regulile jocului
Dronele iraniene Shahed, al căror cost este estimat la câteva zeci de mii de dolari pe unitate, pot fi lansate în formații numeroase și pot parcurge distanțe de sute sau chiar mii de kilometri.
Folosirea unor interceptoare tradiționale împotriva acestor aparate este eficientă din punct de vedere militar, însă dezechilibrul financiar devine problematic. Distrugerea unei drone relativ ieftine cu o rachetă de milioane de dolari poate epuiza rapid stocurile defensive.
Există deja sisteme antidronă mai accesibile, dar pentru ca acestea să fie produse și introduse în număr suficient este nevoie de o schimbare a priorităților și a comenzilor militare.
Soluția nu constă doar în criticarea diferenței de preț dintre țintă și interceptor, ci în achiziționarea accelerată a echipamentelor antidronă care sunt deja disponibile și operaționale.
Apărarea trebuie să facă față mai multor amenințări simultan
Sistemele americane de apărare aeriană și antirachetă au avut o evoluție solidă, inclusiv începând cu primul război din Golf, când bateriile Patriot au fost folosite împotriva rachetelor Scud.
Amenințările actuale sunt însă mai variate și se deplasează cu viteze diferite. Dronele zboară la altitudini reduse și pot efectua manevre dificile, armele hipersonice se deplasează cu viteze foarte mari, iar rachetele balistice urmează traiectorii care pot fi anticipate într-o anumită măsură.
Modelul tradițional — detectarea țintei și distrugerea ei — nu mai este suficient. Sistemele defensive trebuie să urmărească și să neutralizeze simultan obiective multiple, provenite din direcții diferite și utilizând profiluri de zbor distincte.
Atacurile recente au confirmat că scenariul cel mai dificil nu este reprezentat de o singură rachetă, ci de o ofensivă coordonată, desfășurată în mai multe domenii și îndreptată asupra unor obiective diferite.
Finanțarea apărării apropiate rămâne insuficientă
Una dintre problemele majore este percepția potrivit căreia apărarea antiaeriană începe și se termină cu sistemul Patriot.
În realitate, există mai multe categorii de sisteme, de la apărarea aeriană cu rază scurtă până la echipamente specializate pentru combaterea dronelor. Aceste programe au fost relansate în ultimii ani, însă finanțarea lor nu a ținut pasul cu amploarea amenințărilor.
Creșterea numărului de atacuri cu drone și rachete a determinat acum autoritățile americane să trateze problema cu un grad sporit de urgență. Pentagonul și industria trebuie să accelereze dezvoltarea și desfășurarea sistemelor capabile să protejeze simultan mai multe tipuri de ținte.
Industria de apărare nu poate crește producția peste noapte
Capacitatea industrială a Statelor Unite a fost afectată de semnale de achiziție fluctuante, care au determinat reducerea treptată a producției de sisteme și componente pentru apărarea antiaeriană.
Motoarele cu combustibil solid utilizate de interceptoare presupun procese de fabricație complexe. În cazul radarului THAAD/TPY-2, construcția unui singur sistem necesită o perioadă îndelungată și investiții de ordinul miliardelor de dolari.
Aceste dificultăți au contribuit la diminuarea stocurilor și la apariția unei presiuni pentru extinderea rapidă a capacității de producție.
Nevoia de a înlocui munițiile consumate în operațiunile împotriva Iranului, combinată cu noile priorități ale administrației în domeniul apărării, poate transmite industriei semnale mai clare pentru creșterea producției și atragerea de investiții.
Producția la scară largă devine decisivă
Strategiile naționale de apărare, ordinele executive și inițiativele de reformare a achizițiilor militare indică o orientare tot mai clară către apărarea teritoriului și modernizarea bazei industriale.
Pentagonul și companiile de profil par să aibă o viziune comună asupra principalelor nevoi. Totuși, această convergență trebuie transformată în contracte predictibile și comenzi constante, fără de care fabricile nu pot investi în linii de producție suplimentare.
Tehnologiile viitoare trebuie nu doar să fie performante, ci și suficient de simple și accesibile pentru a putea fi produse în număr mare. Conflictele recente au arătat că apărarea aeriană ar putea fi nevoită să oprească roiuri de atacatori concepute special pentru a suprasolicita și satura sistemele existente.
Refacerea stocurilor nu mai poate fi amânată
Problema și direcțiile de acțiune sunt deja cunoscute. Statele Unite trebuie să investească simultan în refacerea rapidă a stocurilor de interceptoare și în dezvoltarea unor sisteme capabile să răspundă amenințărilor viitoare.
Extinderea producției de muniții ar fi trebuit să înceapă înainte ca rezervele să fie consumate într-un ritm atât de accelerat. În prezent, nevoia este și mai urgentă: fără o creștere rapidă a producției și fără o combinație mai inteligentă între sisteme scumpe și soluții antidronă accesibile, apărarea aeriană riscă să fie copleșită de atacuri numeroase și coordonate.
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
Republica Prahova: „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal” Într-o țară imaginară...
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost...
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
Cotroceniul, birou de ștampilat pe nevăzute: cum a semnat Nicușor Dan, cu ochii închiși, execuția Articolului 550 România lui 2026...
Comisarul de 3,80 la teorie, 10 la împuternicire: șef peste IPJ Cluj, corigent la competență
De la „împuternicit etern” la „picat rușinos” Ce funcție mai poate ocupa în cadrul IPJ Cluj comisarul-șef Moșuțan Radu după...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
-
Exclusivacum 5 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 3 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum o zi
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
-
Exclusivacum 10 ore
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
-
Exclusivacum 5 zile
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 4 zile
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 3 zile
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore