Actualitate
REACȚIE. CTP, după ce filmul „Pe aripile vântului” a fost retras de la difuzare: „Asta făceau comuniștii și naziștii”
HBO Max a retras filmul „Pe aripile vântului” de la difuzare, în plină mișcare de protest împotriva rasismului, precizând apoi că doar temporar. Măsura a fost luată din cauza criticilor că pelicula promovează stereotipuri rasiste, însă Cristian Tudor Popescu (CTP), jurnalist și critic de film, a declarat la Digi 24 că decizia este una neinspirată, deoarece filmul este unul artistic și, în final, un produs al epocii respective.
„Rasismul prezent în Statele Unite, de secole, a creat prin reacție un curent numit corectitudine politică. Acest curent, care contrazice rasismul, nu înseamnă că este și bun, pentru că a dat naștere la numeroase exagerări, unele dintre ele ridicole, altele grotești. În top 5 astfel de exagerări este această retragere a filmului Pe aripile vântului. Dacă privim lucrurile în contradictoriu și complementar, să ne amintim că Donald Trump s-a supărat foarte rău pentru că a primit o grămadă de premii Oscar și Oscarul pentru cel mai bun film, anul acesta, l-a primit un film sud-coreean – Parasite. Iar Donald Trump s-a manifestat public, indignat: ce faceți, dom’le, premiați filmele sud-coreene când noi avem problemele pe care le avem acum cu Coreea de Sud? Haideți să vedem din nou Pe aripile vântului! Filmul este evident preferatul lui Trump, care este un naționalist, un rasist, un sexist și câte -isturi mai vreți”, a spus Cristian Tudor Popescu, la Digi 24.
„Iar acum vine reacția sau, mai degrabă, suprareacția în a scoate acest film. Filmul este o poveste de dragoste, o dramă amoroasă cam lungă și în niciun caz o capodoperă. Nu este un documentar, nu este un film politic, axat pe problemele nord-sud”, a mai spus el.
Criticul de film respinge ideile că filmul ar fi o metodă revizionistă eficientă a Sudului: „Ipoteza asta le-a venit în cap după 81 de ani de la premiera filmului, din 1939? Până acum nu era incorect politic, pentru atâtea generații de americani și de pământeni care au văzut acest film? Trecut în registrul național al Bibliotecii Congresului american între primele 100 de filme din toate timpurile care trebuie prezervate pe veci, intrat în cultura americană și acum ne trezim că e revizionist filmul. Este o confuzie gravă. Arta nu se suprapune, nu trebuie tratată cu considerente politice, sociologice și eliminate în felul acesta filme, cărți. Cum să faci așa ceva?! Asta făceau comuniștii, asta făceau naziștii”.
„Asta ar însemna, de pildă, să nu se mai difuzeze filmul The Merchant of Venice, Neguțătorul din Veneția, pentru că piesa cu același nume din Shakespeare poate fi învinuită de antisemitism. Și nici să nu se mai joace piesa. Sau cum să mai fie difuzat Birth of a Nation, Neșterea unei națiuni, a lui D. W. Griffith? Care este un film rasist îngrozitor! Este poate cel mai violent film împotriva rasei negre făcut vreodată și, în același timp, este o piatră de hotar ca procedee și limbaj cinematografic în istoria celei de-a șaptea arte”, a completat CTP.
„Soluția care este, să le interzicem? Nici vorbă! Soluția este să existe cursuri de cultură cinematografică la nivel liceal, la nivel de cultură generală, pentru toată lumea – la noi nu se face asta – unde să se analizeze contextul. Fiecare film are un context istoric, într-un fel este produsul istoric. Există o anumită tendință în epoca respectivă, aici este vorba despre romantismul ideii sudiste, cuplat cu povestea de dragoste, este epică”, a mai spus Cristian Tudor Popescu.
„Ce să reproșăm, că nu sunt prezentate revoltele sclavilor, că nu sunt arătați biciuiți sclavii, că nu se analizează problemele de clasă din perioada aceea din America? O prostie. Filmul e o melodramă, n-are de ce să facă lucrul acesta. Filmul este o mediocritate genială, de acea este iubit de atâtea generații de americani”, a completat el.
Criticul de film a atras atenția cu privire la un lucru foarte important, dar care este trecut cu vederea.
„Acest film reprezintă și o primă mare victorie în cinematograful american asupra rasismului. Vivien Leigh a fost premiată pentru rolul principal, dar in supporting role – nu-mi vine să-i spun secundar, că este greșit în traducerea în românește – premiul Oscar a mers Hattie McDaniel, o actriță de culoare, pentru prima dată în istoria premiilor Oscar. Și acum ce faci, scoți filmul ăsta din difuzare?”, a spus Cristian Tudor Popescu.
HBO Max retrage temporar filmul „Pe aripile vântului”, din cauza tensiunilor rasiale. Acțiunea se petrece pe o plantație din Atlanta
Celebrul film „Pe aripile vântului” din 1939 a fost retras temporar din serviciul HBO Max, după mai multe critici legate de „romantizarea sclaviei”.
Povestea epică petrecută în timpul Războiului Civil, ecranizată în 1939, cu Clark Gable în rolul lui Rhett Butler și Vivien Leigh în cel al lui Scarlett O’Hara, are la bază un roman scris cu trei ani înainte de Margaret Mitchell, scrie dailymail.co.uk.
Filmul prezintă idila furtunoasă din timpul Războiului Civil și al Reconstrucției, pentru care Hattie McDaniel a câștigat primul Oscar oferit unei persoane de culoare.
Filmul de mare succes, acuzat că „romantizează sclavia”
Producția-cult a fost criticată însă în repetate rânduri din cauza „romantizării sclaviei” pe plantație.
În contextul uciderii cetățeanului de culoare George Floyd de către cei trei polițiști, filmul capătă o altă conotație.
Luni, John Ridley, scenaristul unui alt film de succes, „12 ani de sclavie”, a scris în Los Angeles Times despre dorința lui ca filmul să fie scos din grila HBO.
Actualitate
REVOLTA DIN SILICON VALLEY: Justiția americană îngheață ordinul Casei Albe prin care Anthropic a fost declarată risc de securitate națională
Dovezile sugerează o „represiune ilegală”
Într-o lovitură juridică majoră aplicată politicilor tehnologice ale actualei administrații, judecătoarea federală Rita Lin a emis joi o injoncțiune preliminară de amploare în favoarea companiei Anthropic. Decizia suspendă eforturile guvernului de a pune pe lista neagră firma de inteligență artificială, marcând un punct de cotitură în conflictul dintre gigantul tech și aparatul birocratic federal.
În ordinul său de 48 de pagini, judecătoarea Lin a afirmat categoric că justificarea guvernului pentru desemnarea Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” pare a fi doar o fațadă. „Dosarul sugerează puternic că motivele invocate… au fost pretextuale și că motivul real a fost o represiune ilegală”, a scris Lin, subliniind că Anthropic are șanse mari de reușită în procesul intentat statului.
Un conflict între clauze și comenzi executive
Tensiunile dintre Anthropic și Casa Albă au atins punctul critic după ce compania a refuzat să accepte noi termeni contractuali care ar fi permis armatei „orice utilizare legală” a inteligenței artificiale Claude. Anthropic s-a opus, invocând motive de siguranță și principii etice.
Reacția administrației a fost imediată. Pe 27 februarie, președintele Donald Trump a ordonat agențiilor federale, prin intermediul rețelei Truth Social, să „ÎNCETEZE IMEDIAT” orice utilizare a tehnologiei Anthropic. Mesajul a fost dublat de Secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a declarat că niciun partener al armatei americane nu mai poate desfășura activități comerciale cu firma de IA. Până la începutul lunii martie, aceste directive au fost transformate în acte oficiale, vizând compania atât la nivelul Pentagonului, cât și la nivelul întregului guvern federal.
Sfidarea Pentagonului și disputa jurisdicțională
Victoria juridică a celor de la Anthropic ar putea fi însă complicată de un conflict de jurisdicție. La scurt timp după decizia din California, Emil Michael, responsabilul pentru tehnologie al Pentagonului, a contestat validitatea injoncțiunii, susținând că aceasta conține „erori factuale” și că interdicția rămâne în vigoare sub alte coduri federale care nu s-ar afla sub autoritatea judecătoarei Lin.
Deși Anthropic s-a declarat mulțumită de intervenția rapidă a instanței din California, reprezentanții companiei au admis că încă așteaptă o decizie de la Curtea de Apel din D.C. Experții legali sunt împărțiți: unii consideră că ordinul judecătoarei Lin protejează compania de toate departamentele guvernamentale, în timp ce alții cred că este nevoie de o victorie separată la Washington pentru a anula complet ordinele administrației.
Numărătoarea inversă de șapte zile
În ciuda deciziei favorabile, drumul Anthropic rămâne presărat cu obstacole. Judecătoarea Lin a impus o suspendare de șapte zile asupra propriului ordin, o procedură standard care oferă guvernului timp pentru a contesta decizia sau pentru a solicita intervenția unei instanțe superioare.
Dacă procesul va ajunge la Curtea de Apel pentru al Nouălea Circuit, analiștii anticipează o bătălie dificilă pentru guvern. Între timp, mizele financiare și reputaționale cresc. Pe măsură ce disputa juridică se poate prelungi pe parcursul mai multor ani, statul american riscă să fie găsit responsabil pentru încălcarea contractelor și să plătească despăgubiri colosale dacă instanțele vor decide că eticheta de „risc de securitate” a fost, într-adevăr, un instrument de răzbunare politică.
Actualitate
Arhitectura descurajării: Planul strategic pentru salvarea arsenalului nuclear de sub tutela birocrației energetice
Moștenirea Războiului Rece în fața noilor amenințări
Statele Unite se află într-un punct de cotitură nucleară, cel mai periculos de la finalul Războiului Rece. În timp ce Rusia își modernizează agresiv arsenalul și lansează amenințări directe, iar China își extinde forțele nucleare într-un ritm alarmant, barierele de control al armamentului par să se fi prăbușit. În acest peisaj volatil, descurajarea nucleară nu mai este un concept abstract, ci fundamentul supraviețuirii naționale. Totuși, managementul acestui arsenal vital rămâne prizonierul unui sistem administrativ depășit, conceput pentru o epocă apusă.
Conflict de interese: Securitate națională versus politici climatice
În prezent, responsabilitatea pentru descurajarea nucleară a SUA este plasată nefiresc în cadrul Departamentului Energiei (DOE). Deși peste trei sferturi din bugetul acestui departament sunt dedicate apărării, agenda publică a instituției este dominată de politici climatice, programe energetice interne și ecologizare. Această structură forțează securitatea strategică să concureze pentru atenție și resurse cu priorități interne complet străine de misiunea de apărare. Este un aranjament defectuos și, în ultimă instanță, periculos, care subminează capacitatea de reacție rapidă în fața inamicilor geopolitici.
Eroziunea responsabilității și capcana birocratică
Istoria demonstrează că succesul nuclear a fost clădit pe claritate și autonomie. În perioada Războiului Rece, agenții independente aveau misiunea unică de a proiecta și susține arsenalul nuclear. Această coerență a dispărut în 1977, odată cu absorbția misiunii nucleare de către Departamentul Energiei. Rezultatul a fost o derivă birocratică previzibilă: responsabilitate diluată, supraveghere excesivă și lupte bugetare interminabile. Chiar și crearea Administrației Naționale pentru Securitate Nucleară (NNSA) în anul 2000 a fost doar un paleativ, instituția fiind mai degrabă orientată spre evitarea riscurilor decât spre producția și livrarea accelerată de care America are nevoie astăzi.
O agenție independentă pentru un secol al provocărilor
Soluția necesită o decizie politică de o anvergură istorică: extragerea NNSA de sub tutela Departamentului Energiei și transformarea sa într-o agenție independentă, aflată sub autoritatea directă a președintelui. O astfel de reformă nu ar slăbi controlul civil, ci ar întări responsabilitatea prezidențială și ar clarifica hățișul de supraveghere congresională. Printr-o misiune unică și o finanțare directă prin comisiile de apărare, SUA pot transmite un mesaj fără echivoc Moscovei și Beijingului. Dacă această restructurare va fi implementată, ea va securiza fundamentul puterii americane pentru secolul XXI, marcând trecerea de la o birocrație lentă la o forță de descurajare modernă și implacabilă.
Actualitate
Miliarde pentru Pacific: Strategia Pentagonului de a „anula” lista de dorințe a amiralilor prin bugete record
Într-o mișcare strategică fără precedent, Pentagonul propune alocarea a aproape 12 miliarde de dolari pentru Inițiativa de Descurajare în Pacific (PDI) în anul fiscal 2027. Această infuzie masivă de capital pare să fi atins un prag istoric: pentru prima dată, comandantul operațiunilor din regiune sugerează că solicitările sale financiare au fost acoperite integral, eliminând necesitatea celebrei „liste de dorințe” cu cereri nefinanțate.
O premieră la INDOPACOM: „Zero” cereri suplimentare
Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului din Indo-Pacific, a confirmat în fața legiuitorilor că bugetul propus răspunde tuturor nevoilor raportate conform cerințelor legale. Deși a subliniat că „nu este niciodată pe deplin satisfăcut” având în vedere miza umană și materială a unui potențial conflict, Paparo a indicat că raportul oficial nu va conține cerințe neacoperite. Această situație este rară în contextul birocrației de la Washington, unde comandanții solicită anual fonduri extra peste bugetul de bază.
Reconcilierea Bugetară: 1,5 trilioane de dolari pentru Apărare
Planurile ambițioase vin pe fondul unei strategii mai largi a administrației de a cheltui 1,5 trilioane de dolari pentru Departamentul Apărării în 2027. Din această sumă, 11,7 miliarde de dolari sunt direcționate strict către descurajarea influenței în Pacific. Fondurile sunt segmentate în șase piloni critici, cele mai mari felii din buget fiind destinate exercițiilor militare și inovației (4,4 miliarde dolari), urmate de îmbunătățirea infrastructurii (3 miliarde dolari) și modernizarea prezenței militare (2,9 miliarde dolari).
Muniția, „călcâiul lui Ahile” în fața amenințării chineze
În ciuda optimismului bugetar, congresmenii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la stocurile de muniție critică, epuizate de conflictele din Orientul Mijlociu. Întrebați dacă acest consum afectează capacitatea de a descuraja China, oficialii militari au subliniat că soluția rezidă în accelerarea producției. Strategia pentru 2027 prevede triplarea sau chiar cvadruplarea ratelor de producție pentru proiectilele esențiale, precum și investiții în substitute inovatoare care să depășească tehnologia actuală.
-
Exclusivacum 5 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 4 zileSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 2 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Exclusivacum 4 zileDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi
-
Exclusivacum 5 zileOPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului
-
Exclusivacum 4 zileMiracolul de la Kiev: Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță
-
Exclusivacum 3 zileDe la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileMarea amnezie de la Interne: Cum s-au „evaporat” scuzele MAI după ce au băgat mâna în buzunarul a mii de polițiști



