Actualitate
UE, viața după moarte? Sau moartea după viață?
Revin la uriașul scandal generat de cea mai respectată instituție din Germania, Curtea Constituțională, care se opune celei mai respectate instituții din UE, personificarea statului de drept și anume Curtea Europeană de Justiție. Natura acestui conflict istoric ține de viitorul sau decesul UE. Într-o relație directă cu bazele financiare ale Uniunii, cu federalizarea acesteia sau, ca alernativă, cu o creștere exponențială a forței statelor naționale în detrimentul comandamentelor comunitare. Statele din UE vor deveni mai independente decât sunt, ceea ce poate genera o implozie. Sau se vor federaliza printr-o cedare dramatică de suveranitate de către fiecare țară și, absolut spectaculos, în primul rând de către Germania. Va fi moarte după viață sau moarte după viață?
Epidemia de coronavirus, prin modul în care s-a desfășurat, prin felul în care a fost contracarată în fiecare stat UE în parte, prin manifestările de solidaritate și de lipsă de solidaritate, a pus la grea încercare unitatea și coeziunea UE. Și a creat efecte perverse. Mai departe, criza economică declanșată – se pare cea mai mare de la începutul secolului 20 până în prezent – supune Uniunea Europeană la un examen final. Va fi mai mult decât ce-a fost sau nu va mai fi nimic!
O lovitură grea, anterioară pandemiei, a fost decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană. Britanicii au recurs la această soluție extremă, pentru că au fost marginalizați de binomul franco-german și au constatat că rămânerea într-o Uniune dominată de fapt de Berlin le aduce mai multe prejudicii decât avantaje. O fractură istorică s-a produs astfel în UE. Criza generată de coronavirus a pus în evidență capacitatea UE de a se solidariza cu statele aflate în dificultate, dar și incapacitatea de a face acest lucru. De aceea, Italia, un stat care a fost profund dezamăgit și nedreptățit până la urmă de politicile UE, se îndepărtează sub ochii noștri de orbita Bruxelles-ului. Salvini, un lider naționalist, taxat de birocrația UE drept extremist, deși a ieșit de la guvernare, câștigă din nou teren politic și solicită insistent ieșirea Italiei din UE. În orice caz, până la un punct are dreptate. Partenerii din Uniunea Europeană au tratat Italia cu cinism în perioada grea pe care a traversat-o, au susținut-o doar simbolic, de ochii lumii, sub aspectul asistenței medicale și aprovizionării cu tehnică și medicamente pentru combaterea coronavirusului și, în plus, încearcă să oblige Italia, după modelul experimentat cu un deceniu în urmă pe Grecia, să plătească o parte însemnată a facturii crizei economice. Ungaria, în care Viktor Orban s-a consolidat aproape ca un dictator, după ce a redus Parlamentul la o simplă formă fără fond, este următorul stat UE care s-ar putea să-i dea un ultimatul Bruxelles-ului. Al treilea este Polonia, care a descoperit că doar prin afirmarea popriilor interese naționale se poate opune șenilelor UE. Dar adevăratul examen abia acum începe.
UE a dezvoltat o birocrație uriașă, alcătuită din zeci de mii de funcționari plătiți și întreținuți cu sume exorbitante din banii comunității și care pactic au ajuns să se substituie oamenilor politici din fiecare stat membru, aleși în mod legitim de către populație. Fără a exagera lucrurile, se poate spune că birocrația de la Bruxelles s-a dezvoltat într-un fel de stat paralel, care de multe ori ia decizii în locul și împotriva statelor naționale. În linii mari, acest suprastat este manipulat de la Berlin. Dar cu concesii rezonabile făcute Franței și statelor Benelux. Și începând din acest punct, în cel mai dramatic moment din istoria Uniunii Europene, când această asociere dintre state se confruntă cu criza coronavirus și cu o criză economică fără precedent, se declanșează un veritabil război, la capătul căruia UE nu va mai fi ce-a fost odată. Ori dispare, ori se reformează din temelii. Dar cum?
Partea vizibilă a icebergului este faimoasa decizie a Curții Constituționale din Germania. Ea se referă până la urmă la bani. La viitoarea politică financiară a Uniunii. Criza economică obligă statele UE să se apere. Separat sau în bloc. Sau și separat și în bloc. Întrucât apărarea în bloc este un punct comun în ambele variante, chintesența diferendului este cum anume ar putea să se desfășoare această contraofensivă. Cum va fi definită apărarea în bloc?
Ei bine, aici există două școli de gândire. Divergente. Diametral opuse. O școală de gândire mizează pe o reformare radicală a birocrației de la Bruxelles sub toate aspectele, inclusiv sub aspect decizional, dar, în paralel, pe o întărire fără precedent a coeziunii și solidarității între statele UE. Măsura concretă, instrumentul de lucru am putea spune, este crearea unui uriaș fond comun, în care să fie vărsate o parte dintre activele statelor membre. Dar, fiindcă discutăm despre coeziune și solidaritate, conform aceleiași școli de gândire, ar trebui puse laolaltă și datoriile. Și plătite împreună. Atât de țările bogate, cât și de țările sărace. Acest proiect ar putea să conducă, simplificând lucrurile, într-o perioadă decentă de timp, la o federalizare a Uniunii Europene. Extrapolând peste milenii, ne-am putea aminti de federația orașelor stat creată cândva în Grecia antică și garantată prin depunerea unei părți semnificative din bogățiile fiecărui oraș la Delfi. În schimbul acestei coeziuni și soldidarități și a perspectivei unei prosperități colective, distribuite relativ egal, statele UE ar putea să accepte să-și cedeze mai mult din suveranitate decât au făcut-o până în prezent. Aceasta ar însemna viața după relativa moarte UE la care asistăm în prezent. O a doua școală de gândire vizează continuarea într-o formă mai laminată a ceea ce s-a întâmpla până în prezent. Respectiv dominarea și în viitor a economiei și, respectiv, politicii europene de către Germania, prin intermediul unor instrumente financiare aparținând aparent Bruxelles-ului, deci întregii comunități, dar în realitate dirijate de la Berlin, și a unor instrumente constrângătoare, ultimul dintre acestea fiind Parchetul European, condus de Laura Codruța Kovesi, dar și a serviciului secret european, dirijat de serviciul secret german, care ar urma să fie condus de Florian Coldea. Ambii fiind de fapt instrumente ale Germaniei. Această a doua școală de gândire, dacă va fi implementată, poate însemna moartea după scurta viață a UE.
Care sunt instrumentele financiare și politice care vor fi utilizate pentru implementarea uneia dintre cele două școli de gândire contează mai puțin acum. Că vor fi eurobonduri, că vor fi coronabonduri, că vor fi obligațiuni pozitive sau că vor fi console – termen utilizat frecvent de miliardarul George Soros, unul dintre principalii susținători UE și, în același timp, unul dintre principalii adversari ai lui Donald Trump, ei bine asta contează mai puțin. În schimb, fiindcă trăim în România și vorbim românește, ar trebui să ne preocupe modul în care se poziționează România în toată această chestiune. Deși marginalizată la nivel european, deși nu face parte nici din zona euro, nici din zona Schengen, deși a fost transformată într-o pradă ușor de digerat de către statele din nucleul dur UE, are totuși, atunci când se iau decizii, un vot, dar și un drept de veto. Prin urmare, România poate să-și afirme, chiar și în condițiile precare descrise mai sus, interesul național. Și, în mod normal, natural, România ar trebui să se pronunțe pentru susținerea primei școli de gândire. Care, în final, ar produce o nivelare a economiilor și a nivelurilor de trai. În timp ce cea de-a doua școală de gândire ne dezavantajează, întrucât conduce la mărirea decalajelor dintre state. Așa stând lucrurile, Klaus Iohannis și Guvernul Orban nu ar avea ce să caute de această dată și în aceasă dispută cardinală în barca Berlinului. Dimpotrivă. România ar trebui să facă echipă, devenind chiar unul dintre lideri, cu statele UE, care mizează, cât încă nu este prea târziu, pe prima școală de gândire. Dar asta nu se poate întâmpla decât dacă există bună credință, bune intenții și, firește, sentimente patriotice.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Pentagonul ridică spațiul cislunar la rang de prioritate militară
După ani de experimente fragmentare, Statele Unite își intensifică eforturile pentru a-și dezvolta capacitățile militare în spațiul dintre Pământ și Lună. Forța Spațială americană pregătește achiziția rapidă de tehnologii comerciale și sisteme autonome, cu obiectivul de a pune la dispoziție capabilități operaționale până la sfârșitul anului fiscal 2029.
De la subiect marginal la domeniu de luptă
La începutul anului, discuțiile despre spațiul cislunar erau descurajate în interiorul instituției, a declarat generalul-maior Stephen Purdy, responsabilul Forței Spațiale pentru achizițiile de programe avansate. Între timp, tema a ajuns în prim-planul dezbaterilor publice, iar conducerea militară americană o tratează tot mai clar ca pe un posibil domeniu de confruntare.
Pe 20 octombrie, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a avertizat că statele care vor controla zonele submarine și spațiul cislunar vor putea influența decisiv conflictele viitoare. Purdy a explicat că accelerarea eforturilor americane are o motivație directă: China avansează în acest domeniu, în timp ce Statele Unite au acordat până acum mai puțină atenție regiunii.
Progresele Chinei alimentează îngrijorările
Un proiect chinez recent a atras atenția specialiștilor: lansarea a 30 de nanosateliți CubeSat pe o orbită foarte eliptică, în apropierea unuia dintre punctele Lagrange ale sistemului Pământ–Lună, precum și pe o orbită circulară în jurul Lunii. Beijingul a prezentat inițiativa drept un experiment științific, însă experți în domeniu consideră că sistemul ar putea contribui la supravegherea spațiului cislunar.
În Statele Unite, instituții de cercetare precum Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene, SpaceWERX și DARPA au experimentat deja cu tehnologii destinate acestei regiuni. Până de curând, însă, activitatea lor s-a desfășurat fără un sprijin consistent din partea întregului aparat de apărare, concentrat în principal asupra operațiunilor militare din apropierea Pământului.
Două solicitări către industrie, cu accent pe soluții gata de utilizare
Forța Spațială intenționează să publice în curând două cereri de informații adresate companiilor. Prima va viza tehnologii comerciale utilizabile în misiuni cislunare de bază, inclusiv pentru supravegherea și monitorizarea activităților spațiale, precum și pentru poziționare, navigație și sincronizare.
Mesajul transmis industriei este că armata nu caută proiecte de cercetare îndelungate și nici nu intenționează să aloce sume mari pentru dezvoltarea unor sisteme de la zero. Prioritatea o reprezintă echipamentele comerciale deja disponibile sau aproape de comercializare, susținute de rezultate concrete și însoțite de software care necesită intervenții limitate. Sistemele de la sol trebuie incluse de la început într-o rețea integrată, nu tratate ca o componentă secundară.
A doua solicitare va căuta soluții de inteligență artificială și operare autonomă pentru navele spațiale care vor funcționa între Pământ și Lună. Obiectivul este ca acestea să poată detecta și gestiona defecțiuni, să proceseze datele colectate de senzori și să-și adapteze misiunile pe măsură ce se schimbă condițiile.
Autonomia, o necesitate într-un mediu dificil
Operațiunile cislunare sunt deosebit de complexe, a explicat Purdy. Distanțele și condițiile din regiune fac dificilă supravegherea permanentă de la sol, astfel că navele spațiale trebuie să poată lua decizii și să gestioneze probleme fără intervenția constantă a operatorilor.
Forța Spațială urmărește să introducă aceste capabilități până în trimestrul al patrulea al anului fiscal 2029, mizând pe tehnologii care pot fi livrate rapid, nu pe sisteme aflate la începutul unui ciclu amplu de dezvoltare.
Plan comun cu NASA, nu infrastructuri paralele
Pentru coordonarea efortului, Departamentul Apărării pregătește grupuri de lucru interinstituționale dedicate politicilor privind spațiul cislunar. Forța Spațială colaborează, totodată, cu NASA pentru armonizarea planurilor de infrastructură și evitarea construirii unor sisteme separate care să îndeplinească aceleași funcții.
Biroul de Coordonare Cislunară, înființat în luna mai, contribuie la definirea nevoilor și la transmiterea unor semnale mai clare către industrie. Rolul său nu este să conducă toate operațiunile din regiune, ci să sprijine efortul mai amplu al Forței Spațiale. Stabilirea cerințelor și achiziția capabilităților rămân în responsabilitatea structurilor specializate ale serviciului.
Planul cislunar aflat în pregătire va include strategii pentru domenii precum măsurarea timpului lunar, supravegherea spațiului și comunicațiile.
Finanțare limitată pentru nevoi urgente
Biroul a întocmit și o listă de cerințe urgente, dar nefinanțate, pentru operațiunile cislunare. Unele dintre probleme ar putea fi rezolvate cu sume relativ mici, inclusiv prin conectarea antenelor existente și îmbunătățirea fluxului de date către operatorii de la sol.
Chiar dacă, raportate la bugetele spațiale, aceste cheltuieli ar fi modeste, lipsa finanțării a întârziat soluționarea unor nevoi elementare. Noua listă stabilește prioritățile și urmărește să transforme planurile în sprijin concret pentru echipele care încearcă să construiască infrastructura necesară.
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 5 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 3 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 5 zileStrict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileCamere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte
-
Administratieacum 5 zileDouă instanțe dau dreptate polițiștilor în disputa privind sporul pentru condiții grele în concediul de odihnă




