Actualitate
Parlamentul îl poate zgâlțâi pe Klaus Iohannis
Deputații și senatorii au decis. O comisie specială de anchetă va lua la puricat starea de urgență. Și va verfica în ce măsură președintele Klaus Iohannis a încălcat prin exces prevederile Constituției. Mai mult. Și Curtea Constituțională are acest drept. Iată însă că două judecătoare CCR, numite fix de Klaus Iohannis, faimoasa Livia Stanciu și Simina Tănăsescu contestă cu înverșunare acest drept. Și se iau la piept atât cu majoritatea din CCR, cât și cu toate partidele parlamentare, minus PNL. De partea cui e dreptatea?
Interesant. Aceleași două judecătoare CCR au votat împotriva lui Klaus Iohannis, făcând praf și pulbere ordonanțele de urgență date în baza decretului prezidențial, prin care români au fost sancționați în masă pentru că au strănutat în front. Circulând fără declarații pe proprie răspundere. Sau cu declarații greșit întocmite. Sau reunindu-se unii cu alții. Sau, dacă sunt considerați bătrâni, fiindcă au depășit cu câteva minute, stând la coadă la magazin, cele două ore în care s-au putut aproviziona. Această decizie CCR a fost luată în unanimitate. După care presupun că președintele Klaus Iohannis le-a arătat obrazul celor două doamne. Păi de aceea le-a numit acolo? Ca să voteze împotriva lui? Și iată că ele au prins mișcarea. Iar acum au sărit ca opărite, atacându-și colegii din CCR și atacând Parlamentul. Pe motiv că nici CCR, nici Parlamentul nu au dreptul să pună în discuție decretele prezidențiale. Dar ceea ce este cu adevărat deranjant în această dispută este că, în cursul zilei de ieri, Avocatul Poporului, doamna Renate Weber nu a avut nimic de spus. Ca și când tocmai făcea diving la mare adâncime, când valul generat de Stanciu și Tănăsescu a trecut pe nesimțite pe deasupra capului ieri. De ce era în drept să intervină Renate Weber și de ce trebuia să o facă? Ipotetica dispută dintre cele trei doamne ar putea fi rezolvată printr-un argument surpriză. Venit tocmai din penitenciarele statului nostru de drept.
Ei bine, în toată această criză a pandemiei, la mijocul căreia specialiștiii afirmă că ne găsim pe un platou, în care moare zilnic cel mai mare număr de oameni, cam toată lumea a uitat de o categorie de concetățeni. Oameni tratați pe drept sau pe nedrept ca find paria societății. Deținuții din penitenciare. Nimeni nu a prea vorbit despre ei. Nici Avocatul Poporului, din câte îmi amintesc, chiar dacă s-a preocupat de soarta acestora, așa cum scrie în fișa postului, nu a ieșit în public cu nicio declarație. Deși, acolo, în penitenciare, onorabila noastră societate, statul aflat sub domnia legii, are o problemă cât casa. Pe care oficialii au încercat să o soluționeze pornind de la argumentul aparent solid, dar în realitate găunos, conform căruia deținuții e bine să rămână acolo unde sunt, cât mai mult timp posibil, întrucât închisorile le garantează distanțarea socială. Și, ca atare, sănătatea și viața. Nimic mai fals. Statul român pur și simplu s-a făcut că uită de aceste ființe umane aflate după gratii. Și care, atenție, au statutul de prizonieri ai săi. Și care, ca atare, ar trebui să beneficieze și de drepturile recunoscute în plan universal pentru prizonierii statului.
Aici nu pun în discuție dacă acești concetățeni sunt sau nu vinovați în totalitate pentru faptele care au condus la condamnarea lor. Nu discut nici măcar dacă există excepții, respectiv victime ale procurorilor și judecătorilor. Îi consideră pe toți ab initio vinovați, pur și simplu pentru că împotriva lor există sentințe definitive. Oare? Iată că lucrurile nu stau așa. Unii dintre prizonierii statului, destul de mulți ca număr, nu au niciun fel de sentințe. Ei stau după gratii, deși împotriva lor nu a fost întocmit vreun rechizitoriu și în consecință nu au putut fi nici judecați. Sau alții, cu rechizitoriul făcut, tot nu au fost judecați, fie pentru că procesul nu s-a declanșat, invocându-se greva judecătorilor, care, culmea, s-a suprapus parțial chiar și cu starea de urgență, fie că ulterior, invocându-se starea de urgență, magistrații au lucrat cu turația redusă la minimum. Aceste persoane, printre care sunt și mulți minori, nu știm câți la număr, pentru că nu ne spune nimeni, sunt tot prizonieri ai statului, însă, spre deosebire de ceilalți, nu se află acolo în baza unei judecăți și a unei condamnări. Ei așteaptă pur și simplu după gratii, ca într-o bună zi să fie declarați vinovați sau, după caz, nevinovați.
În alte state, chiar state a căror democrație este pusă sub semnul îndoielii de către așa-zișii experți ai lumii Occidentale, în această perioadă de pandemie, s-a apreciat că ținerea în închisoare a unor persoane le poate pune acestora viața în pericol. Și, în consecință, deținuți din anumite categorii, între care și cei fără vreo condamnare, au fost puși în libertate. O elementară măsură umanitară. La care în România nu s-au gândit vreo secundă nici președintele, care este reprezentantul tuturor cetățenilor, deci și al deținuților, dintre care cei mai mulți au drept de vot, și al deținuților fără condamnări, cărora nimeni nu le-a putut ridica acest drept, dar și al minorilor aflați după gratii. Și nici ceilalți actori politici nu s-au gândit. Nici guvernanții și nici reprezentanții, parlamentari sau nu, ai partidelor politice. La acești prizonieri ai statului nu s-au gândit în toată această periadă, în care în pușcării timpul curge cu totul altfel, nici judecătorii de drepturi și libertăți, nici organizațiile civice, dintre care unele sunt reale și, iată, nu s-a gândit nici doamna Renate Weber care, fiind Avocat al Poporului, este și avocatul acestor oameni, cărora le-au fost suprimate legal niște drepturi, după care le-au fost suprimate cu totul și cu totul ilegal și drepturile care le-au mai rămas. Și iată despre ce este vorba.
Mai mult decât indiferenții nu au vrut nici în ruptul capului să observe că deținuții României nu sunt nicidecum distanțați social. Dimpotrivă, ei sunt înghesuiți la grămadă în celule de dimensiuni relativ reduse, în care nu beneficiază nici măcar de normele minime de metri pătrați și de metri cubi prevăzute de legile internaționale. Acești compatrioți, e adevărat, în majoritate covârșitoare certați cu legea, au stat claie peste grămadă în toată perioada de ascensiune a pandemiei și acolo au rămas și acum, când noi spunem că ne aflăm pe un platou, în care zilnic mor mai mulți români decât au murit în oricare altă zi în care nu am fost cocoțați pe platou. În paranteză fie spus, eu nu am auzit până acum de testări făcute în penitenciare, deși acestea ar fi fost o prioritate, măcar în ceea ce-i privește pe gardieni, dacă nu care cumva și legat de deținuții care nu au nicio posibilitate de a alege vreo modalitate de a se păzi de pandemie. Culmea este că au existat și cazuri de coronavirus și revolte în această perioadă în penitenciare, fără ca nimeni să nu fi suflat un cuvânt și fără ca Avocatul Poporului sau ceilalți în drept să se fi sesizat. Acest drept la viață și la sănătate la care m-am referit mai sus este primul drept al prizonierilor statului încălcat în starea de urgență. Care sunt celelalte?
Deținuții au dreptul la vizite. Este pur și simplu un act umanitar de elementar bun simț acela de a-i permite unui deținut ca, din când în când, să-și poată vedea unul dintre membrii apropiați ai familiei. Întotdeauna aceste vizite la penitenciar, chiar dacă regimul e de maximă siguranță sau este semi-liber sau liber, s-au desfășurat în condiții de distanțare socială. Adaug doar detaliul că multe dintre penitenciare au nu numai panouri, ci chiar cuști de sticlă sau plexiglas, care-i separă pe deținuți de vizitatori. Deci nu era nicio problemă ca aceste vizite să poată continua chiar și în condiții de așteptare. Ele însă au fost suprimate. În al dolea rând, deținuții – nu toți, dar mulți dintre ei – au dreptul ca, din când în când, să primească o așa-numită vizită intimă. Să petreacă un timp strict delimitat de câteva ore cu soția sau cu soțul. Și acest drept a fost suprimat și eu unul nu pot înțelege ce s-a urmărit din punctul de vedere al combaterii efectelor pandemiei. În al treilea rând, deținuții au dreptul, sub formă de recompense, să iasă pentru o zi, pentru mai multe zile sau chiar pentru o săptămână din penitenciar, pentru a petrece un timp, în condiții strict reglementate de lege, în compania propriei familii. Nici acest drept nu a mai fost respectat. Dimpotrivă. A fost cu desăvârșire suprimat. În al patrulea rând, fiecare dețiunt are dreptul la muncă, în perioada executării pedepsei, exercitarea acestui drept permițându-i uneori chiar să câștige niște bani, cu ajutorul cărora să poată să înceapă o viață nouă. De fiecare dată însă acest drept la muncă este pus într-o corelație directă cu reducerea proporțională a pedepselor. Și cu eliberarea condiționată. Ei bine, și acest drept la muncă a fos în mare măsură suprimat, deși, obiectiv vorbind, la locul de muncă distanțarea socială putea fi mai ușor asigurată decât în celule. Și am ajuns, iată, la cel mai important drept pe care îl are un deținut, acela de a fi eliberat condiționat, din păcate nu pur și simplu în urma unei decizii a conducerii penitenciarului, președintele comisiei fiind chiar judecătorul de depturi și libertăți, ci și în urma unui proces, în care un procuror, care habar nu are despre ce este vorba, vine să se pronunțe dacă un deținut merită sau nu să fie pus în libertate condiționată, după ce funcționarii care i-au supravegheat activitatea, cei din penitenciar, au răspuns deja pozitiv. Iar un judecător trebuie să se pronunțe. Numai că timp de o lună, înainte de declararea stării de urgență, magistrați s-au aflat în grevă. Iar aceste procese au fost mereu amânate. Iar după, tot s-au amânat sau s-au dat termene uriașe, invocând-se tocmai starea de urgență. Așa că deținuții au fost privați și de cel mai important drept al lor, acela de a fi puși în libertate.
Iată de ce cele două judecătoare de la CCR s-au opărit degeaba, contestând dreptul Parlamentului și al Avocatului Poporului de a pune în discuție decretele prezidențiale de instituire a stării de urgență. Aceste instituții fundamentale ale statului au numai dreptul, ci și obligația să facă acest lucru. Independent unele de altele. Altfel, respectivele instituții au pe conștiință ținerea după gratii a unor deținuți în condiții improprii, de insecuritate, prin încălcarea drepturilor elementare ale acestora.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Northrop Grumman se alătură proiectului Hermeus: sisteme de misiune pentru drona supersonică Quarterhorse
Northrop Grumman va furniza sisteme de misiune pentru aeronavele dezvoltate de startup-ul Hermeus, consolidând echipa industrială care lucrează la drona de mare viteză Quarterhorse.
Potrivit unui comunicat publicat joi de Hermeus, Northrop va contribui la proiectarea, dezvoltarea, integrarea și susținerea sistemelor integrate de misiune. Parteneriatul ar putea dota aeronavele companiei cu tehnologii de detecție, comunicații, navigație și comandă-control, astfel încât acestea să poată îndeplini misiuni mai complexe.
„Construim o nouă clasă de aeronave, care le oferă militarilor viteză, rază de acțiune și flexibilitate sporite, integrându-se totodată în forța existentă”, a declarat Zach Shore, directorul general al Hermeus. El a adăugat că sistemele Northrop Grumman, testate în condiții operaționale, ar putea extinde capacitățile aeronavelor și accelera intrarea lor în serviciu.
Quarterhorse țintește viteze de până la Mach 3
Înființată în 2018, Hermeus dezvoltă drona Quarterhorse cu finanțare de la Unitatea de Inovare în Apărare a Pentagonului. Oficialii militari și-au exprimat un interes puternic față de proiect, iar compania urmărește ca aeronava să atingă viteze de până la Mach 3, printr-un proces de dezvoltare bazat pe testare și îmbunătățiri succesive.
Drona a depășit viteza sunetului la începutul acestui an. Northrop Grumman a precizat, într-un comunicat separat, că va integra propriile sisteme de misiune pe Quarterhorse.
Kyle Mimken, manager de program la Northrop, a declarat că firma va contribui cu tehnologii de război electronic, comunicații, detecție și navigație, precum și cu experiența necesară pentru integrarea încărcăturilor utile și proiectarea sistemelor. El nu a dezvăluit ce echipamente specifice vor fi instalate, dar a spus că acestea ar trebui să sporească supraviețuirea și eficiența aeronavei.
Prioritatea imediată, a explicat Mimken, este integrarea sistemelor de misiune și coordonarea cu Hermeus pentru pregătirea testelor de zbor. Northrop estimează că va începe, în timpul verii, testarea unor componente ale kitului de misiune în propriile medii de testare.
Anduril și Pratt & Whitney completează echipa
Intrarea Northrop Grumman în proiect vine după ce Hermeus a anunțat, în septembrie, un acord cu firma de tehnologie militară Anduril, care va furniza software de autonomie pentru viitoarele teste de zbor.
Quarterhorse este propulsată de motorul F100, fabricat de Pratt & Whitney. La scurt timp după anunțarea parteneriatului cu Anduril, reprezentanții Hermeus au declarat că au ajuns la un acord cu Pratt pentru a produce motorul F100 sub licență — o premieră pentru o companie americană. Hermeus consideră că înțelegerea ar putea să o transforme într-unul dintre foarte puținii constructori de aeronave cu integrare verticală aproape completă.
De la drona supersonică la aeronava hipersonică
Hermeus dezvoltă și un motor propriu de tip ciclu combinat bazat pe turbină — TBCC — pornind de la F100. Acest tip de propulsie combină o turbină cu reacție și un motor ramjet într-un sistem integrat, conceput pentru a împinge aeronava la viteze hipersonice, de peste Mach 5.
Conceptul TBCC al companiei, numit Chimera, este destinat aeronavei hipersonice pe care Hermeus o proiectează sub numele Darkhorse.
Publicitate: accelerarea inovării în domeniul apărării
L3Harris promovează o abordare bazată pe produse, cu soluții configurabile și testate, menite să poată fi adaptate mai multor platforme și misiuni. Printre exemple se numără receptorul GPS anti-bruiaj TruNav și răcitorul criogenic B5000.
Compania susține că astfel de soluții pot accelera livrarea tehnologiilor verificate către militari.
Actualitate
Revoluție la Pentagon: Planul radical de a ridica forțele speciale la rang de putere militară
Secretarul american al Apărării a inițiat o ofensivă strategică menită să transforme radical influența forțelor speciale în cadrul arhitecturii militare. Printr-o directivă ce promite să redeseneze raporturile de putere la vârful Pentagonului, este vizată ridicarea rolului civil principal pentru operațiuni speciale la un rang echivalent cu cel al secretarilor departamentelor militare, o schimbare ce ar conferi acestui segment o autoritate fără precedent în procesul decizional și în alocarea resurselor.
O ambiție legislativă de calibru înalt
Obiectivul central al acestei restructurări este transformarea funcției de asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă (ASD-SOLIC) într-o poziție de subsecretar pentru servicii strategice (OSS). Această mutare fundamentală, care ar plasa forțele speciale într-o sferă de influență mult mai extinsă, necesită însă un gir parlamentar ferm. Echipa legislativă a departamentului a primit deja sarcina de a elabora propunerile necesare pentru a transpune această viziune în realitate juridică. Până la obținerea aprobărilor din partea Congresului, biroul va adopta, neoficial, titulatura de „asistent al secretarului de război pentru Biroul Serviciilor Strategice”, o strategie menită să pregătească terenul pentru validarea oficială ulterioară.
Reformă birocratică pentru acces la decizia de vârf
În paralel cu demersurile legislative, se acționează intern pentru a consolida imediat autoritatea acestui birou. Printr-o reîncadrare în „Codul 2” al ordinii de precedență a Pentagonului, structura va beneficia de un acces privilegiat la consiliile de decizie de cel mai înalt nivel. Astfel, reprezentanții forțelor speciale vor fi prezenți direct în forumurile de planificare strategică, în gestionarea cerințelor comune și în supravegherea programelor sensibile, alături de secretarii serviciilor militare, asigurându-se că interesele acestui segment sunt integrate în inima strategiei de apărare.
Resurse financiare și umane: O prioritate strategică
Implementarea acestei paradigme include și un transfer masiv de capacități. Într-un interval de 60 de zile, 75 de civili și 25 de membri ai personalului întrunit vor fi realocați acestui birou, consolidând substanțial baza sa operațională. Totodată, a fost impusă identificarea a 45 de milioane de dolari anual, proveniți din fondurile de operațiuni și întreținere, pentru a asigura sustenabilitatea noii structuri. Totodată, se impune o evidență distinctă a forțelor speciale în documentele oficiale de planificare, cerându-se prioritate maximă pentru investițiile în modernizare și dotări. Acest semnal clar indică intenția de a crește semnificativ ponderea operațiunilor speciale în bugetul total al apărării, aliniind resursele cu obiectivele dinamice ale noii conduceri.
Vocile sceptice: Eficiența, sub semnul întrebării
Proiectul nu este lipsit de critici, ridicând semne de întrebare asupra limitelor autorității executive în raport cu legislativul. Experții subliniază că atât restructurarea de amploare, cât și alocarea fondurilor necesită un proces riguros de autorizare și aprobare bugetară în Congres, proces care ar putea întâmpina rezistențe. Mai mult, voci din mediul academic și strategic pun la îndoială însăși oportunitatea acestei concentrări de putere, argumentând că o investiție disproporționată în forțele speciale ar putea neglija nevoile forțelor convenționale. În final, această inițiativă reaprinde dezbaterea clasică privind echilibrul corect între forțele de elită și capacitatea militară generală în atingerea obiectivelor de securitate națională.
Actualitate
Kievul cere extinderea acoperirii Starshield pentru a contracara atacurile balistice rusești
Ucraina vrea acces la rețea dincolo de graniță
Producătorul ucrainean de rachete Fire Point solicită extinderea licențelor pentru rețeaua militară Starshield, operată de SpaceX, astfel încât aceasta să poată fi folosită și în zone aflate la 200–300 de kilometri dincolo de teritoriul Ucrainei. Directoarea executivă a companiei, Iryna Terekh, susține că o asemenea schimbare ar putea ajuta Kievul să identifice și să urmărească lansatoarele rusești de rachete balistice aflate în apropierea graniței.
Solicitarea vine în contextul discuțiilor dintre Kiev și Washington privind reînnoirea contractului de utilizare a rețelei. Acordul actual ar urma să expire la mijlocul anului 2027, iar negocierile pentru o nouă înțelegere au început în această lună.
În prezent, acoperirea Starshield este limitată la teritoriul Ucrainei. Potrivit lui Terekh, restricția permite folosirea sistemului în misiuni desfășurate în teritoriile ocupate temporar, dar nu și pentru urmărirea țintelor de pe teritoriul rus, de unde, afirmă ea, sunt lansate numeroase rachete balistice.
Starshield, sub controlul Ministerului Apărării
Terekh a precizat că Ucraina utilizează Starshield în scopuri militare, nu serviciul civil Starlink. Licențele pentru terminale sunt emise și administrate de Ministerul Apărării ucrainean, care păstrează controlul guvernamental asupra utilizării lor. Fire Point are voie să instaleze echipamentele, dar nu să le pună la dispoziția altor entități.
Directoarea companiei a afirmat că o modificare recentă a funcționării rețelei a coincis cu defecțiuni ale unor drone și sisteme de apărare, soldate cu pierderi militare și civile. Ucraina ar fi găsit o soluție alternativă pentru a depăși limitările impuse de Statele Unite, însă aceasta ar asigura doar 15–20% din capacitatea Starshield, potrivit estimării sale. Terekh nu a oferit detalii despre metoda folosită.
Ea a subliniat că alternativa nu poate înlocui rețeaua nici ca preț, nici ca posibilitate de extindere. Totodată, a susținut că licențierea Starshield pentru utilizarea pe platforme mobile este un avantaj față de Starlink, ale cărui terminale civile ar fi destinate, în principal, utilizării statice. Terminalele Starshield pot fi instalate pe drone, vehicule și alte platforme aflate în mișcare, în anumite limite de viteză.
Kievul mizează pe un nou sistem antirachetă
În timp ce Ucraina se confruntă cu atacuri balistice repetate și cu întârzieri în livrarea sistemelor americane Patriot, Fire Point lucrează la sistemul antirachetă Freya, dezvoltat împreună cu compania suedeză Saab și alți parteneri.
Terekh a declarat că testele sistemului sunt prevăzute pentru acest an, iar interceptarea unei ținte balistice este așteptată anul viitor. Ea a descris Freya drept o soluție interoperabilă, fără dependența de un singur furnizor, și a susținut că sistemul ar putea fi produs în masă la un cost mai redus decât Patriot.
Rachetele FP-7 și FP-9 se apropie de noi teste
Pe plan ofensiv, Fire Point afirmă că racheta balistică tactică FP-7, cu o rază de acțiune de până la 250 de kilometri, a trecut recent printr-o primă lansare în condiții de luptă. Compania spune că a analizat datele obținute, a actualizat sistemul și se pregătește pentru o nouă etapă de testare, după care ar putea încheia un contract de producție în serie.
Pentru racheta FP-9, despre care Fire Point afirmă că poate atinge ținte aflate la distanțe de până la 850 de kilometri, Terekh anticipează un prim test de luptă până la sfârșitul anului.
Compania a mai revendicat o serie de lovituri la mare distanță în interiorul Rusiei, prezentate în materiale video furnizate de aceasta. Printre atacurile menționate se numără lovituri asupra unor obiective industriale și logistice din Omsk și Togliatti, asupra unor depozite de petrol, a unui centru de date și a unui pod feroviar din Sankt Petersburg, precum și asupra unui centru de date al Sberbank din Balakovo.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu




