Actualitate
EDITORIAL/Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională
G L I S S A N D O M I L I T A R – C I V I L
sau
Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională
„Injustitiile în ordinele elitare, de regulă se îndură de dragul mentinerii rolului coagulant al ierarhiei. ”
Securitatea naţională a României se proiectează şi este transpusă în practică de către statul român prin politica sa de securitate – parte a politicii generale – pe care acesta o desfăşoară pe plan intern şi extern. Puterea militară a ţării noastre se compune din puterea de luptă a forţelor terestre, puterea aeriană şi puterea navală. Practic, starea de securitate a României dobândeşte concreteţe prin punerea în practică a măsurilor şi acţiunilor politice, diplomatice, economice, legislative, culturale, ecologice, umanitare şi – nu în ultimul rând – militare, inclusiv de informaţii – contrainformaţii, întreprinse de către instituţiile abilitate, pe timp de pace şi continuate în eventualitatea mobilizării şi a unui conflict armat.
Fiecare stat îşi construieşte o anume imagine geopolitică si doreşte să fie considerat şi privit de comunitatea internaţională în raport de aceasta, chiar dacă este vorba despre superputeri ce au posibilitatea să atragă în uniuni economice, politice, militare alte state cu o putere mai mică.
Alianţele inter ‑ statale se construiesc în acest mod. Graniţele constituie un punct de reper în acest demers, statele sunt privite ca fiind dinafară ori din interiorul uniunilor, outsider vs. insider şi se regăsesc în sistemul mondial sub forma unor comunităţi bazate pe criterii sociale, religioase (e. g. arealul catolic al UE) şi etnice. Identitatea statelor şi interesele acestora sunt rezultatul modului în care se intersectează şi acţionează. Există un discurs de tipul geopolitic, care se face la toate nivelurile începând cu cel local, regional şi naţional. Fiecare ţară are şi un discurs geo ‑ politic dependent de coordonata identitară a populaţiei şi de localizare.
În cadrul curentului geostrategic există şi o utilă teorie a “ţărmurilor”, mai cunoscută şi sub denumirea de teoria rimland-ului (spaţiu de ţărm), elaborată de profesorul american Nicholas John Spykman. Folosindu-se de argumente teoretice, dar şi practice, el identifică şi demonstrează această nouă zonă pivot a geopoliticii mondiale, reprezentată de o „regiune intermediară dintre heartland-inima lumii şi mările riverane” (la noi, mult râvnita ieşire la Marea Neagră pe o lungime litorală de 245 km). În acest spaţiu se defineşte „adevăratul raport de forţe între puterea continentală şi cea maritimă” [dr. Constantinescu Iolanda, membru al Diviziei de istorie a ştiinţei CRIFST al Academiei Române, Multitudinea abordărilor teoretice geopolitice – Scurte consideraţii, pg. 522-536]
Dacă în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, teoria rimland-ului oferea rezolvarea problemei raporturilor de forţă prin formarea unei coaliţii între Anglia, Rusia şi Statele Unite, odată cu declanşarea războiului rece în 1947 şi delimitarea în tabere antagoniste a celor două mari puteri, teoria rimland-ului oferă o bază în elaborarea strategiei de „îndiguire” a URSS-ului, în vederea limitării posibilităţilor de acţiune ale acesteia.
Această nouă teorie, cunoscută sub denumirea de „containement”, de „reţinere”, este aprofundată de diplomatul american George Frost Kennan, devenind strategia de bază a SUA în timpul războiului rece.
Am punctat într-un editorial recent principalele repere politico militare în istoricul lor:
1. România a dobândit statutul de Aliat NATO în 2004.
2. Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Extinderea NATO şi lărgirea UE au influenţat în mod semnificativ stabilitatea şi securitatea europeană.
În acest context amplu şi complex, România avea obligaţia – care subzistă, deci, de minim 16 ani – să abordeze cu seriozitate şi responsabilitate, în concordia politică a tuturor partidelor parlamentare, în mod corect şi imperior, un nou cadru legislativ modern, flexibil, prin elaborarea şi adoptarea pachetului legilor privind securitatea naţionala articulat pe noile realitati geostrategice si strategia de apărare naţională. Aşadar, pe perioada a patru legislaturi.
Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români
Atâta iresponsabilitate, neseriozitate, prostie şi nesimţire la oamenii politici nu am mai văzut, mai ale în acest domeniu vital de legiferare. S-au complăcut numai să-şi ia lunar banii (şi nu puţini), să-şi dea pensii speciale, sa comită infracţiuni de corupţie de genul traficului de influenţă, luării de mită etc., pentru burta proprie, respectiv sa ramână într-o zonă de confort de tip “dulce trândăvie” (lat. dolce far niente).
Doar s-au facut că lucrează. Bine, nici capii serviciilor secrete nu s+au ostenit prea mult, actualul cadru legal convenindu-le de minune, dar despre asta vom comenta mai jos.
Petre Ţuţea poate să-şi doarmă liniştit somnul de veci, teza de doctorat la care visa, „Aflarea în treabă, ca metodă de lucru la români”, se scrie singură, sub ochii noştri, mai peste tot, dar îndeosebi în mima şi pantomima parlamentară pe componenta sa principală: actul de legiferare; şi nu numai, întreaga realitate politică din România (în care suntem captivi) fiind un simulacru al adevăratei munci în interesul poporului şi al statului român.
Pentru a găsi opusul lui „a face treabă”, limba română a inventat sintagma „a te afla în treabă”. În primul caz, o activitate cu rost, menită să rezolve una sau alta din nenumăratele probleme practice ale vieţii omeneşti. La polul opus, un amestec de tîndăleală şi mimare a efortului, încununate fără greş de ratare, lipsă de efect util, pe un fond de risipă masivă a resurselor. Care sunt rădăcinile culturale şi antropologice ale aflării în treabă la români, încă nu ştim, cert este însă că fenomenul, atît de caracteristic şi persistent, stă mărturie pentru două trăsături definitorii ale societăţii noastre. Prima, acceptarea cu largheţe, aproape pe picior de egalitate, în ordinea ontologică şi morală, a utilului şi inutilului, a eficienţei şi ineficienţei, a facerii şi contrafacerii, a autenticului şi a făcăturii. Cea de a doua, dezvoltarea unei sub-culturi sociale care a valorificat şi valorizat strategiile lui „a te afla în treabă”, a răsturnat ordinea firească a valorilor, a creat o fascinaţie pentru viaţa tip „a te afla în treabă”. Cine crede că acestea sunt achiziţii recente ale societăţii noastre, nu are decît să coboare în paginile lui Caragiale; (desigur, există multe alte mărturii în literatura universală, dar… ce să-i faci, am şi eu… slăbiciunile mele!).
Clivajul civil-militar a reprezentat o temă de dezbatere permanentă în agenda publică românească privind cultura de securitate, o cultură de securitate bazată pe o cultură politică patriarhală, în care atât cetățenii, cât și politcienii întâlnesc probleme grave în a defini concepte și termeni din intelligence sau studii de securitate. În particular, subiectul principal de dezbatere, atunci când un cetățean se raportează la SRI, este demilitarizarea serviciului. În sens propriu și popular al termenului, demilitarizarea înseamnă ”pierderea” gradelor militare și a statutului juridic aferent acestora, în paralel cu apariția unor eventuale derogări legislative asemănătoare Poliției Române. În ceea ce privește familia lexicală a cuvântului ”demilitarizare”, acesta presupune o înțelegere extinsă a termenului, tradusă prin schimbarea raporturilor juridice de muncă, care se vor adapta – prin Statute proprii fiecărei categorii de funcţionari publici speciali – în mai mică sau mai mare măsură la Codul muncii și la Statutul funcționarilor publici, precum și schimbarea culturii organizaționale și a structurii ierarhice a Serviciului.
Problema de cercetare apare în momentul în care ne imaginăm, în termeni teoretici, arhitectura instituțională și efectele juridice ale unui serviciu de informații civil, atât în accepțiunea restrânsă, cât și în cea extinsă a termenului. Enigma descifrării deznodământului este reprezentată de efectele pe care o așa-zisă reformă o va avea asupra activității de intelligence, asupra activității operative, de analiză strategică și, cel mai important, asupra tipului de leadership și a modului de luare a deciziilor în cadrul Serviciului. Toate aceste aspecte trebuie tratate în raport cu scopul final al Serviciului Român de Informații, apărarea securității naționale a României.
Conform lui Arnold Wolfers, ”securitatea, în sens obiectiv, măsoară absența amenințărilor la adresa valorilor dobândite, iar într-un sens subiectiv, absența temerii că asemenea valori vor fi atacate”. În plus, gestionarea și neutralizarea vulnerabilitățiilor interne, precum și diminuarea riscului strategic reprezintă variabile elementare atunci când se dezbate schimbarea arhitecturii unui serviciu de intelligence. De ce dezbaterile despre demilitarizarea SRI se opresc mereu la dimensiunea statutului militar? Care este scopul final al celor care lansează ideea de dezbatere, la intervale fixe de timp, în spațiul public? Cine este pregătit să garanteze certitudinea succesului eventualei reforme?
Voi răspunde la cele trei întrebări în lucrarea de față, pe baza proiectării succinte și structurale a imaginii unui serviciu de informații civil, raportându-mă la disfuncționalitățile juridice și politice produse de un astfel de proces de reformă. Din dorința de a copia mereu structuri ale instituțiilor publice din Vest, uneori neînțelese în contextul socio-politic, producem transplante legislative fără să realizăm o analiză strategică a oportunității schimbării, a evaluării riscului și a stabilirii unui plan secund în caz de eșec. Astfel de transplante au produs pagube materiale și financiare în domeniul educației, dezvoltării regionale și sistemului de sănătate. Pagubele pe care le produce un eșec al procesului de modidicare a arhitecturii instituționale a unui serviciu de intelligence sunt irecuperabile, și atentează direct la securitatea națională și siguranța cetățenilor. O cultură de securitate neconsolidată, bazată pe ideea că demilitarizarea SRI înseamnă doar pierderea gradelor militare și a statutului de militari, este o moștenire de care nu se poate scăpa decât printr-o argumentație solidă, bazată chiar pe un exemplu aplicat pe un prototip de serviciu de informații civil.
(Va urma. Partea a II-a va fi publicata saptamana viitoare, in numarul de luni, 18 mai, a. c.)
Actualitate
AeroVironment, gigantul dronelor militare, achiziționează ESAero într-o tranzacție de 200 de milioane de dolari
AeroVironment (AV), un jucător major în industria apărării, specializat în sisteme fără pilot, a anunțat astăzi o achiziție strategică de aproximativ 200 de milioane de dolari: preluarea Empirical Systems Aerospace (ESAero), o companie de inginerie din California, expertă în sisteme aeriene fără pilot (UAS). Această mișcare subliniază ambițiile AeroVironment de a-și consolida poziția pe o piață în plină expansiune, marcată de cerințe accelerate și inovație continuă.
O mișcare strategică pe o piață în creștere rapidă
Conform anunțului, ESAero își va continua operațiunile din facilitățile sale din California, dar va funcționa acum ca o subsidiară a AeroVironment, integrată în grupul său de „Precision Strike and Defense Systems” și în unitatea de afaceri „Loitering Munition Systems”. Această integrare este concepută pentru a valorifica sinergiile și a accelera procesele de dezvoltare.
Wahid Nawabi, CEO-ul AeroVironment, a subliniat importanța acestei achiziții: „ESAero aduce o agilitate impresionantă în tranziția de la proiectare la fabricație, ceea ce va accelera capacitatea AV de a reduce decalajul dintre designul conceptual și execuția producției. Capabilitățile ESAero sunt vitale pentru a răspunde cerințelor urgente ale unei piețe în creștere rapidă a tehnologiei de apărare, unde nevoile emergente stimulează inovația de ultimă generație și dezvoltarea de produse.”
California: Un nou centru de excelență pentru prototipare
AeroVironment a evidențiat facilitățile din California ale ESAero, anunțând că acestea vor fi transformate într-un „centru de excelență pentru prototipare și fabricație avansată”, cu un accent clar pe „îmbunătățirea capacităților de producție”. Se anticipează că echipa de conducere și forța de muncă a ESAero vor fi integrate în operațiunile AeroVironment, asigurând continuitatea și transferul de expertiză.
AeroVironment, cu sediul în Virginia, este deja un nume sonor în domeniu, producând sisteme fără pilot și muniții ghidate — inclusiv celebrul Switchblade, furnizat Ucrainei în contextul conflictului actual — precum și sisteme de rachete tactice și servicii conexe pentru toate domeniile de operațiuni.
Alte achiziții și viziunea extinsă a AeroVironment
Această tranzacție marchează a doua achiziție importantă pentru AeroVironment în ultimele 12 luni, după preluarea BlueHalo pentru 4,1 miliarde de dolari în luna mai a anului trecut. Această serie de achiziții reflectă o strategie agresivă de extindere și consolidare a capacităților în domeniul apărării și tehnologiei autonome.
Andrew Gibson, CEO și co-fondator al ESAero, a salutat decizia, afirmând: „Aderarea la AV reprezintă o oportunitate unică de a amplifica anvergura și impactul muncii noastre inovatoare și de a obține un succes mai mare. Prin combinarea capabilităților de inginerie și fabricație ale ESAero cu expertiza inegalabilă a AV în sisteme autonome, suntem poziționați să avansăm tehnologiile aerospațiale disruptive și să livrăm valoare reală și la timp pentru clienții noștri.”
Actualitate
Armata SUA își asumă un nou rol spațial: Răspuns la scepticism și viziune strategică
Un oficial de rang înalt din cadrul Comandamentului Armatei pentru Spațiu și Apărare Antirachetă (SMDC) a intervenit recent pentru a liniști scepticii, afirmând că noul domeniu de carieră spațială al Armatei nu va interfera cu misiunile Forței Spațiale a SUA. Acțiunea vine în contextul în care Armata își propune să creeze un corp de specialiști dedicat operațiunilor spațiale tactice.
Rolul cheie al armatei în domeniul spațial tactic
„Nu încercăm să invadăm cerințele sau setul lor de misiuni,” a declarat colonelul Felix Torres, comandantul Centrului de Excelență SMDC al Armatei, într-un interviu recent. Acesta a subliniat că, deși Armata vizează ocuparea a 1.000 de noi posturi pentru o specialitate militară centrată pe spațiu, suprapunerea capabilităților între servicii nu este un fenomen nou.
„Dacă ne uităm la Armată, avem tone de aeronave cu aripă rotativă care asigură sprijin aerian apropiat. Marina probabil că, dacă nu mă înșel, are mai multe avioane decât Forța Aeriană. Pușcașii Marini au și ei propriile avioane. Nu am spus niciodată: «Dă-le pe toate Forței Aeriene», pentru că nu ar funcționa așa. Fiecare dintre noi are abilități, seturi și scheme unice.”
Noul MOS 40D: Profilul și formarea specialiștilor
Noul cod de specialitate militară (MOS) al Armatei, denumit 40D Specialist în Operațiuni Spațiale Tactice, are ca scop dotarea serviciului cu „cei mai buni și mai străluciți” profesioniști spațiali, pentru a descuraja și învinge adversarii în domeniul spațial, a explicat Torres.
Anunțul de anul trecut privind înființarea 40D a generat dezbateri aprinse, unii analiști din domeniul apărării susținând că o specializare spațială în cadrul Armatei ar fi o risipă de resurse, ar submina forța comună și ar crea „fisure organizaționale”, ceea ce ar afecta capacitatea SUA de a „lupta și câștiga.”
Oficialii Armatei, pe de altă parte, au argumentat că fiecare serviciu este nu doar obligat de Departamentul Apărării (prin Directiva 5100.01) să încadreze, să antreneze și să echipeze forțe spațiale, dar este și necesar ca fiecare serviciu să aibă propriile operațiuni spațiale. Aceștia au adăugat că „Forța Spațială nu poate face totul” și că fiecare serviciu are propriile capabilități spațiale care au „scopuri distincte bazate pe cerințe specifice serviciului.”
Delimitarea clară a misiunilor: Nu o invazie, ci o completare
„Suntem dirijați să facem asta. Nu încercăm să le preluăm munca, sau ceva de genul acesta,” a reiterat Torres în interviu. „Am văzut toate articolele și, sincer, râd, dar avem seturi de misiuni foarte specifice.”
Torres a detaliat că misiunea 40D va consta în operarea sistemelor de război electronic terestre și a comunicațiilor prin satelit ale Armatei, în sfera tactică, concentrându-se pe sprijinirea și protejarea forțelor terestre. Forța Spațială, în schimb, se concentrează mai mult pe operațiunile pe orbită și războiul orbital.
„Dacă priviți din perspectiva Forței Spațiale, […] ei controlează sateliți, îi pilotează. Încarcă sarcinile utile de comunicații și lucruri de genul acesta, sincronizând acele capabilități pe orbită. Ei efectuează operațiuni de întâlnire și proximitate. Noi nu facem asta,” a precizat el. „Eu nu fac nimic din toate astea, și niciun militar din Armată nu face.”
Torres a menționat că, deși Armata caută cei 1.000 de specialiști 40D, o mare parte a soldaților va proveni din unități existente care au expertiză în domenii precum detectarea amenințărilor aeriene, comunicațiile prin satelit și alte operațiuni de informații bazate pe spațiu. El a adăugat că, deși toți soldații 40D trebuie să aibă grade între E-4 (specialist) și E-9 (sergent major), nu este obligatoriu să aibă un background legat de spațiu. „Ne ajută dacă au avut o experiență spațială? Da, din perspectiva Armatei, ne ajută financiar, astfel încât să nu fim nevoiți să trimitem oameni la școli și, de asemenea, ne permite să îi integrăm mai rapid în forța operațională. Dar nu înseamnă neapărat că sunt singurii pe care îi dorim, pentru că în cele din urmă este vorba de performanță, și îi vrem pe cei mai buni și mai străluciți pentru această slujbă,” a declarat Torres.
De la teorie la practică: Cazuri de utilizare și desfășurare
Locațiile de desfășurare pentru cei aproape 1.000 de soldați spațiali vor varia. Unii vor lucra cu comandamentele combatante ale Armatei, cum ar fi cele din Europa, Africa și Pacific. Alții ar putea oferi sprijin pentru forțe operative multi-domeniu sau grupuri de efecte de lovitură de teatru. De asemenea, ar putea lucra la SMDC, unde vor sprijini Forța Spațială, Comandamentul Spațial, Comandamentul de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD) sau Comandamentul de Nord. Aceștia ar putea lucra și pentru centrul de excelență al SMDC, în școala de instruire, a adăugat Torres.
În aceste roluri, soldații vor avea o varietate de sarcini, inclusiv: detectarea și urmărirea timpurie a rachetelor balistice; războiul de navigație la altitudine înaltă; misiuni de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR); misiuni anti-ISR și instruire, printre altele, a explicat Torres.
În ceea ce privește instruirea, Torres a precizat că profesioniștii spațiali ai Armatei îi vor instrui pe soldații înrolați în 40D, și nu vor primi instruire de la Forța Spațială. Motivul este pur și simplu că misiunile celor două servicii sunt diferite, a declarat Torres.
O colaborare crucială într-un peisaj geopolitic complex
Torres a afirmat că Armata colaborează în continuare „100%” cu Forța Spațială și cu celelalte servicii în operațiunile bazate pe spațiu. El a subliniat că, pentru a atinge superioritatea spațială și a învinge amenințările adversarilor, reprezentate de Rusia și China, o astfel de colaborare va continua cu existența 40D, pentru a sincroniza efectele terestre, dezvoltarea țintelor și „armamentul” prin echipele sale de planificare a controlului spațial.
„Atât China, cât și Rusia exercită o presiune severă asupra capabilităților spațiale ale SUA și internaționale. Ambele dispun de o gamă largă de arme antisatelit, iar prin surse deschise se poate observa cât de impactante sunt aceste sisteme în războiul modern,” a declarat Torres, adăugând că pentru a învinge ambele țări, armata americană va trebui să lupte o luptă comună.
Actualitate
Schimbări la vârful Amazon Leo: Un lider cheie părăsește nava spațială a Pentagonului
Rick Freeman, vicepreședintele responsabil cu divizia Amazon Leo dedicată guvernului, nu mai conduce brațul companiei însărcinat cu afacerile spațiale militare, o mutare care ridică semne de întrebare privind direcția strategică a gigantului tehnologic. Plecarea sa, confirmată recent, survine într-un moment crucial pentru ambițiile spațiale ale Amazon și pentru relația sa tot mai profundă cu sectorul apărării.
O plecare surprinzătoare la un moment crucial
Conform informațiilor obținute, Rick Freeman s-a despărțit de Amazon la sfârșitul lunii februarie, motivând decizia prin „explorarea unor noi oportunități în afara companiei”. Această plecare este notabilă având în vedere rolul său central în consolidarea prezenței Amazon în domeniul spațial militar, un segment de piață în plină expansiune și de o importanță strategică majoră pentru Statele Unite.
Angajamentul rămâne, strategia se reevaluează?
Un purtător de cuvânt al Amazon a subliniat că „această schimbare nu are niciun impact asupra angajamentului nostru față de clienții din sectorul guvernamental și public, atât din SUA, cât și din alte părți ale lumii”. Proiectul Amazon Leo a fost conceput pentru a oferi comunicații rezistente și securizate clienților din sectorul public – civil și de apărare – iar compania rămâne pe deplin dedicată acestui segment, alături de diviziile de consum și enterprise. Pe lângă această plecare de vârf, s-a mai semnalat o rearanjare internă la nivelul personalului de marketing, care a fuzionat echipele dedicate sectorului civil și guvernamental, însă fără a implica alte concedieri.
Amazon Leo: O scurtă istorie, ambiții coloniale în spațiu
Lansat inițial în 2019 sub denumirea de Project Kuiper, Amazon Leo vizează construirea unei rețele de peste 3.000 de sateliți pe orbita joasă a Pământului (LEO), capabile să ofere servicii de internet. Scopul declarat este de a concura direct cu rețeaua Starlink/Starshield a SpaceX, deținută de rivalul șefului Amazon, Jeff Bezos, Elon Musk. Primii sateliți operaționali au fost lansați în aprilie 2025, iar în noiembrie 2025, proiectul a fost redenumit oficial Amazon Leo. Până în februarie, compania anunța deja prezența a 200 de sateliți pe orbită, cu planuri ambițioase de extindere. Conducerea Amazon a informat investitorii în februarie că intenționează să investească încă un miliard de dolari în Amazon Leo în 2026, pe lângă cele aproximativ 10 miliarde de dolari deja investite, având peste 20 de lansări programate.
Miza Pentagonului: Diversitate și securitate în orbita joasă
Departamentul Apărării (DoD) și Forța Spațială își pun mari speranțe în succesul Amazon Leo, oficialii văzând în această constelație o oportunitate de diversificare față de Starlink în ceea ce privește furnizorii de servicii de comunicații în bandă largă prin LEO. În mod particular, Amazon Leo este un candidat potențial pentru extinderea bazei de furnizori pentru rețeaua clasificată MILNET a Forței Spațiale, destinată transportului rapid de date. În prezent, MILNET se bazează pe sateliții Starshield de la SpaceX, construiți pentru constelația LEO proliferată a National Reconnaissance Office. Rick Freeman, fost pușcaș marin, s-a alăturat Amazon în 2023, într-un moment în care compania își intensifica eforturile pe piața de apărare, semn al importanței pe care gigantul o acorda segmentului militar. Plecarea sa survine așadar într-un moment strategic, lăsând deschise întrebări despre modul în care Amazon își va naviga viitoarele parteneriate în domeniul securității spațiale.
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova, fabrica de „viziuni” pe bandă rulantă! Șeful Achim, clarvăzătorul fără precedent – DOCUMENTE! (I)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: De la patente de amnezie la brevete de minciună – O comedie judiciară pe scena impunității, regizată pe bani publici!
-
Exclusivacum 4 zileMĂCELUL PENSIIILOR MILITARE, REPRIZA A DOUA: Guvernul lovește din nou, SIDEPOL dă alarma de coșmar! OUG-ul fantomă care ne lasă fără viitor!
-
Exclusivacum o ziOspiciul Antigrindină: De la ‘stație pilot’ la ‘pacient’ cu ‘schizofrenie juridică’ – 20 de ani de jaf pe banii noștri!
-
Featuredacum 3 zileReplică tăioasă de la București: Deputatul Alexandrin Moiseev taxează ambasadorul Rusiei – „Să vorbim despre datoriile istorice!”
-
Exclusivacum o ziGENIALITATEA GEOGRAFICĂ A ȘEFULUI IPJ BOTOȘANI: ODISEEA UNUI COMISAR-ȘEF PRIN MELEAGURI IȘENE
-
Exclusivacum 3 zileULTIMA MISIUNE: Caută-ți sănătatea, polițist pensionar! Statul te-a trecut la pierderi!
-
Exclusivacum o ziFABRICA DE ABSURDITĂȚI COCA-COLA PLOIEȘTI: BARONUL NAN, STĂPÂNUL EVALUĂRILOR ȘI DOMNUL NEPOTISMULUI, TRANSFORMĂ BULELE ÎN BURLANE DE CORUPȚIE!



