Exclusiv
Ierarhia vinei sub lupa Justiției: Sentințe „la indigo” pentru șefi și subalterni în dosarul mușamalizării de la IPJ Cluj
O sentință recentă a Curții de Apel Cluj ridică semne de întrebare fundamentale despre modul în care balanța legii cântărește responsabilitatea funcției. Într-un sistem marcat de o ierarhie strictă, justiția pare să fi ignorat un principiu elementar: presiunea exercitată de vârf asupra bazei ar trebui să atragă o asprime proporțională cu gradul purtat pe epoleți.
Viteză amețitoare și o schemă de acoperire la vârful poliției clujene
Totul a început pe 29 aprilie 2024, printr-un incident care, în mod normal, ar fi trebuit să rămână o simplă contravenție rutieră. Un autoturism a fost surprins de radar rulând cu 110 km/h pe străzile municipiului Cluj-Napoca, într-o zonă unde limita este de 50 km/h. Însă, la volan nu se afla un cetățean obișnuit, ci chiar Chestorul de poliție Mihai Rus, șeful Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Cluj.
Ceea ce a urmat nu a fost asumarea răspunderii, ci, conform rechizitoriului întocmit de procurorii DNA, o veritabilă operațiune de salvare a permisului de conducere al șefului. Folosindu-se de autoritatea sa ierarhică, Chestorul Rus ar fi orchestrat o schemă prin care subalternii săi au fost determinați să falsifice documente oficiale pentru a-l scoate pe acesta din culpă.
Paradoxul pedepselor: Agenții egalați de șefii care i-au coordonat
Sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj deosebește foarte puțin între cei care au dat ordinul și cei care, aflați sub presiune, l-au executat. Potrivit minutei instanței, Chestorul Mihai Rus a primit 3 ani cu suspendare, cu un termen de supraveghere de 4 ani și interdicția de a ocupa funcții publice timp de 2 ani.
Uimirea vine însă din compararea acestei pedepse cu cele aplicate agenților de la baza ierarhiei. Agentul principal Ioan-Raul Pașca a fost condamnat la 2 ani și 10 luni cu suspendare – o pedeapsă aproape identică cu cea a șefului său suprem. Această „egalitate” în fața legii ignoră realitatea brutală a oricărei structuri militarizate sau ultra-ierarhizate: agentul care cedează în fața chestorului nu acționează de pe poziții egale, ci sub o constrângere sistemică implicită.
Cazul Ciprian Neag: Tăcerea care nu costă cariera
Dacă pentru alții s-a lăsat cu ani de suspendare, situația fostului adjunct al IPJ Cluj, Comisarul-șef Ciprian Neag, pare extrasă dintr-un alt registru de severitate. Acesta a primit o pedeapsă de doar 3 luni, cu amânarea aplicării, pentru omisiunea sesizării organelor judiciare.
Mesajul transmis publicului este unul tulburător. Un ofițer de rang înalt care a cunoscut ilegalitatea și a tăcut poate rămâne în sistem, continuând să exercite autoritate publică și, posibil, să ocupe funcții de comandă. Această „dojană părintească” de 3 luni contrastează flagrant cu rigorile integrității cerute unui lider de instituție, lăsând deschisă ușa pentru ca un ofițer condamnat penal să decidă în continuare soarta subalternilor.
Dubla măsură a legii: Între amânări simbolice și ani grei de închisoare
Inconsecvența actului de justiție devine și mai vizibilă dacă privim în oglindă alte cazuri instrumentate în același județ. În timp ce adjunctul Neag scapă cu o pedeapsă simbolică pentru complicitatea tăcută la o schemă de fals, instanțele clujene au demonstrat o mână de fier în alte spețe. Un caz recent arată că doi agenți de poliție, acuzați de o mită de 500 de lei, au fost condamnați la 4 ani și 6 luni, respectiv 4 ani de închisoare cu executare.
Diferența de tratament este izbitoare: un agent care nu denunță o mită de 500 de lei primește 4 ani de pușcărie, în timp ce un comisar-șef care nu denunță o schemă de falsificare a documentelor la vârful poliției județene primește 3 luni cu amânare. Această disproporție fragilizează încrederea în faptul că legea este egală pentru toți, indiferent de mărimea stelelor de pe epoleți.
O șansă pentru restabilirea principiilor de drept
Sentința de la Cluj nu este definitivă, putând fi atacată cu apel în termen de 10 zile. Miza instanței superioare depășește pedepsirea unor indivizi; este vorba despre validarea principiului conform căruia, cu cât funcția este mai înaltă, cu atât responsabilitatea și sancțiunea pentru trădarea ei trebuie să fie mai aspre.
Dacă justiția nu va face distincția clară între cel care a inițiat abuzul și cel care l-a suferit prin ordin, riscăm să validăm un model instituțional în care subalternii sunt singurii care plătesc prețul real, în timp ce elitele rămân protejate de simbolismul unor pedepse cu suspendare sau amânare. Reanalizarea acestor pedepse este esențială pentru a restabili un adevăr elementar: integritatea nu este opțională la vârful puterii. (Cristina T.).
Exclusiv
Poliția secretelor pe persoană fizică: IJP Prahova vrea să bage sursele jurnalistice în arest preventiv
Când legea bate pas de defilare peste libertatea presei
Inspectoratul Județean de Poliție Prahova a decis, în 2026, că Europa, CEDO, Regulamentul european privind libertatea presei (EMFA) și bunul-simț sunt niște detalii enervante, care pot fi puse frumos la dosar, la „și altele”. Într-o adresă oficială trimisă ziarului de investigații Incisiv de Prahova, conducerea IJP a reușit performanța de a cere exact ce nu are voie să ceară: divulgarea surselor jurnalistice.
Potrivit scrisorii deschise semnate de ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul de Resurse Juridice, CeRe și alte organizații importante din media și societatea civilă, această măsură este abuzivă și incompatibilă cu legislația europeană și românească. Mai mult, acestea solicită tragerea la răspundere a celor care au semnat această adresă oficială.
„Operațiunea «Spune-mi sursa, că nu-ți fac nimic»”
Pe 19 mai 2026, conducerea IJP Prahova a transmis redacției Incisiv de Prahova un document prin care cere nici mai mult, nici mai puțin decât numele persoanelor care au furnizat informațiile folosite într-un articol de presă.
Articolul respectiv, publicat în decembrie 2025, relata despre un accident rutier petrecut în Ploiești, în care a fost implicată și o mașină a Poliției Prahova. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre planurile secrete ale NATO, ci despre un accident cu o autospecială a poliției, subiect de interes public, nu „dosar de stat paralel”.
Cererea de divulgare a surselor vine la pachet cu un dosar penal (nr. 10/283/P/2026), deschis pentru infracțiunea de „divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice” (art. 304 alin. 2 Cod Penal). Formula clasică: dacă nu ne convine ce a scris presa, poate găsim un articol de lege să îi închidem gura.
Europa zice „Protejați sursele”, IJP Prahova aude „Predați sursele”
Regulamentul UE 2024/1083 privind libertatea mass-mediei (EMFA) este în vigoare din august 2025. Nu e boală, e lege. Și în acea lege scrie negru pe alb că jurnaliștii și furnizorii de servicii media au dreptul la protecția surselor, iar statele membre – inclusiv România – NU au voie să-i oblige să le divulge.
Scrisoarea deschisă semnată de ActiveWatch și celelalte organizații reamintește explicit că:

- EMFA garantează protecția surselor și a comunicărilor confidențiale;
- statele nu au voie să oblige redacțiile sau jurnaliștii să spună cine le-a dat informații;
- protecția se extinde inclusiv asupra persoanelor aflate în relații profesionale cu presa, care ar putea deține astfel de informații (Art. 4 EMFA).
Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul spune „nu umblați la surse”, în timp ce IJP Prahova întreabă cu un aer ofuscat: „Bine, dar nu se poate măcar puțin?”.
„Motiv imperativ de interes public” nu înseamnă „ne deranjează articolul”
Regulamentul EMFA e clar: doar în situații rare și bine justificate poate fi limitat dreptul la protecția surselor jurnalistice. Este nevoie de:
- un „motiv imperativ de interes public”,
- o măsură proporțională,
- și o autorizare prealabilă din partea unei autorități judiciare sau a unei autorități independente și imparțiale.
Exact această logică este reluată și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), invocată în scrisoarea deschisă, inclusiv prin ghidurile Consiliului Europei (Guide on Article 10 of the European Convention on Human Rights – 2022, A handbook for legal practitioners – 2017).
Organizațiile semnatare arată limpede: simplul fapt că există un dosar penal deschis nu transformă, ca prin minune, orice cerere a poliției într-un act legitim. O etichetă de „dosar penal” lipită pe o adresă abuzivă nu o spală de ilegalitate.
Când cei care trebuie să aplice legea se împiedică în ea
Din analiza prezentată în scrisoarea deschisă reiese că solicitarea IJP Prahova (aici) nu respectă standardele europene și românești privind protecția surselor. Organizațiile semnatare consideră situația „inacceptabilă”: instituțiile care ar trebui să apere legea par să nu o cunoască sau, mai grav, să o ignore.
Și aici lovitura este directă: ActiveWatch, Centrul pentru Inovare Publică, CeRe – Centrul de Resurse pentru participare publică, Centrul pentru Jurnalism Independent, ApTI, Asociația Rădăuțiul Civic, Centrul FILIA și Centrul de Resurse Juridice cer explicit anchetarea situației de către IGPR și luarea de măsuri împotriva cadrelor MAI responsabile de această adresă abuzivă.
Cu alte cuvinte, societatea civilă întreabă: cine răspunde pentru această tentativă de a îngropa protecția surselor jurnalistice sub preșul unei corespondențe „nesescret” cu antet frumos?
Când presa e la interogatoriu, democrația e la percheziție
Cazul Incisiv de Prahova nu este doar un episod local, de „mic scandal la Prahova”. Este un test: cât de departe își permit instituțiile de forță să meargă împotriva presei, în ciuda legislației europene și a jurisprudenței CEDO?
Faptul că organizații cu reputație solidă în domeniul drepturilor omului, jurnalismului și participării publice – precum ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul de Resurse Juridice sau CeRe – sar public în apărarea redacției Incisiv de Prahova arată dimensiunea problemei. Nu e vorba doar despre un articol și un accident cu o mașină de poliție, ci despre un principiu fundamental: presa nu este oficiu de declarații pentru poliție.
Concluzie: Sursele nu se predau la ghișeul poliției
Când un inspectorat județean de poliție cere unei redacții să își livreze sursele „la pachet, cu nume și prenume”, nu asistăm la un simplu derapaj birocratic. Vedem un atac frontal la adresa libertății presei, comis exact de cei care ar trebui să garanteze respectarea legii.
În timp ce EMFA, CEDO și legislația internă urlă „protejați sursele jurnalistice!”, adresa oficială trimisă Incisiv de Prahova pare să spună relaxat: „Da, dar noi am vrea să le știm, totuși…”.
Răspunsul ferm al organizațiilor de media și al societății civile arată că astfel de practici nu pot trece sub tăcere. Dacă cei care cer surse abuziv nu sunt trași la răspundere, următorul pas este să vedem jurnaliști invitați „prietenește” să-și aducă și laptopul, și carnetul de notițe, și, eventual, conștiința, direct la sediu.
Iar asta nu mai e doar pamflet – e scenariu sumbru pentru orice democrație care se respectă. (Cristina T.).
Exclusiv
DN1, Băicoi: panourile sfidează legea, IPJ Prahova sfidează fișa postului
Panouri cu tupeu pe DN1: „STOP VEXLER”, START HALUCINAȚII. Băicoiul doarme, extremismul clipește din panou
„Stop Vexler”, start spectacol: când panoul face legea, iar legea stă pe marginea drumului
Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul pasaj rutier spre strada Înfrățirii, șoferii nu mai văd doar gropi și nervi, ci și panouri cu mesajul mare cât frustrarea unora: „STOP VEXLER”.
Adică, altfel spus: „STOP lege adoptată, promulgată, în vigoare, dar noi vrem să ne jucăm de-a statul paralel pe panou”.
Potrivit surselor locale, în spatele acestui curaj cât un carton tipărit ar sta Cristina Mihaela Ilie, personaj politic local plimbat prin AUR, SOS și, mai nou, ACT – un fel de abonament la toate versiunile de „anti-sistem”, cu update-uri frecvente, dar fără manual de utilizare.
Legea Vexler: statul zice „da”, panoul zice „nu”

Mesajul „STOP VEXLER” nu e vreo poezie de bordură, ci o bătaie cu palma peste ce numim, teoretic, stat de drept.
Ținta este legea inițiată de deputatul Silviu Vexler, privind combaterea antisemitismului, xenofobiei și promovării ideologiilor extremiste – lege trecută prin Parlament, promulgată de președinte și deja parte din legislația în vigoare.
Cu alte cuvinte:
- Statul român spune, oficial: „Nu vrem antisemitism, nu vrem xenofobie, nu vrem fascism, legionarism, rasism, extremism”.
- Panoul de la Băicoi răspunde: „STOP VEXLER”, cu subînțelesul „Stop lege împotriva extremismului, că ne deranjează la narativ”.
Legea, cunoscută public drept „Legea Vexler”, a fost promovată, potrivit Digi24, tocmai pentru a întări instrumentele legale împotriva antisemitismului, xenofobiei și promovării organizațiilor, simbolurilor și materialelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob.
Forma finală a actului normativ poate fi consultată pe Digi24, pentru cine mai știe să citească altceva decât sloganuri pe fundal colorat.
Panoul de Băicoi, noua tribună a „curajului anonimizat”
Demersul Cristinei Ilie se înscrie perfect în categoria clasică românească: „nu-mi place o lege, nu o contest constituțional, nu o atac legal, o scuip pe panou pe DN1”.
Un fel de referendum personal cu LED împotriva unei legi a statului român care combate extremismul.
În loc să discute argumentat conținutul legii, să propună amendamente, să organizeze dezbateri, să vină cu alternative, se preferă metoda „STOP VEXLER” – un slogan vag, suficient de ambiguu încât să adune aplauze de la oricine n-a citit legea, dar e gata să fie indignat la comandă.
Autoritățile: „Ne-am deplasat, ne-am uitat, ne-am întors. Mulțumim, la revedere”
Potrivit unor surse locale, problema ar fi ajuns și la urechile autorităților. Reprezentanți ai Poliției Locale s-ar fi deplasat până la Primăria Băicoi, probabil să se asigure că panourile nu fug singure de acolo.
Rezultatul?
- Nicio măsură clară de îndepărtare a afișajului, până în prezent.
- Nicio comunicare publică serioasă despre concluziile vreunei verificări.
- Doar tăcere administrativă, acoperită de sloganuri tipărite frumos, cu font mare.
Când e vorba de taxe locale, instituțiile se mișcă rapid. Când e vorba de panouri care lovesc frontal într-o lege ce combate antisemitismul și extremismul, brusc se intră în modul „observăm, analizăm, amânăm”.
Băicoiul, laboratorul civic: legea e opțională, panoul e obligatoriu
Mai mulți membri ai comunității cer ca organele abilitate să verifice dacă afișajul respectă legislația – nu doar cea privind publicitatea stradală, ci și legislația privind incitarea, propaganda sau campaniile publice împotriva unor legi destinate combaterii extremismului.
Întrebarea e simplă:
- În România anului 2026, oricine are bani de panou poate să facă „campanie” împotriva unei legi care apără minorități și ține în frâu extremismul?
- Sau mai există totuși o linie roșie între libertatea de expresie și sabotarea, la nivel simbolic, a unui cadru legal creat tocmai pentru a preveni derapajele periculoase?
Deocamdată, la Băicoi, concluzia este amar-comică:
„Legea Vexler” apără statul de extremism, dar statul nu se apără nici măcar de niște panouri cu tupeu. (Cristina T.).
Exclusiv
PUȘCĂRIA MĂRGINENI, ÎNCONJURATĂ DE CAMERE, LIPSITĂ DE RĂSPUNSURI. Cum a ajuns o închisoare „păzită video” să lase un deținut să-și ia lumea în cap
Ziduri groase, tăcere și o evadare care nu dă pace
În spatele zidurilor de la Penitenciarul Mărgineni nu se mai aude zăngănit de lanțuri, ci bâzâit de camere video. Lanțurile s-au dus, posturile de pază fizice s-au subțiat, iar „modernizarea” a venit la pachet cu o evadare de toată frumusețea.
Conform relatărilor de presă, ultima evadare de la Penitenciarul Mărgineni (județul Dâmbovița) a avut loc în seara de 12 august 2025: un deținut de 32 de ani, condamnat la 5 ani și 10 luni pentru act sexual cu un minor, a fugit de la punctul de lucru din INTERIORUL unității. A fost prins după aproape 18 ore de alergătură prin Dâmbovița și Prahova. 18 ore în care „sistemul de securitate” s-a făcut de râs cu tot cu camerele lui.
Presa a relatat că evadarea s-a produs în contextul desființării unor posturi de pază fizice, înlocuite cu supraveghere video. Pe românește: s-au dat oamenii afară din foișor și s-au pus televizorul în loc. Și, surpriză, imaginea n-a ținut loc de pază.
INCISIV de Prahova bate la ușă: „Deschideți arhiva, nu doar porțile!”
În fața acestui spectacol strălucitor de management „modern”, redacția INCISIV de Prahova a hotărât să nu se mulțumească cu zvonuri și comunicate parfumate și a înaintat, în baza Legii 544/2001, o solicitare oficială de informații către Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), vizând strict activitatea Penitenciarului Mărgineni în perioada 2023–prezent.
Altfel spus: dacă tot scapă deținuții, măcar să nu scape și cifrele.
Solicitarea a fost trimisă directorului ANP, comisar-șef de poliție penitenciară Geo Bogdan Burcu, cu Ministerul Justiției pus „la curent” la rubrica „spre știință”. Nu de alta, dar e bine ca toată lumea să fie informată când sistemul se face că doarme.
O întrebare incomodă: câte ore suplimentare trebuie să faci ca să scape un deținut?
Primul capitol din întrebările INCISIV de Prahova lovește direct în inima problemei: resursa umană, adică oamenii care ar trebui să păzească zidurile, nu să doarmă pe ele.
Redacția cere, negru pe alb:
- câte ore suplimentare au făcut polițiștii de penitenciare în 2023, 2024, 2025 și în 2026 până în prezent;
- câte au fost compensate cu timp liber;
- câte au fost plătite efectiv;
- și, desigur, cât a costat tot acest dans al „suplimentarelor”.
Traducere: se vrea aflat dacă evadările se produc pe fond de oboseală, de subdimensionare a schemelor de personal sau pur și simplu pe fond de indiferență bine remunerată. Când oamenii lucrează la foc continuu, cu zeci de ore peste program, nu mai vezi deținutul care iese pe ușă, pentru că tu numeri zilele de concediu neefectuat.
Concediile – mit urban sau drept legal?
A doua temă: concediile de odihnă. Adică acea legendă urbană cu care sunt hrăniți angajații din sistemul public, dar pe care mulți o văd doar în Codul Muncii, nu și în viața reală.
INCISIV de Prahova cere:
- numărul total de zile de concediu neefectuate;
- numărul de angajați cu concedii restante;
- vechimea acestor concedii (din ce ani datează).
Dacă răspunsul oficial va arăta sute sau mii de zile de concediu neefectuate, atunci nu mai vorbim despre un penitenciar, ci despre un lagăr de lucru pentru angajați, în care pauza de odihnă e un fel de ficțiune birocratică. Dacă, dimpotrivă, totul e roz și concediile sunt la zi, înseamnă fie că unitatea e model, fie că realitatea de pe teren nu se aseamănă cu hârtiile.
Spital sau penitenciar? Epidemia de concedii medicale
Un alt punct dureros vizează absenteismul medical. Redacția solicită:
- numărul total de zile de concediu medical în perioada 2023–prezent;
- impactul financiar aferent.
Dacă personalul se îmbolnăvește pe bandă rulantă, fie avem o problemă cu condițiile de muncă, fie cu nervii oamenilor, fie cu amândouă. Un climat profesional toxic produce mai multă boală decât un virus respirator. Iar când jumătate din efectiv e pe rețetă, cealaltă jumătate trebuie să acopere ture, posturi și „camere video” care nu păzesc singure.
Munca deținuților: cine muncește, cine încasează?
Un subiect sensibil, atins în solicitarea INCISIV de Prahova, privește punctele de lucru exterioare ale unității:
- ce puncte de lucru există în prezent;
- unde sunt ele situate;
- câți deținuți muncesc în medie acolo.
Apoi vine întrebarea care ustură: ce venituri au fost obținute din activitatea acestor puncte în perioada 2023–prezent și ce sume au intrat efectiv în conturile unității?
Să ne înțelegem: vorbim de munca unor persoane private de libertate, supravegheate de personal public, în baza unor contracte. E legitim ca opinia publică să știe dacă banii ăștia se văd în condițiile de muncă și de detenție sau se pierd, miraculos, în ceața sistemului. Cine face profit din munca deținuților și ce primește în schimb penitenciarul? Din nou, cifrele au cuvântul – dacă vor fi comunicate.
Investiții pentru oameni sau pentru ciment?
INCISIV de Prahova solicită, în mod expres, valoarea totală a investițiilor realizate, în perioada 2023–prezent, în două direcții:
- îmbunătățirea condițiilor de muncă ale polițiștilor de penitenciare;
- îmbunătățirea condițiilor de detenție ale deținuților.
Aici se decide dacă Mărgineni e o închisoare a secolului XXI sau un depozit de oameni, cosmetizat cu două camere și un strat de var. Dacă banii s-au dus pe betoane, garduri și fier, iar oamenii – personal și deținuți – rămân în condiții mizerabile, atunci avem o problemă structurală: sistemul investește în ziduri, nu în siguranță reală.
Inventarul marelui secret: ce s-a cumpărat, pentru cine și cu cât?
Redacția mai vrea să afle și:
- ce obiecte de inventar și mijloace fixe au fost achiziționate între 2023 și prezent;
- și, mai ales, care este valoarea lor.
În mod normal, fiecare scaun, fiecare calculator, fiecare aparat de supraveghere ar trebui să aibă o explicație: cui folosește, ce problemă rezolvă, cum îmbunătățește activitatea. Când însă se cumpără „tehnică” doar ca să se bifeze modernizarea pe hârtie, ajungem la situația ridicolă în care avem zeci de camere video, dar un deținut tot reușește să își ia lumea în cap din interiorul unității.
Vocea personalului: plângeri multe sau frică multă?
Poate cea mai delicată zonă atinsă de solicitarea INCISIV de Prahova este aceea a petițiilor, sesizărilor și reclamațiilor formulate de personal în perioada 2023–prezent privind condițiile de muncă.
Surse din sistem, citate de INCISIV de Prahova, vorbesc despre:
- nemulțumiri serioase în rândul angajaților;
- presiuni administrative;
- un climat profesional tensionat;
- teama unora de a-și exprima oficial problemele, de frica repercusiunilor profesionale.
Dacă numărul sesizărilor este mare, înseamnă că personalul a început să nu mai suporte și strigă, instituțional, după ajutor. Dacă numărul este mic sau inexistent, în timp ce sursele spun altceva, înseamnă că frica e mai puternică decât realitatea oficială. Oricum ar fi, datele vor vorbi – sau tăcerea lor îi va trăda.
Controale „pe hârtie” sau măsuri reale?
Nu în ultimul rând, INCISIV de Prahova cere:
- numărul controalelor făcute de structurile ANP sau de alte instituții de control în perioada 2023–prezent;
- principalele măsuri dispuse în urma acestor controale.
Aici se vede dacă sistemul se verifică pe bune sau doar își face inspecții de curtoazie. Dacă la Mărgineni s-au făcut controale după evadare, iar rezultatul concret a fost un teanc de hârtii și nici o schimbare în teren, înseamnă că rolul lor e doar de decor. Pe de altă parte, dacă au existat măsuri clare, sancțiuni, reorganizări, atunci opinia publică merită să afle ce s-a schimbat efectiv ca o nouă evadare să nu fie doar „o chestiune de timp”.
Mărgineni: laborator de zvonuri sau caz-școală de management eșuat?
Întrebarea centrală, ridicată de demersul INCISIV de Prahova, e simplă și tăioasă:
sunt problemele de la Mărgineni doar zvonuri alimentate de gura lumii sau indicii clare ale unor disfuncționalități administrative care trebuie investigate serios?
Nivelul orelor suplimentare, concediile restante, absenteismul medical, veniturile din munca deținuților, investițiile reale în oameni, numărul sesizărilor și efectele controalelor – toate acestea, puse cap la cap, vor arăta dacă Penitenciarul Mărgineni este:
- o unitate care funcționează la limită, susținută de oboseala și frustrarea personalului;
- sau o instituție „model” doar în comunicate, unde problemele sunt ascunse sub covor până când, din când în când, câte un deținut scoate covorul pe ușă.
Transparență sau opacitate cu circuit închis?
INCISIV de Prahova a anunțat că va publica integral răspunsurile primite de la Administrația Națională a Penitenciarelor și de la instituțiile implicate și va continua să monitorizeze situația de la Penitenciarul Mărgineni.
Într-un stat care se pretinde european, transparența în administrarea unei închisori nu e un moft, ci o obligație:
- față de contribuabilii care plătesc sistemul;
- față de personalul care lucrează în condiții, adesea, de uzură psihică și fizică;
- față de deținuți, care sunt în grija statului, nu în custodia întâmplării.
Până când ANP va răspunde la întrebările precise ale redacției INCISIV de Prahova, rămâne o singură certitudine: zidurile de la Mărgineni sunt groase, dar nu atât de groase încât să mai poată ascunde la nesfârșit ceea ce camerele de supraveghere „uita” să vadă și ce rapoartele interne „uită” să scrie. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zilePata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 5 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 4 zilePermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Administratieacum 5 zileSărbătoare în comunitate: Festivalul Cireșelor revine la Păulești cu un regal folcloric și voie bună
-
Exclusivacum 23 de oreViitura a lovit Cerasu, dar amenzile au venit mai repede decât apele: „profesioniștii” de la IPJ Prahova la pândă, nu la datorie
-
Exclusivacum 5 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 4 zileConfirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
-
Exclusivacum 24 de oreIPJ VASLUI, TRIUNGHIUL BERMUDELOR DIN POLIȚIA ROMÂNĂ: CUM SĂ FII „ZEU” CU TREI FEȚE ȘI SĂ SCUIPĂ DE SUS PE LEGE




Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login