Actualitate
De la maestrul luminilor și umbrelor, un film pe care, dacă nu l-ați văzut, trebuie să-l vedeți chiar acum
Shadow of a Doubt (1943, R: Alfred Hitchcock, cu: Teresa Wright, Joseph Cotten și alți oameni, în mod curios, nu toți morți astăzi)
Scuzați-mi prețiozitatea, dar nu e nimic exagerat în enunț: nu poți doar să te uiți la Hitchcock. Să deschizi laptopul unsuros de la atâta izolare și să îndeși un play la fișierul ăla pe care scrie, să zicem, ”Rear Window”, scărpinându-te la coae ori la labii, cu soarele bătându-ți deopotrivă în meclă și-n ecranul brăzdat de urme de origine incertă, asta e lipsă de respect, tinere! Și nu zic c-ar trebui să-l respecți pe omul ăla care a creat nu doar niște filme, ci niște lumi întregi, dar măcar ar trebui să te respecți pe tine. Și să te respecți pe tine înseamnă faci tot posibilul ca lumea ta, adică aceea în care urmează să vezi un film de Hitchcock, să fie cât de cât compatibilă cu cea în care vei avea privilegiul să pășești. Știți voi, ca să nu fie pasul prea mare de făcut, mai ales așa, neîncălziți și atrofiați cum sunteți.
Și, cum prietena mea e pasionată (spre obsedată) de corpuri de iluminat și de tunarea lor cu tot felul de obiecte de prin casă, pentru probabil cel mai bun film al lui Hitchcock (în viziunea lui și-a altor câțiva mari regizori, nu neapărat și-n cea a publicului larg) am reușit să realizăm această mizanscenă deosebit de hipsterească:

Știți cum unele lucruri pur și simplu se întâmplă la fix și par să se potrivească, punându-ți la grea încercare ateismul și nevoia de certitudine științifică în viață? Ei, noi, fără să știm cum e filmul și fără să ne gândim măcar că însuși titlul conținea un țel cât se poate de declarat, am făcut joculețul ăsta de lumini și umbre parcă special pentru un film în care luminile și umbrele joacă un rol cheie în poveste. Altfel, camera lui Hitchcock e la fel de insinuantă și de insolentă ca în toate marile lui filme: pare că se furișează, că pândește, că se strecoară pe nesimțite drept în mijlocul momentului, iar sentimentul că ești martor la o scenă pe care parcă n-ai voie s-o vezi sporește intensitatea, suspansul și, pe alocuri, teroarea pură. Doar că Shadow of a Doubt are ceva în plus: în tot acest dans magic al camerei de filmat, luminile și umbrele par să prindă viață și chiar o voință proprie, sunt straniu și neliniștitor umanizate, într-un exercițiu de antropomorfizare pe care-l pot asemăna doar cu realismul magic inventat de mingicarii prozei sud-americane din perioada ei de boom istoric. Dacă nu mă credeți, aveți aici câteva exemple de cadre pe care s-ar putea să le găsiți ușor angoasante doar așa, privindu-le fără să știți despre ce e vorba în ele:

Dar toate aceste secvențe pălesc în fața a ceea ce pentru mine a fost cadrul-rege, pur și simplu o poezie spusă într-o singură imagine. Aceasta (urmată instantaneu de cadrul pe care, în selecția de mai sus, îl vedeți în dreapta sus):

Această succesiune de două cadre înspăimântătoare din motive pe care nici măcar nu reușești să ți le explici e punctul de cotitură și practic primul twist al fimului, momentul în care ”umbra îndoielii” promisă în titlu se așază peste o relație și o poveste până atunci destul de senină. Pentru că, în prima treime de film, Hitchcock îți adoarme vigilența cu o povestioară aparent pozitivă, în care doar muzica și micile grimase de secretomanie te fac să bănuiești că ceva e în neregulă.
Filmul începe cu prezentarea unei familii cât se poate de banale dintr-un orășel cât se poate de mic și de neînsemnat din California: cei cinci Newton, tatăl lucrător la bancă, mama casnică, doi copii mici și tocilari (citeau mult copiii pe atunci, se vede treaba), plus fata cea mare, Charlie, jucată de superba Teresa Wright (n. 1918 – d. 2005). Existența repetitivă și plată a celor cinci este semnificativ zguduită de vestea că urmează să primească vizita celebrului ”unchi Charlie”, fratele mamei copiilor și, judecând după încântarea întregii familiei la auzul veștii, aparent un tip foarte charismatic și drăguț, adorat de toți membrii familiei, dar în special de fata cea mare, numită de altfel după el, Charlie, într-un alt semn de atașament față de misteriosul unchi. Zic misterios pentru că merită spus că nici unul dintre cei cinci, nici măcar sora lui și mama copiilor, nu știu prea multe despre bărbatul rupt de familie de mult timp. Acesta de altfel urma să vină de la New York, adică practic din altă lume, într-o perioadă în care drumul de 4500 de kilometri încă putea fi făcut doar cu trenul ori mașina, în 2-3 zile cel puțin.
De altfel, actorul principal îi fură Teresei Wright titlul de ”cea mai sexy prezență din film”: la doar doi ani de la succesul cu Citizen Kane, Joseph Cotten (n. 1905 – d. 1994) avea să facă încă un rol memorabil, cu ochii ăia albaștri ca marea liniștită, ochi cărora tehnologia alb-negru a vremurilor nu le-a făcut deloc dreptate.
Chimia hipnotică și uneori intoxicant de incestuoasă dintre unchi și nepoată construiește acel cadru fantastic de mai sus, în care nepoata pare străbătută în egală măsură de îndoială și de o mică revelație: câte nu știe oare despre exoticul său unchi și, de fapt, de ce acea apariție bruscă în viața lor, după mulți ani de absență?
Din acel punct încolo, tensiunea abia simțită din prima parte își face loc și devine electrizantă, escaladând adesea în oroare și frică reale, din ce în ce mai răspicate și mai evidente, pe măsură ce ne apropiem de final.

Chiar așa, ce o fi oare cu fascinația unchiului Charlie pentru gâturi, în special de femei? De ce mâinile lui mari ca niște cazmale par mereu în căutarea a ceva de apucat? Și cât este afecțiune, cât perversiune și cât, poate, ceva mult mai rău, în modul în care pare că le folosește?
Ei bine, lăsați-l pe Hitchcock să vă răspundă cum știe el mai bine la toate aceste întrebări, în ultima treime a probabil celui mai bun film pe care l-a făcut vreodată. Va fi ca o plimbare cu acel roller coaster atât de periculos și de palpitant încât nici măcar nu a fost inventat încă de inginerii umani. Vă veți da jos din el după ceva mai puțin de două ore (dar pe care voi le veți percepe ca fiind mult mai puțin), cu mușchii încordați încă de frică, fețele încă transfigurate, dar sufletele libere și vibrante. Comparat cu Hitchcock, coronavirusul însuși este o glumiță simpatică și ușurică. Faptul că știi însă că lumea lui Hitchcock nu este reală te face să ieși din toată acea lume a groazei nu cu lipsă de curaj, ci cu poftă de cunoaștere și de încă și mai multă aventură.
Andrei Manțog
Actualitate
Instanța federală menține interdicția Pentagonului împotriva Anthropic. Compania mai are însă opțiuni juridice
Curtea de Apel confirmă etichetarea Anthropic drept risc pentru lanțul de aprovizionare
Un complet format din trei judecători ai Curții de Apel a Statelor Unite pentru Districtul Columbia a validat decizia Pentagonului de a considera produsele dezvoltate de Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” în materie de securitate națională.
Hotărârea permite Departamentului Apărării să interzică utilizarea sistemelor de inteligență artificială dezvoltate de companie nu doar de către propriii angajați, ci și de salariații firmelor private care lucrează în cadrul unor contracte de apărare.
Decizia reprezintă o victorie importantă pentru Pentagon, însă nu încheie disputa juridică dintre administrația americană și compania care dezvoltă modelul Claude.
Două procese distincte, două direcții juridice diferite
Hotărârea pronunțată la Washington se referă exclusiv la măsura adoptată de Departamentul Apărării. Ea nu influențează un alt proces, desfășurat separat în Districtul de Nord al Californiei.
În acel dosar, judecătoarea Rita Lin a respins, luna trecută, încercarea administrației Trump de a exclude Anthropic de la toate contractele federale. Prin urmare, compania se confruntă cu două litigii paralele, ale căror rezultate au fost până acum diferite.
Pentagonul își apără decizia, Anthropic ia în calcul noi apeluri
Emil Michael, directorul tehnologic al Pentagonului și unul dintre principalii susținători ai măsurilor împotriva Anthropic, a salutat public hotărârea instanței.
Acesta a afirmat că argumentele companiei au fost respinse și că desemnarea Anthropic drept risc pentru baza industrială de apărare oferă o mai mare siguranță militarilor și sistemului de comandă.
La rândul său, Anthropic a transmis că nu este de acord cu verdictul, dar a lăsat deschisă posibilitatea continuării demersurilor judiciare. Compania a invocat hotărârea favorabilă pronunțată în California și a precizat că analizează toate opțiunile, inclusiv solicitarea unei noi examinări a cazului.
Judecătorii majoritari au invocat restricțiile impuse de Anthropic asupra modelului Claude
Avizul majoritar a fost redactat de judecătorul Gregory Katsas și susținut de judecătoarea Naomi Rao, ambii numiți de Donald Trump.
Cei doi au considerat că administrația a avut suficiente argumente pentru a concluziona că integrarea în continuare a modelului Claude în sistemele informatice ale Departamentului Apărării, fie direct, fie prin intermediul contractorilor, poate reprezenta un risc pentru securitatea națională.
Judecătorii au pus accent pe faptul că Anthropic introduce în model restricții menite să împiedice executarea anumitor sarcini. În opinia majoritară, aceste limitări au împiedicat în mai multe rânduri modelul să răspundă unor solicitări formulate de utilizatori guvernamentali.
Opinia separată: legea nu vizează o companie americană preocupată de siguranța AI
Judecătoarea Karen Henderson, numită de fostul președinte George H.W. Bush, a avut o opinie diferită și a votat împotriva deciziei majoritare.
Ea a susținut că legislația utilizată pentru desemnarea Anthropic drept risc — Federal Acquisition Supply Chain Security Act, adoptată în 2018 — a fost creată pentru a preveni sabotajul unor puteri străine ostile.
În opinia sa, această lege nu ar trebui aplicată unei companii americane care introduce în propriile produse mecanisme de siguranță și reguli etice cunoscute public.
Anthropic poate cere rejudecarea de către întregul tribunal
Experții juridici consideră că firma are două căi principale de atac. Anthropic poate solicita intervenția Curții Supreme a Statelor Unite sau poate cere ca dosarul să fie analizat de un complet extins al Curții de Apel pentru Districtul Columbia.
Ambele variante sunt însă incerte. Curtea Supremă nu este obligată să accepte un caz, iar astfel de solicitări sunt aprobate doar într-un număr redus de situații. La rândul său, rejudecarea de către întregul complet al Curții de Apel este o procedură discreționară și nu este acordată în mod frecvent.
Componența întregii Curți de Apel ar putea schimba rezultatul
Spre deosebire de completul care a pronunțat decizia — format din doi judecători numiți de Donald Trump și unul numit de George H.W. Bush — întregul tribunal federal are o componență mai diversă, cu judecători numiți de președinți republicani și democrați.
Această structură ar putea face ca o eventuală rejudecare să fie mai puțin previzibilă. Unii specialiști consideră că judecătorii ar putea analiza mai atent limitele puterii executive atunci când administrația invocă motive de securitate națională.
Totuși, apărarea bazată pe securitatea națională oferă executivului o marjă largă de apreciere, iar instanțele sunt adesea prudente atunci când sunt chemate să conteste decizii ale Pentagonului în acest domeniu.
Un dosar cu miză majoră pentru industria AI și securitatea națională
Cazul Anthropic depășește disputa dintre o companie de tehnologie și Departamentul Apărării. El poate stabili cât de mult control pot exercita furnizorii de inteligență artificială asupra utilizării produselor lor de către guvern și în ce măsură administrația poate interzice aceste tehnologii în numele securității naționale.
Analiștii consideră că, dacă va primi dreptul de a contesta decizia în fața unui complet extins, Anthropic ar putea avea șanse reale să obțină un rezultat diferit. O eventuală sesizare a Curții Supreme ar putea amplifica și mai mult importanța cazului.
Pentru moment, însă, compania nu are garantat dreptul la o nouă etapă de judecată, iar interdicția Pentagonului rămâne în vigoare.
Actualitate
Italia comandă două distrugătoare DDX pentru apărarea împotriva rachetelor hipersonice
Contract de 3,7 miliarde de euro pentru Marina Italiană
Organizația Europeană pentru Cooperare în Domeniul Armamentului (OCCAR) a atribuit un contract în valoare de 3,7 miliarde de euro pentru construirea a două distrugătoare DDX destinate Marinei Italiene.
Acordul a fost încheiat cu Orizzonte Sistemi Navali (OSN), companie mixtă controlată de producătorul naval Fincantieri și grupul de tehnologie și apărare Leonardo. Aproximativ 1,3 miliarde de euro din valoarea totală a contractului reprezintă opțiuni.
Fincantieri și Leonardo își împart responsabilitățile
În următoarele săptămâni, OSN urmează să semneze contracte de subcontractare cu cele două companii italiene. Fincantieri va primi comenzi estimate la 1,8 miliarde de euro, în timp ce valoarea contractelor atribuite companiei Leonardo este evaluată la aproximativ 1,7 miliarde de euro.
Fincantieri va răspunde de proiectarea și construcția celor două nave, iar Leonardo va contribui la dezvoltarea sistemului de luptă.
Potrivit producătorilor, programul DDX va aduce o schimbare majoră în profilul operațional al Marinei Italiene, atât prin caracteristicile platformei navale, cât și prin nivelul de integrare al sistemelor de luptă.
Navele vor înlocui distrugătoarele din clasa Horizon
Cele două distrugătoare sunt programate să fie livrate în 2033 și 2035. Calendarul reprezintă o întârziere față de planurile inițiale ale Romei. În momentul în care Italia a prezentat programul noilor nave, în 2020, primele livrări erau anticipate pentru anul 2028.
Contractul pentru construcție ar fi trebuit să fie semnat în 2023, în funcție de disponibilitatea finanțării. Definirea cerințelor operaționale și identificarea resurselor financiare ar fi provocat însă întârzieri semnificative, proiectul fiind amânat cu aproximativ trei ani.
Noile nave vor înlocui distrugătoarele italiene din clasa Horizon și vor deveni unele dintre cele mai importante platforme de apărare aeriană și antirachetă ale flotei.
Distrugătoare de 180 de metri, cu rază de acțiune de peste 4.000 de mile
Fiecare distrugător DDX va avea o lungime de 180 de metri și o deplasare de aproximativ 13.500 de tone. Navele vor putea parcurge peste 4.000 de mile nautice fără realimentare.
Platformele vor fi echipate cu un sistem integrat de comandă, control, comunicații, calculatoare și informații, denumit SADOC 5 C5I. La bord vor fi instalate și un radar digital AESA în banda S, precum și sisteme de armament dezvoltate de compania europeană MBDA.
Scut naval împotriva amenințărilor aeriene și hipersonice
Principalul obiectiv al programului este asigurarea unei capacități avansate de apărare aeriană și antirachetă. Sistemele instalate pe distrugătoare vor fi concepute pentru detectarea și combaterea rachetelor convenționale, balistice și hipersonice.
Prin integrarea radarului AESA, a sistemului de comandă SADOC și a armamentului MBDA, navele vor putea proteja atât propria platformă, cât și alte unități navale aflate în aceeași formație.
Programul este prezentat drept un salt tehnologic major pentru Marina Italiană, într-un context în care amenințările aeriene și cu rachete devin tot mai complexe și mai greu de contracarat.
Fincantieri își extinde portofoliul de comenzi
Fincantieri anunțase anterior că se așteaptă la contracte noi în valoare de aproximativ 5 miliarde de euro pe termen scurt, iar proiectul DDX se numără printre principalele acorduri incluse în această estimare.
Compania urma să contracteze, în perioada următoare, și două unități navale în cadrul programului italian Joint Maritime Mission System, cunoscut sub denumirea J3MS.
Strategia Fincantieri vizează, în același timp, extinderea activității pe piețele externe. Producătorul italian intenționează să încheie contracte importante cu mai multe marine militare străine pentru furnizarea de nave de suprafață, inclusiv fregate FREMM, dar și pentru servicii destinate unor clienți din Orientul Mijlociu și din alte regiuni strategice.
Un nou sistem de război electronic pentru protecția flotei
Compania italiană ELT Group va dota distrugătoarele DDX cu un sistem de război electronic de nouă generație.
Soluția este destinată să îmbunătățească protecția navelor și a întregii formații navale în scenarii operaționale caracterizate de amenințări multiple, desfășurate simultan în domeniile maritim, aerian, terestru, spațial și cibernetic.
Prin combinația dintre apărarea antirachetă, radarul avansat, sistemele de comandă și războiul electronic, cele două distrugătoare vor reprezenta un element central al viitoarei arhitecturi de apărare a Marinei Italiene.
Actualitate
Siria vrea să elimine toate bazele militare străine de pe teritoriul său
Al-Sharaa: „Suveranitatea deplină” este obiectivul Damascului
Siria urmărește să nu mai găzduiască baze militare străine, a declarat președintele Ahmad al-Sharaa în cadrul unui eveniment organizat de Atlantic Council. Liderul de la Damasc a susținut că retragerea prezenței militare externe ar permite statului sirian să își exercite „suveranitatea completă și neîngrădită”.
Declarația vine în contextul reorganizării relațiilor militare ale Siriei cu Rusia și Turcia, două state care au menținut, în perioada regimului Assad, o prezență militară semnificativă pe teritoriul sirian.
Rusia și-a redus drastic infrastructura militară
Potrivit lui Ahmad al-Sharaa, Rusia opera înainte de schimbarea regimului de la Damasc aproximativ 170 de baze militare în Siria. După înlăturarea regimului Assad, numărul acestora s-a redus la doar două.
„Avea în jur de 170 de baze militare, iar acum au mai rămas doar două”, a declarat președintele sirian.
Cele două instalații rusești — baza aeriană Hmeimim și baza navală de la Tartus — nu ar mai urma să fie utilizate ca puncte de sprijin pentru operațiuni militare externe. În urma unor negocieri îndelungate, Damascul și Moscova au convenit transformarea lor în centre destinate pregătirii armatei siriene.
În luna august, cele două țări au semnat un memorandum de înțelegere prin care bazele urmau să fie transformate în „centre comune de instruire și calificare”.
Prezența turcă, reevaluată de autoritățile de la Damasc
Siria a început, de asemenea, să reducă numărul bazelor militare deținute de Turcia, a mai afirmat Ahmad al-Sharaa. Președintele nu a precizat însă câte instalații turcești existau inițial și câte mai sunt active în prezent.
În timpul regimului Assad, Turcia avea trupe și posturi de observare în nordul și nord-vestul Siriei. Prezența militară turcă fusese justificată prin necesitatea protejării frontierei și combaterii infiltrării unor grupări teroriste și miliții înarmate.
Damasc cere un cadru legal pentru bazele rămase
Ahmad al-Sharaa a subliniat că bazele turcești nu au fost autorizate anterior de parlamentul sirian. În acest context, autoritățile de la Damasc analizează posibilitatea acordării unui statut juridic instalațiilor turcești care ar urma să rămână pe teritoriul țării.
„Orice prezență străină trebuie să se bazeze pe aprobarea Adunării Poporului și să aibă un statut legal”, a explicat liderul sirian.
Declarația indică intenția noii conduceri de a supune orice formă de prezență militară externă controlului instituțiilor siriene și de a elimina situațiile considerate nelegale de autoritățile de la Damasc.
Siria vizează relații diplomatice, nu alianțe militare
Președintele sirian a afirmat că țara sa nu va mai avea, într-un viitor apropiat, nevoie de trupe străine sau de baze militare aparținând altor state.
În locul sprijinului militar extern, Damascoul urmărește dezvoltarea unor relații bazate pe diplomație, respect reciproc și cooperare cu statele vecine și cu partenerii internaționali ai Siriei.
Obiectivul anunțat de Ahmad al-Sharaa este transformarea teritoriului sirian într-un spațiu aflat exclusiv sub autoritatea statului, fără baze străine capabile să susțină operațiuni militare împotriva altor țări.
-
Exclusivacum 3 zileCumetrie mare între adjunctul șefului I.P.J. Prahova și DGA Prahova: rețeaua de relații care sfidează incompatibilitatea
-
Exclusivacum 5 zileÎncă o investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, intră în sfera penalului – comisie de apel ilegală și plângeri penale pe numele lui (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileALARMĂ ROȘIE LA INDUSTRIA DE APĂRARE – Triada de la MEDAT sfidează CSAT, Consiliul Legislativ și bunul‑simț (Documente)
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova: „comartimente”, șefi clonați și filiera Buzău cu nota 4 la volanul Rutierului (DOCUMENTE)
-
Uncategorizedacum 3 zileFEUDA PENALĂ A LUI „NAE COMISIONARU” de la T.C.E. Ploiesti: angajări de fini, fișe de post trucate și bani publici la dispoziția nașului
-
Uncategorizedacum 3 zileALARMĂ MAXIMĂ! TRIADA DE LA MEDAT ȘI OMUL CU PIXUL DE AUR – joc mortal cu Constituția și securitatea națională
-
Exclusivacum 5 zileRepublica T.C.E. Ploiesti se repliază: cum încearcă Slănicenceanca să salveze „nepotul” lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, fără permis și fără meserie
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova își pansează „comartimentul”, dar lasă dispeceratele-fantomă să bântuie. Și mai naște niște secții rurale clonă



