S-a declanșat un război în linie dreaptă între marile imperii. E care pe care. Un război mai important decât cel al pandemiei. Și chiar mai periculos decât războiul economic. E tot neconvențional. Dar poate precede un război convențional în toată regula. Bătălia s-a deschis pe despăgubiri. Care sunt uriașe. Și se pot transforma în casus belli.
Germania – oare putea să lipsească Germania din această schemă? – după ce s-a gândit bine, a solicitat 165 de miliarde de euro despăgubiri Chinei. Pe motiv că că cea mai putenică economie a lumii s-ar afla la originea pandemiei. Donald Trump, președintele Staelor Unite a sărit ca ars. A afirmat că această sumă este prea mică. „E vorba de mult mai mulți bani”, a anunțat acesta. Vorbind în numele întregii lumi. Pentru că, a spus șeful Executivului american, aici nu este vorba doar de Germania și Statele Unite. E vorba de toate țările care au avut de suferit. Iar China, aparent cel puțin, este bună de plată.
Desigur, această primă salvă de artilerie, pe care am prevăzut-o în urmă cu o lună de zile, evident nu numai eu, este mai nuanțată. Statele Unite anunță că este în plină desfășurare o investigație de mare amploare. China nu mai este oficial acuzată de către Casa Albă că ar fi produs în mod deliberat acest virus. Și că nu s-ar fi aflat în mod deliberat la originea declanșării Covid-19. Acum acuzațiile care planează deasupra Beijingului sunt de altă natură. Conform Departamentului de Stat al Statelor Unite, există indicii temeinice că epidemia și apoi pandemia ar fi putut fi blocate în China. Și că doar în urma unor acte repetate de neglijență, de care se fac vinovați responsabilii chinezi, epidemia s-ar fi răspândit în întreaga lume, transformându-se în pandemie. A căzut deci, cel puțin la nivel oficial, o teorie conspiraționistă, care a circulat insistent în social media la nivel planetar.
Spre deosebire de Statele Unite, Germania nu a informat opinia publică asupra faptului că ar fi demarat o anchetă și că în urma acestei anchete ar fi constatat existența unei culpe intenționate sau neintenționate a Chinei. Și tot spre deosebire de Statele Unite – și nu este o simplă nuanță – Germania revendică despăgubiri de 165 de miliarde de euro în beneficiul ei însăși. Deși informal conduce întreaga Europă, pe care a cucerit-o pașnic, fără război și o ghidează în ce direcție vrea, prin intermediul instrumentului numit Uniunea Europeană, Germania doamnei Angela Merkel nu s-a gândit o secundă la pagubele suferite de celelate țări.
Ne aflăm așadar în ipoteza în care state puternice, care au avut de suferit de pe urma pandemiei și vor mai avea încă de suferit, se pregătesc să forțeze China să plătească despăgubiri consistente. Vom vedea la sfârșit – dacă va exista un sfârșit – care vor fi țările beneficiare și ce sume de bani le vor reveni. Până una alta sunt neceare câteva precizări. Nu de alta, dar astfel vom înțelege mai bine de ce ținta este China. Germania, ca să încep cu începutul, intrase în recesiune încă dinainte de declanșarea pandemiei. Era pentru prima dată în istoria de după cel de-al Doilea Război Mondial când Germania se afla în această situație. Dar avea totuși la începutul acestui an rezerve consistente. Fiind capabilă să facă față unei crize economice care, spre deosebire de cea din 2008, nu a mai putut fi sărită de Berlin cu aceeași dexteritate, din simplul motiv că Berlinul nu a avut timpul necesar pentru a o exporta către alte state UE. Pandemia și criza economică globală au agravat probemele economice cu care se confruntă Germania. Și, ca de obicei, Berlinul încearcă să-și scoată pârleala pe seama altora. Statele Unite, la rândul lor, aveau la data veniri la Casa Albă a lui Donald Trump cea mai mare datorie publică din istoria proprie, dar și din istoria lumii. Era de circa 30 de mii de miliarde de dolari. Donald Trump a reușit performanța de a reduce șomajul, de a repune în stare de funcționare mecanismele economiei americane și de a imprima un ritm constant de creștere, care în mai mulți ani ar fi putut reduce povara care risca să zdrobească America. Și asta în condițiile în care cheltuielile de înarmare au continuat să rămână consistente. Și Statele Unite sunt de mai multă vreme în situația de a încerca cumva să stoarcă în mod legal sume de bani din economiile altor state. Așa s-a ajuns în situația, înainte încă de dubla criză pe care o traversăm, în care Statele Unite au amendat cu sume uriașe de zeci de miliarde de euro producătorii de mașini germani, întrucât aceștia ar fi dezinformat în legătură cu gradul de poluare produs de autoturismele nemțești. S-au încercat – și în parte au fost încununate de succes – și sancțiuni economice împotriva Chinei. Acum însă este vorba de cu totul și cu totul altceva.
Așa cum era de prevăzut, China, primul stat din lume care a trecut prin pandemie, dar și primul în care criza s-a încheiat, s-a mișcat în plan economic cu rapiditate și, profitând de închiderea unor uriașe capacități economice pe teritoriul ei, proprietate mixtă, a cumpărat masiv, printr-o operație nemaiîntâlnită până în prezent în istorie, acțiunile deținute de mii de corporații străine. În general, această mega-operațiune a fost efectuată pe piața bursieră, într-un interval de timp foarte scurt, exact atunci când prețul acțiunilor era în cădere liberă. Aceste operațiuni s-au extins însă și în afara Chinei. Inclusiv pe teritoriul Statelor Unite. Exact când Statele Unite se apropiau de vârful unei pandemii, care este pe cale să creeze tot atâtea victime câte au fost numărate de armata americană la capătul celui de-al Doilea Război Mondial.
Deci acesta este punctul de plecare. Cum se va desfășura acest proiect prin care China ar urma să plătească cele mai mari despăgbiri pe care le-a plătit vreodată un stat în istorie și asta în condițiile în care China nu este nici pe departe o țară învinsă? Printr-un proces internațional. Intentat probabil de către Statele Unite la Curtea Internațională de la Washington. Și de către Germania și eventual alte state, într-o instanță internațională europeană. În acest proces, statele care solicită despăgubiri trebuie să prezinte dovada fie că Beijingul a creat în laboratoare virusul și i-a dat drumul în lume – cei mai mulți savanți afirmă că nu este așa – fie că a dovedit neglijență, nu a reușit să izoleze la timp epidemia și a lăsat-o să se dezvolte și să se propage în întreaga lume. Dacă se aduc asemenea probe, China este bună de plată. Dar cum va fi forțată să plătească?
China are nenumărate proprietăți și depozite de bani în întreaga lume. Acestea pot fi relativ ușor înghețate și apoi confiscate până la acoperirea obligațiilor ce ar putea fi stabilite de Justiție. Aparent, China nu se poate împotrivi.
În desfășurarea acestei operațiuni însă și în funcție de modul în care vor proceda statele, nu este deloc exclus ca această executare silită a Chinei să declanșeze al Treilea Război Mondial, în sensul clasic al cuvântului, care ar închide între paranteze ciclul lung și extrem de costisitor al războaielor asimetrice desfășurate pe întreaga planetă. Iar dacă se ajunge aici, lucrurile stau rău de tot. Să aruncăm o privire extrem de scurtă pe tabla de șah geostrategică.
Pe o scară de la 1 la 10 a încrederii în parteneri, Germania și, în general, statele puternice ale Uniunii Europene au ajuns la genunchiul broaștei în raport cu Washingtonul. Germania nu obține nici măcar 4 puncte. Nici chiar Marea Britanie, aliatul tradițional al Statelor Unite nu depășește 5 puncte la capitolul încredere. Iar China este la cel mai scăzut nivel din istoria modernă. Prin urmare, cea mai importantă putere militară de pe glob, Statele Unite nu dispun în mod real de aliați credibili într-o eventuală confruntare cu cea mai mare putere economică a lumii, care este China. Ca să nu mai vorbim de ceilalți poli de putere, mai apropiați de Germania și de Europa decât de Statele Unite. Respectiv Federația Rusă, Iranul, Turcia și chiar și Coreea de Nord. Dar aceasta este o simplă paranteză și nimic altceva, o paranteză menită să le dea dureri de cap oficialilor de la Washington.
Un lucru rămâne cert. Dacă nu va fi război, va fi prerăzboi. Vom asista la utilizarea tuturor instrumentelor inventate de omenire, care pregătesc terenul psihologic, economic, financiar, juridic, cultural și științific pentru declanșarea unei conflagrații.
Sorin Rosca Stanescu