Dacă sunt adevărate informațiile care au bubuit în Israel zilele trecute, după ce au fost lansate de Channel 12, rezultă că președintele Klaus Iohannis a știut din timp de existența unei epidemii extrem de periculoase, care urma să se transforme în pandemie. De când ar fi știut Iohannis? Stați bine pe scaun. Și spălați-vă pe față. Din prima săptămână a lunii noiembrie 2019. Ce s-a întâmplat atunci? Serviciile americane de intelligence, conform presei israeliene, care prezintă și documente în acest sens, ar fi informat Israelul și rând pe rând toți partenerii NATO, inclusiv România, asupra epidemiei declanșate în China la Wuhan. Cândva, spre sfârșitul lunii ianuarie 2020, deci cu o întârziere de peste două luni și jumătate, întrebat fiind de un jurnalist, Klaus Iohannis a calificat epidemia drept o știre oarecare de presă. E strigător la cer!

Să fim foarte atenți la câteva date și informații, pe care este bine să le punem acum cap la cap. Conform informațiilor și documentelor presei israeliene, serviciile de intelligence ale Statelor Unite, nu se precizează care, ar fi obținut în prima săptămână a lunii noiembrie informații despre un virus extrem de periculos, cu o viteză uriașă de propagare, care a contaminat primele persoane în provincia Wuhan, care numără 60 de milioane de locuitori. Considerând această informație ca având o importanță capitală și fiind de interes major în plan geostrategic, respectivele servicii de informații de pe malul Potomacului, cu certitudine cu avizul președintelui Donald Trump sau poate chiar din inițiativa acestuia, reacționează loial și responsabil și informează de îndată pe canale secrete Israelul și toate statele NATO. Dezvăluirea, având o mare greutate și o mare credibilitate, întrucât – din nou, atenție mărită – venea imediat după surprinzătoarele demiteri operate de către conducerea statului chinez împotriva conducerilor politice ale regiunii Wuhan și ale orașului. În mod normal, toate autoritățile acestor state ar fi trebuit să ia cuvenitele măsuri, pentru a nu se ajunge la soluția de avarie, cea vizând distanțarea socială a sute de milioane de cetățeni ai planetei. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Să pornim de la premiza că o televiziune serioasă din Israel, cum este Channel 12, nu a înnebunit. Și că a publicat această informație bombă după ce datele au fost verificate și confirmate. În aceste condiții, este interesant de văzut care a fost circuitul informației în lume în general și în România în special. Știrea vorbește despre serviciile de intelligence, în sensul că acestea au informat statele. Statele Unite au mai multe servicii de intelligence. Dintre care cel mai puternic este CIA. Rezultă că CIA sau un alt serviciu de informații american a distribuit informații aliaților NATO. Dar cui putea să o facă? NATO este o structură militară și politică. Informația putea fi transmisă fie miniștrilor Apărării, fie serviciilor secrete ale armatelor NATO, fie principalelor servicii secrete din fiecare stat membru, care colaborează cu CIA, dacă CIA a obținut și a difuzat informația. Din perspectiva României, ce rezultă?
Printr-un raționament care nu poate fi decât corect, rezultă un parcurs cât se poate de clar al acestor informații bombă transmise de Washington. Indiferent pe ce canal ar fi venit, întrucât în România există o comunitate a serviciilor de informații, există un Consiliu Suprem de Apărare a Țării și un președinte al acestui Consiliu, care este și președintele României, informația despre virus existentă deja în prima săptămână a lunii noiembrie ar fi trebuit în mod obligatoriu să fie adusă în mod direct sau indirect la cunoștința lui Klaus Iohannis.
Dar Klaus Iohannis nu a reacționat în niciun fel în prima săptămână a lunii noiembrie 2019. Sau, dacă a avut vreo reacție, aceasta nu a fost în niciun caz publică. În plan public, el a reacționat mult mai târziu, abia în acest an, când, întrebat de un jurnalist în legătură cu pericolul unei epidemii în România, a catalogat întrebarea drept rezultatul unei simple informații de presă. Deci fără prea mare valoare operativă. În mod obligatoriu, pasul următor este să ne punem următoarea întrebare. După ce Klaus Iohannis a primit informația vizând epidemia cu coronavirus pe canale oficiale și cât se poate de serioase, cum a reacționat? A considerat această informație drept serioasă, dar strict secretă și a tratat-o ca atare sau pur și simplu, prins de iureșul evenimentelor politice din România, pe care în mare parte tot el le-a declanșat, a pus informația la sertar? În primul scenariu, dacă a luat informația în serios, este de presupus că a adoptat cu discreția cuvenită și o serie de măsuri de natură a preveni declanșarea unei epidemii în România, și ca o a doua linie de apărare, în situația în care acest lucru nu era posibil, de natura a-i limita consecințele negative. Numai că aceste măsuri nu s-au văzut. Despre ele nu s-a vorbit nici măcar în mediile cele mai înate și cele mai privilegiate din România sub aspectul informațiilor cu caracter sensibil. Pe cale logică, rezultă că, dintr-un motiv sau altul, Iohannis a recurs la cel de-al doilea scenariu. Acela de a pune pur și simplu la sertar informația sosită de la Washington.
Suntem acum în scenariul numărul doi. Dacă așa stau lucrurile, atunci se pune firește întrebarea de ce pentru președintele Klaus Iohannis a fost mai important să ignore pericolul propagării în România a unei epidemii de coronavirus? Ce îl preocupa în perioada respectivă, a doua săptămână a lunii noiembrie și până la sfârșitul anului, pe președintele Klaus Iohannis? Dacă mergem puțin înapoi și consultăm agenda politică, vom observa cu ușurință că ea era concentrată asupra declanșării alegerilor parlamentare anticipate, care urmau să fie suprapuse cu alegerile locale și să măture „ciuma roșie” de pe scena politică. Trecuse o lună de la dărâmarea Guvernului Dăncilă printr-o moțiune de cenzură. La Palatul Victoria se instalase Guvernul Orban 1, iar premierul anunța că făcea scurtă la mâna dreaptă semnând demiteri și numiri în administrația publică centrală. Erau declanșate anchete peste anchete sub forma unor operațiuni de audit în toate instituțiile administrației publice centrale și locale. Florin Cîțu, ministrul Finanțelor anunța găuri uriașe în buget lăsate de PSD și anticipa depășirea cifrei de deficit.
Dacă președintele Klaus Iohannis s-ar fi concentrat asupra epidemiei, care se putea transforma și s-a și transforat de altfel în pandemie, agenda sa politică ar fi suferit de îndată schimbări majore. Ar fi fost nevoie de stabilitate politică, de un Guvern puternic, susținut parlamentar și în baza unei colaborări cu opoziția. Diabolizarea PSD ar fi trebuit să fie oprită. Și ar fi trebuit să vedem încă din luna noiembrie primele măsuri legate de prevenirea epidemiei și de diminuarea consecințelor unei crize economice la nivel mondial și național, care urma să se instaleze cu viteză. Nu am văzut însă nimic din toate acestea. Ca un veritabil Don Quijote, Klaus Iohannis a luat în piept morile de vânt, sub pretextul că epidemia este o simplă știre de presă. A spus-o cu eleganță, ferindu-se să o taxeze drept fake news.
Ceva mă reține, cel puțin pentru moment, să fiu ceva mai caustic. Mă reține faptul că, din informațiile de care dispun, nici în celealte state NATO nu au fost adoptate cuvenitele măsuri. Și nici măcar în Statele Unite ale Americii. Să fi greșit toți în frunte cu cei mai puternici aliați ai noștri, iar conducerea României să fi adoptat pur și simplu o atitudine de mimetism? Informația, care este o veritabilă bombă de presă la nivel mondial, lansată de presa israeliană, mai trebuie verificată și documentată. Ziariști din lumea întreagă ar trebui să mai sape, pentru ca ea să devină certă. Dacă se confirmă, atunci cumva respectiva informație se află, vrem sau nu vrem să recunoaștem, la temelia războiului economic la nivel global care s-a declanșat cu repeziciune sub ochii noștri și la capătul căruia vom avea națiuni învinse și națiuni învingătoare. Dacă însă informația este falsă și totuși i se dă curs rând pe rând în toate statele NATO, impactul ei ar putea fi devastator. Comparabil cu impactul pe care l-a avut informația falsă furnizată de serviciul britanic de informații MI6 și care a oferit Statelor Unite pretextul de a declanșa războiul împotriva Irakului și a mătura de la putere regimul lui Saddam Hussein.
E important să observăm că în ambele variante posibile, în niciun fel Serviciul Român de Informații nu putea rămâne străin. Chiar dacă această informație din prima săptămână a lunii noiembrie 2019 ar fi fost transmisă de la Washington pe alte canale, ea inevitabil trebuia să ajungă și pe masa de lucru a directorului SRI Eduard Hellvig. Poate, dacă primește cuvenita dezlegare, mai devreme sau mai târziu, acesta ne va spune câte ceva. (Sorin Roșca Stănescu)