(Preluare Inpolitics):

Presa israeliană relatează despre un fenomen amar: într-o țară în care un sfert dintre cetățeni și-au pierdut locurile de muncă din cauza pandemiei, există un segment social care își asumă toate riscurile imaginabile, prestînd muncile cel mai vulnerabile la infectarea angajaților. E vorba de imigranții africani, care nu au nici resursele financiare pentru a sta în case, nici dreptul la tratamente medicale gratuite. Din acest motiv, ei acceptă, cu inima strînsă, să facă ceea ce alții nu fac la vreme de criză. Destul de asemănător cu ce fac românii în țările bogate ale UE, nu-i așa? Și totul, sub ochii blajini și înțelegători ai președintelui Klaus Iohannis.
Care ce ne spunea în cartea sa de căpătîi din 2014, ”Pas cu pas”?
Ne spunea cam așa:
”O altă relaţie pe care preşedintele ţării are obligaţia să o întărească este aceea cu cetăţenii români care lucrează şi trăiesc temporar pe teritoriul altor ţări. Sprijinirea acestora este o obligaţie constituţională, care trebuie materializată prin acţiuni concrete(…)Mai ales în contextul în care migraţia pune din ce în ce mai multe probleme în europa, România trebuie să pledeze puternic pentru aplicarea principiului liberei circulaţii a forţei de muncă. Există câteva asociaţii ale românilor din diaspora, iar rolul lor este acela de a reprezenta interesele propriilor membri în raport cu statele în care trăiesc. Cred că ele trebuie sprijinite, finanţate, dar şi depolitizate. Cetăţenii României, atât aceia din interiorul graniţelor, cât şi aceia care trăiesc în străinătate, sunt, în viziunea mea, adevăraţii parteneri ai unui bun preşedinte al României. Migraţia din raţiuni economice este o mare problemă la nivel naţional. ea va trebui abordată de fiecare guvern şi de fiecare preşedinte până când se întrevăd soluţii. există două aspecte foarte importante, după părerea mea: unul este negativ, fiindcă pleacă din România forţă de muncă activă, şi asta este o pierdere netă pentru ţară. o pierdere netă nu doar a forţei de muncă, ci a întregii investiţii care s-a făcut în forţa de muncă respectivă, deci întreaga şcolarizare. Pleacă mai mulţi oameni calificaţi decât oameni necalificaţi şi, din acest motiv, este o mişcare de-a dreptul dureroasă pentru România, în care oricum nu există un exces de oameni calificaţi, ci, dimpotrivă, o nevoie mare de profesionişti. Aceasta ar fi partea negativă”.
În cei 6 ani de mandat, pentru Iohannis a fost un veritabil leit motiv preocuparea declarată pentru condițiile în care muncesc românii peste hotare. În repetate rînduri, președintele s-a arătat nemulțumit de faptul că ai noștri cetățeni sunt tratatați ca muncitori de mîna a șaptea în statele europene și au parte de condiții umilitoare, adesea chiar degradante.
În august 2017, cu prilejul vizitei președintelui Emmanuel Macron în România, Iohannis ne-a anunțat, mîndru, că a discutat cu el problema discriminării muncitorilor români de peste hotare
Referindu-se la subiectul „muncitorilor detașați”, Iohannis menționa, astfel, într-o conferință de presă comună cu Macron, că în Europa de Vest apare tot mai des discuția referitor la social dumping.
„Trebuie să vedem lucrurile așa cum sunt. Există o foarte mare nemulțumire în Franța, cu lucrători care încearcă să eludeze sistemul. Există muncitori români care doresc să lucreze în Franța, Germania. Este important să vedem aceste nemulțumiri din Europa de Vest și dorința oamenilor din Est care vor să trăiască mai bine”, sublinia președintele României. Și mai spunea el că directiva UE ce vizează „muncitorii detașați” trebuie să fie una mai clară, aplicabilă și eficientă.
„Lucrurile nu se rezolvă simplu. E nevoie de o colaborare între sistemele sociale din toate țările UE, control mult mai bun, și atunci este șansa să facem sistemul să funcționeze mai bine”, afirma Iohannis, menționînd că regulile europene au fost construite pentru o dezvoltare care ”să ne aducă pe toți pe aceeași treaptă a nivelului de trai. Există companii din Europa care fac uz de diferențele din sistem”.
Au trecut șase ani de la preocuparea maximă din ”Pas cu pas” și trei ani de la frumoasele angajamente luate la comun cu Macron.
Ce vedem azi?
Cu complicitatea de-a dreptul ilegală, și imorală, a președintelui și a guvernului, mii de români sunt livrați ca vitele la export, nu în bou-vagoane, ci în avioane, profitîndu-se de sărăcia în care se zbat și care îi face să nu aleagă, pentru a pune pe mesele bogaților Germaniei sparanghelul de Paște.
Miile de ONG-uri diasporene coordonate de SRI și SIE tac acum mîlc, pentru că ele sunt active doar pe durata alegerilor.
Dincolo de halucinantele derogări de la restrîngerile drepturilor cetățenești pe durata stării de urgență – derogări care permit doar unora să plece la muncă -, presa internă și internațională scoate la iveală amănunte terifiante despre condițiile jalnice în care aceștia ar urma să lucreze.
Un sindicalist, lider al proiectului german Faire Mobilität, dedicat egalității muncii în UE, formulează, pentru Deutsche Welle, acuzații grave la adresa responsabililor cu exportul de români pe plantațiile din Germania:
”Întreaga acțiune este realizată în grabă și, după toate aparențele, fără un plan concret. Până acum nu s-a ținut aproape deloc seama de dreptul muncii. Din experiența anilor trecuți, știm că foarte des sunt încălcate prevederile în vigoare. În centrele de consiliere ne confruntăm aproape zilnic cu probleme de genul: nu se plătește salariul minim pe economie (9,35 euro pe oră), se deduc ilegal sume din plăţile finale, se stabilesc cote de acord ilegale, lipsesc asigurările de sănătate, sezonierii sunt cazaţi în condiţii foarte proaste”.
Szabolcs Sepsi ridică și întrebări cruciale:
”Ce se întâmplă atunci când angajatorul nu plăteşte salariul minim? Ce va fi de făcut dacă angajatorii vor scădea din venit preţul biletului de avion? Sau vor reține din plăți costuri exagerate pentru cazare și masă? În anii trecuți, ne-am confruntat foarte des cu astfel de probleme”.
”Sosirea și plecarea sezonierilor este organizată de angajatori și oamenii nu au voie să părăsească barăcile în care sunt cazați. Oamenii nu au dreptul să își aleagă pentru cine vor lucra. De fapt, ei chiar nu au nicio posibilitate să renunțe înainte de termen la contract, în cazul în care angajatorul nu respectă înțelegerile, dat fiind că întoarcerea în țară este organizată la nivel central de reprezentanții angajatorilor. Nu există, așadar, libertatea de a-și alege angajatorul” mai spune Sepsi.
Și punctează lucrul, poate, cel mai trist din toată povestea:
”Mă deranjează în mod deosebit că, până acum, s-a tot stipulat că sezonierii sunt prost plătiți, pentru că piața liberă reglementează situația. Acum, când lipsesc forțele de muncă din agricultură, poziția lor în negocieri este bună, ar putea insista asupra unor salarii mai mari. Dar piața liberă este acum complet paralizată, prin mijloace juridice. Sezonierii nu își pot alege singuri pentru cine să lucreze. Ei nu au dreptul decât să se înscrie pe o listă prin care să își manifeste dorința de a veni în Germania. Condițiile contractuale au fost stabilite de Asociația Agricultorilor Germani și de guvernul federal unilateral, în defavoarea angajaților. Nu au avut loc niciun fel de negocieri. Și oamenii care vin nu pot spune: nu îmi convin condițiile de la această fermă, schimb angajatorul, dat fiind că mulți caută forță de muncă în aceste zile. Opțiunile pe care le aveau le-au fost anulate prin mijloace juridice, toate fiind motivate de măsurile de carantină”.
Cum sunt protejați germanii de ”infectații” din Est
Ați reținut bine: un proiect european de anvergură precum Faire Mobilität, afirmă negru pe alb că măsurile guvernamentale de ”combatere” a coronavirusului au, în paralel, menirea de a proteja finanțele bogaților agricultori germani în dauna lucrătorilor români.
Și se mai iau niște ”măsuri”: acelea de protejare a populației Germaniei de ”infectații” din Est:
”Cred că este cinic să afirmi că măsurile sunt „carantină practică în paralel cu posibilitatea de a munci”, sezonierii fiind de fapt închişi în barăci, fără niciun contact cu lumea exterioară. Chiar aşa? Este de fapt carantină doar faţă de populaţia din Germania. În această aşa-numită carantină nu pare să conteze că mii de oameni au călătorit fără a păstra distanţa socială şi că sute vor lucra, mânca, dormi, se vor spăla la grămadă. Cel mai mult contează ca aceşti oameni să fie ţinuţi la distanţă de populaţia din Germania” mai spune Sepsi.
Una peste alta, Covid 19 a reușit să ”carantineze” promisiunile social-electorale ale președintelui României.
Klaus Iohannis a luat o pauză ”de urgență” de la preocuparea constantă pentru condiții echitabile de muncă ale românilor în Germania, Franța șamd. Zilierii români, africanii Europei, – sau ”sclavi”, cum i-a etichetat number one din PNL, europarlamentarul Rareș Bogdan – au luat și ei o pauză de la normele sanitare menite să le salveze viețile de pandemie, pentru că li s-a îngăduit și, oricum, să mori de foame sau de virus e cam tot aia.
Nu definitiv: doar pînă se văd germanii cu sparanghelul pe masa de Paști.