Actualitate
ROMANIA – SUB O AMENINTARE MAI REA CA VIRUSUL
(Preluare Inpolitics):
Evenimentele din ultima perioadă scot la iveală și mai puternic un fenomen nu dramatic, ci de-a dreptul tragic, care afectează România. Și nu de ieri, de azi. Ci de (prea) multă vreme: e vorba de dezbinarea socială. Valul de Covid va trece, mai devreme sau mai tîrziu. Dar discursul urii, care se aprinde vîlvătaie, va lăsa urme de neșters. Se spune, nu fără temei, că marile catastrofe apropie oamenii, îi solidarizează. Noi, din păcate, am ratat pînă și acest tren, dacă poate fi numit astfel, și ne îndepărătm unii de alții vertiginos.
De ani buni am tot atras atenția de cîte ori am avut ocazia asupra dezbinării dintre români care crește fără contenire, parcă decisă să anuleze complet efectele Marii Uniri de la 1918. O dezbinare care – de abia de aici devine trist – nu doar că e inhibată, ci e chiar puternic stimulată de la vîrful statului.
Dezbinarea românilor a devenit armă electorală, instrument economic, social, propagandistic, tot ce (nu)vrem.
Scriam, bunăoară, prin 2013, că ar trebui să desființăm Ziua Națională
”pentru că este, an de an, prilejul perfect pentru scandaluri politice și nu numai, iar mesajul transmis este, permanent, unul al dezbinării, demonstrînd fără echivoc că nu orice stat poate ”duce” un eveniment de o asemenea încărcătură simbolică precum Ziua Națională. România, în orice caz, demonstrează de aproape un sfert de secol că nu e în stare(…) Adevărata problemă a României este, însă, faptul că nu reușește sub nicio formă să depășească statutul de pămînt al micilor meschinării politice, al rîcilor penibile și al demonstrațiilor perpetue de imaturitate. La sfîrșitul fiecărui 1 Decembrie românii rămîn cu un gust amar după spectacolele dizgrațioase oferite de clasa politică, de la bălăcăreală la bătaie în toată regula. O coincidență nefericită face ca, cel puțin odată la patru ani, ziua națională să pice în preajma alegerilor parlamentare și prezidențiale, ceea ce are efectul kerosenului turnat pe foc”.
În anii care au urmat, lucrurile s-au agravat exponențial.
Mișcarea tefelistă, lupta anticorupție au indus tot mai puternic în spațiul public ideea unei Românii cu două categorii de cetățeni, după varii criterii.
Avem ”ciuma roșie”, adică tot ce înseamnă susținător al PSD, și românii ”normali”, care votează dreapta și Klaus Iohannis.
Avem România lui Liiceanu, împărțită între bătrîni și nevoiași știrbi, și pro-occidentalii cu danturi îngrijite.
Avem România intelectualilor versus România WC-ului din fundul curții.
Avem România care are dreptul și România care nu are dreptul nici să se bucure la o victorie a Simonei Halep pentru că, ne instruia un distins lider de opinie,”Toate acele specimene asistate, care vor să ne scoată din Europa pentru a ne duce în noua URSS, nu merită nici măcar să se uite la un meci de-al tău, darămite să se bucure așa cum o facem noi, ceilalți. Ești a noastră, nu a lor. Ești a celor din România normală la cap, a românilor care cred în muncă, nu în șpagă, în succes pe bune, nu în pile, în adevăr, nu în minciună, în lege, nu în fărădelege. Bestiile roșii n-au voie să se folosească de numele tău, pentru că n-au nicio legătura că lumea ta. N-au acest drept!”.
Avem, în special, România diasporenilor, deveniți un soi de rasă superioară în scrierile unora din țară, care decide înțelept ce e de făcut cu țara, și România prostimii din țară care votează cu ”ciuma roșie”.
În acest din urmă caz, din păcate, s-a bătut recordul de demagogie din partea unor politicieni precum Traian Băsescu, mai apoi Klaus Iohannis plus PNL, care au tranșat problema fără milă: România internă și cea ”externă” sunt tare diferite.
Cîntarea Diasporei a devenit un fenomen asemănător Cenaclului Flacăra de odinioară, la microfon înghesuindu-se figuri celebre din spațiul public. Probabil nu gratis, de multe ori.
Discursurile din ultimii 2-3 ani ale președintelui țării, factor de echilibru și de unitate, au o idee fixă: România are un segment mare al populației care ar cam trebui extirpat, nu e clar dacă la propriu ori la figurat. O să ne sugestionăm că la figurat.
În egală măsură, România are un segment premium, format din diasporeni și din tinerii frumoși și liberi care defilează cu cătușele pe tricouri în Piața Victoriei.
Anul trecut, dezbinarea a condus la măcelul din 10 august, unde românii au fost asmuțiți de la nivel înalt, pesedist ori liberal, nu mai contează, să-și crape țestele cu duioșie, în numele dreptății și al adevărului.
Să nu mai vorbim de cîtă dezbinare a produs și sărbătoarea Centenarului Marii Uniri.
Campania prezidențială a mers pe aceeași linie: votanții premium din diaspora au primit drepturi speciale de vot, timp de trei zile, față de pălmașii cu doar o zi din țară.
Drama e că unii frați de ai noștri din diaspora chiar vor fi ajuns să creadă balivernele otrăvite ale actualei puteri.
De mirare pentru ei să constate acum că au fost decăzuți la rangul de paria ai societății în doar cîteva săptămîni.
România ”internă” își ia o revanșă stupidă și păguboasă, dînd de pămînt cu diasporenii care, îngroziți de coronavirus, aleg să revină acasă, cu orice risc, cu orice preț.
Pentru că, acasă e acasă, la urma-urmei.
Veteranii celor două războaie relatau adesea că mulți soldați răniți de moarte pe cîmpul de luptă își chemau cu ultimele puteri mamele.
Mama, acest ultim refugiu înaintea drumului fără întoarcere.
Mama și țara de baștină, am spune.
Nimeni nu poate judeca și condamna românii din bejenie pentru că se întorc în locul unde simt că măcar nu sunt singuri în momentele grele, și au alături familiile, prietenii, vecinii șamd.
În locul unde nu ar trebuie să fie respinși aproape instituțional, cum se întîmplă în aceste zile în Italia ori Franța, pentru că, deh, au prioritate autohtonii.
Și ce constată acești oameni speriați, deznădăjduiți, hăituiți chiar, scurși spre țara în care s-au născut prin strîmte culoare ”umanitare” create de alte state?
Constată că, dintr-o dată, li se închide ușa țării în nas, mai mult la figurat, dar nu mai puțin dureros.
În primul rînd de către cei care i-au cocoțat la rangul de cetățeni premium, în numele intereselor electorale.
Constată – la fel cum bine observa TRU – că adulatorii înfocați de odinioară, din spațiul public, tac acum mîlc și nu scot un sunet în sprijinul lor.
Ba chiar lasă impresia că vor începe curînd să dea cu ei de pămînt pentru că – nu-i așa ? – însuși domnul președinte le cere să stea cît mai departe de țară, iar ei se încăpățînează să nu-l asculte.
România ”internă”, căreia Iohannis & comp i-au scos diaspora pe nas ani de zile își ia azi, cum spuneam, o tristă și neinspirată revanșă. O revărsare terifiantă de ură dinspre media, rețele virtuale, discursuri publice, împotriva celor care ”au făcut bani la negru afară” iar acum ”se întorc ca să ne infecteze”.
De mirare că nu s-a gîndit încă vreo minte înfierbîntată să ceară ridicarea cetățeniilor lor, măcar pînă trece pandemia.
Dezbinarea dintre români atinge cote paroxistice și urmele lăsate vor rămîne, probabil, de neșters.
În clipele dramatice, națiunile se adună, nu se împart.
Pînă și dictatorul Ceaușescu a adunat românii în jurul lui la invadarea Cehoslovaciei de către sovietici, apoi la marele cutremur din 1977.
Sunt momente cînd solidaritatea umană trece peste orice adversități.
Nu e cazul în prezent.
Pandemia pare să scoată tot ce e mai urît din români, pare să alimenteze vrajba ca un reactor nuclear.
Ce consecințe sociale va avea această pandemie de ură vom înțelege, poate, abia peste cîțiva ani. Azi semănăm vînt, mîine vom culege furtună.
După al doilea război mondial, să amintim în treacăt, India abia eliberată de colonialism s-a rupt în două, pentru că hindușii și musulmanii se urau teribil.
În 1970, un ciclon care a făcut sute de mii de victime a rupt una dintre cele două bucăți, Paskistan, în alte două, pentru că ținutul care azi e Bangladesh a acuzat guvernul pakistanez că nu a ajutat suficient sinistrații. Dihonia a spart o mare țară în trei.
Momentele de mare dezbinare națională, cum se vede, se plătesc scump.
Iar România va plăti și ea, într-o formă sau alta, mai devreme ori mai tîrziu, învrăjbirea, ridicată la rang de politică de stat, a românilor.
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.




