Actualitate
EȘECUL LAMENTABIL AL UNIUNII EUROPENE

În aceste zile, Uniunea Europeană are de trecut un test major. Testul solidarității. Rațiunea de a exista a acestei mari asocieri între statele continentului. Dacă nu va fi demonstrată existența solidarității între diversele categorii de state, atunci vom avea de tras o singură concluzie. Uniunea Europeană s-a înființat și există ca instrument aflat exclusiv în slujba și în beneficiul câtorva state din nucleul dur, în frunte cu Germania. În timp ce UE eșuează zi de zi în adoptarea unor măsuri minime de solidaritate, autoritățile de la București, mergând în derivă în trena Berlinului, se dovedesc total incapabile de a adopta măsuri minime, în absența cărora economia României se scufundă.
Ani de zile, românii au acceptat fără crâcnire în numele principiilor care, cel puțin aparent, guvernează Uniunea Europeană, să creeze o serie de facilități inexistente în altă parte pentru multinaționale, pentru bănci, pentru societățile de asigurare, pentru fondurile de investiții și, în general, pentru societățile cu capital străin. În esență, acestora li s-au creat o serie întreagă de facilități de natură fiscală și comercială și s-a permis ca, în mod sistematic, să-și externalizeze profiturile prin fel de fel de inginerii financiare.
Așa se face că un sector, cel al capitalului străin, care ocupă în prezent 60% din economia României, aduce la bugetul de stat doar 20%, în timp ce economia cu capital autohton, care deține doar 40%, are un aport la bugetul statului de 80%. Cifrele de mai sus pot fi enventual ajustate de experți, dar, în esența, lor raporturile dintre cele două sectoare nu pot fi în niciun fel contestate. Ce se va întâmpla acum, când cele două sectoare economice sunt confruntate cu o criză de mari proporții? Cum reacționează aceste societăți cu capital străin, ce se va întâmpla cu societățile cu capital românesc, care este comportamentul Uniunii Europene legat de faimoasa „solidaritate” de care s-a vorbit atât de mult și ce fac autoritățile statului român, și în primul rând Guvernul, pentru a salva economia?
Oricât de scurtă ar fi memoria colectivă, nu avem cum să nu ne amintim de anul 2009, când ultima criză economică mondială a lovit năprasnic și România. Atunci, Traian Băsescu, în calitate de președinte, Mugur Isărescu, guvernator al Băncii Naționale, și Emil Boc, ajuns prim-ministru, au decis, fără a solicita o aprobare prealabilă a Parlamentului României, să împrumute de la Fondul Monetar Internațional, plătind evident dobânzi, o sumă de 18 miliarde de dolari. Cea mai mare parte a acestei sume a fost dirijată către sucursalele din România ale unor importante bănci, cele mai multe europene. Pentru ca băncile, care nu mai aveau capital, întrucât o parte o externalizaseră către băncile mamă, iar o altă parte fusese destinată unor societăți comerciale, cele mai multe cu capital străin, și unor împrumuturi destinate persoanelor fizice, și unele și altele devenite neperformante, să poată beneficia de o injecție masivă de capital. Ce au făcut băncile cu acești bani? Cu o parte dintre aceștia au acoperit creditele neperformante, o altă parte a fost destinată refinanțării în general a societăților comerciale cu capital străin iar o a treia parte, la fel de consistentă, a fost din nou externalizată, în scopul asigurării supraviețuirii băncilor mamă. Acest uriaș împrumut a fost acoperit în final de către cetățenii României, cărora li s-au amputat masiv salariile. Solidaritatea europeană a funcționat în felul următor. Aproape toate statele europene au înregistrat pierderi, au intrat într-o recensiune mai mare sau mai mică, iar singurul stat care a reușit să nu înregistreze pierderi, să-și exporte practic aceste pierderi, a fost Germania. Așa a funcționat în 2008, 2009 și 2010 faimoasa „solidaritate europeană”.
Se repetă istoria la alt nivel? Nu se declanșase încă această criză a coronavirusului, când existau deja semnale din ce în ce mai concludente că lumea intră într-o nouă recesiune. Pandemia nu a făcut altceva decât să accelereze lucrurile. Acum ne găsim din nou într-o situație extrem de critică. În care solidaritatea internațională și în primul rând solidaritatea din interiorul UE ar trebui să funcționeze. Iar guvernele, prin aceleași instituții enumerate mai sus, când m-am referit la modul în care a fost gestionată criza din România din 2008-2010, ar trebui să le dovedească propriilor cetățeni, prin măsuri concrete, că sunt capabile să gestioneze situația. Și la ce asistăm?
În Statele Unite a fost adoptat un prim pachet complex de răspuns la provocările crizei economice, Trezoreria punând la dispoziția economiei americane nu mai puțin de 1.200 de miliarde de dolari. Între altele, s-a luat decizia ca fiecare cetățean american, mai puțin cei bogați, să primească pentru început câte un cec de 1000 USD, pentru a fi ajutați să ia primele măsuri de supraviețuire. Spania, o economie nu prea puternică din Uniunea Europeană, alocă pentru început 200 de miliarde de euro, pentru menținerea pe linie de plutire a economiei. Măsuri asemănătoare sunt luate, rând pe rând, în toate statele europene. Mai puțin în România.
În același timp, instituțiile internaționale ezită în a-și asuma partea lor de responsabilitate și de sacrificii. Nu este prea clar cum intenționează Fondul Monetar Internațional, România fiind membru fondator, să contribuie decisiv la salvarea crizei mondiale. Cât privește cealaltă instituție importantă, Banca Mondială, aceasta a decis cu chiu cu vai să aloce doar 12 miliarde de dolari, desigur sub formă de împrumut, pentru susținerea multinaționalelor. Uniunea Europeană nu a decis nimic. Atenție – absolut nimic.
Mă consider prieten cu Adina Vălean, soția lui Crin Antonescu, cel mai important demnitar român la Uniunea Europeană. Adina Vălean este comisar într-un domeniu extrem de important, cel al Transporturilor. În ceea ce privește Transporturile, statele europene nu au fost până în prezent capabile să ia niciun fel de măsură concludentă pentru a facilita fluxul de mărfuri în interiorul Europei. Sunt doar discuții peste discuții. În urmă cu circa trei săptămâni, înainte de se intra în linie dreaptă în pandemia coronavirusului, a fost elaborat și impus întregii Uniuni Europene un nou regulament valabil pentru transportatori. În acest regulament a fost introdusă o chichiță de către statele din nucleul dur UE. Transportatorii sunt obligați ca, o dată la două săptămâni, să revină în țara gazdă. Singurii care nu pot face față acestei exigențe, decât cu cheltuieli și sacrificii enorme, sunt transportatorii din Estul Europei. E de înțeles de ce. Grosul transporturilor se desfășoară în Europa Occidentală. Concret, transportatorii români au reclamat în scris – și documentul a fost trimis în primul rând comisarului Adina Vălean – faptul că pentru ei măsura este devastatoare. Vor pierde anual peste șase miliarde de euro. Oficialii Uniunii Europene, în frunte cu doamna Adina Vălean, au ridicat din umeri și s-au făcut că plouă. Ieri, într-un dialog în direct cu o televiziune importantă de știri, i-am pus o întrebare în acest sens. Nu a binevoit să răspundă. A adoptat pur și simplu evazivul limbaj bruxellez. Dacă un comisar român, singurul de altfel, procedează așa, ne putem ușor imagina cam care este interesul celorlalți comisari europeni pentru România. Pentru a închide pentru moment acest capitol al lipsei de solidaritate, le reamintesc cititorilor că, zilele trecute, Germania a interzis exporturile de materiale și instrumente sanitare către Italia, cel mai lovit stat din Uniunea Europeană și acum din lume sub aspectul pandemiei. „Solidaritatea europeană” s-a transformat în „soldidaritate germană”, după care cortina a căzut. Statele europene și-au închis nu numai granițele exterioare, dar și-au ermetizat și granițele interioare. La propriu și la figurat.
Guvernul României a instituit cu mare întârziere și în mod greșit starea de urgență. În virtutea acesteia, Guvernul poate lua totuși două categorii de măsuri. Contra pandemiei și în scopul salvării economiei. În ceea ce privește salvarea economiei, e clar că, spre deosebire de statele puternic dezvoltate din Uniunea Europeană, în România societățile economice nu dispun de rezerve. Și nici de bănci autohtone, care să le crediteze, dacă nu în mod preferențial, cel puțin în mod echitabil în raport cu societățile cu capital străin. Acum este un moment în care sistemul bancar de asigurări, multinaționalele ș.a.m.d. ar trebui să vină în întâmpinarea economei românești cu partea lor de aport. Care poate însemna în ultimă instanță și o serie de sacrificii, făcute pentru a salva economia în care s-au dezvoltat, care le-a adus profituri uriașe, care le-a permis să le externalizeze prin inginerii financiare și să-și reducă astfel proporțional dările către stat. Nu aud nimic de acest fel. Aceste societăți au asociații care le reprezintă. De câte ori a fost nevoie să-și apere interesele în fața autorităților statului român, aceste asociații au funcționat cu motoarele turate la maximum. Au mai fost împinși în față și ambasadorii statelor europene, pentru a face presiuni asupra Guvernului României. Acum, când este rândul statului român să aibă nevoie de aceste multinaționale, tăcerea este totală. Mormântală. Banca Națională a României, sub presiunea Guvernului României, dacă este necesar chiar în baza unor ordonanțe de urgență, ar putea obliga sistemul bancar să crediteze în condiții mai ușoare economia, pentru a o ajuta să funcționeze. La rândul lor, societățile comerciale ar putea fi stimulate de către Guvern, prin diverse măsuri, să mențină în condiții de criză forța de muncă angajată. Să nu recurgă imediat la concedieri, care-i trimit pe oameni în șomaj, urmând ca povara să fie suportată exclusiv de la buget. Dar nu se vede nimic de genul acesta la Guvern. Nu s-a luat nici decizie cardinală. Nu am auzit de nicio întâlnire cu guvernatorul Băncii Naționale sau cu asociația băncilor. Tăcerea este totală. Mormântală. (Sorin Roșca Stănescu)
Actualitate
Achiziția Ucrainei de drone pentru securitate în contextul războiului
Actualitate
Ghid rapid pentru alegerea unui cadou-experiență de 1 și 8 Martie

Atunci când vine vorba de alegerea unui cadou pentru 1 și 8 Martie, experiențele sunt una dintre cele mai apreciate opțiuni. În locul unui obiect clasic, care poate fi uitat în timp, un cadou-experiență oferă emoții autentice și amintiri de neuitat. Fie că alegi o experiență de relaxare, o activitate creativă sau o aventură plină de adrenalină, există numeroase opțiuni potrivite pentru fiecare femeie specială din viața ta.
De ce să alegi un cadou-experiență?
Un cadou-experiență este mai mult decât un simplu obiect – este o oportunitate de a crea momente speciale și de a oferi destinatarei ocazia de a se bucura de ceva nou. Spre deosebire de cadourile tradiționale, experiențele sunt personalizate și adaptate pasiunilor și preferințelor fiecărei persoane.
Printre cele mai populare opțiuni se numără zilele de relaxare la spa, atelierele creative, experiențele culinare și activitățile de aventură. Acestea sunt alegeri ideale pentru a transforma o ocazie specială într-un moment de neuitat.
Experiențe de relaxare pentru 1 și 8 Martie
Pentru femeile care au nevoie de o pauză de la agitația zilnică, o zi de relaxare este cadoul perfect. O sesiune de masaj, o baie termală sau un tratament facial de lux pot oferi o stare de bine și de revitalizare.
Dacă vrei să oferi ceva cu adevărat special, un cadou experienta la un centru spa poate fi alegerea ideală. Aceste experiențe includ adesea pachete personalizate cu terapii de relaxare, acces la saună și alte tratamente de înfrumusețare. Este o modalitate perfectă de a-i arăta persoanei dragi că merită momente de răsfăț și liniște.
Cadouri-experiență pentru mame
Mamele sunt cele mai importante persoane din viața noastră, iar alegerea unui cadou pentru ele trebuie să reflecte dragostea și aprecierea pe care le avem. În locul unui dar obișnuit, o experiență personalizată poate aduce mai multă bucurie și satisfacție.
Dacă ești în căutarea unor cadouri mama originale, poți opta pentru o degustare de vinuri, un curs de gătit cu un chef renumit sau chiar o excursie-surpriză într-un loc deosebit. Astfel de experiențe nu doar că oferă o oportunitate de relaxare, dar și creează amintiri care vor rămâne pentru totdeauna.
Experiențe pentru femeile care iubesc aventura
Pentru cele care adoră senzațiile tari și vor să trăiască experiențe unice, cadourile bazate pe adrenalină sunt o alegere excelentă. Un zbor cu balonul cu aer cald, o plimbare cu elicopterul sau o sesiune de echitație sunt variante care oferă trăiri intense și memorabile.
Aventurile pot fi adaptate în funcție de preferințele destinatarei, astfel încât să ofere atât distracție, cât și o experiență complet nouă. Indiferent de activitatea aleasă, important este să oferi un cadou care să reflecte personalitatea și dorințele celei care îl primește.
Actualitate
Rolul Turciei în sectorului de apărare din Siria

Contextul politic actual
Pe măsură ce noua administrație din Siria își preia controlul, experții analizează rolul pe care Ankara ar putea să-l joace pentru a sprijini sectorul de apărare sirian, începând cu reconstrucția forțelor armate dezmembrate după căderea regimului Bashar al-Assad în decembrie. În cazul în care Turcia și Siria își întăresc cu adevărat legăturile, analiștii afirmă că Siria ar putea deveni o piață pentru armele și sistemele de securitate fabricate în Turcia.
Întâlnirea dintre lideri
Președintele de tranziție sirian, Ahmad Al-Sharaa, și președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, s-au întâlnit pe 4 februarie, anunțând că relația dintre cele două națiuni va fi ridicată la un „nivel strategic”. Potrivit Reuters, cei doi lideri au discutat, de asemenea, despre crearea unui pact de apărare care ar putea include stabilirea de baze militare turcești în Siria.
Perspectivele unui pact de apărare
Deși nu a fost semnat încă nimic, patru analiști consultați de Breaking Defense consideră că acest pact de apărare reprezintă un semn major al îmbunătățirii relațiilor dintre cele două țări după căderea lui Assad. Murat Yesiltas, director al Studiilor de Securitate la fundația turcă SETA, a declarat că „Turcia este un actor cheie în Siria, cu capacități militare semnificative, esențiale în reconstruirea Armatei Siriene”.
Importanța reconstruirii armatelor
El a adăugat că un astfel de acord ar putea formaliza prezența militară a Turciei în Siria și ar îmbunătăți cooperarea în reconstrucția armatei siriene și în eforturile de combatere a terorismului. Ali Bakir, profesor la Universitatea din Qatar, a afirmat că un astfel de pact ar beneficia de pe urma creării, instruirii și dotării unei armate siriene profesionale conform standardelor NATO, având ca obiectiv principal accelerarea eforturilor de stabilizare în Siria.
Rolul armatei siriene în securitatea regională
O armată siriană puternică ar avea un rol esențial în combaterea infracțiunilor organizate transfrontaliere și în protecția securității granițelor siriene, menținând totodată unitatea și suveranitatea națională. Forțele armate siriene au fost devastate după aproape 14 ani de conflict, iar regimul lui Assad a supraviețuit cu ajutorul forțelor armate ruse și iraniene.
Provocările acordului
Serhat Süha Çubukçuoğlu, expert la Trends Research & Advisory din Abu Dhabi, susține că un acord nu se va semna în termen scurt, având în vedere prudența lui Al-Sharaa. Totuși, el recunoaște că, dacă Turcia obține drepturi de bazare în Siria, o bază lângă Homs ar oferi Turciei un avantaj strategic împotriva influenței crescânde a Israelului în regiune.
Parteneriat de „Nivel Strategic”
Chiar dacă pactul de apărare este partea mai importantă a întâlnirii din 4 februarie, experții subliniază importanța declarației referitoare la relația „strategică” dintre cele două națiuni. Bakir afirmă că ridicarea relațiilor la un „nivel strategic” semnifică o bună interoperabilitate și cooperare în domeniul securității naționale.
Sprijin turcesc pentru Siria
Turcia se află într-o poziție favorabilă pentru a juca un rol important în acest parteneriat, având experiență în construirea instituțiilor. Bakir sugerează că, având în vedere necesitatea reconstruirii structurilor instituționale și armatei siriene, Turcia poate oferi expertiză și resurse esențiale.
Siria ca client al apărării turcești
Scopul oricăror acorduri dintre Turcia și Siria este în principal geopolitic, dar ar oferi beneficii semnificative și pentru industria de apărare turcă. Se așteaptă ca Siria să devină un client pentru platformele de apărare turcești, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, în procesul de reconstrucție a forțelor armate afectate de conflictul intern.
Murat Yesiltas a subliniat că infrastructura militară a Siriei a suferit daune severe din cauza atacurilor israeliene, astfel că noua armată siriană va trebui să fie construită de la zero. „Aceasta va necesita dezvoltarea capacităților terestre, navale și aeriene”, a menționat el.
Ali Bakir a adăugat că este foarte probabil ca noua administrație siriană să caute să importe echipamente și tehnologie de apărare turcească, aspirând chiar să adopte modelul turcesc pentru construirea unei industrii de apărare autohtone. Siria dispune de capital uman și resurse semnificative, iar cu o stabilizare adecvată, ar putea utiliza aceste active pentru a dezvolta sectorul său de apărare pe termen lung.
Prioritățile imediate ale Siriei
Pe termen scurt, se anticipează că Siria va fi concentrată pe achiziționarea sistemelor esențiale de apărare pentru a reconstrui infrastructura militară și de securitate internă. Domeniile cheie de cerere pot include vehicule blindate, sisteme de artilerie, tehnologie de drone (UAV-uri) și sisteme de apărare aeriană.
Bakir a subliniat că, deși adoptarea modelului turcesc reprezintă o cale promițătoare pentru dezvoltarea apărării siriene, construirea unei industrii complet independente și capabile va necesita investiții substanțiale, timp și angajament constant. Colaborarea cu Turcia poate oferi baza necesară pentru modernizarea apărării Siriei și pentru dezvoltarea unui parteneriat strategic pe termen lung între cele două națiuni.
Infrastructura de apărare și colaborarea
Çubukçuoğlu a convenit că prioritatea Siriei va fi să achiziționeze arme ușoare și să instruiască forțele sale armate. El a sugerat că Turcia poate oferi soluții de apărare aeriană, tehnologie de război electronic, precum și instruire pentru operarea acestor sisteme.
Concluzie
Totuși, Barin Kayaoglu nu se așteaptă ca Siria să procure produse turcești de înaltă calitate în viitorul apropiat. Pe măsură ce relațiile dintre Turcia și Siria continuă să se dezvolte, perspectivele pentru colaborare în domeniul apărării par promițătoare, având potențialul de a influența semnificativ stabilitatea și securitatea în regiune.
-
Exclusivacum 3 zile
Controversa carierei a lui Dan Halchin: O analiză critică
-
Exclusivacum 3 zile
Zona Văleni de Munte- raiul evaziunii fiscale si a disprețului față de lege
-
Exclusivacum 5 zile
Era infractorilor a revenit: PSEUDO-JURNALISTUL SPAGAR SI SANTAJIST Cătălin Stavri: Controversele unui pseudo-jurnalist în fața justiției! (I)
-
Exclusivacum 3 zile
Posibile incălcări ale legii și nerespectarea Hotărârilor Consiliului Local Ploiești: Incisiv de Prahova solicita clarificări
-
Exclusivacum 3 zile
UWS/Rosal, actual Bin Go Solutions: Măști și promisiuni neîmplinite în salubritatea din Ploiești
-
Exclusivacum 3 zile
Managementul AMEPIP: Între provocări administrative și tensiuni sociale
-
Ancheteacum o zi
Controversele comentariilor Procurorului General Alex Florenta
-
Exclusivacum o zi
Problemele de implementare a PNRR și impactul asupra bugetului național