Actualitate
Dîncu o bagă pe Anca în duba DNA!
(Preluare National – Catalin Tache):
Aproape că nu este moment de răspântie în cadrul Partidului Social Democrat, în care ”grupul de la Cluj”, cel care nu a câștigat măcar o confruntare electorală în toată activitatea sa să nu se reactiveze mai ceva decât cele mai disciplinate unități militare ale sistemului. Și uite cum, după ce în ”lovitura” de ieri dezvăluiam în exclusivitate cum Marcel Ciolacu a reușit să fenteze practic în ultima clipă noul asalt al Direcției Naționale Anticorupție asupra partidului care încă rezistă, ”domn profesor” Vasile Dîncu s-a apucat să amenințe cu … DNA!
Vasile Dîncu o amenință pe Anca Alexandrescu cu ”coada” de la DNA
Însă cei care l-ar putea compătimi pe ”profesorul” Dîncu doar că ”îmbătrânește urât” și a ajuns un simplu ”fost” ofuscat care se rățoiește la toată lumea s-ar putea înșela amarnic. Pentru că, atunci când amenință cu DNA-ul, Vasile Dîncu știe ce face! Ca și atunci când ”bătrânul combinagiu” al serviciilor în lumea politică- cum încă îl etichetează unii inițiați ai sistemului- amenință că ”știm noi”… Care ”noi”…? Poate cei care l-au băgat pe Vasile Dîncu în dosarul ”Volga”, declanșat de ”falanga ardeleană” a DNA, dar care a fost apoi ”băgat în adormire” la Structura Centrală… Adică exact cât trebuia pentru ca ”domn profesor” să rămână ”agățat” în acest dosar și să poată fi folosit apoi pe post de ”portavoce”, fie ea una deja ”răgușită” de atâtea interpretări multiple. Bineînțeles, asta dacă strategii ”statului paralel”- ăla nerecunoscut de ambii candidați din finala prezidențială, Iohannis și Dăncilă- chiar și-ar fi pus în cap regizarea unui asemenea scenariu…

Dosarul nr.163/P/2015.

Marcel Ciolacu a mutat bine…
Un raport contrainformativ incendiar pe care îl prezentam în ”lovitura” din 9 noiembrie 2017 făcea referiri extrem de grave la ceea ce se ascundea în spatele operațiunii ”Volga Neagră”, dosar aflat în lucru la nivelul Direcției Naționale Anticorupție – Structura Teritorială Oradea sub nr. 163/p/2015. Și care cuprindea inclusiv declarații despre fapte halucinante, desprinse parcă de pe vremea ”Volgilor Negre” sovietice, dar cu demnitari ai statului român ”luați la plimbare” cu forța cu autoturismul prin Lunca Someșului, la ceas de seară, pentru a fi astfel vădit intimidați. Dosar în care s-au făcut zeci de audieri pentru a se stabili relația prin care, din contractele cu dedicație primite de o anume firmă de salubrizare s-ar fi dat ”para-îndărătul”, într-o clasică operațiune de genul ”bani negri pentru partid”. Numai că, stranie coincidență sau poate nu, s-a ajuns la situația ca pentru fapte identice cu făptuitori identici să fie înregistrate două dosare penale ”gemene”, cel cu nr. 531/p/2015 de la DNA București și cel dintâi, 163/p/2015 de la DNA Oradea. Numai că după ce a fost înregistrat cel de-al doilea dosar, acesta a fost instrumentat ”pe repede înainte” și clasat de urgență, existând informații că nu s-a efectuat nici măcar un act de cercetare în el! Asta tocmai când după zeci de audieri și luni de anchetă intensă, ”colegii” de la DNA Oradea tocmai se pregăteau să trimită în instanță rechizitoriul în care ”cap de listă” era însuși Vasile Dîncu!

Actualitate
Senatul respinge cererile lui Trump: fără un miliard de dolari pentru cuirasatul „Trump-class”
Senatul a prezentat o rezoluție de continuare bipartizană care va menține finanțarea guvernului federal până pe 11 decembrie, dar a refuzat în mod clar cererea Casei Albe de a aloca un miliard de dolari pentru programul cuirasatului Trump-class. Măsura urmărește să evite închiderea parțială a guvernului la 1 octombrie, când începe anul fiscal 2027.
Diferențe majore față de varianta Camerei Reprezentanților
Rezoluția Senatului diferă substanțial de cea adoptată deja de Cameră. În timp ce varianta Camerei asigură finanțare doar până pe 4 decembrie, Senatul propune o prelungire mai lungă. Mai important, senatorii au respins majoritatea cererilor de excepții bugetare (anomalii) solicitate de Pentagon, în special cele legate de apărare.
Respingerea finanțării pentru cuirasatul Trump-class
Una dintre cele mai importante cereri respinse a fost alocarea de un miliard de dolari pentru începerea lucrărilor de propulsie nucleară a viitorului cuirasat Trump-class. Fără această excepție, Pentagonul nu ar putea demara achizițiile anticipate necesare construcției navei. Senatul a decis să nu includă această sumă în rezoluție.
Fără flexibilitate pentru contractele multianuale de muniții
Senatorii au respins, de asemenea, o cerere importantă care ar fi permis Pentagonului să angajeze fonduri pentru cinci programe majore de muniții: interceptoarele PAC-3 pentru sistemul Patriot, rachetele de croazieră Tomahawk, rachetele aer-aer AMRAAM și două variante ale rachetelor Standard Missile-3. Fără această derogare, guvernul riscă penalități de anulare a contractelor multianuale din cauza cantităților negociate anterior.
În locul acestor flexibilități, Senatul a inclus doar prevederile standard care interzic Pentagonului să inițieze programe noi sau contracte multianuale folosind fondurile din rezoluția de continuare.
Fără scutire de la reducerile automate de cheltuieli
O altă cerere respinsă a vizat scutirea fondurilor de reconciliere aprobate anul trecut de la mecanismul de sechestrare (reduceri automate). Fără această excepție, aproximativ 8% din fondurile neangajate ar deveni indisponibile.
Următorii pași în Congres
Senatul urmează să voteze rezoluția în această săptămână, înainte de începerea vacanței de august. Camera Reprezentanților, deja în pauză, și-a adoptat propria variantă pe 21 iulie. Cele două texte vor trebui fie unificate, fie una dintre camere va trebui să adopte varianta celeilalte, pentru ca proiectul să ajungă pe masa președintelui Donald Trump.
Președinta Comisiei de buget din Senat, Susan Collins, a descris rezoluția drept „un pas important” pentru evitarea închiderii guvernului, în timp ce senatoarea Patty Murray a salutat faptul că textul limitează cererile de noi fonduri și flexibilități pentru Pentagon.
Actualitate
Scutul invizibil al Romei: Operațiunea secretă din Golf care a aruncat în aer scena politică italiană
Ceea ce trebuia să fie o misiune strategică discretă s-a transformat într-un scandal politic de proporții la Roma. Italia a desfășurat aproximativ 700 de militari în regiunea Golfului pentru a proteja națiunile partenere împotriva atacurilor iraniene, însă dezvăluirea detaliilor tehnice și a amplorii acestei prezențe a luat prin surprindere opoziția parlamentară, declanșând acuzații grave de lipsă de transparență.
Task Force Arabia: Avioane de vânătoare și radare de ultimă generație sub soarele deșertului
Prezența militară italiană, structurată pe două componente majore, reprezintă una dintre cele mai semnificative și riscante desfășurări de forțe ale Romei din ultimele decenii. Nucleul operațiunii, denumit Task Force Air-Arabia, include 400 de membri ai Forțelor Aeriene staționați în Arabia Saudită, Bahrain și Kuweit. Aceștia operează un arsenal impresionant: avioane Eurofighter pentru controlul spațiului aerian, aeronave E-550A pentru avertizare timpurie și avioane de transport KC-130J.
Pe lângă componenta aeriană, Italia a trimis în teren și Task Force Land-Arabia, un contingent de 260 de militari din cadrul forțelor terestre. Această unitate operează sisteme de apărare antiaeriană SAMP/T și radare Kronos, alături de tehnologia ACUS-E produsă de Leonardo, special concepută pentru a neutraliza amenințarea dronelor de mici dimensiuni. Importanța misiunii este subliniată de faptul că Roma a trimis echipamente de o raritate și complexitate extremă, a căror eventuală pierdere ar fi o lovitură grea pentru capacitatea națională de apărare.
Revolta în Parlament: „O răsturnare inacceptabilă a regulilor democratice”
Dezvăluirea publică a acestor detalii, apărută inițial pe site-ul Ministerului Apărării, a provocat o undă de șoc printre parlamentarii din opoziție. Partidul Democrat a reacționat dur, acuzând guvernul condus de Giorgia Meloni că a trimis sute de soldați în zone de criză fără un mandat clar și fără informarea prealabilă a legislativului. „Este o dovadă de lipsă de seriozitate politică”, au afirmat reprezentanții opoziției, contestând legitimitatea modului în care a fost gestionată operațiunea.
În replică, ministrul apărării, Guido Crosetto, a respins criticile, susținând că misiunea a fost aprobată încă din luna martie, în cadrul unei rezoluții care permitea redistribuirea forțelor în regiunile geografice deja autorizate. Totuși, amploarea tehnologică și riscul operațional par să fi depășit așteptările multor aleși de la Roma.
Vitrină tehnologică și câmp de antrenament împotriva Iranului
Dincolo de obiectivele strategice, misiunea din Golf are două mize esențiale. Pe de o parte, oferă armatei italiene ocazia rară de a acumula experiență operativă directă împotriva tehnologiilor militare iraniene, colectând date vitale despre apărarea antirachetă și lupta anti-dronă.
Pe de altă parte, există o dimensiune industrială evidentă. Prin desfășurarea sistemelor SAMP/T și a tehnologiilor anti-dronă de la Leonardo în condiții reale de conflict, Italia își transformă misiunea într-o veritabilă vitrină comercială. Succesul acestor echipamente sub presiunea atacurilor din Golf ar putea consolida poziția Italiei pe piața globală de armament, demonstrând că tehnologia națională este pregătită pentru cele mai dure provocări moderne.
Actualitate
Eșec la scară globală: Cum a pierdut cea mai puternică flotă din lume controlul asupra Strâmtorii Hormuz
În ciuda declarațiilor oficiale venite de la Comandamentul Central al SUA, realitatea de pe teren este una cruntă: Strâmtoarea Hormuz rămâne, în mare parte, blocată. Traficul maritim a scăzut la un nivel alarmant de 10% față de perioada de dinaintea conflictului, un fapt strategic care l-a forțat pe Președintele Donald Trump să suspende ordinele pentru un atac militar masiv, în încercarea de a redeschide această arteră vitală prin negocieri.
O victorie tactică, un dezastru strategic
Deși există voci care susțin că situația actuală nu reprezintă un eșec al Marinei, datele economice și realitatea geografică spun o altă poveste. Blocada asupra transporturilor iraniene prin strâmtoare a fost, într-adevăr, eficientă, punând o presiune imensă pe o economie deja șubredă. Totuși, această reușită este umbrită de un adevăr incomod: Iranul nu a fost neutralizat. În prezent, orice navă care îndrăznește să tranziteze zona are nevoie de permisiunea tacită a ambelor tabere, ceea ce transformă libertatea de navigație într-o simplă iluzie diplomatică.
Vina împărțită: Între ezitarea politică și lipsa de pregătire militară
Există tendința de a plasa întreaga responsabilitate pe umerii decidenților civili de la Washington. Este adevărat că trimiterea forțelor amfibii ale pușcașilor marini cu o întârziere de câteva săptămâni indică o lipsă de viziune în planificarea inițială. Totuși, armata nu se poate spăla pe mâini atât de ușor.
Cu bugete record în ultimii ani și cu o amenințare cunoscută de peste patru decenii, Marina pare să nu fi oferit liderilor politici opțiuni militare care să implice riscuri acceptabile. Când o flotă cu un buget de 248 de miliarde de dolari nu poate garanta siguranța unui coridor maritim, întrebările legate de eficiența investițiilor devin inevitabile.
Industria maritimă a votat: Eforturile americane sunt insuficiente
Testul suprem al succesului nu se află în comunicatele de presă ale Pentagonului, ci în registrele companiilor de asigurări și ale proprietarilor de nave. Dacă aceștia decid că riscul este prea mare — așa cum au făcut-o deja — traficul încetează, iar economia mondială intră în colaps.
Deși navele de război americane au reușit să se protejeze de drone și bărci rapide, ele au eșuat în misiunea de a extinde această protecție asupra flotei comerciale. Auto-apărarea nu este suficientă atunci când misiunea ta principală este menținerea căilor navigabile deschise.
Lecția istoriei și eșecul tactic al noii ere
Istoria navală ne învață că, în ambele Războaie Mondiale, aliații au fost reticenți în a adopta sistemul convoaielor, preferând să „vâneze” amenințarea. În ambele cazuri, strategia a eșuat catastrofal până când s-a revenit la escortarea directă. Astăzi, Marina pare să repete aceleași greșeli, încercând să creeze „coridoare sigure” de la distanță, o tactică ce nu a reușit să convingă armatorii să își trimită navele la apă.
După cinci luni de conflict, concluzia este ineluctabilă: o strâmtoare blocată sub ochii unei flote de 290 de nave și 345.000 de marinari este, prin definiție, un eșec naval. Până când această problemă nu va fi diagnosticată și rezolvată, supremația maritimă a SUA rămâne doar un concept teoretic, în timp ce 500 de nave comerciale stau blocate, așteptând o siguranță care nu mai vine.
-
Exclusivacum 21 de ore„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 4 zileDosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
-
Exclusivacum 2 zileDe la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
-
Exclusivacum 3 zileRepublica de la poarta fabricii Coca-Cola Ploiesti: boieri cu camere, butoaie rătăcite și teatru ieftin pe bani grei
-
Exclusivacum 3 zileDoi ani fără rachete, doi ani cu adevărul pe câmp: cum i‑a obligat cerul pe Tánczos & „mafia antigrindină” să recunoască ce scriau Incisiv de Prahova și fermierii de la început
-
Exclusivacum 2 zileGrădina spiritelor cu băncuțe: Cum a votat consiliul în transă și a plătit Câmpina nota (I)
-
Exclusivacum 2 zileGarda de Mediu Prahova – „Bodycam pe mute și nasul înfundat”. Tudorache, Diaconu și parfumul rusesc de Lukoil (I)
-
Exclusivacum o ziRacheta de aur în fondul de ten al Guvernului: Cum să toci 100 de milioane păzind norii, în timp ce „mafia antigrindină” bombardează doar bugetul de stat



