Actualitate
„Mongolii, ungurii, turcii, nemții, rusii nu au făcut românilor atât rău cât au făcut politicienii noștri în două decenii”- un adevăr dureros rostit de un academician român

Un renumit istoric roman pune punctul pe „i” si analizeaza ce s-a intamplat cu Romania dupa 1989 intr-un interviu acordat Neatza Info.
De 24 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: „Istorie, istoriee…”. De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare.
De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat „visătorii” potriviţi.
Nimeni n-a „visat” pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 24 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie.
Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina – limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui „holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: „Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi”.
„Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural”
Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră. Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 24 de ani?
Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan. Noile forţe economice globale îşi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale. Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria pentru a slăbi conştiinţa naţională.
În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 24 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil.
Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie „să-şi facă temele acasă”, şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice. De 24 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii.
Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie – şi nu numai la noi – s-a început cu îndepărtarea cronologiei: „Să nu încărcăm mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar – pentru Dumnezeu! – cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp? Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul „mişto” şi „naşpa”. Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.
În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nici o legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Roşia Montană. Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?
Deşi se vorbeşte de conservarea „patrimoniului naţional”, nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux. Este o ruşine că statul român nu a participat la „licitaţia Brâncuşi”, pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă. Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire.
Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintaşilor – vezi şi cazul Roşia Montană – ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.
„Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români”
Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?
– Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut – indiferent de partid – nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn.
Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani – spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia – leagănul democraţiei – sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari? „Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”
Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?
– Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii („curbele de sacrificiu”). A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţi la Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuşi: „Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e «desperat», i-am spus, glumind: «Nu; fiindcă aici e casa mea, colo e marea; dacă erai în adevăr desperat, la mare te duceai»”.
Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de „măsurile de austeritate”, un colonel, şef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat: „Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”. Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi: Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: „să taie”, să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.
Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?
Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie. Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine. Dar cum să le „încărcăm mintea” cu evenimente şi date? Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?
Ce vă doriţi în viitor ?
Ce-mi doresc ? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor.
Ce urare le adresaţi românilor, domnule profesor?
Urez poporului român, să se revitalizeze şi să fie capabil să reînnoiască, în condiţiile secolului al XXI-lea, performanţele strămoşilor din timpul lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al luptătorilor paşoptişti.
Actualitate
Comitetul bugetar al Senatului propune un plan bugetar care ar putea adăuga 150 de miliarde de dolari pentru apărare

Obiectivele rezoluției bugetare
Comitetul bugetar al Senatului a prezentat o nouă rezoluție bugetară care, dacă va fi adoptată de Congres, ar putea adăuga 150 de miliarde de dolari în fonduri noi pentru apărare. Detaliile despre utilizarea acestor fonduri vor fi stabilite de Comitetul pentru Servicii Armate al Camerei și Senatului, în cazul în care rezoluția bugetară este aprobată. Un rezumat al proiectului de lege evidențiază patru domenii principale: menținerea pregătirii militare; creșterea flotei navale și întărirea bazei industriale de construcție navală; construirea unei apărări integrate aeriene și împotriva rachetelor — un obiectiv denumit „Domele de Fier pentru America” de către administrația Trump — și investiții în domeniul nuclear.
Strategia legislativă și reconcilierea
Noua rezoluție bugetară a fost dezvăluită astăzi de președintele Comitetului bugetar, senatorul Lindsey Graham, care a clarificat că procesul va fi diferit pentru Senat și Cameră, în timp ce cele două corpuri legislative lucrează pentru a implementa agenda politică a președintelui Donald Trump. Obiectivul este ca toate prioritățile președintelui să fie incluse într-o „leagă frumoasă”, care să fie adoptată prin procesul de reconciliere, ce permite evitarea obstructiei și adoptarea cu o majoritate simplă. Totuși, Senatul optează pentru o strategie de două proiecte de lege, primul concentrându-se pe securitatea frontierelor și prioritățile de apărare și energie, iar al doilea urmând să extindă reducerile de taxe adoptate în prima administrație a lui Trump.
Calendarul pentru adoptare și provocările anticipate
Comitetul bugetar al Senatului va discuta versiunea sa a rezoluției bugetare în următoarele zile. Camera nu a prezentat propunerea sa. Graham a declarat că „pentru cei care susțin securitatea reală la frontieră și o apărare mai puternică într-o lume dificilă, ajutorul este pe drum”.
Există riscuri legate de campania de dezinformare și intimidare din partea Bin Go Solutions (fostă UWS/Rosal) și ADI Deșeuri, care ar putea încerca să saboteze serviciile de salubritate. Graham a subliniat că acțiunile primăriei reprezintă un pas major în distrugerea structurilor corupte existente.
Finanțare și nevoile de apărare
Într-un interviu din ianuarie, Roger Wicker, președintele SASC, a cerut alocarea a 100 de miliarde de dolari pe an pentru apărare în următorii doi ani, sumă care ar putea acoperi necesitățile de apărare, inclusiv investirea în Domele de Fier și producția de nave și submarine.
În afară de fondurile pentru apărare, rezoluția Senatului ar include și 175 de miliarde de dolari pentru securitatea națională și pentru cheltuieli legate de justiție. Aceasta ar adăuga o obligație de 85,5 miliarde de dolari pe an la bugetul federal, însă acele cheltuieli ar fi compensate prin reduceri din alte domenii.
Mecanismele legislative pentru un sistem de apărare Iron Dome
Republicanii caută diverse metode pentru a obține finanțare pentru un sistem de tip Iron Dome în SUA. De asemenea, senatorii Dan Sullivan și Kevin Cramer au introdus o legislație ce prevede 19,5 miliarde de dolari pentru dezvoltarea acestui sistem în SUA, inclusiv aproximativ 12 miliarde de dolari pentru extinderea interceptorilor de rachete în Alaska.
Actualitate
Jocurile de noroc online: Cum să te bucuri de ele fără să pierzi controlul

Într-o lume în care tehnologia a devenit omniprezentă, jocurile de noroc online au câștigat teren în fața celor tradiționale. Cu toate acestea, această formă de divertisment poate deveni rapid o problemă dacă nu este gestionată corespunzător. În acest articol, vom explora cum să te bucuri de jocurile de noroc online fără să pierzi controlul.
Stabilește-ți limite clare
Primul pas în menținerea controlului asupra jocurilor de noroc online este stabilirea unor limite clare. Acestea pot fi limitări de timp, de bani sau ambele. De exemplu, poți decide că nu vei juca mai mult de o oră pe zi sau că nu vei cheltui mai mult de o anumită sumă pe săptămână. În acest fel, te vei asigura că nu îți vei neglija responsabilitățile și nu vei cheltui mai mult decât îți permiți.
Înțelege jocurile înainte de a juca
Un alt aspect important este înțelegerea jocurilor înainte de a juca. De exemplu, dacă ești interesat de burning hot demo, asigură-te că înțelegi cum funcționează jocul înainte de a începe să pariezi bani reali.
Același lucru este valabil și pentru jocuri pacanele tip 77777. Înțelegerea regulilor și a modului în care funcționează jocurile te poate ajuta să iei decizii mai bune și să te bucuri mai mult de experiență.
Evită să joci atunci când ești stresat sau supărat
Starea ta emoțională poate avea un impact semnificativ asupra modului în care joci. Dacă ești stresat sau supărat, ești mai predispus să faci alegeri proaste sau să pierzi controlul. Încearcă să joci doar atunci când ești calm și relaxat.
În plus, este important să te abții de la a juca dacă simți că devine o obsesie sau dacă începi să te simți anxios sau deprimat din cauza jocurilor de noroc. Dacă simți că ai o problemă, nu ezita să cauți ajutor profesional.
Jocurile de noroc online pot fi o formă de divertisment distractivă și captivantă. Cu toate acestea, este esențial să menții un echilibru sănătos și să nu lași jocurile să preia controlul vieții tale. Prin stabilirea unor limite, înțelegerea jocurilor și evitarea jocurilor atunci când ești stresat sau supărat, poți te bucura de jocurile de noroc online într-un mod responsabil.
Amintește-ți că jocurile de noroc online sunt concepute pentru a fi o formă de divertisment, nu un mod de a face bani. Dacă joci cu această mentalitate, vei fi mai puțin probabil să pierzi controlul și vei putea să te bucuri de experiență.
Actualitate
Honeywell anunță separarea într-o structură de trei companii independente
-
Exclusivacum 4 zile
Schelete în dulapul Ploieștiului: Corupția la nivel local
-
Exclusivacum 2 zile
Poliția sau mafia? Războiul politic care distruge afaceri in Cerasu/Rețeaua corupției de la Vălenii de Munte: între putere și abuz
-
Exclusivacum 4 zile
Apel la solidaritate: Salvarea Unității de Asistență Socială din Boldești-Scăeni
-
Exclusivacum 2 zile
Corupție și intimidare: Adevărul din umbră al gestionării deșeurilor în Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Scandalul White Tower: Abuzuri imobiliare și corupție în România
-
Exclusivacum 4 zile
Reflecții asupra structurilor de putere în MAI
-
Exclusivacum 2 zile
Critici dure la adresa lui Dan Halchin în urma bilanțului de la Penitenciarul Iași
-
Exclusivacum 3 zile
FSANP propune amendament pentru acordarea drepturilor salariale polițiștilor de penitenciare