Connect with us

Actualitate

Curtea Constitutionala ar trebui sa vada ceea ce nu vad complicii lui Iohannis&Orban, ma refer la Ciolacu&Co, si anume ca asumarea raspunderii pe buget este o ticalosie nesanctionata prin motiune de cenzura de complicii lor din PSD, cu grave efecte economice

Publicat

pe

DISTRIBUIE Articolul....
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Noroc cu Florin Citu, ministrul de finante liberal, care pe zi ce trece, devoaleaza din aceasta ticalosie: ,,In buget avem fond de rezerva de un miliard de lei tocmai pentru doua scrutinuri, pentru alegerile locale si parlamentare”. Acum, anul 2020 este un an electoral iar asta se stie din 2016. Cum sa aloci tu bani pentru alegeri din fondul de rezerva?????? Florin Citu devoaleaza astfel ca a fost fortat sa treaca prin asumare un buget idiot. Pe care il mai si apara… Vai Vai…. Dar apreciez deschiderea lui Florin Citu. Cu alte cuvinte el arata ca Romanii trebuie sa stie ca in acest moment palatul Victoria lucreaza cu un buget idiot, care mai ascunde si recesiunea… Si zi de zi, incepand din 28 noiembrie (articolul de mai jos), Florin Citu trece peste partid si ne demnostreaza acest lucru. Bravo Florin!, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani.

Când ,,ieftin” înseamnă scump și te mai și lauzi cu asta…
Cea mai mare prostie pe care o poate face un ministru al finanțelor într-o economie în care moneda este sub presiune, este aceea de a se împrumuta în monedă străină. Totuși, unii se laudă ca asta.
,,Astăzi ne-am împrumutat în Euro. Din piață am luat 332 de milioane de Euro. Dar le-am luat cu o dobândă de 0,31% pe an. În condițiile în care am anunțat un deficit mare, creșterea economică este în scădere, am reușit să mă împrumut la 0,31%. Predecesorul meu se împrumuta la 0,84%. Este vorba de încredere… Oamenii au încredere că vom veni cu soluții… Aici se vede încrederea investitorilor străini…”, a declarat miercuri, 27 noiembrie 2019, ministrul de finanțe din ultimele 23 de zile, Florin Cîțu.
În primul rând:
Nu este vorba de încredere față de Florin Cîțu. Ci de faptul că România are încă datorie publică mică: undeva spre 36% din PIB. Adică are ,,spațiu” de îndatorare. Este drept că în 2008, datoria publică era 16% din PIB. Adică aproximativ 20 de miliarde de Euro în banii și PIB-ul de atunci. Unsprezece ani mai târziu, datoria publică este de 80 de miliarde de Euro. În 11 ani, am adăugat 60 de miliarde de Euro la datoria publică, sub atenta îndrumare a lui Mugur Isărescu și a miniștrilor de finanțe paiațe ale sicofantului, făcând efectiv nimic în termeni de investiții cu acești bani.
Mai grav e că în perioada 2015-2019 am adăugat nominal la datoria publică, pe creștere economică, mai mult decât în perioada de criză. Ultimul an de Ponta (2015) a însemnat iresponsabilitate maximă, desăvârșită de tehnocrați, iar începând cu 2017, guvernelor nu le-a păsa de economie: în loc să creeze performanță administrativă și politică, să pună banii în investiții pentru a crea (și lungi) un ciclu real de creștere economică, a cărui finalitate ar fi fost majorarea salariilor și pensiilor, au făcut pe dos: pensii și salarii mai mari (pentru cei cu pensii deja mari și salarii deja prea mari în raport de ce fac de banii ăștia), plătite din datorie.
Să ne fie clar: explozia datoriei publice din perioada de criză (2008-2012) să datorează celor care au gestionat economia atât în 2005-2008 cât și în 2009-2012. Aștia au fost de la PNL și PD.
Majorarea datoriei publice post-criză se datorează în esență PSD. Tot fără să facă nimic.
Numitorul comun (complicele, omul de legătură păgubos transpartinic) a fost Mugur Isărescu, care i-a îmbârligat pe toți, având ca rezultat explozia datoriei publice. El a subordonat politica monetară politicului, permanent, iar dacă și-a propus îndatorarea iresponsabilă a României și retazarea șanselor de recuperare a decalajelor față de media europeană, a reușit.
Revenind, despre calculele lui Cîțu:
Ieftin nu înseamnă scump. Spuneam că maxima prostie pe care o poate face un ministru de finanțe cu moneda (și economia sub presiune) este să se împrumute în valută. Bogdan Drăgoi a fost campion la astfel de ticăloșii, păguboase pentru economie și care alimentează spirala îndatorării.
De ce este o prostie? Pentru că guvernul va rambursa datoria publică cu lei din taxe și impozite obținuți de la populație și companii. Cu cât se depreciază leul mai mai mult, cu atât e nevoie de mai mulți lei pentru rambursarea fiecărui Euro. Florin Cîțu s-o fi împrumutat el la 0,31% pe an, în Euro (0,15% din PIB). Dar cum s-a împrumutat? În Euro. Iar dacă peste un an Euro va fi 5 lei (depreciere de 4,16% față de nivelul actual), el va avea nevoie cu 4,16% mai mulți lei pentru a rambursa principalul. Și astfel, dobânda la împrumutul ,,de încredere” al ui Cîțu va necesita cu 4,5% mai mulți lei, din taxe și impozite sau din tăierea cheltuielilor. Deci împrumutul ,,ieftin” de 0,31% pe an înseamnă de fapt un împrumut scump, generator de cheltuieli anuale de 4,5% pe an. De 14 ori mai mult decât estimează domnul Cîțu.
Acum, hai să mai facem un calcul. Florin Cîțu este ministru de 24 de zile. Euro-Leu era în 4 noiembrie 2018 la nivelul de 4,7550. Acum este defacto 4,8 lei. Mai scump cu 1%.
Cursul s-ar fi dus la 4,8 inclusiv dacă nu venea Cîțu la finanțe. Dar poate nu se ducea la 5 lei și nu se croniciza pe parcursul anului 2020. În calculul ipotetic pe care îl fac, 0,84% al ,,predecesorului” însemna un cost real de dobândă în lei de 1,84%, pentru un an. Iar 0,31% al domnului Cîțu, împreună cu politica sa, înseamnă de fapt 4,5%, în lei. De două ori și jumătate mai mult decât ,,predecesorul”, subliniez, Eugen Teodorovici fiind la fel de iresponsabil ca și domnul Cîțu în gestionarea finanțelor publice, dar iresponsabilitatea manifestându-se pe un orizont mai larg de timp. Cam asa este singura diferență.
Și în al doilea rând, despre încrederea piețelor în domul Cîțu
Pe scurt, este o glumă. Noul ministru al finanțelor a reușit deja o performanță greu de egalat, În numai 24 de zile, a creat propria gaură, de 0,3% din PIB. Strict teoretic, dacă o ține în ritmul ăsta (și sper să nu), în 12 luni, deficitul domnului Cîțu urcă spre 8% din PIB în 2020. Să sperăm că nu va fi așa.
De ce spun că domnul Cîțu ,,și-a creat propriul deficit de 0,3%” în numai 24 de zile? Pe scurt. Nu am niciun dubiu vă vechea administrație a acționat în mod ticălos falsificând prognozele de venituri, astfel încât să găsească surse ,,pe hârtie” de finanțare a unor cheltuieli majorate iresponsabil. Aștept încă depunerea plângerii penale de către domnul Cîțu și să lase petardele cu două bugete. Plângere penală pentru falsificarea deflatorului PIB și a prognozelor de venituri. Dar domnul Cîțu nu va face plângerea penală. Și știți de ce? Pentru că și dânsul se joacă cu deflatorii și cu prognozele de PIB. Deși a revizuit în jos creșterea economică (economia nu va mai crește în 2019 în 5,5% ci cu 4%) și prin urmare, PIB-ul ar trebui să fie mai mic față de prognoza lui Teodorovici (inventată) de 1031,04 miliarde de lei), cu creștere mai mică, domnul Cîțu ajunge la un PIB mai mare! De 1040 de miliarde de lei. Prin urmare, aștept cu interes ca domnul Cîțu să depună plângerea penală pe domnul Teodorovici, iar următorul ministru de finanțe să depună plângerea penală pe numele domnului Cîțu: în esență, amândoi se joacă cu deflatorii și cu PIB-ul. Domnul Cîțu se joacă în schimb și cu deficitul!
Luni, deficitul domnului Cîțu (moștenit de la Tedorovici, conform propriei prognoze) era de 4,1%. Eu îl cred pe domnul Cîțu pentru sunt convins că Vâlcovii și Teodorovicii camuflau deficitul real, pentru a minți Comisia Europeană. Ca Grecia.
Dar de luni până joi, deficitul a urcat de la 4,1% la 4,4% sub mandatul domnului Cîțu. Deci, acest deficit este personal și reprezintă primul eșec al noului ministru al finanțelor: în numai trei zile și-a ratat propria țintă de deficit, majorând-o cu 0,3 puncte procentuale. Era la îndemâna ministrului finanțelor să reducă cheltuielile în 4,1%, dar a ales, conștient, să le majoreze și să ducă deficitul la 4,4 din PIB. Așa că, acesta este al doilea motiv pentru care efectiv mă lasă rece faptul că ieri domnul Cîțu a reușit să își finanțeze jumătate din deficitul făcut de el pe care l-a consemnat în numai trei zile. Primul, l-am detaliat în articol: când te împrumuți în Euro iar moneda națională ți se depreciază, ieftin înseamnă scump.
Domnul Cîțu va inspira realmente încredere piețelor financiare atunci când va reuși să se împrumute în lei, la un pret mai mic de 1,5% pe an. Deocamdată, Florin Cîțu o face la un preț mai mult decât dublu: de 3,26% pe an. Voi detalia într-un articol următor, DE CE.
Până atunci, domnul Cîțu trebuie să ne explice și cum va duce el deficitul de la 4,4% din PIB la 3,5% în 2020, altfel decât vânzând argintăria din casă. Pentru că la argintărie era bun și Vâlcov. Poate mai bun. Și cum de folosește domnul Cîțu un curs de schimb de 4,75 lei pentru un Euro la bugetul din 2020, când pe interbancar a sărit deja de 4,8 lei.

Actualitate

Rochii de cununie civile: cum le alegi și care este diferenta fata de rochiile de nunta

Publicat

pe

DISTRIBUIE Articolul....
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Rochiile de cununie civila sunt diferite de cele de nunta in mai multe moduri. In primul rand, ele sunt purtate pentru ceremonia cununiei , care este un eveniment mai putin formal decat ceremonia religioasa. De asemenea, rochiile de cununie civila sunt mai putin tradiționale și pot fi mai moderne sau mai casual. Da, sunt tot rochii de ocazie, insa au mai putina stralucire decat cele de nunta

Atunci cand esti in cautarea unei rochii de cununie civila, este important sa tii cont de cateva lucruri. In primul rand, ar trebui sa te gandesti la stilul tau personal si la ce te face sa te simti confortabil si frumoasa. Daca esti o persoana mai conservatoare, poate ca o rochie lunga si eleganta este alegerea ideala pentru tine, insa fara a alege paiete si cristale pentru detalii. Daca esti o fire mai mai moderna si indrazneata, poate ca o rochie scurta si un pic mai nonconformista este mai potrivita.

Locatia ceremoniei poate fi un alt factor determinant. Daca cununia civila va avea loc la primarie sau la starea civila, ar trebui sa alegi o rochie mai formala si mai traditionala. Daca ceremonia va avea loc intr-un parc sau pe plaja, poate ca o rochie mai lejera si mai casual ar fi mai potrivita. Gandeste-te si la bugetul tau. Rochiile de cununie civila pot fi foarte scumpe, la fel ca acele rochii de seara pentru petrecere, asa ca ar trebui sa te asiguri ca alegi o rochie care se incadreaza in bugetul tau. Poti gasi rochii frumoase si accesibile atat in magazinele de specialitate, cat si in magazinele online. Malika Fashion este un astfel de magazin, unde poti gasi rochii cununie civila atat gata facute, dar si pe comanda.

In cele din urma, ar trebui sa te gandesti la cat de confortabil te vei simti purtand rochia. Este important sa te simti confortabil si sa te poti misca liber in rochie ta, mai ales daca ceremonia va dura cateva ore. In plus, atunci cand alegi o rochie de cununie civila, ar trebui sa tii cont si de anotimpul in care se va desfasura ceremonia. Daca este vara, ar trebui sa alegi o rochie usoara si aerisita, in timp ce daca este iarna, ar trebui sa alegi o rochie mai groasa si mai calduroasa. Este important sa te asiguri ca te vei simti confortabil si ca nu vei suferi de cald sau de frig in timpul ceremoniei.

Nu uita de accesoriile pe care le vei purta cu rochia ta. Poti alege sa porti o coronita de flori sau o bentita, dar asigura-te ca acestea se potrivesc cu stilul si tema rochiei tale si ca nu eclipsezi mireasa. De asemenea, ar trebui sa alegi pantofi confortabili si potriviti cu rochia, deoarece vei sta in picioare pentru o perioada de timp.

In ceea ce priveste diferenta dintre rochiile de cununie civila si cele de nunta, rochiile de nunta sunt de obicei mai lungi si mai formale, si sunt purtate pentru ceremonia religioasa și petrecere. Rochiile de cununie civila sunt mai scurte si mai moderne, si sunt purtate pentru ceremonia civila. De asemenea, rochiile de nunta sunt de obicei mai scumpe si mai elaborat decorate, in timp ce rochiile de cununie civila sunt mai accesibile si mai simple. In ceea ce priveste alegerea culorii rochiei, aceasta poate fi o decizie personala. Multe femei aleg sa poarte o rochie pastelata, simbolizand puritatea si inocenta, dar alte culori, cum ar fi roz sau albastru, sunt, de asemenea, potrivite pentru o rochie de cununie civila.

Cand alegi o rochie de cununie civila, ar trebui sa iei in considerare si tinuta partenerului tau. In cazul in care el adopta un stil mai traditional sau formal, ar trebui sa iei in considerare aceste preferinte si sa incerci sa gasesti o rochie cu care sa va asortati.

In final, cel mai important lucru atunci cand alegi o rochie de cununie civila este sa te asiguri ca te simti confortabil si ca rochia reflecta personalitatea ta. Nu trebuie sa te conformezi tradițiilor sau sa iti cumperi o rochie scumpa pentru a impresiona, ci trebuie sa alegi acea rochie care  iti sta bine.

Citeste in continuare

Actualitate

Războiul din Ucraina, cauzele și intențiile geopolitice reale, sunt greu de perceput pentru cei ce nu studiază din surse corecte

Publicat

pe

De

DISTRIBUIE Articolul....
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Am primit ieri câteva articole semnate de analiști sau jurnaliști de care n-am auzit, și care susțin teoria că cei care condamnă acțiunile samavolnice ale regimului Zelenskiy împotriva preoților și credincioșilor ortodocși sunt putiniști sau agenți de influență ai FSB (un exemplu: RTV și Antena 3 CNN, operațiune de propagandă rusă: ‘Încearcă să transforme povestea într-o campanie anti-Kiev’/Acuzații grave făcute de analistul George Rîpă – Bugetul.ro). Sunt indicate acolo televiziunile RTV și A3, e introdus în malaxor alături de alții și Mircea Dinescu (căruia i-a fost suspendat contul de facebook pentru că a descris oroarea), și e previzibil că se va face și o ”listă a rușinii”, similară celei de la începutul războiului ucrainean, când am fost indicați ca fiind putiniști vreo 50 de jurnaliști sau comentatori.

Ne aflăm deci în fața unei Operațiuni de intimidare/pedepsire a celor ce ar susține altceva decât ce impune Factorul Extern, Operațiune oarecum asemănătoare celor din pandemie sau războiul ucrainean. Efectul va fi însă unul diferit, chiar de tip bumerang, și-o să explic de ce. În pandemie minciuna a fost științific ambalată, iar frica de moarte mare, fiind greu pentru cititori sau telespectatori să mai discearnă minciunile propagate oficial, iar cei care susțineau contrariul au devenit ”conspiraționiști”. Războiul din Ucraina, cauzele și intențiile geopolitice reale, sunt de asemenea greu de perceput pentru cei ce nu studiază din surse corecte (peste 90% din populație), și din nou a fost facil pentru propagandiști să-și impună ”narativul” și să ne prezinte ca fiind ”putiniști” pe cei ce susținem altceva. Ei bine, în cazul pandemiei adevărul a ieșit la iveală și ”conspiraționiștii” își trăiesc azi o glorie amară, devenind respectabili și surse de încredere, un efect similar impunându-se acum și în cazul ”putiniștilor” ce-au comentat corect războiul ucrainean. Situația este total diferită însă în cazul prigoanei ortodocșilor din Ucraina, unde nu doar că ororile se pot vedea în relatările și reportajele netrucate, dar românii (sau sârbii, bulgarii, grecii, moldovenii) resimt din start o compasiune frățească pentru ortodocșii din țara vecină, ucraineni, rusofili, moldoveni sau români, dar se și percep ca fiind vizați în viitor de acțiuni samavolnice similare. E suficient să analizați audiența și mesajele implicate de relatarea cazurilor ca să pricepeți că această compasiune se transformă deja în revoltă. Pentru moment revolta este direcționată împotriva liderilor politici români, ce s-au ascuns pe sub paturi și nu condamnă acțiunile regimului Zelenskiy (deși există deja un Raport al ONU ce încadrează ororile contra ortodocșilor), sau a conducătorilor BOR ce se pierd în detalii rușinoase legate de faptul că n-ar avea jurisdicție sau că ierarhii din Ucraina nu li se supun, ba chiar s-a emis un comunicat oficial al BOR în care cei persecutați, bătuți, arestați sau posibil deportați, sunt sfătuiți să … reziste.

Faptul că propagandiștii pun azi semnul egal între cei ce-i apără pe ortodocși și putiniști, nu va însemna deci în niciun caz intimidarea acestora, ci va amplifica revolta pe care o descriam mai sus. În asemenea condiții e chiar previzibil, dacă se va insista, ca marea masă ce se revoltă azi contra acțiunilor lui Zelenskiy, să se autoidentifice rapid ca ținând partea rușilor, și-atunci propagandiștii de azi vor fi devenind chiar ei putiniști.

Cozmin Gușă

Citeste in continuare

Actualitate

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – 24 IANUARIE 1859

Publicat

pe

De

DISTRIBUIE Articolul....
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Evenimente anterioare

La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desființând Vama din Focșani, care era cel mai important punct vamal între cele două țări. Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de unificare al măsurilor și greutăților. Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu se oficiază la Focșani, în septembrie 1845, la Biserica Sfântul Ioan din Piața Unirii, lângă borna de hotar, naș de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza.

Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească.

Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicații ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalități marcante (Paul BataillardEdgar QuinetHippolyte Desprez).

În țară, acțiunile unioniste s-au desfășurat în noul context determinat de prevederile Convenției de la Balta Liman, afirmându-se modalități variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iași și la București (1856); editarea unor organe de presă ca România LiterarăSteaua Dunării (Iași), Românul (București); venirea în patrie a unor revoluționari pașoptisti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).

Divanurile Ad-hoc

Deschiderea lucrarilor Divanurile Ad-Hoc
Deschiderea lucrarilor Divanurile Ad-Hoc

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a.

Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan CuzaMihail KogălniceanuManolache Costache EpureanuAnastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe AsachiCostache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București.

Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromițătoare au fost publicate în ziarul unionist “L’Etoile d’Orient”, ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp și în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul FrancezRusia ImperialăPrusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august.

Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală de la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate și armata.

Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

În 7 și 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluțiile prin care se cerea:

  • Respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634;

  • Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România;

  • Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării;

  • Neutralitatea pământului Principatelor;

  • Puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate interesele nației.

Toate acestea sub garanția colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris.

Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris:

  • Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte puteri;

  • Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii;

  • Se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata;

  • Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală);

  • Dreptul de vot ramânea cenzitar.

După încheierea Convenției de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

Theodor Aman - Proclamarea Unirii
Theodor Aman – Proclamarea Unirii

În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”.

Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naționale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească. Adunarea electivă a Țării Românești era însă dominată de conservatori, care dețineau 46 din cele 72 mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.

Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.

Recunoașterea internațională a Unirii

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe internaționale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie – 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante și au reușit să câștige sprijin pentru cauza românească. Încă în a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul Otoman și Austria însă tergiversau; mai mult, se află că se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, o dată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1 septembrie 1859).

Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană – generalul Ion Emanoil Florescu – a fost numită în funcția de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht.

La Focșani, nu fără dificultăți, își începuse activitatea Comisia Centrală care, potrivit Convenției de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor două țări. În cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electivă și promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casație și la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul egalității fiscale). Proiectul de Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focșani fiind desființată în februarie 1862.

Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în mai multe situații supușii Imperiului fiind reținuți pentru că au produs diverse neorânduieli. Austria, vehement dușmănoasă, a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile și pentru locuitorii cezaro-crăiești aflați aici cu afaceri. Maghiarii și polonezii, care vroiau să rămână în Principate sau să tranziteze spre alte regiuni, sunt protejați de guvern și de domn în spiritul dreptului la azil politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare.

Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplină. Alexandru I. Cuza aștepta hotărârea Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop. Cum era de așteptat, încă din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în condiții considerate, în țară, inacceptabile.

Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă a majorității Marilor Puteri garante și-au făcut în cele din urmă efectul. La capătul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrându-și vechea poziție.

Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei, a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

Articol preluat de la wikipedia.com

Citeste in continuare

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Partener special – probleme juridice

Știri calde

Exclusiv4 zile ago

Haos si bataie de joc la Parcul Industrial Ploiesti

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinSoferii si/sau investitorii care pătrund in Parcul Industrial Ploiesti trebuie să dea dovadă de multă înţelegere şi să acorde...

Exclusiv4 zile ago

Mai lipsește ca un „șef de inspectorat al județului” să programeze și partidele de sex, să aleagă genul copiilor polițiștilor, numele cățeilor de companie, etc

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedin Cum e să stai peste 2 ani la conducerea unui inspectorat de poliție fără să știi denumirea exactă...

Exclusiv4 zile ago

Fiecare polițist trebuie să se uite pe fluturașul de salariu la valoarea salariului brut și să împartă la trei pentru a vedea suma maximă (33%) care nu va fi supusă impozitării și contribuțiilor sociale

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinModificările  aduse Codului Fiscal începând  cu data de 01.01.2023 au adus schimbări în ceea ce privește modalitatea de decontare...

Exclusiv6 zile ago

„La noi, nea Nero ăsta nu poate sa dea foc nici la CAF 2!”

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinIeri, liderul PNL Ploiești, Roberta Anastase, a criticat activitatea primarului Volosevici pe care l-a acuzat că ”a generat doar...

Exclusiv6 zile ago

La IPJ Brașov cerul a tunat și a adunat camarila atotputernicului și atotștiutorului pentru a decide soarta oamenilor din subordine

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedin Ridicol sau dispreț? Nu de puține ori mi-a fost dat să văd oameni mici cocoțați în funcții mari....

Exclusiv1 săptămână ago

Nea’ Oaie de la MOVILA VULPII s-a suparat ca magarul pe sat si a trecut la amenintari/Tupeul Magarului (II)

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinIn articolul precedent am precizat ca, echipa de la ”Incisiv de Prahova” primește amenințări în fiecare zi. Am învățat...

Exclusiv2 săptămâni ago

Nea’ Oaie de la MOVILA VULPII s-a suparat ca magarul pe sat si a trecut la amenintari/Probabil i se trage de la prea multa omletă

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinEchipa de la ”Incisiv de Prahova” primește amenințări în fiecare zi. Am învățat să trăim cu amenințările/combinatiile și să...

Exclusiv2 săptămâni ago

Căprării ieftine specifice stagiului militar din anii comunismului sunt validate efectiv prin dispozițiile de sancționare disciplinară emise de către șeful IPJ Caraș-Severin

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinDacă ești polițist și ajungi să lucrezi la IPJ Caraș-Severin și dorești să-ți faci datoria prin aplicarea legii față...

Exclusiv2 săptămâni ago

O neglijenta si un abuz in serviciu savarsit de numita Tasma V. Tania, agent sef principal la Penitenciarul Ploiesti, poate costa statul roman

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinO neglijenta si un abuz in serviciu savarsit de numita Tasma V. Tania, agent sef principal la Penitenciarul Ploiesti,...

Exclusiv2 săptămâni ago

Structura de acțiuni speciale din cadrul DGPMB ar trebui să reprezinte un etalon pentru restul țării

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinLa data de 12 ianuarie 2023, începând cu ora 12:00 Sindicatul Europol a participat la ședința privind analiza activităților...

Exclusiv2 săptămâni ago

Merge inginer de orice fel, teatru, pictor, popa, orice!

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedin Pentru curiosi, in foto aveti o fisa de post pentru sef IPJ! Observati ca sunt bune orice fel...

Exclusiv2 săptămâni ago

A transmis o petiție ministrului Lucian Bode cu aspectele pe care le-a perceput

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinDe-a lungul timpului, Sindicatul Europol a prezentat condițiile inumane în care colegii lor sunt nevoiți să-și desfășoare activitatea, a...

Exclusiv2 săptămâni ago

Interlopul „Maradin”/CRIMINAL feroce sau victima a sistemului?/Interviu eveniment

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinTrăim o perioadă în care frica sau cel puţin neliniştea sunt la ordinea zilei. Nu cred că e vorba de...

Exclusiv3 săptămâni ago

Cine se mai afla in spatele”Bombei ecologice de la Pleasa”: un personaj de la DIICOT, tatal personajului cu firma de deratizare si contracte cu administratia Volosevici/Contracte de „parandarat”?

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedinCine se mai afla in spatele”Bombei ecologice de la Pleasa”? Investigatia noastra a identificat un personaj de la DIICOT....

Exclusiv3 săptămâni ago

Cine blocheaza plata permanentei de la domiciliu?

DISTRIBUIE Articolul....FacebookPinterestTwitterLinkedin Ce structura din aparatul central solicita, in 2018, ministrului Carmen Dan, sa nu fie promovat niciun proiect de...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv

error: Articolele nu se pot copia!