Actualitate
România va fi proiectată înapoi cu cel puțin zece ani
Am prezentat înainte de Anul Nou o prognoză în materie de politică externă. Deloc întâmplător. Pentru că izolarea fără precedent a României va amplifica până la paroxism problemele interne cu care ne vom confrunta. Foarte pe scurt, va exista tendința ca populației să i se ia ce i s-a dat. Cetățenii vor reacționa, iar instituțiile de forță vor intra în priză. În final vom avea un an al unor grave tulburări sociale și politice.
Aici nu mai este vorba despre Stânga sau despre Dreapta în materie de politică internă. Și nici despre cine va fi mai puternic după locale și parlamentare. Discordia politică și socială va fi generată de cu totul și cu totul altceva, care nu are niciun fel de legătură cu doctrinele. Despre ce este vorba?
S-a întâmplat ca PSD, aflat la guvernare, să facă eforturi încununate de succes pentru a crește valoarea forței de muncă. Aceasta s-a concretizat în principal prin mărirea salariilor, a indemnizațiilor pentru copii și a pensiilor, ultimele două măsuri fiind și ele de natură să amelioreze bugetul familiilor și, implicit, micșorând presiunea asupra masei salariale, să contribuie la creșterea valorii pe oră lucrată a forței de muncă. Adăugând și alte soluții implementate de PSD, cum ar fi controlul asupra ROBOR-ului, implicit asupra dobânzilor practicate de bănci, precum și impozitarea cu un procent fix din cifra de afaceri a societăților din domeniul energetic, rezultă că acest partid, indiferent ce obiective politice a urmărit, a creat ce puțin două consecințe.
1). A creat o piață a forței de muncă, dacă nu mai atractivă pentru investitorii străini, în orice caz mai concurențială și a permis societăților cu capital românesc, dacă nu să le concureze pe cele străine, ce puțin să supraviețuiască la periferia economiei de piață. În paranteză trebuie precizat că și agricultura a cunoscut un oarecare reviriment prin încurajarea micilor producători, dar și a fermelor mai mari deținute de români să-și aducă produsele pe o piață în care coșul zilnic al cetățeanului a crescut.
2). A doua consecință este că PSD și-a urcat literalmente în cap capitalul străin. Pentru că acesta înregistra inevitabil o diminuare a profiturilor și se simțea din ce în ce mai constrâns să renunțe la unele dintre ingineriile financiare prin care veniturile erau externalizate. Ca urmare, acest capital a utilizat toate căile posibile pentru a facilita răsturnarea PSD-ului de la putere și pentru a aduce la guvernare un regim mai prietenos. La această operațiune au contribuit și serviciile secrete, care și-au pierdut de mult rațiunea de a funcționa sub semnul interesului național. Subordonându-se, sub pretextul parteneriatului euroatlantic, serviciilor secrete ale altor state.
Grozăvia acestui an 2020 constă în faptul că PNL, la putere fiiind, e constrâns de angajamentele sale anterioare, evident fără a recunoaște asta deschis, să scadă din nou prețul forței de muncă. Ceea ce va însemna în plan intern o contractare a pieței de desfacere, iar în plan extern o relansare a exodului românilor în afara granițelor, care vor furniza astfel și în alte state europene mână de lucru ieftină. Pentru a fi mai ușor de înțeles acest fenomen, voi da un singur exemplu, altul decât cele cunoscute în urma primelor măsuri întreprinse de Guvernul Orban. Programul „Prima casă”, însoțit de programele adiacente, a constituit indiscutabil un motor cu o eficiență extraordinară, deja dovedită al dezvoltării construcțiilor și pieței imobiliare. Oficial, PNL nu a pus capăt acestui program. Neoficial însă, l-a îngropat. Iar dovada este nealocarea de resurse în acest scop în viitorul buget. Pentru o întreagă industrie, efectele spre jumătatea anului vor fi devastatoare atât din perspectiva producției în sine cât și a păstrării la standardele de azi a forței de muncă angajate.
Cea mai mare lovitură de acum, extrem de vizibilă și prezentată statistic de toate institutele de prognoză, dată bugetului cetățeanului român este că, prin diferite măsuri adoptate de Guvernul Orban, inclusiv împrumuturile masive și fără noimă operate, inflația va crește, valoarea leului în raport cu euro se va diminua iar măririle de salarii, pensii și alocații nu se vor mai regăsi treptat decât în mică măsură sau nu se vor mai regăsi deloc în buzunarul românilor.
Consecința acestei realități sociale se va materializa în plan politic printr-un reviriment al unui partid care nu mai vrea să facă nimic și care în realitate este incapabil să se revigoreze și printr-o diminuare a impactului electoral a unui partid care știe să taie, dar nu știe să pună la loc. Cu alte cuvinte, în formula actuală, PSD nu manifestă nicio dorință reală de a reveni la butoane, întrucât este confruntat pe de-o parte cu o competiție internă, pe de altă parte cu o imixtune gravă la vârf a serviciilor secrete, iar PNL este constrâns de logica celor două runde de alegeri care urmează să rămână la butoane, indiferent cât de complicat și de suprasolicitant se dovedește acest lucru. Soluția alegerilor anticipate, admițând că a putea fi implementată, nu-i va asigura PNL-ului o repoziționare fermă în angrenajul puterii legislative și în orice caz nu este de natură să atenueze șocurile sociale și politice generate în societate. Dar, evident, dacă se va ajunge la anticipate, aceasta va reprezenta o nouă traumă pentru populație și un semnal grav de instabilitate pentru partenerii externi și pentru investitori.
Din punct de vedere social, peste România a fost turnată o uriașă cantitate de produs inflamabil. Inevitabil, mai devreme sau mai târziu, se va declanșa un incendiu la nivel național. În această situație, partidele politice se vor dovedi a fi depășite. PNL se va zbate în patul lui Procust al guvernării, alergând de colo-colo buimac într-o încercare disperată de a domestici focul, în timp ce PSD la început se va bucura, alintându-se în logica „după noi potopul”, în cea de-a doua fază se va concentra lansând acuze grave la adresa binomului Iohannis-Orban, iar în a treia fază va mima un comportament de partid în opoziție, pregătit să preia din nou puterea. Va fi mult prea târziu, pentru că între timp Ciolacu se pregătește – și probabil cu succes – să rupă partidul.
Prin urmare, forțele politice, care în mod normal reprezintă coloana vertebrală a unei democrații, se vor dovedi incapabile să răspundă cât de cât coerent și convingător nemulțumirilor din ce în ce mai accentuate ale populației, presa arondată diverselor formațiuni politice sau captivă a statului subteran va genera o veritabilă hărmălaie, crescând gradul de incoerență, iar vidul de credibilitate creat va trebui umplut cu altceva.
Iar la dispoziție nu mai există decât factorul intern și factorul extern. Instituțiile de forță din România și instituțiile, inclusiv cele statale, din proximitatea României. Intuind acest deznodământ, Klaus Iohannis a inițiat două măsuri. 1). A impus Guvernului Orban mărirea bugetului tuturor instituțiilor de forță, pentru a-și asigura fidelitatea acestora într-o confruntare cu nemulțumirile previzibile ale românilor. 2). Și-a consolidat angajamentele, unele dintre ele iresponsabile și extrem de costitisitoare față de oficialii europeni și euroatlantici.
Dacă noi în mod deliberat am ajuns să nu mai avem o politică externă, Klaus Iohannis blocând din această perspectivă inițativele nici ele prea consistente ale Guvernului PSD și ulterior, după victoria PNL, forțând Guvernul să depună efectiv toate armele și să se predea, înseamnă că ceea ce urmează să se întâmple în acest an bun, dar mai ales rău în România, va fi orchestrat de forțele externe. Firește, cu sprijin intern tipic pentru starea de vasalitate.
În acest an 2020 este nu numai posibilă, ci și previzibilă o explozie socială. Sau chiar mai multe. Toate vor fi anunțate în primul rând de sindicate. Dacă vor fi mai multe, poate că se vor disipa. Dacă va fi una singură, România va fi proiectată înapoi cu cel puțin zece ani. (Sorin Roșca Stănescu)
Actualitate
Viteza de reacție în era digitală: Cum „avanpostul de inovație” al armatei SUA rescrie regulile achizițiilor militare
Într-o mișcare strategică menită să elimine blocajele birocratice, Corpul XVIII Aeropurtat a transformat recentul exercițiu Scarlet Dragon într-un laborator de testare pentru o nouă structură revoluționară: Joint Innovation Outpost (JIOP). Această unitate nu este doar un centru de idei, ci un motor operațional care promite să livreze tehnologie de ultimă oră către soldați într-un ritm care să depășească capacitatea de adaptare a oricărui adversar.
Puterea la firul ierbii: Decizii de 50 de milioane de dolari direct pe frontul tactic
Pentru prima dată în istoria modernă a Armatei, o comandă operațională primește autoritatea de a lua decizii financiare majore direct de pe teren. JIOP beneficiază de profesioniști în achiziții și de puterea de a gestiona până la 50 de milioane de dolari, în principal din fonduri de cercetare și dezvoltare. Această „operaționalizare a achizițiilor” permite comandanților să identifice, să testeze și să cumpere soluții tehnice fără a mai aștepta aprobările de la nivel central, care deseori durează ani de zile.
Obiectivul este simplu: dacă un sistem funcționează și răspunde unei nevoi imediate a soldatului, acesta trebuie achiziționat și implementat acum, nu peste un deceniu.
Adio, birocrație: De la dosare de 900 de pagini la „9-line-ul” inovației
Inovația adusă de JIOP vizează și simplificarea radicală a modului în care industria de apărare interacționează cu armata. În locul propunerilor stufoase, de sute de pagini, care definesc procesul tradițional de achiziție, noul model propune un format de tip „9-line” — o descriere scurtă și precisă a capacităților tehnologice.
Această abordare transformă exerciții precum Scarlet Dragon din evenimente episodice în procese continue de rafinare a tehnologiei. Furnizorii pot primi feedback instantaneu de la utilizatorii finali, ajustându-și sistemele între zilele de execuție ale exercițiului. Rezultatul? O validare rapidă a tehnologiilor mature care pot fi transferate imediat către întreaga Armată.
„Țesutul conectiv”: Puntea dintre soldat și gigantul industrial
JIOP funcționează ca un element de legătură esențial care nu a existat până acum. Prin monitorizarea directă a nevoilor soldaților în timpul misiunilor, acest avanpost identifică tehnologiile cu potențial de aplicare la scară largă și le transferă către birourile de programe tradiționale ale Armatei (ASA/ALT).
Fie că este vorba despre soluții de rețea cross-domain sau sisteme avansate de procesare a datelor, fluxul de informații este acum bidirecțional. Soldatul generează și validează ideea, JIOP o finanțează și o testează, iar complexul militar-industrial o transformă într-un program oficial de înzestrare. Este o revoluție care transformă inovația dintr-o excepție fericită într-o rutină operațională.
Actualitate
„911” pentru datele de luptă: Cum vrea armata să elimine birocrația digitală de pe câmpul de bătălie
Într-o eră în care informația circulă mai rapid decât proiectilele, Armata a lansat un program pilot revoluționar menit să rezolve una dintre cele mai mari frustrări ale comandanților moderni: blocajele de date. Army Data Operations Center (ADOC), structură înființată oficial pe 3 aprilie, promite să preia povara tehnică de pe umerii unităților tactice, permițându-le acestora să se concentreze pe luptă, nu pe erorile de conexiune.
Serviciul de urgență al soldatului digital
ADOC a fost conceput ca un „număr de urgență 911” pentru forțele operaționale. În prezent, diviziile și echipele de date tactice se lovesc constant de dificultatea de a conecta obiecte de date din medii cloud diferite sau de a integra sisteme de misiune complexe în spațiul tactic de comandă și control (C2).
Generalul de brigadă Michael Kaloostian a explicat că misiunea ADOC este de a deveni punctul central de sprijin care să elimine aceste „dureri de cap” tehnice. Până acum, echipele de date din cadrul diviziilor erau adesea lăsate să se descurce singure în fața unor probleme sistemice, fără a avea un „help desk” dedicat pe care să îl poată apela în momente critice.
Războiul cu birocrația și latența: Cazul Diviziei 4 Infanterie
Trecerea la o armată centrată pe date nu este îngreunată doar de tehnologie, ci și de o „birocrație anacronică”. Numeroasele cereri de acces și procedurile administrative învechite împiedică fluiditatea informațiilor între aliați sau între diferite platforme interne.
Un exemplu elocvent a fost înregistrat recent în cadrul Diviziei 4 Infanterie. În timpul unui exercițiu, militarii s-au confruntat cu o latență majoră a datelor pe platforma de informații a Armatei, fapt ce a perturbat fluxul de țintire. În loc să coordoneze atacul, utilizatorii au fost forțați să piardă timp prețios încercând să identifice cauza tehnică a întârzierii. ADOC intervine exact în aceste scenarii, preluând diagnosticarea și rezolvarea problemelor de latență în timp real.
Datele, noua muniție: Dincolo de puterea de foc tradițională
Viziunea liderilor militari este categorică: rubrica câmpului de bătălie s-a schimbat fundamental. Dacă în trecut succesul era definit de puterea de foc brută, astăzi victoria aparține celui care poate procesa datele și poate lua decizii mai rapid decât adversarul.
„Datele sunt noua muniție”, susțin oficialii de rang înalt, subliniind că inteligența artificială și învățarea automată (Machine Learning) sunt inutile dacă informația nu poate circula liber între eșaloane. ADOC servește drept nod central de gestionare a acestui flux, transformând volumul uriaș de date — sub care Armata riscă uneori să se „înece” — într-un avantaj strategic clar.
Un experiment de 180 de zile cu mize uriașe
Operând sub egida Army Cyber Command, ADOC este un program pilot cu o durată inițială de 180 de zile. Această perioadă va servi drept plan pentru crearea unei structuri permanente. Deși este o entitate tânără, centrul a primit deja solicitări de asistență de la unități de elită, precum Corpul XVIII Aeropurtat, și chiar de la biroul Chirurgului General.
Spre deosebire de alte structuri, ADOC este susținut în principal de specialiști civili — ingineri de date, ingineri software și experți în arhitecturi de inteligență artificială. Deși momentan nu utilizează furnizori externi, centrul este deschis către orice operațiune curentă, prioritizând nevoile imediate ale luptătorilor din prima linie. Obiectivul final este clar: transformarea Armatei dintr-o forță industrială într-una digitală, capabilă să domine prin viteză decizională.
Actualitate
Pariul de 1,5 trilioane: Între ambiția militară și zidul politic de pe Capitol Hill
Pentagonul a lansat un asalt bugetar fără precedent, solicitând suma record de 1,5 trilioane de dolari pentru anul fiscal 2027. Această propunere mamut, compusă dintr-un buget de bază de 1,15 trilioane și o cerere de reconciliere de 350 de miliarde, se anunță a fi mărul discordiei într-un Congres profund divizat. Deși cifrele par să satisfacă cerințele celor care solicită o înarmare accelerată, magnitudinea sumei reprezintă un obstacol psihologic și politic greu de depășit, fiind pentru prima dată în istorie când bugetul de bază depășește pragul simbolic de un trilion de dolari.
Echilibru pe sârmă: Labirintul politic al reconcilierii
Strategia de finanțare se bazează pe un mecanism legislativ delicat. Prima bătălie se va da pentru pachetul de reconciliere de 350 de miliarde de dolari, o sumă de peste două ori mai mare decât cea aprobată anul trecut. Deși teoretic necesită doar o majoritate simplă în Senat, situația în Camera Reprezentanților este critică. Cu o majoritate republicană extrem de fragilă, orice dezertare din rândul conservatorilor fiscali — care privesc cu scepticism creșterea cheltuielilor prin acest proces — poate bloca întregul proiect.
Provocarea este dublă: liderii camerei trebuie să împace aripa dură a partidului cu membrii moderați, care se tem de tăierile compensatorii din programe sociale vitale precum Medicare sau Medicaid. Orice pas greșit în această manevră politică riscă să transforme ambiția Pentagonului într-un eșec legislativ răsunător.
Dilema celor 60 de voturi și spectrul alegerilor
Dacă pachetul de reconciliere pare dificil, bugetul de bază de 1,15 trilioane se confruntă cu un zid aproape insurmontabil în Senat. Aici, pragul de 60 de voturi impune un compromis bipartizan, o misiune aproape imposibilă având în vedere tăierile propuse în sectoarele locuințelor, sănătății publice și asistenței alimentare. Democrații, care cer în mod tradițional paritate între creșterile pentru apărare și cele civile, nu par dispuși să accepte o consolidare militară finanțată prin sacrificarea programelor sociale.
Mai mult, proximitatea alegerilor de la jumătatea mandatului complică și mai mult calendarul. Există un risc real ca negocierile să fie suspendate până în noul an, moment în care echilibrul de forțe din Congres s-ar putea schimba radical, forțând administrația să reia procesul de la zero sau să accepte condiții drastice de la o opoziție posibil întărită.
Modernizarea „pe datorie”: Tehnologia viitorului sub semnul intrebării
Din punct de vedere tehnic, bugetul pentru 2027 depășește chiar și ritmul de înarmare din era Reagan. Propunerea include investiții masive în priorități de ultimă generație: 17,5 miliarde de dolari pentru programul „Golden Dome”, 5 miliarde pentru vânătorul de generația a șasea F-47 și primele fonduri pentru noua clasă de nave de luptă „Trump”.
Totuși, analiștii avertizează asupra unei strategii riscante: „ipotecarea modernizării”. O proporție uriașă de 93% din finanțarea pentru muniții — esențială în contextul tensiunilor globale actuale — depinde de fondurile de reconciliere, care sunt, prin natura lor, temporare. Planurile pe termen lung arată că, după acest vârf de 1,5 trilioane, finanțarea suplimentară va dispărea, lăsând Pentagonul în situația ingrată de a încerca să susțină tehnologii de miliarde cu bugete mult diminuate în anii următori.
Tactica maximalistă și realitatea industriei
Există posibilitatea ca această cifră astronomică să fie, în realitate, o tactică de negociere. Prin adoptarea unei poziții maximaliste de la început, administrația își creează spațiu de manevră pentru a obține un buget final care, deși mai mic decât cererea inițială, ar fi totuși superior oricărei alocări anterioare.
Rămâne însă întrebarea fundamentală: poate industria de apărare să absoarbă și să transforme acești bani în capacitate militară reală într-un timp atât de scurt? Fără o viziune clară asupra sustenabilității post-2027, acest salt bugetar riscă să creeze o „bulă” de modernizare care se va sparge exact când provocările geopolitice vor deveni mai presante.
-
Exclusivacum 2 zileEXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?
-
Exclusivacum 4 zileACADEMIA „DUPĂ URECHE”: Cum transformă ANP pușcăria în Vestul Sălbatic, unde legea e un mit și „experiența” e bătutul pe umăr
-
Exclusivacum 5 zileNOAPTEA MINȚII LA IGPR: Cum să pedepsești un polițist care a avut „tupeul” să aplice legea în fața „zeilor” de la Ordine Publică
-
Exclusivacum 4 zileMIRACOLUL DE PAȘTE LA MAI: Cum transformă ministerul munca polițiștilor în economii de lux pe spinarea „prostimii” cu epoleți
-
Featuredacum 2 zileSfidare absolută în Noaptea de Înviere: Un tânăr din Caransebeș a fost prins de două ori la volan, deși avea permisul suspendat
-
Ancheteacum 2 zileSecunde critice la Vâlcea: Doi polițiști, ambii pe nume Ionuț, au smuls un copil din ghearele unei tragedii
-
Exclusivacum 2 zileMILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!
-
Exclusivacum 4 zileOspiciul Antigrindină: Marea „pârjoleală” programată până în 2040 și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia norilor!



