Klaus Iohannis ne anunță ferm că bătălia cu PSD nu s-a încheiat. Dimpotrivă. Războiul este în toi. Și va dura atâta timp cât PSD continuă să ocupe poziții importante în Parlament și în administrația publică locală. România este așadar în mod oficial în război. Într-un război intern. Este din nou o situație unică. În sensul că un stat furnizor de securitate externă este incapabil să administreze securitate în plan intern. Și a venit momentul să ne întrebăm cum ar arăta România fără PSD.

S-a afirmat – și pe bună dreptate – că PSD s-a născut din FSN. Iar FSN, din Partidul Comunist Român. Și de aici, ca un arc peste timp, expresia „PSD, ciuma roșie”. Iar „ciuma roșie” trebuie eradicată. La grămadă. Un partid cu peste o jumătate de milion de membri și câteva milioane de electori. O Românie pornește tăvălugul și calcă în picioare o altă Românie.
O mică și necesară paranteză. În acest război intern, în care mulți dintre combatanți, dacă nu cumva cei mai mulți, se luptă legați la ochi, nu prea se mai observă că o bună parte din PNL-ul de azi, partidul călărit de Klaus Iohannis, este fostul PDL. Iar fostul PDL din ce spumă a mării a fost născut? Tot din FSN. Iar FSN – nu-i așa? – este continuatorul PCR. Deci mergând pe această logică, rezultă că o parte din PNL tot „ciuma roșie” e. Și atunci cum Dumnezeu mai pot fi despărțite taberele beligerante?
Să admitem că așa trebuie și că ceea ce trebuie se va întâmpla. Să admitem că, după cum își dorește președintele reales, PSD urmează să dispară. Și de aici și rațiunea întrebării din titlu. Cum va arăta România fără PSD? Am un răspuns scurt. La fel cum arată România și fără PNL. Și am să explic de ce pentru PSD utilizez timpul viitor, iar pentru PNL timpul prezent. Să încep deci cu începutul.
Partidul Național Liberal nu mai există de mult. Cel puțin conform formulei pe care i-au dat-o părinții fondatori. Care se regăsește în denumire. De mult prea multe ori – și nu mai revin – am explicat în mod argumentat de ce PNL și-a pierdut caracterul național. Mă rezum acum la a afirma doar că, în limba bruxelleză, a fi un bun european înseamnă a renunța în mod programat la toate valențele naționale care definesc un stat. Și, tot pe limba bruxelleză, așa-zisul stat de drept presupune supremația dreptului forței prin abandonarea forței dreptului. Instituțiile de forță, care nu mai au rolul de a proteja statul național, ci dimpotrivă, de a-l face captiv rațiunii comunitare, se substituie drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului. Acesta urmând să devină un simplu instrument al comunității. Între acest baros și această nicovală a fost zdrobit liberalismul istoric, după ce, în prealabil, a fost altoit cu social-democrația fesenistă furnizată de vechiul PDL. Și am trăit bine-merci în ultimii ani fără un Partid Național Liberal. E drept, lucrurile nu erau extrem de evidente, atâta timp cât PNL s-a aflat în opoziție. Acum e însă la putere.
La fel cum, în opoziție fiind, PNL a dispărut practic ca partid, lăsând în urmă doar numele acestuia, se poate întâmpla și cu PSD, un partid intrat și el mai recent în opoziție. De altfel, în ceea ce privește PSD, acest proces de disoluție a început de mai mult timp. Nu de azi, de ieri. El a fost declanșat chiar pe măsura dispariției liberalismului și naționalismului din substanța PNL. Cineva trebuia să umple golul lăsat. Și a făcut-o PSD, în timpul guvernării. Promovând nu numai principii, idei, măsuri și mecanisme socialiste, ci și soluții de Dreapta, care ar fi trebuit să fie inspirate de liberali. În felul acesta, aparent s-au inversat polii. În sensul că PSD a trebuit, cel puțin parțial, să țină loc și de PNL, atunci când a promovat măsuri economice de Dreapta, atunci când a încercat să apere capitalul național și să protejeze drepturile și libertățile fundamentale ale omului împotriva statului nedrept, denumit impropriu stat de drept. Când PSD a fost silit să joace pe tot terenul – și a făcut-o, asumându-și riscul de a fi taxat drept partid stat – el nu a făcut altceva decât să se substituie în parte unui partid, în realitate dispărut. Primul care a dispărut a fost așadar PNL. Și cei care am trăit în miezul evenimentelor am văzut cum s-a întâmplat acest lucu și care au fost consecințele. Din cenușa PNL-ului s-a născut un alt partid. Care poartă aceeași denumire.
La fel cum România a supraviețuit fără PNL, sarcinile istorice ale acestuia fiind preluate treptat de PSD, care a guvernat și cu măsuri de Stânga, dar și cu măsuri de Dreapta, la fel se va întâmpla și dacă dispare PSD. Pur și simplu PNL, în mod natural, se va transforma într-o struțo-cămilă și va fi nevoit să guverneze și prin adoptarea unor măsuri social-democrate. Este principiul vaselor comunicante. Și pur și simplu altfel nu se poate.
Prin urmare, când Klaus Iohannis vrea ca acest război intern să fie dus până la capăt, se subînțelege că el își dorește ca PNL, în parte cel puțin, să se coloreze în PSD. Adică în „ciuma roșie”.
Zilele trecute am observat o tresărire liberală la Ludovic Orban. Acesta ne-a anunțat că intenționează să gestioneze România după principii clasice de Dreapta. În sensul că tot ceea ce încă aparține statului trebuie privatizat. Prin listare la bursă. Puținele asset-uri controlate de Guvernul de la București urmează astfel să dispară, prin preluarea treptată a acțiunilor, prin intermediul bursei, de către privați. Acești privați, se înțelege, vor fi externi. Pentru că nu prea mai avem capital intern. Și, în orice caz, nu prea mai avem deloc capital cash. Urmeză deci să fie înstrăinat și ceea ce mai rămăsese autohton din economia României. În baza unui motiv drag nouă, liberalilor, și anume că statul este un prost administrator. Așa se face că acest principiu liberal, așa cum urmează să fie implementat în România, sub guvernarea tandemului Iohannis cel Nou – Orban cel Bun, se transformă instantaneu într-un mecanism antinațional extrem de eficace. Efectele le vor da însă apă la moară socialiștilor. Și naționaliștilor. Și suveraniștilor. Pentru că, formal, un partid politic poate să dispară. Dar ce este un partid politic? O umbrelă pentru un grup de oameni, care crede cam același lucru. Partidul dispare, aruncat de Klaus Iohannis de pe scena politică. Sau poate să dispară. Dar oamenii dispar mai greu.
Și, întrucât vor exista și în viitor în România suficent de mulți oameni, de ordinul milioanelor, care promovează apărarea capitalului național și, implicit, apărarea suveranității precum și protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cineva, ceva, un vector politic va trebui să preia și acest tip de mesaje. Iar dacă nu va mai exista PSD, poate le va prelua în cele din urmă PNL. Care va deveni astfel noul partid stat.
Sorin Rosca Stanescu